Omor. Art.188 NCP. Sentința nr. 126/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 126/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 14-05-2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
-SECȚIA PENALĂ -
DOSAR NR._
SENTINȚA PENALĂ NR. 126/S
Ședința publică din data de 14.05.2015
PREȘEDINTE: A. C. T.- judecător
GREFIER: I. T. P.
Cu participare procuror: A. I. - P. de pe lângă Tribunalul B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea judecării cauzei penale privind pe inculpații T. S. și G. I., trimiși în judecată pentru comiterea infracțiunii de omor prev. de art. 188 alin 1 Cod penal.
Dezbaterile în prezenta cauză au fost înregistrate conform art. 369 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 22.04.2015, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 06.05.2015, respectiv, 14.05.2015 .
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei penale de față reține următoarele:
Prin rechizitoriul Ministerul Public P. de pe lângă Tribunalul B. din data de 02.07.2014 au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv inculpații T. S. și G. I. acuzați de săvârșirea infracțiunii de omor prev. de art. 188 alin 1 Cod penal.
În rechizitoriu se arată că probele strânse în cursul urmăririi penale au conturat următoarea stare de fapt:
În data de 15 aprilie 2014, în jurul orelor 07 dimineața, martorul A. N. I. s-a întâlnit cu victima T. C. L. în proximitatea grajdului de animale ce aparține familiei T., situat pe terenul amplasat în partea de est a teritoriului administrativ aparținând comunei B., la limita cu teritoriul aparținând orașului Râșnov. La acel moment victima nu se afla sub influența băuturilor alcoolice și nici nu prezenta urme de violență pe față sau pe membrele superioare (vizibile martorului A. N. I.).După ce convorbirea de aproximativ 5 minute s-a finalizat între cele două persoane, victima T. C. L. a intrat direct în imobilul folosit în mod curent ca și locuință în momentele efectuării muncilor specifice îngrijirii animalelor, la scurt timp sosind și inculpații T. S. (mama victimei) și G. I. (unchiul victimei).Cei doi inculpați se aflau într-o stare de surescitare nervoasă și aveau asupra lor bâte. T. S. și G. I. au intrat în locuința respectivă și pe parcursul unei ore (aproximativ) au exercitat violențe asupra lui T. C. L.. Agresiunile au fost exercitate prin aplicarea de lovituri cu ajutorul bâtelor, posibil ca inculpatul G. să fi imobilizat victima, iar inculpata T. să fi aplicat loviturile.
Victima a fost transportată de rudele sale cu o căruță până la domiciliul situat în B., sat Sohodol, ..21 unde a și decedat la scurt timp, cadavrul fiind pregătit în grabă de înmormântare.
Martora T. I. (cumnata lui T. C. L.), în urma unei convorbiri telefonice cu inculpata T. S., părându-i-se suspect decesul victimei a anunțat organele de poliție din B..
La data de 02 iunie 2014, a fost întocmit raportul de expertiză medico – legală nr. 142/Aut. din 16.04.2014 (f. 154 – 170 dup) din care rezultau următoarele: cadavrul victimei prezenta o . urme de violență; moartea lui T. C. L. a fost violentă și s-a datorat șocului traumatic consecință a unui politraumatism cu multiple hematoame extinse la nivelul membrelor, trunchiului și fracturi costale; leziunile traumatice constatate la autopsie s-au putut produce prin loviri repetate cu corpuri dure, decesul fiind consecința directă a acestor violențe, factorii concuratori constând în intoxicația acută cu alcool etilic și metilic.
ISTORICUL CAUZEI
La data de 15 aprilie 2014, organele de cercetare penală din cadrul Poliției Stațiunii B. s-au sesizat din oficiu cu privire la decesul suspect al victimei T. C. L..
La data de 15 aprilie 2014 s-a dispus începerea urmăririi penale sub aspectul comiterii de către autor necunoscut a infracțiunii de ucidere din culpă, dosarul aflându-se la acea dată în supravegherea Parchetului de pe lângă Judecătoria Zărnești (f. 2).
Prin ordonanță, organele de cercetare penală au început urmărirea penală sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 192 alin 1 Cod penal, în aceeași zi dispunându-se efectuarea unei constări medico-legale.
Prin ordonanța procurorului din data de 18 aprilie 2014 s-a dispus preluarea cauzei nr. 532/P/2014 de la P. de pe lângă Judecătoria Zărnești (f. 4 dup ).
La data de 03 iunie 2014 s-a dispus schimbarea încadrării juridice, reținându-se comiterea infracțiunii de omor prev. de art. 188 al. 1 Cod penal (f. 5 dup).
Prin ordonanța procurorului din data de 11 iunie 2014 s-a dispus continuarea cercetărilor față de T. S. și G. I. în calitate de suspecți sub aspectul comiterii infracțiunii de omor prev. de art. 188 alin 1 Cod penal (f. 14 dup).
La data de 12 iunie 2014 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale (f. 17 dup).
Inculpaților le-au fost aduse la cunoștință drepturile și obligațiile prevăzute de lege la data de 12 iunie 2014 despre aceasta încheindu-se proces verbal (f.15 – 16, 18 – 19 dup).
Cei doi inculpați au conferit declarații în cursul urmăririi penale.
În data de 12.06.2014 inculpatul G. I. ( f. 119 dup) a arătat că pe data de 15 aprilie 2014 împreună cu sora sa T. S. s-au deplasat la șură unde nepotul său T. C. L. ținea animalele. T. S. avea asupra ei un băț de aproximativ un metru, rotund. Au ajuns amândoi la locuința lui T. C. L. pe care l-au găsit culcat în pat sub plapumă. Au intervenit reproșuri și T. S. l-a lovit pe fiul ei cu bățul la nivelul picioarelor de 3-4 ori, timp în care el l-a ținut de mâini. Ulterior, l-au dus pe T. C. L. acasă cu căruța și au intrat în casă unde, în jurul orelor 13,00 acesta a decedat. G. I. a arătat că pentru a nu se întări membrele cadavrului, l-au schimbat în hainele de înmormântare.
