Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr. 439/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 439/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 17-12-2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr.439/Contestație
Ședința publică din 17 decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. I.
Grefier D. M.
Ministerul Public - P. de pe lângă Tribunalul B. este reprezentat de procuror D. M..
Pe rol fiind soluționarea contestației penale formulate de contestatorul inculpat R. G. R., aflat în Penitenciarul C., împotriva încheierii penale din 15.12.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ 15, având ca obiect Contestație – înlocuirea măsurii preventive.
Dezbaterile în prezenta cauză au fost înregistrate conform dispozițiilor art.369 al.1 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă:
- contestatorul inculpat R. G. R., în stare de arest preventiv, asistat fiind de către apărătorul desemnat din oficiu, avocat B. D.;
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se procedează la identificarea inculpatului contestator și i se învederează motivul pentru care a fost prezentat în fața instanței.
Întrebat fiind, inculpatul contestator declară că este de acord să fie asistat de către avocatul desemnat din oficiu și că își menține contestația formulată. Depune la dosar un memoriu.
Se constată că nu sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, motiv pentru care se procedează la dezbaterea pe fond asupra contestației penale de față.
Apărătorul din oficiu al inculpatului contestator solicită admiterea contestației, desființarea încheierii atacate și în rejudecare, admiterea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu sau a controlului judiciar. Arată că inculpatul este arestat preventiv de 6 luni și nu se mai impune măsura arestării preventive.
Reprezentanta parchetului solicită respingerea contestației formulate de inculpat și menținerea încheierii primei instanțe, aceasta fiind temeinică și legală. Consideră că subzistă toate temeiurile avute în vedere la luarea și menținerea măsurii arestării preventive, deoarece faptele sunt de o gravitate sporită și prin natura lor și prin faptul că inculpatul nu are loc de muncă, lăsat în libertate acesta ar putea continua comportamentul infracțional.
Inculpatul R. G. R., având ultimul cuvânt, solicită să fie plasat în arest la domiciliu pentru că mama sa e foarte bolnavă și mai are doar câteva luni de trăit și dacă ar fi pus în libertate ar locui efectiv în București, Calea Grivitei nr.113.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra contestației de față,
Constată că prin încheierea din 15.12.2015 pronunțată în dosarul penal nr._ 15 Judecătoria B. în baza art.242 C.pr.pen. a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu sau cu măsura controlului judiciar, formulată de inculpatul R. G.-R..
Judecătoria a constatat raportat la actele dosarului de urmărire penală și la dispozițiile art.242 alin 2 C.pr.pen că împrejurările concrete ale cauzei au fost corect reținute la momentul la care s-a dispus arestarea preventivă și că de la acest moment, nu au intervenit modificări care să conducă la concluzia că se impune luarea unei măsuri preventive mai ușoare. Inculpatul nu se află la primul conflict cu legea penală și că există temerea că inculpatul, dacă ar fi pus în libertate, ar putea reitera atitudinea infracțională. Instanța a avut în vedere, de asemenea, faptul că inculpatul nu avea la momentul luării măsurii arestării preventive un loc de muncă stabil și nicio o sursă legală de venit și că există suspiciunea rezonabilă că acesta, deși a mai fost condamnat pentru fapte asemănătoare celei deduse judecății, nu a înțeles să manifeste respect față de normele de conviețuire socială, ci a persistat în comportamentul infracțional, în scopul dobândirii în mod ilicit de bunuri.
Argumentele prezentate de inculpat cu privire la situația unor membri ai familiei sale nu pot fundamenta o soluție de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu sau cu măsura controlului judiciar. Împrejurările relatate de acesta nu sunt apte doar prin ele însele să fundamenteze o decizie de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o măsură mai blândă.
Împotriva acestor dispoziții în termenul legal inculpatul a formulat contestație și a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu sau a controlului judiciar,gravitatea faptei nu poate fi singurul temei al menținerii stării de arest, la dosar nu există probe că s-ar sustrage de la judecarea cauzei sau că ar influența în vreun fel coinculpatele sau martorii din cauză, și dorește să fie liber pentru a petrece Crăciunul cu familia sa.
Contestația nu este întemeiată, urmând a fi respinsă.
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria B. din data de 11.08.2015, emis în Dosarul nr.2754/P/2015, inculpatul R. G.-R. a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii de „proxenetism” prev. de art.213 alin.1 C.p. cu aplic. art.41 alin.1 C.p..
În actul de sesizare s-a reținut că, inculpatul, în cursul anului 2015, până în prezent, a înlesnit practicarea prostituției de către numitele S. M., D. NONIȚA, C. N.-A., G. D.-M., precum și altor persoane de sex feminin, sub coordonarea inculpatei S. M. însărcinată cu supravegherea fetelor și colectarea sumelor de bani încasate de fete pe care i le și remitea acestuia.
