Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 30/2013. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 30/2013 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 01-02-2013
ROMÂNIA
T. A.
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR.30/2013
Ședința publică din 1.02.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: G. I.
Judecător D. M. S.
Judecător: A. M.- vicepreședinte Tribunal
Grefier A. C.
Parchetul de pe lângă T. A. este reprezentat prin procuror D. M.
Pe rol se află judecarea recursului formulat de inculpatul C. D., născut la data de 28.10.1988 împotriva Încheierii din data de 29.01.2013 pronunțată de J. A. I. în dosar nr._ 12.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent asistat de av.B. C., apărător ales al recurentului.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Inculpatul învederează instanței că își menține recursul formulat.
Nefiind alte chestiuni prealabile, instanța acordă cuvântul asupra recursului formulat.
Apărătorul inculpatului recurent solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate, în principal, revocarea măsurii arestării preventive și punerea în libertate a inculpatului, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, având în vedere poziția inculpatului care a recunoscut și regretă comiterea faptei și care, este de acord să achite integral prejudiciul. Inculpatul este recidivist, fiind condamnat anterior la pedeapsa închisorii cu suspendare pentru infracțiunea de tentativă de omor, iar la acest moment este trimis în judecată pentru infracțiunea de furt calificat.
Însă, având în vedere declarațiile celorlalți inculpați în cauză, din care rezultă că nu recurentul a fost inițiatorul și atitudinea sinceră, acesta recunoscând comiterea faptei pe care o regretă, apreciază că acesta poate fi judecat și în stare de libertate. Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat, având în vedere că, termenul rezonabil despre care face vorbire apărătorul inculpatului, este de aproximativ 3 luni, iar în jurisprudența CEDO, termenul rezonabil este apreciat în funcție de complexitatea cauzei. În opinia Parchetului, acest termen nu a expirat, astfel că, se impune menținerea inculpatului în stare de arest preventiv.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, recunoaște și regretă fapta, învederând instanței că, la momentul comiterii infracțiunii, consumase băuturi alcoolice. Mai arată că, dorește să achite prejudiciul cauzat prin infracțiune.
TRIBUNALUL
Asupra recursului penal de față;
Constată că prin Încheierea din data de 29.01.2013 pronunțată de J. A. I. în dosar nr._ 12, în baza art. 3002 alin. 2C.p.penal rap. la art. 160 ind. b C.pr.penală s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului C. D. și s-a respins cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura de a nu părăsi localitatea.
Pentru a adopta această soluție, instanța de fond a reținut că prin încheierea penală nr. 72/CC/2012 pronunțată de J. A. I. în dosarul nr._, s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă J. A.-I. și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului a inculpatului C. D. pe o perioadă de 29 de zile începând cu data de 06.11.2012 și până la data de 04.12.2012, inclusiv.
În considerentele încheierii de arestare preventivă, s-a reținut că din probatoriul administrat în cauză se poate desprinde concluzia că sunt indicii temeinice că inculpatul a săvârșit faptele de care este acuzat.. S-a mai arătat că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pericol care rezidă și din activitatea infracțională continuă.
Prin aceeași încheiere penală, s-a arătat că în cauză sunt îndeplinite condițiile art. 148 lit. f raportat la art.143 Cod procedură penală
Prin decizia penală nr. 433/2012 a Tribunalului A., în baza art. 300 ind. 1 C.pr.penală s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului constatând că este legală și temeinică.
Potrivit dispozițiilor art. 3002 C.p.pen. instanța este obligată să verifice pe tot parcursul procesului, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive.
S-a constatat că și în prezent se menține pericolul pentru ordinea publică pe care îl constituie lăsarea în libertate a inculpatului, în sensul că timpul scurs de la luarea măsurii arestării preventive și până la acest termen de judecată nu este suficient pentru a estompa reacția socială față de modalitățile faptice de comitere a infracțiunilor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată sau față de profilul acestuia, care nu este la primul contact cu legea penală, fiind condamnat pentru o tentativă de omor.
În consecință, s-a constatat că măsura arestării preventive luată față de inculpat este legală și că temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri impun în continuare privarea de libertate, astfel că va menține arestarea preventivă a inculpatului.
Pentru aceleași considerente, în baza art. 139 C.pr.penală a fost respinsă cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura de a nu părăsi localitatea.
În plus, instanța de fond a reținut că, în această fază procesuală, buna desfășurare a procesului penal impune lipsirea de libertate a inculpatului deoarece majoritatea martorilor propuși prin rechizitoriu au domiciliul în aceeași localitate cu inculpatul. Chiar dacă instanța poate impune inculpatului să nu ia legătura cu martorii, acesta nu a conferit suficiente garanții că va respecta obligațiile ce i s-ar impune, simpla declarație de recunoaștere a faptei și de respectare a eventualelor obligații nefiind suficientă.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termenul legal, inculpatul solicitând casarea încheierii atacate, în principal, revocarea măsurii arestării preventive și punerea în libertate, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea,
Inculpatul nu și-a motivat în scris recursul dar, prezent fiind în fața instanței, a arătat, prin apărătorul său ales, că, în raport de conduita sa procesuală (recunoaște și regretă sincer comiterea faptei și dorește să achite prejudiciul cauzat prin infracțiune), poate fi cercetat în stare de libertate, prin înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura de a nu părăsi localitatea.
Examinând recursului inculpatului în raport de prevederile art.385/6 Cpp, T. constată că este nefundat.
Dispoziția de menținere a stării de arest a inculpatului, conform art.300/2 alin.2 Cpp rap. la art.160/b Cpp este legală și temeinică.
În mod corect s-a reținut că temeiurile care au determinat luarea arestării preventive subzistă și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Se poate constata că pericolul pe care l-ar prezenta lăsarea inculpatului în libertate pentru ordinea publică există și în prezent. Acest fapt rezultă din actele repetate de sustragere comise de inculpat, care a participat la toate cele 5 fapte și a sustras o varietate mare de bunuri, arătându-și disponibilitatea de a sustrage tot ce găsește în domiciliul părților vătămate. De asemenea, inculpatul este recidivist și a comis prezentele fapte împreună cu un minor.
Trecerea unei perioade de timp de la ultimul act de sustragere (noiembrie 2011) și până în prezent, de aproximativ 3 luni de zile, nu diminuează cu absolut nimic pericolul pentru ordinea publică pe care-l reprezintă inculpatul, reținând și împrejurarea că activitatea infracțională a acestuia s-a întins pe durata a 8 luni în cursul anului 2012.
Față de aceste considerente, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cpp va respinge ca nefondat recursul inculpatului C. D., iar în temeiul art. 192 al. 2 Cod procedură penală va obliga recurentul la 100 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C. D., născut la data de 28.10.1988 împotriva Încheierii din data de 29.01.2013 pronunțată de J. A. I. în dosar nr._ 12.
În temeiul art. 192 al. 2 Cod procedură penală obligă recurentul la 100 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului în recurs.
Definitivă și executorie.
Pronunțată în ședință publică, azi 01.02.2013.
Președinte, Judecători,
G. I. D. M. S. A. M.
Grefier,
A. C.
Red:MA
Tehnoredactat: A.C./ A.C. 04 Februarie 2013
Judecător fond: T. O.
| ← Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Sentința nr. 32/2013.... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