În fața judecătorului de drepturi și libertăți, cu ocazia examinării propunerii de arestare preventivă, G. I. a declarat:
„Am 79 de ani, sunt în relații foarte apropiate cu sora mea, de un an de când i-a decedat soțul am ajutat-o foarte mult. De asemenea am ajutat-o și după decesul fiului acesteia. Eram în relații bune cu victima, când acesta era însă în stare de ebrietate avea un comportament violent verbal și agresiv. În 14 aprilie 2014 am fost sunat la telefon de sora mea care mi-a spus că s-a dus în locul unde erau duse animalele, duse spre grijă împreună cu fiul ei și acolo a constatat că fiul ei nu avusese grijă de animale, acestea erau singure. Am înțeles de la sora mea că animalele erau încuiate în șură, ea a spart lacătul cu o piatră, a intrat în interior și a lăsat oile afară pentru ca acestea să pășuneze. Am înțeles de la sora mea că a venit singură cu oile acasă. Seara târziu m-am dus fără sora mea pentru a scoate caii, am așteptat acolo venirea nepotului meu C. însă acesta nu a venit. Nu am spart lacătul de la cai. M-am dus acasă la sora mea unde am stat până dimineață. În 15 aprilie în jurul orelor 7 împreună cu sora mea ne-am reîntors în erau animalele. De la domiciliul ei la locul unde se aflau animalele sunt aprox.3-4 km. Când am ajuns acolo l-am găsit pe nepotul meu care era întins în pat și se văieta destul de rău. S. mea 1-a certat pentru faptul că nu a avut grijă de animale. Când am ajuns acolo el nu s-a ridicat din pat pentru că nu putea. S. mea a avut un bețișor de 1 metru și ceva, mai gros decât un deget, pe care 1-a luat de acasă ca să se apere de câinii de la stânele aflate în drumul pe care noi l-am urmat de acasă la șură. Victima era nemulțumită că era dojenit iar sora mea la un moment dat 1-a lovit de câteva ori cu acel băț peste picioare, peste pătura cu care el era învelit, timp în care eu l-am ținut de mâini. Inițiativa de a-1 ține de mâini mi-a aparținut mie pentru a evita ca victima să lovească. Victima s-a ridicat ușor în șezut, nu am văzut să fi avut lovituri la cap. Nu am văzut să fi avut lovituri la ochi. Sprijinit de noi victima a fost pusă în căruță și culcat în căruță a fost dus acasă. Nu era conștient când l-am suit în căruță. Oricum eu apreciez că nu era conștient nici când ne-am dus dar aceasta din cauza alcoolului. Când am ajuns acasă victima ajutată de noi s-a dat jos din căruțași a fost întins pe patul din cameră. Când a fost întins pe pat era conștient în sensul că m-a recunoscut și pe mine și pe sora mea. Am avut telefon dar acesta nu funcționa pentru că nu era încărcat și nu avea cartela în el. S. mea la rândul ei avea telefon dar acesta nu era încărcat. Nu știam că pentru a apela 112 nu este necesar să ai credit la telefon. Mai întâi când am ajuns acasă am dezhămat animalele, ne-am dus apoi la C. pentru a-1 dezbrăca și a-1 spăla. La un moment dat sora mea s-a dus în camera unde se afla victima pentru a face focul și când s-a întors mi-a spus „ C. e gata" în sensul că acesta murise. Împreună cu sora mea am dezbrăcat victima, am spălat-o și am îmbrăcat-o. În acest timp mâinile victimei se înțepeneau. Am văzut că victima avea ceva semne pe picioare de la bățul cu care sora mea 1-a lovit dar alte semne nu avea pe corp. Era înjur de orele 13 și eram acasă doar eu cu sora mea. S. mea nu a plecat de acasă însă la un moment dat nu știu de pe ce telefon a sunat-o pe nora ei T. I. și i-a spus că C. a decedat și să vină și ea cu soțul ei acolo. Au venit și celelalte rude la domiciliul nostru. T. I. este cea care a anunțat organele de poliție. Am înțeles de la sora mea că în data de 14 aprilie s-a întâlnit cu A. N.. În 15 aprilie noi nu ne-am întâlnit cu el. În imediata apropiere a casei sorei mele, la câteva sute de metri locuiesc și alte familii cu care însă sora mea nu este în relații bune. Un cumnat al sorei mele locuiește însă la aprox jumătate de km de casa ei și cu această familie ea se află în relații bune”.
La întrebările procurorului de ședință inculpatul a menționat că T. C. nu le-a spus că ar fi fost bătut ci doar că se simte rău.
A arătat că în data de 15 aprilie au ajuns la odaie în jurul orelor 8,00, plecând aproximativ la 7,00 dimineața de acasă și au plecat înapoi spre domiciliu în jurul orelor 12. În timpul acesta a scos caii din șură, le-a dat să mănânce, adus apă pentru a adăpa caii, i-a legat la căruță, a pus fân și pături în căruță pentru a duce victima la domiciliu. Victima nu voia să meargă acasă, se văieta că îl doare capul și stomacul. A mai arătat că sora sa l-a bătut pe fiul ei în jurul orelor 9,00
În ceea ce privește relația cu A. N., inculpatul a arătat că sora sa nu era în relații bune cu vecinul A. însă victima era prieten bun cu acesta
Inculpata T. S., audiată în data de 12.06.2015 (f 124-125 dup) a arătat că fiul său lipsise de acasă câteva zile înainte de data 15 aprilie 2015, răstimp în care a vândut un berbec și un miel, banii obținuți cheltuindu-i în interes personal. Pe data de 14 aprilie s-a dus la căsuța de lângă șură unde țineau animalele, a scos oile și le-a lăsat să pască și apoi le-a dus acasă. A doua zi s-a întors împreună cu fratele ei, G. I. la odaie, fiecare dintre ei aveau câte un băț în mână dar G. l-a lăsat pe al său la . lângă odaie. T. S. a arătat că l-a lovit pe fiul ei de aproximativ 20 de ori peste picioare în zona dorsală menționând că nu l-a lovit în cap. Inculpata a arătat că și-a lovit fiul timp de 10-15 minute, perioadă în care G. I. l-a ținut de mâini să nu o lovească, după care toți trei au plecat cu căruța acasă.
Ajunși acasă, fiul său a afirmat că se simte rău și în jurul orelor 13,00-13,30 a decedat. T. S. a arătat că după decesul fiului său și-a sunat celălalt fiul T. C., a răspuns nora sa T. I. care a anunțat organele de poliție.
În fața judecătorului de drepturi și libertăți, cu ocazia examinării propunerii de arestare preventivă, inculpata T. S. a declarat: „ Am 67 de ani, sunt căsătorită și am 2 copii. Victima a fost fiul meu. Am locuit cu victima în aceeași curte și în același imobil. Eram în relații bune cu fiul meu cel mic - T. C. L.. Nu ne-am certat, dar când era în stare de ebrietate m-a amenințat că mă bate si mă omoară. De când a murit soțul meu, tatăl victimei, de aproximativ un an, fiul meu C. L. a consumat frecvent băuturi alcoolice. Cu o săptămână înainte de 15.04.2014 C. L. era plecat cu animalele. În 14 aprilie m-am dus să văd ce face fiul meu și animalele și am constatat că acesta nu a prea avut grijă de animale fiind plecat cu prietenii săi. Am adus oile acasă, caii rămânând în locul în care se aflau. În 14 aprilie nu m-am întâlnit cu fiul meu. În 15 aprilie împreună cu fratele meu G. I. ne-am întors în locul unde se aflau animalele și l-am găsit pe fiul meu bolnav, întins în pat sub plapumă. Acesta era lovit la ochi. Fiul meu s-a ridicat din pat atunci când am venit, vorbea coerent însă era în stare de ebrietate. După ce s-a ridicat s-a așezat din nou în pat deoarece nu putea să stea în picioare. Fratele meu G. I. 1-a ținut pe fiul meu de mâini pentru ca eu să îl pot lovi cu o nuia peste picioare. Nuiaua o foloseam eu la mers pentru a mă sprijini, avea lungimea de jumătate de metru și era groasă mai puțin decât un deget. L-am lovit de câteva ori, respectiv de 5-6 ori, peste plapumă, victima fiind îmbrăcată și având pantaloni lungi. I-am reproșat faptul că a vândut niște animale și că nu a avut grijă de cele rămase. După aceasta victima a urcat singură în căruță, s-a întins și am mers acasă. La domiciliu victima s-a dus în camera lui. După ce m-am ocupat de animale m-am hotărât să mă ocup de fiul meu, să îl dezbrac, să îl spăl și să îl duc la spital ca să nu moară acasă. Când l-am dezbrăcat am văzut că acesta avea lovituri pe picioare, pe fund, pe șolduri. În timp ce îl spălam în sensul că îl ștergeam cu o cârpă, acesta a murit. Eu personal am reprezentarea că nu am nicio legătură cu moartea victimei. Nici fratele meu nu are nicio legătură cu moartea fiului meu. ÎI cunosc pe A. N. I., este vecin cu noi având și el o șură în apropierea surei noastre. D. în 14 aprilie ne-am întâlnit cu acesta. In 15 aprilie nune-am întâlnit. Declarația lui A. N. I. se datorează faptului că acesta ne dorește răul profitând foarte mult de fiul meu în trecut.
La întrebările ce i s-au pus ulterior, inculpata a arătat că în 15 aprilie când s-a întâlnit cu fiul său, au vorbit puțin, i-a spus ca îl doare stomacul și că nu mai e bun de nimic. I-a spus că a fost bătut dar nu i-a spus de către cine. Inculpata a menționat că personal are convingerea că fiul său a murit de la băutură A mai arătat că a bănuit că a vândut animalele pentru că nu le-am mai găsit, precum și că nu a chemat salvarea pentru ca nu avea telefonul încărcat.
