Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Decizia nr. 50/2013. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 50/2013 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 07-02-2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR.50/2013
Ședința publică din 07 februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE T. Ț.- Președinte Secția Penală
Judecător A. M.- vicepreședinte Tribunal
Judecător C. M.- președinte Tribunal
Grefier A. C.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de petenta B. C. L. împotriva sentinței penale nr.1242/2012 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurentă, av.K. L. L., în calitate de apărător ales., lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul recurentei depune la dosar împuternicire avocațială.
Instanța, din oficiu, pune în discuție excepția inadmisibilității recursului declarat de petentă față de modificările procedurale aduse prin Legea nr. 202/2010, care a intrat în vigoare la data de 25.11.2010.
În aceste condiții, apărătorul recurentei lasă la aprecierea instanței soluția care va fi pronunțată în recursul declarat de petentă.
Reprezentantul Parchetului solicită admiterea excepției ca întemeiată și respingerea ca inadmisibil a recursului petentei, având în vedere că hotărârea instanței de fond este definitivă și, în consecință, nu poate fi atacată cu recurs.
TRIBUNALUL
Asupra recursului penal de față;
Constată că prin sentința penală nr.1242/2012 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosarul nr._ în temeiul art.2781 alin.8 lit.a Cpp a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petenta B. C. L. împotriva rezoluției nr.143/II/2/2012 din data de 04.05.2012 a prim procurorului de la P. de pe lângă Judecătoria Aiud și a fost menținută rezoluția emisă de P. de pe lângă Judecătoria Aiud la data de 19.03.2012 în dosar nr. 1720/P/2010, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații O. I. și O. V., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 215 alin.1și 3 C.pen., art. 290 alin.1 C.pen. și art. 291 C.pen., precum și rezoluția nr. 143/II/2/2012 emisă la data de 04.05.2012 de prim procurorul aceleiași unități de parchet.
În baza art.192 alin.2 Cpp a fost obligată petenta să plătească statului suma de 40 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în cauză.
În baza art. 193 alin.6 raportat la art. 274 C. a fost obligată petenta în favoarea intimaților la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 1.000 lei reprezentând onorariu apărător ales.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rezoluția emisă în dosar nr. 1720/P/2010 la data de 19.03.2012 de către P. de pe lângă Judecătoria Aiud s-a dispus, în baza art. 228 alin.6 rap. la art.10 lit. c, d C.pr.pen., neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii O. I. și O. V. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune, fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals, prev. de art. 215 alin.1, 3 C.pen., art. 290 alin.1 C.pen. și art. 291 C.pen..
Împotriva soluției procurorului, petenta B. C. L. a formulat plângere în condițiile art. 278 C.pen., plângere respinsă prin Rezoluția nr. 143/II/2/2012 din 04.05.2012 a prim procurorului de la P. de pe lângă Judecătoria Aiud. Totodată, prin rezoluția prim procurorului s-a dispus schimbarea temeiului juridic al soluției de neîncepere a urmăririi penale adoptată cu privire la făptuitorul O. V. pentru infracțiunile prev. de art. 215 alin.1 și 3 C.pen. și art. 291 C.pen. din art. 10 lit. d C.pr. pen. în art. 10 lit. a C.pr. pen.
Verificând soluțiile atacate, conform art. 2781 alin. 7 C.pr.pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, instanța de fond a constatat că actele premergătoare sunt complete, iar procurorul în mod corect a reținut în privința făptuitorului O. V. că nu există infracțiunile de înșelăciune în contract și de uz de fals, iar pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată lipsește latura obiectivă.
Astfel, s-a reținut din declarațiile petentei și cele ale intimatului O. V., coroborate cu cele ale martorului O. I. ns. la 01.05.1968 și cu înscrisurile de la filele 9, 24-40 din dosarul nr. 1720/P/2010, că au existat raporturi contractuale între petentă și intimatul O. V., în sensul că cea dintâi a închiriat spațiul comercial situat în Teiuș, .. 18 pe o durată de 2 ani, începând cu data de 01.06.2009, și a preluat marfa existentă la punctul de lucru din Teiuș al . S.R.L., în vederea desfășurării unei activități independente, respectiv PFA B. C. L.. În legătură cu preluarea și plata mărfii, petenta a recunoscut că s-a efectuat un inventar și s-a stabilit să achite contravaloarea acesteia treptat (fl. 13 dos. 1720/P/2010). De asemenea, potrivit declarațiilor pe propria răspundere de la filele 24 și 25, petenta a arătat cu ocazia inventarului la care a participat că stocul de marfă faptic preluat este de_ lei, iar cel scriptic este de_,25 lei, diferența=0.
S-a reținut că nu a existat o inducere în eroare cu prilejul încheierii sau a derulării acestei convenții, petenta necontestând de altfel condițiile în care a fost încheiată și drepturile și obligațiile asumate de părți.
