Verificare măsuri preventive. Art.207 NCPP. Decizia nr. 49/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 49/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 17-02-2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR 49/CONTESTAȚIE
Ședința publică din data de 17.02.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. R. R.
Grefier M. M.
Cu participare: PROCUROR: C. U. din cadrul P. de pe lângă Tribunalul B.
Pe rol fiind soluționarea contestației formulate de inculpatul G. I. O. împotriva încheierii de ședință din data de 11.02.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr_ .
Dezbaterile în prezenta cauză au fost înregistrate conform art.369 cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul G. I. O. (deținut în Penitenciarul C. ) și asistat de avocat desemnat din oficiu Kucsar A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Instanța procedează la identificarea inculpatului G. I. O. care precizează că este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu și menționează că își menține contestația formulată în cauză.
Părțile arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri, instanța acordă cuvântul asupra contestației declarate în cauză de inculpatul G. I. O.
Pentru inculpatul G. I. O., avocatul acestuia solicită admiterea contestației formulate împotriva încheierii de ședință din data de 11.02.2015, casarea soluției atacate și pe cale de consecință judecarea în stare de libertate a inculpatului. Apreciază că nu se mai impune menținerea măsurii arestării preventive, față de inculpat putându-se lua fie măsura controlului judiciar fie măsura arestului la domiciliu. În opinia sa temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă, solicită a se avea în vedere atitudinea inculpatului care a recunoscut fapta reținută în sarcina sa iar perioada petrecută în arest preventiv l-a făcut să conștientizeze gravitatea faptei de care este acuzat. Mai mult tatăl inculpatului suferă de o boală gravă fiind în stadiul final, sens în care solicită a i se acorda posibilitatea acestuia de a-și mai vedea tatăl pentru ultima oară.
Reprezentanta parchetului solicită instanței respingerea contestației formulate de inculpat și menținerea soluției atacate ca fiind legală și temeinică întrucât în mod corect instanța de fond a apreciat că se impune în continuare menținerea măsurii arestării preventive având în vedere atât modalitatea concretă de comitere a acesteia cât și circumstanțele personale ale inculpatului.
Inculpatul G. I. O. având ultimul cuvânt solicită judecarea în stare de libertate pentru că tatăl său este foarte bolnav și are doi copii minori pe care trebuie să îi întrețină.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra contestației penale de față constată:
Prin încheierea de ședință din 11.02.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ 14 s-a constatat în baza art. 362 alin 2 cod procedură penală rap. la art. 208 al. 2 și art. 207 alin. 4 cod procedură penală temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului G. I. - O., fiul lui G. și I., născut la data de 19.11.1974 în mun. B., jud. B., domiciliat în mun. S., ., jud. B., fără forme legale în ., jud. B., CNP_, arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 141 emis de Judecătoria B. la data de 30.11.2014 și, a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului. A fost respinsă cererea formulată de inculpatul G. I. - O., de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu sau cu măsura preventivă a controlului judiciar.
Pentru a dispune astfel instanța de fond a reținut în esență că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii au rămas neschimbate și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație inculpatul G. I. O. solicitând desființarea ei și în rejudecare înlocuirea cu măsura arestului la domiciliu. În motivare a arătat că a recunoscut săvârșirea faptei și în perioada arestului preventiv a conștientizat gravitatea acesteia, că are trei copii minori în întreținere ți tatăl său este grav bolnav.
Analizând contestația formulată în raport cu criticile formulate tribunalul reține următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria B. cu numărul_/P/2014 din data de 22.12.2014, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului G. I. O., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 228 alin.1 - art. 229 alin. 1 lit. b, alin. 3 lit. h cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 1 cod penal.
