Modificarea/încetarea obligaţiilor. Art.73, 48, 57, 61 Legea 253/2013. Decizia nr. 74/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 74/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 11-03-2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 74/CONTESTAȚIE
Ședința publică din 11 martie 2015
Președinte: C. I. – judecător
Grefier: I. N.
Cu participarea procurorului: C. E. U. – din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul B.
Pentru astăzi fiind. amânată pronunțarea asupra soluționării contestației formulate de către P. de pe lângă Judecătoria B., împotriva sentinței penale nr. 2909 din 10 decembrie 2014, pronunțată de către Judecătoria B. în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile în prezenta cauză au fost înregistrate potrivit art. 369 alin. 1 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din 4 martie 2015, când părțile prezente au pus concluzii potrivit celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea cauzei la data de 11 martie 2015.
TRIBUNALUL
Constată că prin sentința penală nr. 2909/10.12.2014 Judecătoria B. a admis sesizarea formulată de Biroul de executări penale din cadrul Judecătoriei B. privind. persoana condamnată G. M., în baza art. 95 al. 2 Din noul Cod penal a dispus încetarea obligației impuse condamnatului G. M. prin sentința penală nr. 2387/30.11.2011 pronunțată de Judecătoria B. astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr. 498/31.05.2012 pronunțată de Curtea de Apel B., conform art. 863 al. 3 lit. e Cod penal, respectiv aceea de a nu conduce nici un vehicul pe durata termenului de încercare.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că petentul a solicitat instanței modificarea măsurii de supraveghere impusă prin sentința penală nr. 2387/30.11.2011 pronunțată de Judecătoria B., respectiv interdicția de a conduce vehicule pe durata termenului de încercare. În motivarea cererii petentul solicită modificarea măsurilor de supraveghere în concordanță cu noile prevederi ale art. 93 din noul Cod penal, în sensul corelării acestora cu măsurile de supraveghere prevăzute în mod expres de art. 93 Din noul Cod penal și încetarea/înlocuirea măsurii de supraveghere luate împotriva petentului în temeiul art. 86 ind. 3 alin3 lit. e Cp,respectiv obligația de a nu conduce niciun vehicul.
Se arată în considerentele hotărârii că în prezent, în conformitate cu dispozițiile art. 95 al. 2Din noul Cod penal instanța dispune încetarea executării unora dintre obligațiile pe care le-a impus, când apreciază că menținerea acestora nu mai este necesară.
În speță, prima instanță a avut în vedere raportul de evaluare întocmit în cauză din cuprinsul căruia rezultă că pe perioada termenului de supraveghere condamnatul a avut o atitudine corespunzătoare, și-a respectat obligațiile stabilite iar comportamentul său a fost unul adecvat.
Pe cale de consecință instanța a constatat că săvârșirea infracțiunilor pentru care s-a dispus condamnarea petentului pare a reprezenta o situație excepțională, neexistând nici un indiciu până în prezent că acesta ar putea repeta o conduită similară. În același sens sunt și concluziile raportului de evaluare în conformitate cu care factorii pozitivi din viața condamnatului fac puțin probabilă săvârșirea unei noi infracțiuni în viitor.
De asemenea, ținând cont de respectarea pentru o perioadă de 2 ani si jumătate a măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse, se constată că persoana condamnată a înțeles consecințele faptelor sale, riscul comiterii unor fapte similare fiind. unul redus.
În raport de acestea,prima instanța a apreciat că la acest moment obligația impusă acestuia de a nu conduce vehicule nu se mai justifică, starea de pericol prezentată de acesta nemaifiind. de actualitate
Împotriva acestei hotărâri a declarat contestație Ministerul Public.
În motivarea contestației Ministerul Public a învederat că hotărârea este nelegală ,că în mod greșit instanța de fond a admis cererea apreciind. greșit că sunt incidente dispozițiile art. 95 alin 2 DIN NOUL COD PENAL raportat la dispozițiile art. 16 alin 1 din Legea nr. 187/2012 care prevăd că măsura suspendării sub supraveghere se menține și după . DIN NOUL COD PENAL până la îndeplinirea termenului de încercare,COD PENAL din 1968 fiind. legea aplicabilă având în vedere că individualizarea modalității de executare a pedepsei a fost dispusă în 2012.