Inculpata a mai arătat că nora sa T. I. i-a spus că nu îl poate îngropa pe fiul său fără un act medical, precum și că a sunat-o pe aceasta de pe telefonul fratelui său pentru a-i spune că fiul său a murit.
În final inculpata a arătat că are 7 clase, iar la cercetarea la fața locului a spus polițiștilor că fiul său a fost bătut.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul B. în Camera Preliminară la data de 03.07.2014.
Prin încheierea de ședință nr.153/ CAMERĂ PRELIMINARĂ din data de 28.07.2014 în baza art. 346 alin 2 Cod procedură penală s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriu nr.203/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul B., legalitatea administrării probelor și actelor procurorului.
CERCETAREA JUDECĂTOREASCĂ
Inculpații T. S. și G. I. au consimțit să dea declarații în fața instanței.
Astfel, inculpata T. S. a arătat că nu-l mai văzuse pe fiul său de câteva zile și ca urmare, în data de 14 aprilie 2014 a plecat către odaie (în zonă - locul în care se țin animalele), aflată la 5 km de domiciliul său. Inculpata a arătat că pe drum s-a întâlnit cu A. N. care are odaia învecinată cu a lor și l-a întrebat dacă l-a văzut pe C. dar acesta i-a răspuns că îl mai văzuse pe acesta de 2 zile. Inculpata a arătat în continuare că a spart lacătul la ușa odăii, a dat drumul la oi și le-a păstorit timp de 2 ore, perioadă de timp în care și-a dat seama că lipsesc un berbec și un miel. Arată că își cunoștea fiul și, de aceea, a bănuit că acesta a tăiat animalele și le-a dus la prietenii cu care își petrecea timpul. Inculpata a menționat că fiul său consuma mult alcool mai ales după moartea tatălui său survenită în anul 2013. În continuare, inculpata a arătat că a dus oile acasă în . sunat pe fratele ei inculpatul G. I. și l-a rugat să o însoțească la odaie pentru că nu reușise să de-a drumul la caii care erau închiși într-o altă încăpere a odăii și ea nu avusese putere să spargă lacătul de ușa aceea. Împreună au plecat la odaie însă nu au reușit să scoată caii și C. nu venise, astfel că au hotărât să se întoarcă a doua zi dimineața, ceea ce au și făcut. În jurul orelor 7,00 au plecat împreună la odaie și inculpata a arătat că a intrat în căsuța de lână odaie și l-a găsit pe fiul său C. sub plapumă, în pat vânăt la ochi. T. S. arată că s-a supărat foarte tare și l-a certat pe fiul său întrebându-l unde a fost și ce a făcut cu animalele (lipsă), iar acesta a amenințat-o că o omoară dacă nu iese afară din căsuță. Atunci fratele ei l-a prins pe acesta de mâini. T. S. a arătat că s-a supărat foarte tare și l-a lovit pe fiul ei cu un băț, lung ca o nuia, peste picioare, i-a luat cheile din buzunar, a descuiat ușa la odaie, a scos caii ajutată de fratele ei, apus hamul pe unul din cai și a scos căruța. Apoi l-a convins pe C. să se urce în căruță și i-a spus că trebuie să meargă la doctor. Au ajuns acasă și ajutat de ea și fratele ei, C. a coborât din căruță au intrat în casă și l-au așezat pe un recamier. Inculpata a arătat că împreună cu fratele ei s-au dus să se ocupe de animale. Ulterior s-a întors în casă și a încălzit apă pentru a-l spăla pe fiul său C. și, în timp ce îl spăla a văzut că are lovituri pe picioare, a afirmat că l-a întrebat pe acesta cine l-a lovit și de asemenea, a afirmat că fiul său i-ar fi răspuns cerându-i să îl lase în pace. La scurt timp fiul său a murit a arătat T. S. - „ l-am văzut cum dă ochii peste cap, a făcut spume la gură și a murit”. T. S. a arătat că a telefonat fiului de la Zărnești și acesta a anunțat poliția echipajul sosind în jumătate de oră. Întrebată fiind, T. S. arătat că s-a gând că fiul său ar putea să moară, nu l-a spălat pe acesta pentru ar fi știut că moare, ci pentru că era murdar de noroi și făcuse pe el.
Inculpatul G. I. a consimțit la rândul să a da declarație în cauză și a arătat că în data de 14.04.2014 a primit un telefon de la sora sa care l-a rugat să o ajute să scoată caii de la odaie, spunându-i că nu l-a găsit pe C. acolo și nu se descurcă singură. Inculpatul a arătat că locuiește la jumătatea distanței dintre casa surorii sale și odaia unde aceasta are animalele, iar în drum spre odaie s-a întâlnit cu C. G. zis B.. În continuare, inculpatul a arătat că ploua, au încercat să deschidă ușa să scoată caii dar nu au reușit și au hotărât să se întoarcă a doua zi dimineața. A doua zi, au plecat amândoi la odaie fiind supărați pentru că nu îl găsiseră pe C. și le „dă de lucru să meargă noaptea la odaie”. Ajunând la odaie, l-au găsit pe C. în pat sub plapumă. Inculpatul a arătat: „ mama lui a început să îl certe că nu a avut grijă de animale, l-a întrebat unde a dus berbecul și mielul lipsă, el nu a răspuns la întrebări, dar, la un moment dat s-a ridicat iritat, a amenințat - o pe mama lui că o omoară și atunci eu l-am prins de mâini. C. când era beat era ca un câine turbat nu te puteai înțelege cu el. T. S. l-a lovit pe fiul ei cu bâta pe care o luase de acasă, peste plapumă, peste picioare. Eu eram la capul lui C. și îl țineam de mâini și îi spuneam să fie să bage mâinile sub plapumă, să fie cuminte. T. S. l-a rugat pe fiul ei să vină acasă. El s-a opus inițial dar după aceea a fost de acord. Am pus fân și pături în căruță, l-am ajutat pe C. să se urce în căruță și ne-am dus acasă.C. trăia când am ajuns acasă. El a coborât singur din căruță, la poartă însă a trebuit să îl sprijinim pentru că nu a mai putut să meargă. De la odaie a trebuit să ocolim pe drum și cred că am făcut două ore. Afară era lapoviță. L-am așezat pe C. pe un recamier și ne-am dus să băgăm caii și căruța să nu încurcăm circulația. Pentru că C. era murdar și mirosea rău, T. S. s-a dus să pună apă la încălzit .La scurt timp mi-a spus că este gata, că a dat ochii peste cap. Noi ne-am grăbit să îl îmbrăcăm să nu se răcească”. Inculpatul a mai arătat că nu aveau credit și nu au putut suna la salvare, iar ca să sune la Zărnești, T. S. a apelat la nepotul său T. S..
În ceea ce îl privește pe A. N. inculpatul a arătat că este posibil ca acesta „ să fi auzit mustrările și pe care T. S. i le făcea fiului ei și nu țipetele acestuia, iar larma despre care vorbește acesta a fost creată de certurile sau mustrările pe care i le-au adus lui C., reproșuri în legătură cu animalele”.
Au fost audiați martorii A. N. I., T. L.,T. S., A. R., Puțilă M., S. V., M. M., T. C. I., T. I., A. M., A. N. M., C. G. M., C. I..
Singurul martor care a afirmat că s-a întâlnit cu victima în dimineața zilei de 15 aprilie 2014 este A. N. I.. În declarația sa acesta a arătat că în jurul orelor 7,00 s-a întâlnit cu C. la gardul despărțitor al proprietăților lor, dăduse de mâncare la cai și i-a spus că merge să le dea apă. Martorul a arătat că nu a văzut ca acesta să aibă lovituri pe față și nici nu a văzut să fie beat și a afirmat că dacă acesta ar fi fost în stare de ebrietate și-ar fi dat seama pentru că îl cunoștea. Martorul arată că a plecat cu oile în lăstăriș în jurul orelor 9 sau 10, precum și că la 5 minute de la despărțirea sa C. în căsuță au intrat T. S. și G. I.. Martorul a arătat că nu a vorbit cu cei doi, dar a auzit că aceștia „făceau larmă mare”, că nu i-a auzit glasul lui C. ci a auzit doar faptul că cei doi țipau fără să înțeleagă ce spun.