În fapt, s-a reținut că, în data de 30.11.2014, în jurul orei 01.00, inculpatul G. I. – O. a sustras, prin tăiere și smulgere cu un fierăstrău, mai multe cabluri de telecomunicații aparținând Telekom S.A., ce se aflau prinse pe pereții exteriori ai imobilelor situate pe Bulevardul Muncii nr. 7 și 17 din mun. B.. Respectivele cabluri erau în momentul sustragerii efectiv integrate în rețeaua de telecomunicații a Telekom S.A., iar prin sustragerea lor s-au întrerupt serviciile de telefonie, cablu și internet pe care firma Telekom le furniza către clienții din imobilele respective.
Inculpatul G. I. - O. a fost reținut la data de 30.11.2014, la ora 02,30 prin ordonanța organelor de cercetare penală, măsura expirând la data de 01.12.2014 la ora 02.30.
Prin încheierea nr. 121 din data de 30.11.2014 (f.19-21), a judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Judecătoriei B. (dosar nr._/197/2014), s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului G. I. O., pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 30.11.2014 și până în data de 29.12.2014. Temeiurile arestării le-au constituit prevederile art. 202 cod procedură penală, 223 al. 2 cod procedură penală.
Prin încheierile din datele de 23.12.2014 și 19.01.2015 ale judecătorului de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei B., în baza art. 348 alin. 2 Cod de procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luate față de inculpat, iar în baza art. 207 alin.4 Cod de procedură penală măsura arestării preventive a fost menținută.
Prin încheierea din data de 21.01.2015, în baza art. 346 alin. (2) cod procedură penală s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr._/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B. a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpatul G. I. – O., iar prin încheierea contestată s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, care a fost menținută, instanța respingând cererea de înlocuire a arestării preventive cu arestul la domiciliu.
Instanța de fond a analizat corect și complet îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru luarea și menținerea măsuri arestului preventiv și a stabilit justificat că se impune menținerea acestei măsuri.
Astfel, tribunalul constată că la luarea măsurii arestării preventive au fost respectate toate drepturile și garanțiile instituite de lege în favoarea inculpatului.
La dosarul de urmărire penală există probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis fapta pentru care este trimis în judecată, fiind astfel îndeplinită condiția prevăzută de art. 223 al. 1 cod procedură penală pentru luarea și menținerea arestării preventive. Avem în vedere, similar instanței de fond, procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică, procesul-verbal de depistare, declarațiile persoanei vătămate, dovada de predare, declarațiile inculpatului, raportul de constatare criminalistică dactiloscopică nr._/10.12.2014, declarația martor A. C.-T., procesul-verbal de reconstituire și planșă fotografică.
Infracțiunea pentru care este trimis în judecată inculpatul este pedepsită de lege cu închisoarea de la 3 la 10 ani fiind îndeplinită și condiția obiectivă impusă de art. 223 al. 2 cod procedură penală și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea de libertate este necesară și în acest moment pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Fapta ce se impută inculpatului prezintă un grad ridicat de pericol social relevat atât de modalitatea de comitere, cât și de circumstanțele sale personale. Așa cum s-a constatat și de instanța de fond fapta se reține a fi fost comisă în timpul nopții, cauzându-le prejudicii atât operatorului de telecomunicații, cât și clienților acestui operator, care au fost lipsiți de serviciile de telefonie, cablu și internet; pe de altă parte, inculpatul se presupune că s-a deplasat fin localitatea de domiciliu până la B. având asupra sa un ferăstrău, aspect ce trădează premeditarea, iar circumstanțele personale aleacestuia, așa cum rezulta din fișa de cazier respectiv faptul că a suferit mai multe condamnări pentru săvârșirea unor infracțiuni îndreptate împotriva patrimoniului, prezenta faptă conturându-se a fi săvârșită în stare de recidivă, întăresc concluzia necesității menținerii arestării.
