Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 173/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 173/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 18-05-2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr. 173/CONTESTAȚIE
Ședința publică de la 18.05.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - E. M. T. – judecător
GREFIER - C. M. C.
Cu participarea procurorului I. B. din cadrul
Parchetului de pe lângă Tribunalul B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea prezentei cauze penale privind contestația formulată de condamnatul R. D. împotriva sentinței penale nr. 502/2015 a Judecătoriei B..
Dezbaterile în cauză au fost înregistrare conform art. 369 alin.1 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 13.05.2015 când părțile prezent au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru data de 15.05.2015, apoi pentru data de 18.05.2015.
TRIBUNALUL,
Constată că prin sentința penală nr. 502/2015 Judecătoria B. a dispus în temeiul 587 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 59 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 din Cod penal, respingerea cererii de liberare condiționată formulată de petentul R. D., în prezent deținut în Penitenciarul C..
În temeiul art.587 alin.2 Cod procedură penală, a fost menținut termenul pentru reînnoirea propunerii, respectiv a cererii de liberare condiționată fixat de Comisie, în unanimitate, respectiv 2.06.2015.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut căpetentul a precizat că se află în executarea unui mandat de 3 ani închisoare, pentru o infracțiune la Legea CEC-ului.
La dosarul cauzei, s-a depus procesul-verbal nr.105/03.03.2015 al Comisiei pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul PNT C., însoțit de caracterizarea condamnatului (f. 5-7). Totodată, petentul a depus înscrisuri în susținerea cererii formulate.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța de fond a reținut următoarele:
Instanța constată că sus numitul se află în executarea unei pedepse de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 152/2012 a Judecătoriei Sf. G. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, mandat 246/2012.
Din cuprinsul procesului-verbal întocmit de către Comisie rezultă că deținutul condamnat a început executarea pedepsei la data de 15.04.2013, iar aceasta urmează să expire la data de 14.04.2016. Până la data încheierii procesului-verbal acesta a executat 733 zile (688 zile executate efectiv și 45 zile considerate ca executate în urma muncii prestate), fracția din pedeapsă necesară a fi executată pentru liberarea condiționată fiind de 730 zile, astfel că această condiție este îndeplinită la momentul soluționării cererii.
Potrivit procesului verbal nr. 105 întocmit la data de 03.03.2015 de către Comisia pentru individualizarea regimului de executare petentul a executat fracția de 2/3 din pedeapsă, însă nu îndeplinește prevederile legale sub aspectul condițiilor subiective.
Potrivit dispozițiilor art.59 Cod penal din 1969 (apreciate în virtutea principiului aplicării legii penale mai favorabile, consacrat de art.15 al.2 din Constituție, ca fiind mai favorabile față de prevederile art.100 Cod penal din 2014, care impune instanței a verifica îndeplinirea integrală a obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare), condamnatul poate fi liberat condiționat dacă este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale.
Din caracterizarea comportamentului condamnatului în perioada detenției rezultă că acesta a avut în general conformist în mediul penitenciar, cu o participare constantă la programe educaționale (38 programe educaționale și 6 programe psihologice) marea majoritate dintre acestea fiind finalizate cu calificative bune și foarte bune, fiind recompensat de 3 ori. Cu toate acestea, liberarea condiționată nu reprezintă un drept al celui condamnat, ci o vocație recunoscută condamnatului, dacă instanța își formează convingerea ca reeducarea condamnatului se poate obține fără executarea restului de pedeapsă în penitenciar, regula în procesul penal constituind-o executarea efectivă și integrală a sancțiunii; în cazuri deosebite, în care alături de o anumită durată a pedepsei ce se impune a fi executată, condamnatul a dat dovezi în sensul că poate fi reintegrat social anterior executării pedepsei, se poate dispune punerea sa în libertate condiționată. Prin urmare, această instituție nu este reglementată de lege ca un drept absolut de care condamnatul beneficiază la îndeplinirea fracției; dimpotrivă liberarea are un caracter de excepție înainte de expirarea duratei executării.
În speță s-a constatat că într-adevăr condamnatul a adoptat un comportament conformist la mediul penitenciar, cu participare la programe de educație și asistență psihosocială, însă instanța nu remarcă o implicare deosebită, iar persoana condamnată nu a făcut în vreun fel dovada însușirii regulilor de conviețuire socială, antecedentele penale ale acestuia nefiind favorabile liberării condiționate. Comportamentul conformist este un argument că deținutul respectă normele ROI din cadrul așezământului penitenciar, însă nu este suficient pentru a justifica faptul că scopul în vederea căruia pedeapsa a fost aplicată se consideră că a fost atins și că s-ar putea ca acesta să beneficieze de reinserție socială prin liberarea condiționată înainte de executarea pedepsei. Astfel, condamnatul a mai fost condamnat anterior și pentru care deținutul a primit o pedeapsă cu suspendare condiționată. Starea de recidivă generată de săvârșirea unei alte infracțiuni în termenul de încercare a suspendării condiționate denotă faptul că deținutul, în libertate fiind, nu a înțeles consecințele faptei sale, privarea de libertate fiind justificată de necesitatea ca acesta să își însușească până la reflex starea de normalitate, respectiv de respectare a legii și a regulilor de conviețuire socială. Fără a minimaliza importanța activităților educative în care deținutul s-a implicat și prin raportare la evaluarea psihologică făcută de comisia din Penitenciar care l-a caracterizat pe condamnat ca fiind „relativ stabil afectiv, comunicativ, cu tendința de a se supraevalua”, acest din urmă aspect fiind observat și de instanță cu ocazia audierii petentului. Instanța reține că petentul a fost foarte activ în penitenciar, fiind implicat în diferite programe (în cadrul corului Bisericii; a scris cărți) însă din cuprinsul acestora nu rezultă componenta esențială a reeducării, în sensul înțelegerii consecințelor faptelor sale și a proiectării unui mod de viață conform în libertate. De asemenea, instanța constată că fracția de pedeapsă obligatorie este abia împlinită și nu apare ca suficientă pentru liberarea condiționată a petentului.