A. N. I. a justificat faptul că nu a declarat la fel de la început prin aceea că îi era frică de inculpați menționând că aceștia sunt capabili să îi dea foc la șură.
Despre evenimentele petrecute în zilele anterioare și faptul că mama lui nu îl mai văzuse de două zile pe C. T. declară martorii T. L. și T. S..
Astfel, T. L. cumnatul inculpatei T. S. a declarat că în ziua de 14 aprilie 2014, T. S. s-a dus la el la odaie și l-a întrebat dacă nu l-a văzut pe C. „ că zbiară oile în grajd și caii dau din picioare și să îi dau un ciocan să spargă lacătul să dea drumul la animale”. Martorul arată că nu știe dacă T. S. a solicitat ajutorul pentru a suna la salvare, iar fiul său T. S. s-a întors acasă de la serviciu în jurul orelor 9,00 seara.
T. S. a arătat în declarația sa că s-a întâlnit cu C. T. în ziua de 13 aprilie (duminica floriilor) „ el a coborât de la odaie să își încarce telefonul că acolo nu avea curent. Nu a găsit-o acasă pe mama lui și a venit la noi să întrebe de ea. I-am spus că nu știm unde este și a plecat. El nu era beat atunci. El mi-a spus că merge la odaie că avea oile tunse și era frig… . În 14 aprilie după ce T. S. a coborât cu oile a venit să îmi aducă ciocanul pe care i-l dăduse tatăl său să spargă lacătul” și s-a plâns „ că sunt caii în grajd și a coborât cu oile că sunt nemâncate”. Martorul mai arată că inculpata atunci i-a spus că lipsește un berbec și un miel, precum și că T. S. l-a sunat de pe telefonul său pe T. C. celălalt fiul al său să îi spună de situația animalelor și că nu îl găsește pe C.. Alte aspecte martorul nu cunoaște relativ la evenimentele petrecute în acea zi.
Fratele victimei, T. C. I. a arătat că a vorbit cu fratele său duminica dimineața înainte de săptămâna mare a Paștelui „ să văd ce facem cu mieii, câți tăiem și el mi-a spus că se duce să se uite între oi să vadă câți miei sunt și vorbim mai târziu. L –am sunat mai târziu dar nu a fost de găsit.” Martorul arată că l-a sunat și pe T. S. să îl întrebe dacă l-a văzut pe C. și de asemenea și-a sunat mama care a afirmat că va vedea „care este problema la odaie”.
Despre fratele său, martorul a afirmat faptul că acesta consuma destul de mult alcool, mai ales după ce a fost părăsit de soție cu 7 ani în urmă, că „a avut probleme cu legea în sensul că a fost condamnat pentru furt împreună cu C. I. cel citat martor …” și menționează că familia C. locuiește în vecinătatea mamei sale. Martorul a mai arătat faptul că fratele său C. frecventa familia C. menționând „se și ajutau unul pe altul dar și făceau multe prostii…. . C. era o persoană mai puțin descurcăreață însă muncea, mai făcea cărăușie din care își câștiga niște bani în rest se ocupa de animalele familiei. Era însă și o persoană ușor influențabilă care din cauza anturajului a ajuns să vândă animale din casă, să lipsească de acasă petrecând cu prietenii și care să fie implicat în fapte penale. Tatăl meu a suferit foarte mult și mai ales în felul în care a ajuns după ce l-a părăsit soția ……. relația lui cu mama sa era una bună dar erau momente în care însă din cauza stării lui de beție ar fi putut să ridice mâna la mama. Înainte de evenimentele petrecute mama mi-a spus că a fost la Poliție la B. pentru că C. ridicase mâna asupra ei. …. Mama a încercat să îi spună lui C. să nu mai bea, îl sfătuia bine și nu cred că ar fi putut să ridice bâta să îl bată și să îl omoare…Nu știu de ce mama nu a chemat salvarea în ziua în care a murit C.. Ei aveau un telefon cu cartelă pe care eu în ziua aia nu am reușit să îl contactez…marțea, în jur de ora unu mama mea i-a spus (fiicei martorului) că C. a murit.”
T. I. soția martorului T. C. I. a descris modul în care a perceput evenimentele ce au survenit morții victimei. Astfel aceasta a arătat în declarația sa: „ marți mă pregăteam să merg la schimbul doi și m-a sunat fata…eu am sunat-o pe soacra mea să aflu dacă este adevărat, ea mi-a spus că da, că l-a găsit pe C. la odaie, că se văieta de burtă, că l-a pus în căruță și l-a adus acasă…..de multe ori a făcut soacra mea lucrul acesta. De multe ori l-a adunat beat chiar și de pe marginea drumului……cred că nici nu s-a gândit că o să moară. Am luat un taxi și am mers la B. la poliție și împreună cu polițistul am urcat la soacră-mea. Nu știu de ce nu a chemat salvarea, eu cred că din cauza vârstei s-au pierdut și nu au știut ce să facă și oricum credit la telefon nu avea”.
În declarația sa în continuare, martora arată care erau relațiile victimei cu familia sa
„ Soțul meu mergea des în Sohodol pentru era nevoie de el la muncă, părinții bătrâni și bolnavi…așa că de la el știu comportamentul lui C. și am văzut și cu ochii mei. La nunta noastră C. era în pușcărie pentru că a furat un cal cu niște țigani din Râșnov… nu știu să numesc persoane din anturajul lui C. numai Dumnezeu știe pe unde și cu cine umbla C.. Nu știu să fi fost un incident între C. și mama lui, ei se certau dar să ajungă la bătaie.. nu” .
Despre modul în care au fost percepute evenimentele de comunitate, martora arată:
„ lumea spune că este din cauza băuturii și popa din . nu mai bea, să își facă un rost și apoi eu nu mai știu că trei zile nu l-a văzut nimeni și nu știu unde a fost. De multe ori s-a întâmplat să vândă lucruri din casă și animale, chiar în ziua în care s-a întâmplat ( decesul victimei) au constatat că lipsesc două animale….tot ce câștiga C. cheltuia pe băutură….mai multă bază aveai într-un copil decât în C..
În același sens, pentru a contura o imagine despre modul în care își ducea viața victima care era anturajul acestuia și pentru a lămuri dacă martorul A. N. a relatat evenimentele petrecute în acea zi, au fost audiați vecinii familiei respectiv frații C., dar și fii martorului A. N. I..
C. G. M. a arătat: „l-am cunoscut pe C., era mai desfrînat așa. El muncea însă, cu siguranță, banii îi erau administrați de altcineva. Știu asta pentru că îi lipseau fie băutura, fie țigara și când scăpa o făcea lată. El trecea pe la noi destul de des și cerea ba un pahar de rachiu, ba o țigară. Când aveam îi dădeam când nu, nu. Eu nu cred că el era capabil să-și administreze banii. Dar se vedea că duce lipsă. Când venea la noi nu stătea decât câteva minute. Eu sunt cel mai mic dintre frați,dar nu pot spune că eram prieteni cu el, decât prin prisma faptului că suntem vecini. Nu era de teapa mea. Am auzit că lumea vorbește în . C. era supărată că vinde din animale ca să-și facă rost de bani să bea, însă nu știu cu certitudine acest lucru….lumea vorbește…..după cum nu știu dacă era vorba de animalele mamei lui sau ale lui. Știu că părinții lui C. nu au fost de aceeași religie și că și S. avea altă religie decît C., dar nu am auzit ca în aceea familie să fie discuții din acest motiv. Soții T. au fost o familie liniștită, au fost oameni gospodari. Eu l-am văzut și pe fratele lui C. venind pe la maică - sa, nu știu dacă aveau probleme în familie”.