Apărările inculpatului în sensul că a apreciat că acele cabluri au fost abandonate și nu aparțin nimănui au fost corect înlăturate în analiza pericolului reprezentat pentru ordinea publică de lăsarea în libertate a inculpatului, ținându-se seama de faptul că din planșele foto rezultă că respectivele cabluri fuseseră integrate într-un sistem de comunicații aflat în funcțiune, fiind prinse de peretele imobilului, iar în urma faptei s-a întrerupt furnizarea serviciilor de comunicații pentru abonați: televiziune, internet, telefonie, fapt confirmat și de adresa . de la fila 47 dosar de urmărire penală. Este lipsită de o justificare rezonabilă varianta potrivit căreia o persoană, alta decât inculpatul, ar fi desprins prin tăiere de pe imobilul în discuție cablul și l-ar fi abandonat, pentru ca la scurt timp inculpatul să îl găsească și să și-l însușească, valorificându-l în maniera descrisă.
Deși cunoscuse în trecut rigorile mediului carceral, și deși putea intui riscul la care se expunea, atât pe sine cât și pe familia sa prin sustragerea bunurilor, inculpatul pare să fi optat totuși pentru o astfel de modalitate de a câștiga bani, aspect de denotă atitudinea sa față de valorile ocrotite de legea penală, hotărârea de a comite fapte antisociale, în vederea obținerii în mod facil și ilicit a unor foloase materiale, și totodată dezinteresul față de normele de conduită socială. În raport cu aceste aspecte, aprecierea că privarea de libertate se impune în continuare, pentru a preveni comiterea unor noi fapte penale, este justă, presupusa faptă de furt fiind de natură a crea un sentiment de insecuritate în rândul opiniei publice .
Deși probatoriul a fost deja administrat de organele de urmărire penală, în mod corect s-a observat de către judecătorul de cameră preliminară și instanța de fond că măsura verificată nu a devenit mai puțin necesară, câtă vreme procesul penal nu s-a finalizat încă, iar pentru judecarea cauzei se mai impune efectuarea de acte procesuale și procedurale, iar durata arestului preventiv se încadrează în limite rezonabile, raportat la stadiul procedurii.
În cauză este respectat și criteriul proporționalității între măsura preventivă dispusă și scopurile urmărite, altă măsură preventivă, mai blândă nefiind aptă să asigure suficiente garanții pentru îndeplinirea scopului prevăzut de art. 202 alin. (1) Cod procedură penală; susținerea inculpatului privind respectarea obligațiilor prevăzute de lege în conținutul arestului la domiciliu nu poate fi valorificată fără rezerve, raportat la circumstanțele personale evidențiate.
Împrejurările invocate de inculpat nu diminuează pericolul reprezentat de lăsarea sa în libertate, iar înlocuirea arestului preventiv cu arestul la domiciliu ar atrage imposibilitatea obținerii de către inculpat a mijloacelor necesare întreținerii familiei, în aceeași măsura ca și în cazul arestului preventiv.
Constatând că nu sunt fondate criticile formulate de inculpat, tribunalul va respinge contestația în baza art. 4251 al. 7 pct. 1 lit. b cod procedură penală.
În baza art. 275 al. 2 cod penal inculpatul va fi obligat să plătească statului cheltuielile judiciare avansate, care includ, potrivit art. 272 cod procedură penală, onorariul avocatului din oficiu ce se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația formulată de inculpatul G. I. O., CNP_ împotriva încheierii pronunțate la 11.02.2015 de Judecătoria B. în dosarul penal nr_ 14 pe care o menține.
În baza art 272 alin 1 onorariul de 100 lei al avocatului din oficiu Kulcsar A. se include în cheltuielile judiciare și se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
În baza art 275 al 2, cod procedura penală obligă inculpatul să plătească statului suma de 180 lei cheltuielile judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 17.02.2015.
Președinte
D. R. R.
Grefier
M. M.
Red DR / 02.03.2015
tehnored. MM/02.03.2015/ Ex.4
Jud.fond R. V. P..
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 235/2015.... | Verificare măsuri preventive. Art.207 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