Ținând cont de toate elementele analizate mai sus, instanța de fond a concluzionat că la acest moment nu sunt îndeplinite condițiile pentru liberarea condiționată prevăzute de art. 59 Cod penal 1968, astfel că a respins propunerea de liberare condiționată formulată în cauză și va fixa termen în vederea reînnoirii propunerii la data de 02.06.2015, termen cu privire la care s-a apreciat că este rezonabil și adecvat permițându-i condamnatului să dea în continuare dovezi de îndreptare care să justifice punerea sa în libertate condiționată.
În contestație condamnatul a prezentat acte medicale privind starea sa de sănătate.
Examinând cauza, Tribunalul constată următoarele:
Liberarea condiționată este un beneficiu acordat de legiuitor celor condamnați definitiv la pedeapsa cu închisoare, pedeapsă executabilă în regim de detenție, care după ce au executat o parte din durata pedepsei au dat dovezi în sensul că scopul în vederea căreia sancțiunea a fost aplicată a fost atins, că se poate produce o reinserție socială fără temerea că se va relua un comportament infracțional. Liberarea condiționată nu se acordă automat însă la împlinirea termenului prevăzut de lege, căci atunci nici nu ar mai fi fost necesară intervenirea instanței în cadrul procedurii. Liberarea condiționată nu poate fi interpretată ca o modalitate de reducere a cuantumului pedepsei sau un drept absolut astfel cum este privită de condamnat, ci este o modalitate de individualizare a modului de executare al pedepsei. Prin urmare, instanța trebuie să verifice îndeplinirea unor criterii subiective, cum ar fi comportamentul pe perioada detenției, dar și circumstanțele personale ale inculpatului, inclusiv starea de recidivă. Cum liberarea condiționată este doar o excepție de la regula executării efective a pedepselor aplicate, instanța trebuie să identifice acele situații care pot fi considerate excepționale.
Apoi, primii care trebuie să își expună punctul de vedere cu privire la posibilitățile de reinserție socială ale celui condamnat sunt chiar membrii comisiei din penitenciar care, în cazul de față, au opinat în unanimitate în sensul că nu se impune liberarea condiționată. Apoi, condamnatul nu este la prima confruntare cu legea penală, anterior fiind condamnat pentru un concurs de infracțiuni. Toate aceste elemente sunt apreciate prin prisma comportamentului social al petentului, constatându-se că nu se poate vorbi nici în precedent de o situație pro-socială.
Comportamentul conformist este un argument că deținutul respectă normele ROI din cadrul așezământului penitenciar, însă nu este suficient pentru a justifica faptul că scopul în vederea căruia pedeapsa a fost aplicată se consideră că a fost atins și că s-ar putea ca acesta să beneficieze de reinserție socială prin liberarea condiționată înainte de executarea pedepsei.
Prin urmare în mod judicios instanța de fond a reținut că petentul a mai fost condamnat anterior la o pedeapsă cu suspendare condiționată și a apreciat importanța activităților educative în care deținutul s-a implicat și prin raportare la evaluarea psihologică făcută de comisia din Penitenciar care l-a caracterizat pe condamnat ca fiind „relativ stabil afectiv, comunicativ, cu tendința de a se supraevalua”, la stabilirea termenului pentru reînnoirea cererii. Starea de sănătate a unei persoane este apreciată la momentul aprecierilor privind posibilitatea de muncă a celui ce formulează cerere de liberare condiționată; în aceleași timp se constată că dacă există probleme de sănătate care nu se pot trata corespunzător în rețeaua sanitară a ANP, se poate formula cerere de întrerupere a executării pedepsei.
Pentru toate considerentele anterior expuse, observând că nu s-au constatat acele situații excepționale care să permită individualizarea executării pedepsei, contestația formulată se va respinge.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația formulată de condamnatul R. D. împotriva sentinței penale nr. 502/2015 a Judecătoriei B. pe care o menține.
Onorariu avocat oficiu de 100 lei, avocat G. L., se suportă din fondurile Tribunalului B. și se include în cheltuieli judiciare.
Obligă condamnatul să plătească statului suma de 180 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18.05.2015.
Președinte,Grefier,
E. M. TartlerClaudia M. C.
Red EMT/29.06.2015
Dact CMC/07.07.2015/Ex5/jud fond. M. T.
| ← Alte modificări ale pedepsei. Art.585 NCPP. Decizia nr.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 174/2015.... → |
|---|