C. I. a arătat la rândul său: „l-am cunoscut pe C. T., a crescut acolo lângă noi. El venea destul de des mai cerea o țigară, un pahar de rachiu, că așa era el învățat. El bea destul de mult. Deși eram vecini cu mama lui noi la ei acasă nu mergeam, cel care venea era C.. Eu nu știu dacă el era bolnav și nici nu știu ce certuri a avut în casă cu familia. Nu se întâmpla să vină C. și să stea mult, pentru că toți aveam treabă. Venea când se întorcea seara, din hotar, cu căruța. Intra, bea câte un pahar de rachiu și pleca. Nu l-am auzit să se vaite de ceva. Nu-l mai văzusem pe C. de câteva zile înainte să moară. Eu nu știu ce s-a întâmplat atunci. Nu s-a întâmplat acasă, ci la distanță mare. Nu știu nici dacă l-a bătut cineva nu am auzit așa ceva, am auzit doar că a murit”.
A. M., fiul lui A. N. I. a declarat: „ eram vecin cu T. C.. Ultima dată l-am văzut înainte cu 2 zile să moară. El nu era lovit și nici bolnav. Nu știu ce grup de prieteni avea. În ceea ce privește consumul de alcool știu că mai consuma câte odată. El consuma alcool destul de frecvent câteodată până nu mai știa de el. Nu știu mare lucru, am auzit ceva discuții despre faptul că mama lui C. era nemulțumită de el, precum și că a fost căsătorit, însă eram mai mic și multe amănunte nu cunosc.….Eu nu cunosc multe amănunte pentru că lucrez, am un loc de muncă și apoi mă ocup de animale, astfel că sunt mai mult plecat…mă întâlneam cu C. cam o dată la 2 -3 zile în funcție de cum aveam timp. Cel mai mult ne întâlneam la hotar, acolo unde sunt 2 șuri, una a mea și una a lui. În ceea ce privește ziua in care a murit C. știu de la tatăl meu că s-au întâlnit dimineața și au vorbit și că după aceea nu l-a mai văzut. Tatăl meu mi-a povestit că în ziua aceea fost cu animalele la apă. Ca să ajungi la apă trebuie să cobori un deal. Pârâul se află situat într-o vale, poziționat spre Sohodol față de șura noastră la o distanță de aproximativ 100 m. Din vale de la râu nu are cum să se audă ce se întâmplă pe deal. Tatăl meu nu mi-a povestit că ar fi auzit zgomote din căsuță, eu personal nu am auzit zgomote în ziua aceea”.
A. N. M. a declarat la rândul său: „l-am cunoscut pe C., eram vecini cu locurile în care ținem animalele. Știu că C. bea atunci când avea și de cele mai multe ori bea din banii pe care și-i făcea singur, din diferite activități. De exemplu, căra lemne cu căruța și caii. Știu că mama lui era supărată pentru că el lipsea mult de acasă. Tot așa știu că, C. era supărat că nu se înțelege cu maică-sa și îi părea rău că l-a părăsit nevasta. C. îmi spunea că îi este dor de copilul lui, că ar fi plecat la copil, dar pentru că are animale nu poate pleca. Eu nu știu dacă copilul a fost vreodată la tatăl lui. În ziua în care a murit C. tatăl meu mi-a spus că l-a văzut de dimineață …a spus că i-a văzut pe T. S. și G. I. intrând în căsuță. Nu mi-a spus însă dacă a auzit ceva sau s-a întâmplat ceva”.
Inculpații prin avocat au depus la dosar în probațiune un înscris intitulat „Expertiza raportului medico-legal nr.142/2014 întocmit de dr. Malene G. - medic primar anatomopatolog” ale cărui concluzii sunt în sensul că decesul victimei s-a produs direct prin șoc mixt toxico-traumatic dovedit prin leziunile descrise în concura cu existența unui organism tarat cu insuficiență hepatorenală cronică, cu o stare toxică acută datorată alcoolului metilic.
În cursul cercetării judecătorești s-a solicitat avizarea raportului de expertiză autopsie. Institutul Național de Medicină Legală „M. Minovici” București a aprobat raportul de autopsie medico-legală nr. 142/16.04.2014
De asemenea, inculpații au solicitat efectuarea unei supliment al raportului de expertiză medico-legală care să stabilească dinamica producerii loviturilor, precum și numărul de zile de îngrijiri medicale care ar fi fost necesar pentru vindecarea fiecărei leziuni în parte.
Cu adresa Ad.nr.142/AUT/2014, SJML a comunicat:
- niciuna dintre leziunile traumatice constatate la autopsie, singură, nu avea gravitatea necesară declanșării unui sindrom tatantogenerator. Șocul traumatic urmat de deces s-a instalat în timp, prin efectul cumulativ al tuturor leziunilor traumatice suferite: au existat 22 focare lezionale externe, dintre care 9 fiind reprezentate de hematoame luminoase și un focar lezional intern reprezentat de fracturi costale.
- având în vedere multitudinea leziunilor traumatice, apreciem că șocul traumatic și implicit decesul s-ar fi instalat și în lipsa consumului de alcool. Îmbibația etanolică, precum și tarele organice prezentate de victimă au avut rol de factor concurator prin reducerea intervalului de timp în care s-a instalat șocul traumatic. Ca atare raportat la multitudinea focarelor lezionale, șocul traumatic tanatogenerator s-ar fi instalat și în lipsa îmbibației etanolice și la o persoană fără tare organice.
Nu s-a răspuns la solicitarea apărătorului de a se preciza numărul de zile de îngrijiri medicale ce ar fi fost necesar pentru vindecarea fiecărei leziuni instanța reținând că acest lucru la momentul solicitării nu mai era posibil.
Analizând probele administrate în cauză instanța reține următoarea state de fapt:
T. C. L. a fost fiul inculpatei T. S. și nepotul de soră al inculpatului G. I.. Datorită specificului muncii pe care o presta, T. C. își petrecea zilele mai mult „la odaie” – cuvânt folosit de localnicii din zonă pentru a desemna locul în care erau ținute animalele, situat în general la distanță de casă, pe terenul deținut de familie și folosit pentru pășunat.
T. C. fratele victimei, a arătat în declarația dată în fața instanței că a vorbit cu fratele său duminica dimineața înainte de săptămâna mare a Paștelui (13 aprilie) arătând că au purtat o discuție despre mieii care urmau a fi tăiați cu ocazia sărbătorilor pascale care urmau,victima spunându-i că vor vorbi mai târziu când va vedea câte animale sunt. Mai târziu însă deși a sunat victima nu a mai răspuns la telefon. Martorul arată că l-a sunat și pe T. S. să îl întrebe dacă l-a văzut pe fratele său și de asemenea și-a sunat mama pe T. S. care a afirmat că va vedea „care este problema la odaie”.
Potrivit propriilor declarații T. S., a doua zi, respectiv în data de 14 aprilie a plecat de la domiciliu către odaie dar nu și-a găsit fiul, iar animalele erau închise. Neputând să deschidă ușa odăii ( grajdul de animale), T. S. a cerut cumnatului ei T. L., ajutorul în sensul că i-a cerut un ciocan să spargă lacătul să dea drumul la animale „că zbiară oile în grajd și caii dau din picioare”
Fiul lui T. L. confirmă cele expuse anterior arătând că s-a întâlnit cu C. T. în ziua de 13 aprilie 2014 când acesta a coborât de la odaie să își încarce telefonul pentru că acolo nu avea curent. Nu a găsit-o acasă pe mama lui acasă astfel că l-a întrebat pe T. S. dacă știe unde este mama sa. La răspunsul negativ al martorului, victima i-a comunicat „că merge la odaie că avea oile tunse și era frig…”.
În continuare martorul a arătat că 14 aprilie după ce T. S. a coborât cu oile s-a dus la el să îi restituie ciocanul pe care i-l dăduse tatăl său să spargă lacătul” și s-a plâns „ că sunt caii în grajd și a coborât cu oile că sunt nemâncate”. T. S. a mai arătat că inculpata atunci i-a spus că lipsește un berbec și un miel, și i-a cerut telefonul pentru a-l suna pe T. C. celălalt fiul al său să îi spună de situația animalelor și că nu îl găsește pe C..
