Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 250/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 250/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 26-11-2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA PENALĂ NR. 250/S
Ședința publică din data de 26.11.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. G. D. - judecător
Grefier I. T. P.
Cu participare PROCUROR :I. C.- P. de pe lângă ICCJ – DIICOT – Serviciul Teritorial B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea soluționării cererii formulată de petentul contestator P. V., având ca obiect „contestația la executare (art.598 NCPP).
Dezbaterile în cauză au fost înregistrate conform art.369 cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 19.11.2015, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 26.11.2015.
TRIBUNALUL,
Asupra contestației penale de față:
Constată că prin sentința penală nr. 1573/16.09.2015 a judecătoriei B. a fost declinată în favoarea Tribunalului B. competența de soluționare a dosarului penal nr. _/197/2015, având ca obiect cererea de contestație la executare formulată de către petentul deținut P. V., fiul lui N. și A., ns. la data de 15.06.1990, încarcerat în cadrul PNT C., motivat de faptul că petentul deținut se află în executarea unei pedepse în cuantum de 5 ani închisoare, aplicată în baza sentinței penale nr. 80/S/05.04.2012 pronunțată de Tribunalul B. în dosar penal nr._, definitivă prin decizia penală nr. 3223/22.10.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție B..
Prin cererea adresată organelor judiciare la data de 24.07.2015 petentul condamnat P. V. a formulat contestație la executare împotriva sentinței penale nr. 80/S/05.04.2012 pronunțată de Tribunalul B. în dosar penal nr._ definitivă prin decizia penală nr. 3223/22.10.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție B., fiind nelămurit de modul în care a fost aplicată pedeapsă rezultantă în cuantum de 5 ani închisoare. Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 129 al. 2 lit.b Noul Cod penal, contestatorul invocând faptul că o persoană cu o situație juridică similară ( Ș. R. ) a beneficiat de reducerea pedepsei rezultante în urma contopirii unei infracțiuni săvârșită în minorat cu una din majorat, contestatorul solicitând în esență înlocuirea pedepsei aplicată în minorat cu o măsură educativă.
Contestația declarată de condamnatul P. V. nu este fondată deoarece instanța apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea art. 6 alin. 1 Cod penal în vigoare cu raportare la art. 21 din Legea nr. 187/2012, astfel că urmează ca prezenta contestație să fie respinsă pentru considerentele care vor fi expuse în cele ce urmează.
Contestatorul P. V. se află în executarea unei pedepse rezultante în cuantum de 5 ani închisoare, aplicată în baza sentinței penale nr. 80/S/05.04.2012 pronunțată de Tribunalul B. în dosar penal nr._, definitivă prin decizia penală nr. 3223/22.10.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție B.. Prin această sentință penală față de inculpatul P. V. s-au hotărât următoarele:
“În baza art. 2 al. 1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cp – 2 acte materiale, cu aplicarea art. 74 al.1 lit. c și 74 al. 2, 76 lit.c Cod Penal, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc, condamnă pe inculpatul P. V. ,zis “ V. Țiganul “, fiul lui natural și A., n. la 15.06.1990 în mun. B., domiciliat în mun. B. ..7, ., ap. 5, CNP ,_, cu antecedente penale, la pedeapsa închisorii de 2 ani și în baza art. 65 al.2 Cp aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a doua ,b Cp ,e pe o durată de 4 ani.
În baza art. 83 Cp dispune revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 93/23.11.2006 a Tribunalului pentru Minori și Familie B. definitivă prin decizia penală nr. 5063/29.10.2007 a ICCJ, pedeapsă care se adaugă la pedeapsa închisorii stabilită prin prezenta, astfel că inculpatul va executa pedeapsa închisorii de 5 ani.
În baza art. 4 al. 1 din legea 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit.c ,74 al. 2, 76 lit.d Cod Penal, pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu condamnă pe același inculpat la pedeapsa închisorii de 3 luni.
În baza art. 83 Cp dispune revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 93/23.11.2006 a Tribunalului pentru Minori și Familie B. definitivă prin decizia penală nr. 5063/29.10.2007 a ICCJ, pedeapsă care se adaugă la pedeapsa închisorii stabilită prin prezenta, astfel că inculpatul va executa pedeapsa închisorii de 3 ani și 3 luni.
În baza art.. 33 lit. a Cp, 34 lit. b Cp, 35 al.1 Cp contopește aceste pedepse și dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea - a închisorii de 5 ani și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a doua ,b Cp ,e pe o durată de 4 ani .
În baza art. 71 al. 2 Cod penal interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza II și b Cod penal.
Cu aplicarea art. 66 Cod penal în privința executării pedepsei complementare.
În baza art. 88 Cod penal deduce din pedeapsa durata reținerii și arestării preventive de la 22.06.2011 la 13.07.2011.”
În drept, contestația la executare reprezintă mijlocul procesual care poate fi exercitat pentru soluționarea incidentelor prevăzute de legea penală sau procesual penală ivite înainte sau în timpul executării hotărârii penale definitive.
