Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 47/2013. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 47/2013 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 04-02-2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
T. A.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA Nr. 47/2013
Ședința publică de la 04 Februarie 2013
Completul compus din:
Președinte D. M. S.
Judecător G. I.
Judecător T. Ț. - Președinte Secția Penală
Grefier șef N. T.
Parchetul de pe lângă T. A. este reprezentat prin procuror
D. M.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de inculpatul C. C. împotriva încheierii din data de 31.01.2013 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._ 13.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul recurent, aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător desemnat din oficiu, av. P. C., cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Fiind întrebat de instanță, inculpatul declară că își menține recursul formulat, solicitând a se dispune judecarea sa în stare de libertate pentru a recupera prejudiciul, arătând că regretă ceea ce a făcut.
Nefiind alte cereri formulate, T. constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului recurent solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate, iar în urma rejudecării să se dispună punerea de îndată în libertate a inculpatului, apreciind că la acest moment nu mai sunt îndeplinite condițiile avute în vedere la data arestării preventive.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului inculpatului, întrucât subzistă în continuare motivele pentru care s-a dispus măsura arestării preventive.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței.
T.
Asupra recursului penal de față
Constată că prin Încheierea din 31.01.2013 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr. 630 /176/2013 s-a dispus în baza art. 300/1 rap. la art. 148 alin. 1 lit. f Cpp și la art. 143 Cpp menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului C. C..
În baza art.139 Cpp s-a respins cererea formulată de inculpat privind revocarea și înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă.
În adoptarea acestei soluții, instanța de fond a reținut că inculpatul a fost arestat preventiv și trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt în modalitățile agravate de art. 209 alin. 1 și 2 C.pen. și a constatat că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive subzistă și impun, în continuare, privarea inculpatului de libertate.
Împotriva Încheierii instanței de fond a declarat recurs, în termenul legal, inculpatul care a solicitat punerea în libertate deoarece a recunoscut fapta și dorește să recupereze prejudiciul cauzat.
Recursul este nefondat.
La luarea măsurii arestării preventive s-a reținut incidența art. 148 lit. f Cpp, temei de drept care subzistă.
Infracțiunea pentru care este cercetat recurentul este pedepsită de lege cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică raportat la natura și gravitatea faptei săvârșite (furt din locuințe), modalitatea în care a acționat (pe timp de noapte, uneori împreună cu alte persoane, prin efracție) și antecedentele sale penale, care relevă o conduită infracțională constantă.
Ori, față de faptele ilicite săvârșite până în prezent, pentru care recurentul, deși a fost sancționat penal, n-a înțeles să-și corecteze conduita, nu se poate reține că acesta nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică și nu se mai impune privarea lui de libertate.
În ceea ce privește motivele invocate de recurent și anume că recunoaște fapta comisă și dorește să fie pus în libertate pentru a recupera prejudiciul, acestea nu constituie prin prisma prevederilor legale, motive de revocare a măsurii arestării preventive.
Nu există posibilitatea instituirii unei alte măsuri alternative detenției provizorii față de persistența temeiurilor de la arestarea preventivă și lipsa garanției că inculpatul, odată pus în libertate, nu va mai săvârși fapte de același gen.
Față de cele expuse, constatând că încheierea primei instanțe este legală și temeinică, T. va respinge, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cpp, ca nefondat recursul inculpatului și în baza art. 189, 192 alin.2 Cpp va obliga inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu va fi virată în contul BCAJ A. din fondurile MJ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C. C., fiul lui Natural și Reginuța, ns. la 19.09.1992, în prezent aflat în Arestul IPJ A., împotriva încheierii din data de 31.01.2013 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._ 13.
În baza art. 189, 192 alin.2 Cod procedură penală obligă inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu va fi virată în contul BCAJ A. din fondurile MJ.
Definitivă și executorie.
Pronunțată în ședința publică din 04.02.2013.
Președinte Judecători
D. M. S. G. I. T. Ț.
Grefier
N. T.
Red. D.M.S.
Tehnored. N.T./2 exp./05.02.2013
Judecător fond – S. P. I. C.
| ← Omorul. Art. 174 C.p.. Sentința nr. 366/2012. Tribunalul ALBA | Cerere de întrerupere a executării pedepsei. Art.455 C.p.p..... → |
|---|