Potrivit declarației inculpatului G. I., în ziua de 14 aprilie a primit un telefon de la sora sa T. S. aceasta rugându-l să o însoțească la odaie să o ajute să deschisă ușa la încăperea de la odaie unde erau caii și povestind-i că nu l-a găsit pe fiul ei C. iar animale nu erau adăpate și pășunate.
Inculpatul relatează în una dintre declarații că a fost singur în acea seară la odaie, în alta că a fost împreună cu sora lui. Cert este că ambii inculpați au arătat că nu au reușit în acea seară să dea drumul la cai și pentru că se întunecase și vremea era umedă au plecat la locuința Silviei T. hotărând ca a doua zi de dimineață să se întoarcă la odaie.
În 15 aprilie dimineața, în jurul orelor 7,00 cei doi inculpați au pornit către odaie, ambii având în mână câte un băț de sprijin. Despre starea lor psihică povestesc amândoi dar și martorul A. N.. Astfel, inculpatul G. a arătat că erau supărați și nervoși din cauza lui C. care lipsea de câteva zile și nu avusese grijă de animale și „îi pune pe drum”. T. S. la rândul ei a arătat asemenea că era supărată din același motiv dar și pentru faptul că, anterior constatase că lipseau „un berbec și un miel” și era convinsă că fiul ei „le-a vândut și a băut banii cu prietenii așa cum făcea de obicei.”
Martorul A. N. a relatat că i-a văzut pe cei doi inculpați întrând în căsuța de lângă odaie acolo unde, mai devreme, intrase și C. T..
A. N. a fost audiat de mai multe ori în prezenta cauză. Declarațiile sale au fost inițial în sensul că nu a văzut nimic. Ulterior, pus în fața notelor de redare a convorbirilor interceptate a relatat că s-a întâlnit cu C. T. în dimineața zilei de 15 aprilie și că acesta l-a întrebat unde îi sunt oile. Aflând că mama sa fusese în ziua precedentă la odaie a intrat în căsuță. Martorul a mai arătat că i-a văzut pe cei doi inculpați urcând către odaie și apoi intrând în căsuță și o vreme a auzit „larmă mare” fără să poată reproduce ce cuvinte se adresau sau cine vorbea.
Încercând să plasăm evenimentele în timp, martorul a fost întrebat dacă a văzut când cei trei au plecat însă acesta a negat arătând că în jurul orelor 10,00 a plecat cu animalele la adăpat. Starea de fapt este însă lămurită de inculpați care au arătat că au ajuns acasă în jurul orelor 13,00, iar pe drum au făcut aproximativ de 2 ore, întrucât, cu căruța fiind, au ocolit și era lapoviță.
Inculpata T. S. a recunoscut că a aplicat fiul ei o corecție declarând în faza de urmărire penală că l-a lovit pe acesta cu bățul peste picioare de „vreo 20 de ori”, ținând să menționeze că fiul ei era foarte beat, se afla în pat sub plapumă precum și că nu l-a lovit în cap.
La rândul lui G. I. a arătat că sora lui era foarte supărată și i-a reproșat fiului ei nu numai faptul că a lipsit mult timp dar mai ales că lipsesc două animale. Acesta a arătat că deși foarte beat, T. C. a reacționat intenționând să se ridice din pat și chiar să ridice mâna asupra mamei sale, moment în care el i-a imobilizat mâinile pentru a nu o lovi pe mama lui.
Nu s-a putut stabili cu certitudine durata de timp în care T. S. a lovit cu bățul pe fiul ei T. C. dar, cel mai probabil aceasta este de 10 – 15 minute, fapt care rezultă din declarațiile celor doi inculpați și din modul în care aceștia au expus cursul evenimentelor iar alte probe, în cauză, nu au putut fi administrate întrucât, singurul martor, care ar fi putut observa eventual ieșirea vreunuia dintre inculpați din căsuță, nu mai era prezent.
După ce a aplicat fiului ei corecția menționată, T. S. a încercat să îl determine să meargă acasă. Aceasta a afirmat că fiul ei se plângea că îi este rău că îl doare stomacul și abia putea să stea în picioare. Cel mai probabil, o vreme T. S. a rămas singură cu fiul ei pentru că G. I. a scos caii și căruța din grajd. Cei doi l-au ajutat pe T. C. să urce în căruță și l-au culcat pe paiele și păturile pe care le așezaseră în căruță.
Ajunși acasă inculpații l-au sprijinit pe T. C. să intre în casă și l-au culcat pe un recamier. Caii și căruța au rămas în drum și, după ce l-au întins pe C. pe pat, au ieșit din casă să mute căruța din drum și să adape/hrănească caii. Ulterior T. S. s-a întors în casă și a încălzit apă pentru a-l spăla pe fiul ei afirmând că acesta era murdar. În timp ce îl spăla inculpata a spus fratelui ei că fiul ei a murit afirmând ” am văzut că dă ochii peste cap și este gata”
Reacția celor doi inculpați a fost aceea de a se grăbi să îl spele și să îl îmbrace pentru ca membrele să nu i se răcească. Când au terminat toaletarea cadavrului, T. S. a apelat la rudele care locuiau în vecinătate pentru a-l suna pe T. C. fiul care se afla la Zărnești. Din declarațiile martorilor audiați, a rezultat că nora inculpatei T. I., soția lui T. C. auzind despre cele întâmplate a anunțat Poliția Stațiunii B..
Justificarea celor doi inculpați relativ la faptul că nu au chemat salvarea a fost aceea că la locul numit odaie, nu ar fi putut să urce o mașină, iar acasă fiind nu s-au gândit că T. C. ar putea muri.
La data de 02 iunie 2014, a fost întocmit raportul de expertiză medico – legală nr. 142/Aut. din 16.04.2014 (f. 154 – 170 dup) ale cărui concluzii sunt:
- moartea numitului T. C. L. a fost violentă și s-a datorat șocului traumatic confirmat histopatologic consecința unui politraumatism cu multiple hematoame extinse la nivelul membrelor și trunchiului și fracturi costale
- leziunile traumatice constatate la autopsie s-au putu produce prin loviri repetate cu corpuri dure
- între leziunile traumatice constatate la autopsie și deces există legătură de cauzalitate directă condiționată de factori concuratori și anume intoxicația acută cu alcool etilic și metilic.
- Sângele recoltat de la cadavru conține 1,50 g%o alcool și s-a pus în evidență prezența alcoolului metilic.
În același raport de autopsie sunt descrise leziunile pe care le prezenta victima. Astfel, acesta prezenta la nivelul feței urme de violență respectiv, palpebral superior dreapta extern echimoză violacee de 1/0,5 cm (umflătură bine vizibilă datorată infiltrării de lichid sub pleoapă fiind cel mai probabil consecutivă unui traumatism) și frontal dreapta suprasprâncenos intern excoriație de 0,5/0,5 cm acoperită cu crustă hematică, prezenta clavicular stânga 1/3 medie, echimoză violacee de 4/3, corespunzător arcadei sprâncenoase stângi, echimoză violacee cu centrul palid de 3/2 cm, precum și echimoze la nivelul gâtului, cervical inferior și anterolateral stânga paralaringeal de 5/1 respectiv 3/2 cm. Cadavrul prezenta de asemenea multiple echimoze și hematoame confluente pe trunchi, picioare și mâini, iar la examenul intern s-a constat că prezenta o fractură fără deplasare a coastelor.