S-a reținut că ceea ce se reclamă de către petentă este înscrisul denumit convenție datat în 30.06.2009, despre care susține că a fost întocmit în fals. Cum din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă că originalul acestui înscris sub semnătură privată nu mai există, în mod corect s-a constatat că nu se poate stabili în mod științific contrafacerea conținutului și a semnăturii de pe acesta.
S-a reținut că, nemaiexistând acest înscris, el nu mai este apt să producă efecte juridice, nu poate fi folosit într-un proces întrucât potrivit art. 139 C.pr. civ., sancțiunea pentru nedeținerea originalului este neluarea în seamă a înscrisului respectiv. Prin urmare, în mod corect s-a reținut că nu este îndeplinită latura obiectivă a infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
S-a mai reținut că, deși petenta a susținut că acest înscris a fost folosit și a creat efecte juridice, s-a constatat că aceasta nu a făcut dovada susținerilor sale și nici măcar nu a indicat, în concret, contextul în care a fost folosit și care sunt consecințele juridice produse. Într-adevăr a existat un litigiu civil între părți, soluționat prin sentința civ. nr. 1800/2010 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar nr._, rămasă definitivă prin dec. civ. nr. 870/2011 a Tribunalului A., însă din considerentele acestei hotărâri rezultă că intimatul O. V. a început executarea silită împotriva petentei în baza unui cu totul alt înscris, respectiv declarația autentificată sub nr. 30/08.01.2010 de B.N.P. K. Marton A., prin care petenta și soțul său au recunoscut datoria de 37.500 lei ca urmare a unui împrumut și și-au asumat obligația de plată a acesteia (fl. 51-56).
S-a constatat că infracțiunea prev. de art. 291 C.pen. nu există, întrucât folosirea înscrisului de către persoana indicată ca fiind autorul falsului în scopul de a produce consecințe juridice își pierde existența ca infracțiune autonomă de uz de fals, fapta subsumându-se laturii obiective a infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
Din certificatul constatator eliberat de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul A., a rezultat că la data încheierii contractului de închiriere și a preluării stocului de marfă de la punctul de lucru al . S.R.L., precum și la data de 30.06.2009 când este datată copia înscrisului sub semnătură privată defăimat, reprezentantul legal al societății era intimatul O. V., în calitate de administrator, iar nu intimatul O. T. I., care era doar asociat. Pe de altă parte, petenta însăși recunoaște în declarația olografă din 11.08.2011 că înțelegerea cu privire la preluarea spațiului comercial a avut-o cu O. V., iar nu cu intimatul O. I.. Astfel, s-a apreciat că în mod corect a dispus procurorul soluția de neîncepere a urmăririi penale față de intimatul O. I. pentru cazul prevăzut de art. 10 lit. c C.pr. pen. și anume că faptele penale imputate nu au fost săvârșite de acesta.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petenta B. C. L., aducându-i critici pentru netemeinicie.
În expunerea motivelor de recurs se relevă, în esență, că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra tuturor criticilor formulate, că cercetările efectuate în cauză, începând cu cele ale organelor de poliție, au fost formale și incomplete, petenta nu a avut cunoștință de înscrisul intitulat ,,Convenție”, nu a semnat și nu a parafat niciodată acel înscris, nu a încheiat niciun înscris prin care să fie obligată să plătească vreo sumă de bani către numitul O. I., a considerat că acel înscris este un fals grosolan, săvârșit de către învinuit, care se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor menționate în plângerea formulată.
Tribunalul verificând regularitatea sesizării instanței cu prezenta cale de atac, constată că recursul formulat este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Potrivit modificărilor aduse art. 278/1 Cpp prin Legea nr. 202/2010, plângerile împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului nu mai pot fi atacate cu recurs, ele rămânând definitive și executorii în fața instanței de fond (fiind eliminate căile de atac împotriva hotărârilor pronunțate în temeiul art. 278/1 Cpp, după . ,,micii reforme”).
Întrucât hotărârea instanței de fond a fost pronunțată la data de 12 octombrie 2012, deci după . Legii nr. 202/2010 (25 oct. 2010), recursul declarat de petenta B. C. L. este inadmisibil.
Față de aceste considerente, văzând și disp. art. 385/15 pct. 1 lit. a Cpp, Tribunalul va respinge ca inadmisibil recursul declarat de petentă.
Va face aplicare art. 192 alin. 2 Cpp.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de petenta B. C. L. împotriva sentinței penale nr.1242/2012 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar nr._ .
În baza art.192 al.2 Cpp obligă petenta să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare în recurs.
Definitivă și executorie.
Pronunțată în ședința publică din 07.02.2013.
Președinte Judecători
T. Ț. A. M. C. M.
Grefier
A. C.
Red.TT
Tehnored. CA./2 exp./7.02.2012
Judecător fond – A. D. S.
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Omorul. Art. 174 C.p.. Sentința nr. 366/2012. Tribunalul ALBA → |
|---|