Prin Încheierea penală nr. 86 din data de 18.07.2015 a Judecătoriei B., definitivă prin Încheierea penală nr. 99 din data de 21.07.2015 a Tribunalului B., s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 18.07.2015 până la data de 16.08.2015 inclusiv, a fost avut în vedere temeiul prevăzut de art. 223 alin. 2 Cod de procedură penală,măsura a fost ulterior menținută în cameră preliminară și în cursul judecății,cu respectarea dispozițiilor procedural penale în materie.
Reanalizând actele dosarului Tribunalul constată deci că există probe temeinice ce conturează o presupunere rezonabilă în sensul art.202 alin.1 CPP și art.5 pc.1 lit.c din CEDO că inculpatul ar fi putut săvârși infracțiunile reținute în sarcina sa: declarațiile inițiale date în calitate de martor de numita D. Nonița, adresele de transfer a sumelor în numerar atașate la dosarul de urmărire penală, procesele-verbale de efectuare a perchezițiilor domiciliare și planșele foto aferente atașate la dosar, procesele-verbale de efectuare a percheziției informatice, mediile de stocare și planșele foto aferente, respectiv procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice atașate la dosar.
Inculpatul nu a recunoscut acuzația formulată împotriva sa și a solicitat efectuarea cercetării judecătorești potrivit procedurii comune. Deși în cauză s-au acordat mai multe termene de judecată, pentru ascultarea martorilor încuviințați, inculpatul a solicitat și s-a încuviințat efectuarea unei expertize criminalistice asupra cd-urilor ce conțin interceptările convorbirilor telefonice atașate la dosar abia la termenul de judecată din data de 10.12.2015, adică într-o fază foarte avansată a cercetării judecătorești.
Luând în considerare toate apărările formulate, se constată că, la acest moment al procedurii, continuă să fie întrunite cerințele dispozițiilor art.223 alin.1 și 2 Cod procedură penală în sensul existenței mijloacelor de probă care susțin bănuiala legitimă în sensul că inculpatul ar fi putut săvârși infracțiunile pentru care s-a dispus măsura arestării preventive.
Art.242 al.2 din Noul Cod de procedură penală arată că „măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de art.202 al 1”.
Constatăm însă că menținerea arestării preventive este necesară în vederea bunei desfășurări a procesului penal, inculpatul nu se află la primul conflict cu legea penală, există temerea că inculpatul, dacă ar fi pus în libertate, ar putea reitera atitudinea infracțională,în condițiile în care nu avea la momentul luării măsurii arestării preventive un loc de muncă stabil și nicio o sursă legală de venit, deși a mai fost condamnat pentru fapte asemănătoare celei deduse judecății, acest inculpate nu a înțeles să manifeste respect față de normele de conviețuire socială, ci a persistat în comportamentul infracțional, în scopul dobândirii în mod ilicit de bunuri.
Măsura arestării preventive apare și actualmente ca proporțională cu gravitatea acuzației, având în vedere natura și gravitatea concretă a infracțiunii reținute în sarcina inculpatului ce aduc atingere unei categorii importante de relații sociale protejate de legea penală, respectiv libertății fizice și psihice și relațiilor care guvernează libertatea sexuală,în contextul în care există probe în sensul că în mod susținut, premeditat și organizat, inculpatul a înlesnit practicarea prostituției și a obținut foloase materiale de pe urma practicării prostituției de către mai multe persoane.
Este adevărat că pericolul concret pentru ordinea publică nu se amplifică o dată cu trecerea timpului, ci, dimpotrivă, se atenuează, însă instanța apreciază că la acest moment sunt încă îndeplinite cerințele impuse de lege pentru a justifica menținerea în stare de arest a inculpatului. În niciun caz trecerea timpului ca singur element nu este de natură a atenua impactul negativ al infracțiunii presupus a fi comise de inculpat asupra victimelor și comunității în general.
Pe cale de consecință instanța va respinge contestația formulată, fiind vorba de îndeplinirea condiției proporționalității în lumina CEDO, apărând ca inoportună o altă măsură mai ușoară restrictivă de libertate la acest moment procesual.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația formulată de către inculpatul R. G. R. împotriva încheierii de ședință din data de 15.12.2015 adoptată în dosarul penal nr._ 15 al Judecătoriei B..
În baza art 275 al 2 CPP obligă contestatorul inculpat să plătească statului suma de 230 lei cheltuieli judiciare, în care se include onorariul apărătorului din oficiu- d-nul avocat B. D. în cuantum de 130 lei .
Definitivă.
Pronunțată în ședința Camerei de consiliu, azi data de 17.12.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
I. C. M. D.
Red.C.I./12.01.2016
Dact.D.M./22.01.2016
Ex.4
Jud.fond B. D.
| ← Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 436/2015.... → |
|---|