Raportul de expertiză a fost completat cu adresa SJML /Ad.nr.142/AUT/2014 prin care medicul legist a menționat că niciuna dintre leziunile traumatice constatate la autopsie, singură, nu avea gravitatea necesară declanșării unui sindrom tatantogenerator. Șocul traumatic urmat de deces s-a instalat în timp, prin efectul cumulativ al tuturor leziunilor traumatice suferite: au existat 22 focare lezionale externe, dintre care 9 fiind reprezentate de hematoame luminoase și un focar lezional intern reprezentat de fracturi costale. Având în vedere multitudinea leziunilor traumatice, șocul traumatic și implicit decesul s-ar fi instalat și în lipsa consumului de alcool. Îmbibația etanolică, precum și tarele organice prezentate de victimă au avut rol de factor concurator prin reducerea intervalului de timp în care s-a instalat șocul traumatic. Ca atare raportat la multitudinea focarelor lezionale, șocul traumatic tanatogenerator s-ar fi instalat și în lipsa îmbibației etanolice și la o persoană fără tare organice.
Deși extrajudiciare și fără a avea valoarea unui raport de expertiză, concluziile exprimate de dr. Malene G. nu pot fi neglijate mai ales că vin să lămurească mențiunile din raportul de autopsie cu privire la leziunile constate la nivelul organelor interne ale victimei (edem cerebral,anurie) și să formeze o imagine asupra cauzelor pentru care victima acuza dureri de stomac așa cum afirmă ambii inculpați, afirmație care nu este contrazisă de alte declarații pentru că nu a existat un martor ocular dar este justificată tocmai de leziunile constate la autopsie, rezultat al intoxicației cu alcool metilic.
Văzând concluziile raportului de autopsie constatăm că prezența în sângele victimei a cantității mari de alcool etilic și metilic în data de 16.04.2014 denotă faptul că martorul A. nu a fost tocmai sincer atunci când a afirmat că în dimineața zilei de 15 aprilie T. C. nu era în stare de ebrietate, ceea ce ridică îndoieli asupra sincerității sale chiar după ce a fost pus în fața evidenței probelor.
Instanța concluzionează raportat la ansamablul probelor ce au putut fi administrate în prezenta cauză că victima T. C. L. se afla într-o avansată stare de ebrietate în noaptea sau dimineața zilei de 15 aprilie, când s-a reîntors la odaie, după lipsa de aproximativ o zi și este exclus să fi continuat să bea în căsuță până la sosirea inculpaților. Consumul de alcool era un obicei al victimei așa cum arată toți martorii audiați și una dintre cauzele certurilor pe care le avea cu mama sa.
Rezultă cu certitudine că starea conflictuală dintre mamă și fiu era veche și se datora modului în care aceasta înțelegea să administreze veniturile familiei, în sensul că deși fiul ei muncea și se realizau venituri din vânzarea produselor obținute din lapte, sau munca de cărăușie pe care o presta T. C., sumele pe care le remitea fiului ei erau mici sau nu corespundeau cu nevoile acestuia care consuma alcool și era fumător, situații în care vindea din animale pentru a face rost de bani, sau cerea vecinilor - prieteni familia C.. A rezultat de asemenea că T. C. datorită viciului pe care îl avea nu era o persoană de încredere și nici una care să se poată descurca ușor nici chiar în situații obișnuite atunci când era nevoit să plece din habitaclul în care crescuse și își ducea viața. De exemplu, pus în situația de a pleca la soția sa care îl părăsise de câțiva ani de zile, în județul T., a preferat să bea și apoi pentru că a pierdut trenul s-a întors acasă ( declarația martorului T. C. I. f. 134 dosar instanță).
De asemenea, a rezultat că a aplica corecții pentru diverse motive era un obicei al inculpatei T. S.. Deși martorii au încercat în declarațiile lor să nu denigereze familia, din ansamblul probelor, respectiv declarațiile martorilor propuși în dovedirea pretențiilor civile de partea civilă T. S., dar și din conținutul notelor de redare a convorbirilor telefonice a rezultat că viața familiei nu fusese una tocmai pașincă, disensiunile dintre mamă și fiu fiind vechi, anterioare plecării soției victimei care, potrivit afirmațiilor mamei acesteia, și-a luat copilul și și-a părăsit soțul pentru că nu mai suporta tratamentul pe care i-l aplica soacra sa, dar și pentru faptul că soțul ei consuma alcool foarte des. S-a făcut vorbire despre discuții legate de aparteneța inculpaților și Simonei T. la o organizație religioasă Biserica adventistă de ziua a șaptea fapt care a dat naștere la discuții anterioare plecării Simonei T. și care au contribuit esențial la plecarea acesteia.
Inculpatul G. I. a arătat la un moment dat în declarațiile sale că se mai întâmplase și altă dată când, beat fiind, victima și-a amenințat mama cu moartea tot pe fondul discuțiilor generate de faptul că T. S. nu îi dădea bani fiului.
Pe fondul acestei stări de fapt, în data de 15 aprilie starea de nervozitate accentuată a celor doi inculpați era evidentă și de altfel recunoscută de aceștia și justificată în declarații tocmai de faptul că, din nou așa cum se întâmplase și altă dată, T. C. neglijase animalele lipsind o perioadă mai lungă, dar și de faptul că la vârsta lor au fost nevoiți să urce noaptea, pe vreme rea la odaie.
Tocmai de aceea a aplica o corecție celui vinovat a apărut în mintea celor doi un fapt normal ca răspuns la comportamentul victimei. Astfel, cu bățul pe care îl avea asupra ei, T. S. și-a lovit fiul de mai multe ori peste tot corpul. Este mai mult decât probabil ca acesta, datorită stării de beție să se fi aflat în pat așa cum au arătat inculpații și T. S. să fi aplicat lovituri peste plapumă, după cum probabil, ca să se apere victima s-a întors cu spatele la mama sa pentru a se apăra și acesata să îi fi aplicat o lovitură peste spate în zona claviculei, capătul bățului atingând sprânceana și astfel să se explice leziunea arcadei sprâncenoase stângi, echimoză de 3/2 cm, precum și echimozele la nivelul gâtului, cervical inferior. Prezența leziunii palpebrale superiore dreapta respectiv umflătura pleoapei din cauza infiltrării de lichid este cel mai probabil consecutivă unui traumatism dacă avem în vedere și leziunea frontală dreapta suprasprâncenos intern excoriație de 0,5/0,5 cm acoperită cu crustă hematică și concluziile medicului legist că toate leziunile au fost produse cu un corp contondent aproape rotund, ceea ce înseamnă că, este posibil ca inculpata să îl fi atins pe fiul ei cu capătul bățului și în zona capului.
S-a lansat ipoteza ca victima să fi fost bătută anterior întâlnirii datei de 15 aprilie și leziunile identificate la autopsie să nu fi fost toate create de T. S. dar această ipoteză nu a putut fi probată.
Inculpatul G. I. a recunoscut la rândul său că a ajutat-o pe sora sa ținându-l de mâini pe nepotul său și cerându-i „să stea cuminte” în sensul de a nu mai ridica mâna la mama sa și a nu amenința așa cum a declarat inculpatul că s-a manifestat victima.
Nu vom putea reține raportat la modul în care s-au desfășurat evenimentele faptul că cei doi inculpați se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii de omor în forma calificată prev. de art. 188 Cod penal cu aplicarea art. 177 alin 1 lit. a) Cod penal, întrucât nu s-a dovedit faptul că cei doi inculpați au acționat cu intenția de a suprima viața victimei.
Fapta celor doi inculpați întrunește însă elementele constitutive al infracțiunii de lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 195 Cod penal constând în aplicarea de lovituri sau exercitarea de alte violențe care au avut drept consecință moartea victimei.
Această infracțiune există chiar dacă moartea victimei nu a fost rezultatul acțiunii unice imputabile exclusiv făptuitorilor ci s-a datorat și factorilor concuratori evidențiați în raportul de autopsie și completările acestuia.
Prin specificul ei infracțiunea analizată este una care sub aspect subiectiv se săvârșește cu praeterintenție. Cu alte cuvinte, inculpații au acționat dorind să aplice o corecție victimei pentru comportamentul considerat neconform și contrar valorilor lor de viață. Întrucât rezultatul mai grav s-a produs deși inculpații nu au urmărit și nici acceptat posibilitatea producerii morții victimei au acționat cu neglijență întrucât dată fiind starea victimei ar fi trebuit să prevadă această posibilitate. Pentru reținerea în sarcina inculpaților a acestei infracțiuni pledează și faptul că loviturile nu au avut o intensitate mare chiar dacă au fost destul de multe și aplicate de membre și trunchi.