Instanța constată că pedeapsa aplicată în timpul minorității condamnatului P. V., fiind revocată prin hotărâre judecătorească definitivă înainte de . Legii nr. 187/2012, nu îndeplinește condiția de a fi executabilă, aceasta pierzându-și individualitatea, fiind înglobată în pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare.
Art. 21 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 187/2012 prevede că pedeapsa închisorii executabilă, aplicabilă în baza Codului penal din 1969 pentru infracțiuni comise în timpul minorității, se înlocuiește cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție, iar în caz de pluralitate înlocuirea se face cu privire la pedeapsa rezultantă.
În prezenta cauză instanța reține aplicabilitatea deciziei nr. 4/12.05.2014 a ICCJ publicată în MO nr. 434/13.06.2014 prin care, în mod obligatoriu potrivit dispozițiilor art.477 alin.3 din Codul de procedură penală, ICCJ a statuat în sensul că: "Prevederile art. 22 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal cu referire la art. 129 alin. (2) lit. b) din Codul penal nu sunt aplicabile faptelor definitiv judecate la data de 1 februarie 2014. Pentru a decide astfel, ICCJ a avut în vedere următoarele considerente:
„ Având în vedere că în cazul faptelor soluționate prin hotărâri judecătorești definitive aplicarea legii penale mai favorabile se face doar în situații de excepție, legiuitorul a utilizat expresii explicite de genul "pedeapsa amenzii executabilă" (art. 20 din Legea nr. 187/2012), "pedeapsa închisorii executabilă" (art. 21 din Legea nr. 187/2012).
Printr-o interpretare per a contrario rezultă că unde în textul de lege nu se face referire expresă la situația sancțiunilor aplicate prin hotărâri judecătorești definitive trebuie considerat că dispoziția legală este aplicabilă doar cauzelor în care nu exista o hotărâre definitivă la data de 1 februarie. În această categorie se înscrie și art. 22, care în alin. (4) prevede că "Dacă în termenul de încercare al suspendării executării unei pedepse pentru infracțiuni comise în timpul minorității condamnatul a săvârșit din nou o infracțiune, instanța revocă suspendarea și înlocuiește pedeapsa potrivit alin. (2) sau (3), după care:
a) dacă noua infracțiune a fost comisă în timpul minorității, se stabilește și pentru aceasta o măsură educativă, iar apoi se aplică măsura educativă cea mai grea;
b) dacă noua infracțiune a fost comisă după majorat, se aplică o sancțiune potrivit art. 129 alin. (2) din Codul penal."
Din economia acestor dispoziții rezultă că norma este aplicabilă cauzelor aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a noului Cod penal, și nu atunci când există o pedeapsă rezultantă stabilită printr-o hotărâre definitivă, în care se găsesc înglobate, ca urmare a revocării suspendării condiționate, pedepse aplicate în timpul minorității și pedepse aplicate în majorat, ca în speța dedusă judecății.
Concluzionând, în considerarea celor expuse, rezultă că prevederile art. 22 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal cu referire la art. 129 alin. (2) lit. b) din Codul penal nu sunt aplicabile faptelor definitiv judecate la data de 1 februarie 2014.”
Analizând situația juridică a condamnatului din perspectiva acestor considerente, instanța constată că nu sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea legii penale mai favorabile, pe cale de consecință, în baza art. 598 Cod procedură penală va respinge ca nefondată cererea formulată de condamnatul P. V. având ca obiect contestație la executarea sentinței penale nr. 80/S/05.04.2012 pronunțată de Tribunalul B. în dosar penal nr._, definitivă prin decizia penală nr. 3223/22.10.2013 a ICCJ, cu aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor art. 272 Cod procedură penală și 275 al. 2 Cod procedură în privința cheltuielilor judiciare avansate de stat în contestație.
Speța similară la care face referire contestatorul a fost pronunțată înainte de dezlegarea acestei chestiuni de drept de către ICCJ .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată cererea formulată de condamnatul P. V. având ca obiect contestație la executarea sentinței penale nr. 80/S/05.04.2012 pronunțată de Tribunalul B. în dosar penal nr._, definitivă prin decizia penală nr. 3223/22.10.2013 a ICCJ.
În baza art. 272 Cod procedură penală onorariul de 130 lei al avocatului din oficiu M. A. desemnat pentru contestatorul condamnat se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și se va include în cheltuielile judiciare.
În baza art. 275 al. 2 Cod procedură penală obligă contestatorul la plata către stat a sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în contestație.
Cu drept de contestație în 3 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, 26.11.2015.
Președinte, Grefier,
M. G. D. I. T. P.
Red. MGD /08.12.2015
Tehnored.Itp/08.12.2015
5 ex.
| ← Alte modificări ale pedepsei. Art.585 NCPP. Decizia nr.... | Redeschiderea procesului penal. la judecarea în lipsă. Art.466... → |
|---|
