Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1 şi urm. C.p.. Decizia nr. 22/2013. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 22/2013 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 28-01-2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR.22/2013
Ședința publică din 28 ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M.- vicepreședinte Tribunal
Judecător C. M.- președinte Tribunal
Judecător T. Ț.- Președinte Secția Penală
Grefier A. C.
Parchetul de pe lângă Tribunalul A. este reprezentat prin procuror D. M.
Pe rol se află judecarea recursului declarat de condamnatul M. I. împotriva sentinței penale nr.1458/2012 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă condamnatul recurent asistat de av.P. E., desemnată apărător din oficiu.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Întrebat fiind, condamnatul învederează că își menține recursul așa cum a fost formulat și, în susținerea acestuia, depune la dosar un memoriu însoțit de o copie a unui raport de expertiză medico-legală.
Apărătorul recurentului și reprezentantul Parchetului nu au alte cereri de formulat.
Apărătorul condamnatului recurent solicită admiterea recursului declarat, casarea sentinței atacate și punerea în libertate condiționată a condamnatului deoarece sunt îndeplinite condițiile prev.de art.59-60 Cod penal, .
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică.
Condamnatul, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței.
TRIBUNALUL
Asupra recursului penal de față;
Constată că prin sentința penală nr. 1458/2012 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosarul nr._ s-a respins cererea de liberare condiționată a deținutului M. I., născut la 21.04.1972, deținut în Penitenciarul Aiud și conform art. 450 al. 2 Cod procedură penală s-a stabilit că o nouă propunere sau cerere în acest sens va putea fi făcută după data de 19.11.2013.
Pentru pronunțarea acestei soluții instanța de fond a reținut că, raportat la antecedentele penale ale condamnatului și față de timpul executat din pedeapsă care nu prezintă garanția reeducării sale pe deplin, în cauză nu sunt îndeplinite cerințele art. 59-60 Cod penal, respingând astfel cererea ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței primei instanțe a declarat recurs în termenul legal condamnatul M. I., aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și din oficiu, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie, tribunalul constată că recursul exercitat de condamnatul M. I. nu este fondat, pentru următoarele considerente:
Din actele dosarului rezultă că recurentul execută o pedeapsă de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 152/2008 pronunțată de Judecătoria Târnăveni pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie.
Executarea acestei pedepse a început la data de 18.03.2008 și urmează să expire la data de 17.03.2015.
Din totalul de 2556 zile închisoare, condamnatul a executat efectiv un număr de 1710 zile închisoare.
Potrivit dispozițiilor art.59 Cod penal, aplicabile în cazul condamnatului recurent, după ce a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei, condamnatul care este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiționat înainte de executarea în întregime a pedepsei.
Îndeplinirea condițiilor legale de către condamnat pentru liberare condiționată nu creează pentru acesta un drept ci doar o vocație, acordarea liberării condiționate fiind lăsată la aprecierea instanței, care trebuie să-și formeze convingerea că reeducarea condamnatului se realizează și fără executarea restului de pedeapsă în penitenciar.
Așa cum rezultă din procesul-verbal nr. A_/20.11.2012 întocmit de Comisia de propuneri pentru punere în libertate condiționată din cadrul Penitenciarului Aiud, condamnatul este recidivist, nu a fost recompensat și a fost sancționat disciplinar de 12 ori.
Având în vedere aceste aspecte, tribunalul apreciază că, deși recurentul a executat fracția de pedeapsă cerută de lege, față de comportamentul său, de antecedentele sale penale, de natura și numărul abaterilor pentru care acesta a fost sancționat disciplinar (preparare, deținere și consum de alcool), de timpul executat din pedeapsă, condamnatul nu prezintă garanția reeducării sale pe deplin, astfel că prima instanță în mod corect a respins cererea acestuia și a stabilit că o nouă propunere sau cerere în acest sens va putea fi făcută după data de 19.11.2013.
Față de cele expuse Tribunalul, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat prezentul recurs și în baza art. 189, 192 alin.2 Cod procedură penală va obliga condamnatul să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu va fi virată în contul BCAJ A. din fondurile MJ.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul M. I. împotriva sentinței penale nr.1458/2012 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar nr._ .
În baza art. 189, 192 alin.2 Cod procedură penală obligă condamnatul să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu va fi virată în contul BCAJ A. din fondurile MJ.
Definitivă și executorie.
Pronunțată în ședință publică din 28.01.2013.
Președinte, Judecători,
A. M. C. M. T. Ț.
Grefier,
A. C.
Redactat: T.T
Tehnoredactat: A.C/2ex/05.02.2013
| ← Cerere de întrerupere a executării pedepsei. Art.455 C.p.p..... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 158/2014.... → |
|---|