În fine, urmarea produsă respectiv moartea victimei o vom atribui inculpaților pe baza culpei dovedite și pe baza prezumției de culpă întrucât dacă nu ar fi fost dovedită culpa și exista numai intenția de a lovi sau vătăma, răspunderea penală a acestora s-ar fi stabilit pentru lovire sau alte violențe ori pentru vătămare corporală.
Pentru argumentele mai sus expuse instanța, în baza art. 386 Cod procedură penală, va schimba încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare din art. 188 alin 1 Cod penal cu aplicarea art. 199 alin 1 Cod penal raportat la art. 177 alin 1 lit. a) Cod penal în art.195 Cod penal.
La individualizarea pedepselor ce vor fi aplicate inculpaților pentru infracțiunile săvârșite instanța va ține seama de gravitatea faptei, modalitatea în care a fost săvârșită de împrejurările faptei așa cum au fost ele descrise mai sus, de persoana inculpaților, de vârsta lor, mediul în care au trăit și valorile de viață pe care le-au dobândit dovadă scopul pentru care au acționat în modul descris, reținând toate aceste aspecte ca circumstanțe atenuante în beneficiul inculpaților cu consecința reducerii minimului special al pedepsei prevăzută de lege cu o treime potrivit art. 76 Cod penal.
În baza art. 65 Cod penal interzice inculpaților exercițiul drepturilor prev. de art.66 lit. a și b Cod penal.
În baza art. 399 Cod procedură penală raportat la art. 404 Cod procedură penală și art. 72 Cod penal deduce din pedeapsa aplicată perioada cât inculpații au fost reținuți și arestați preventiv respectiv 12.06._14 inclusiv. La data de 12 iunie 2014 s-a dispus reținerea inculpaților pentru o perioadă de 24 de ore, iar prin Încheierea Tribunalului B. nr.55/UP/13.06.2014 s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților pentru o perioadă de 30 zile,începând cu data de 13.06.2014 până la data de 12.07.2014 inclusiv. Inculpații au fost puși în libertate ca urmare a înlocuirii măsurii arestului preventiv cu controlul judiciar la data de 11.07.2015. Măsura controlului judiciar a încetat de drept la data de 22.04.2015.
LATURA CIVILĂ
În fața instanței, s-a formulat cerere de constituire de partea civilă de către T. S. în nume propriu și în calitate de reprezentant al minorului T. N. L. ( f 59 dosar instanță)
Prin cerere se solicită obligarea în solidar a inculpaților T. S. și G. I. la despăgubiri constând în daune morale
- pentru partea civilă T. S. în calitate de soție supraviețuitoare suma de 150.000 de lei cu titlu de daune morale
- pentru partea civilă T. N. L., în calitate de fiu, suma de 200.000 de euro cu titlu de daune morale și suma de 200 de lei lunar pentru minorul T. N. L. începând cu data de 14.04.2014 până la împlinirea vârstei de 18 ani respectiv, 16.08.2019.
Inculpații nu negat dreptul copilului de a primi o sumă de bani cu titlu de pensie de întreținere și și-au manifestat chiar disponibilitatea de a o plăti.
Instanța constată o evidentă legătură de cauzalitate între fapta inculpaților și urmarea produsă – decesul victimei urmare produsă în modalitatea descrisă cu ocazia analizei realizată asupra acțiunii penale. Apoi, instanța reține că este de notorietate faptul că decesul unei persoane produce o traumă celor apropiați acesteia, traumă care este cu atât mai mare cu cât decesul survine neașteptat, în cazul unei persoane tinere. Cu toate acestea nu se poate să nu reținem faptul că soții T. C. și S. erau despărțiți de multă vreme,că partea civilă își părăsise soțul motivele sale fiind justificate atât de comportamentul familiei soțului cât și de comportamentul victimei consumator de alcool. Relația dintre soți nu era una tocmai bună chiar dacă s-a afirmat că partea civilă se străduia să își aducă soțul la T., iar trauma afirmată de T. S. se concretizează astfel cum rezultă din notele de redare a interceptărilor telefonice în frica de a nu putea intra în posesia terenurilor pe care le-ar fi moștenit fiul său. Instanța constată de aceea că sumele de bani solicitate de aceasta nu sunt justificate.
Incontestabil, minorul a suferit o traumă la aflarea veștii că tatăl său a decedat chiar dacă nu îl mai văzuse de mulți ani de zile, el locuind cu bunica maternă în timp de mama sa a fost o lungă perioadă de timp plecată în Spania pentru a munci astfel cum declară martorii.
Cu toate acestea daunele solicitate de partea civilă T. S. în numele minorului sunt evident disproporționate în raport cu circumstanțele cauzei, suma de 5.000 de lei fiind una acoperitoare pentru prejudiciul suferit de acesta.
Constată că sunt mijloace materiale de probă și rămân atașate dosarului cauzei copie a DVD înregistrat sub nr. PTBV/453MS/2014 și colet conținând 3 bețe/bâte de lemn aflate la Camera de corpuri delicte a Tribunalului B..
CHELTUIELI JUDICIARE
În baza art. 274 Cod procedură penală va obliga inculpații să plătească statului suma de câte 900 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
În baza art. 276 Cod procedură penală va obliga inculpații să plătească părții civile T. S. suma de 2000 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 386 Cod procedură penală schimbă încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare din art. 188 alin 1 Cod penal cu aplicarea art. 199 alin 1 Cod penal raportat la art. 177 alin 1 lit. a Cod penal în art.195 Cod penal.
În baza art. 195 Cod penal cu aplicarea art. 177 alin 1 lit. a Cod penal raportat la art. 199 alin 1 Cod penal, art. 75 alin 2 Cod penal, art. 76 Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, condamnă inculpații T. S. (fiica lui I. și S., născută la data de 23.10.1947 în B., posesoare a C.I. . nr._ eliberat de SPCLEP B. la data de 23.02.2011, CNP_, domiciliată în ., .. 21, jud. B. și G. I. (fiul lui I. și S., născut la data de 08.07.1935 în B. posesor al B.I. . nr._ eliberat de . de 20 iulie 1982, CNP_, domiciliat în ., ., jud. B.), la câte o pedeapsă de câte 4 ani închisoare.
În baza art. 65 Cod penal interzice inculpaților exercițiul drepturilor prev. de art.66 lit. a și b Cod penal.
Deduce din pedeapsa aplicată perioada cât inculpații au fost reținuți și arestați preventiv respectiv 12.06._14 inclusiv.
În baza art. 397 Cod procedură penală admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă T. S. în numele minorului T. N. L. și în consecință obligă inculpații în solidar să plătească minorului suma de 200 de lei lunar cu titlu de pensie de întreținere până la împlinirea vârstei de 18 ani sau până la noi dispoziții și suma de 5.000 de lei cu titlu de daune morale și respinge celelalte pretenții.
Respinge acțiunea civilă formulată de partea civilă T. S. în nume propriu.
Constată că sunt mijloace materiale de probă și rămân atașate dosarului cauzei copie a DVD înregistrat sub nr. PTBV/453MS/2014 și colet conținând 3 bețe/bâte de lemn aflate la Camera de corpuri delicte a Tribunalului B..
În baza art. 274 Cod procedură penală obligă inculpații să plătească statului suma de câte 900 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
În baza art. 276 Cod procedură penală obligă inculpații să plătească părții civile T. S. suma de 2000 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare reprezentând onorariu avocat.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 14.05.2015.
Președinte, Grefier,
A. C. T. I. T. P.
Red. ACT /02.07.2015
Tehnored.ITP/02.07.2015
7 ex.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 88/2015.... | Alte modificări ale pedepsei. Art.585 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