Examinând cauza Tribunalul constată următoarele:
Prin sentința penală nr.2387/30.11.2011 pronunțată de Judecătoria B. astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr. 498/31.05.2012 pronunțată de Curtea de Apel B., în dosarul nr._ petentul G. M. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 178 alin.2 și art. 184 alin.1 Cod penal la pedeapsa de 2 ani închisoare. În baza art. 86 ind. 1 Cod penal s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei, instanța de judecată stabilind, potrivit art. 86 ind. 2 Cod penal un termen de încercare de 4 ani. Totodată în baza art. 86 ind. 3 Cod penal în sarcina condamnatului au fost impuse următoarele măsuri de supraveghere:
- să se prezinte, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supraveghere sau la Serviciului de Probațiune de Protecție a victimelor și reintegrarea socială a infractorilor;
- să anunțe în prealabil,orice schimbarea de domiciliu, reședință sau locuință si orice deplasare care depășește 8 zile,precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice orice informații de natură să îi poată fi controlate mijloacele de existență.
Totodată, în baza art. 86 ind. 3 alin3 lit. e Cod penal, pe durata termenului de încercare s-a stabilit. și obligația de a nu conduce niciun vehicul.
Tribunalul constată că instanța de fond trebuia să analizeze incidența în cauză a dispozițiilor Legii nr. 187/2012 care prevede dispoziții tranzitorii punerii în mișcare a codului penal și, în același timp, calea de urmat în cazul pedepselor aflate în cursul executării sub supraveghere sau suspendare condiționată simplă.
1.Potrivit art. 16 al 1 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a dispozițiilor Codului penal „Măsura suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicată în baza Codului penal din 1969 se menține și după . Codului penal, până la împlinirea termenului de încercare stabilit. prin hotărârea de condamnare.”
Împrejurarea că dispozițiile art. 15 al 2 din Legea nr. 187/2012 nu se repetă și în cazul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei – adică în cazul art. 16 din Legea nr. 187/2012, nu presupune posibilitatea combinării dispozițiilor din cele două texte legale. Dispozițiile art. 15 al 2 anterior menționate au în vedere, cum corect a învederat Ministerul Public, inexistența în prezent a instituției suspendării condiționate.
Nu se poate susține că dispozițiile art. 16 al 1 din Legea nr. 187/2012 au în vedere doar dispoziția de suspendare sub supraveghere, fără a fi avute în vedere și interdicțiile prevăzute în sentința de condamnare. Nu se poate disocia dispoziția de suspendare a executării pedepsei de măsurile și obligațiile stabilite în cadrul acestei măsuri căci s-ar lipsi de eficiență chiar măsura dispusă în mod definitiv de către instanță, măsură intrată în puterea lucrului judecat. De aceea a fost necesară o clarificare din partea legiuitorului în cadrul măsurii suspendării condiționate prevăzute de art. 81 Cod penal din 1969, nu însă și pentru dispozițiile art. 86 Cod penal din 1969 care au corespondent în legea nouă.
Instanța de fond a omis a avea în vedere și dispozițiile art. 6 din Legea nr. 187/2012, lege care prevede situații tranzitorii intrării în vigoare a codului penal, potrivit cu care „decăderile, interdicțiile și incapacitățile decurgând din condamnări pronunțate în baza legii vechi își produc efectele până la intervenirea reabilitării de drept sau dispunerea reabilitării judecătorești, în măsura în care fapta pentru care s-a pronunțat condamnarea este prevăzută și de legea penală nouă și dacă decăderile, interdicțiile și incapacitățile sunt prevăzute de lege”. Prin urmare, obligațiile stabilite în cadrul măsurilor de supraveghere intră în cuprinsul dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 187/2012, producându-și efectele până la data intervenirii reabilitării de drept, reabilitare care se apreciază potrivit art. 86/6 Cod penal din 1969, lege mai favorabilă în acest caz.
De altfel, în situația în care am aprecia raționamentul instanței de fond și s-ar aplica dispozițiile legii noi, atunci ar fi valabile și dispozițiile art. 165 Cod penal în ceea ce privește reabilitarea deci termenul de reabilitare ar fi mai mare cu 3 ani. Or, doar dispozițiile procedurale sunt de imediată aplicare, iar dispozițiile penale se apreciază prin raportare la legea penală mai favorabilă. În situația suspendării sub supraveghere și a suspendării condiționate a executării pedepsei stabilite potrivit codului penal din 1969 nu se are în vedere aplicarea legii penale mai favorabile, care este în fapt apreciată de legiuitor în normele tranzitorii. De altfel art. 6 Cod penal nu se aplică în cazul pedepselor a căror executare este suspendată condiționat sau sub supraveghere.
Mai mult, se constată că în prezent nu mai este posibil să se dispună în cadrul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei interdicția de a conduce autovehiculul și, prin urmare, instanța nu mai poate analiza cererea nici din acest punct de vedere. În prezent interdicția din art. 86/3 Cod penal din 1969 este prevăzută drept pedeapsă complementară, pedeapsă asupra căreia nu se mai poate interveni potrivit art. 95 Cp, ci doar în situația în care intervine o lege penală mai favorabilă care ar impune înlăturarea unei astfel de pedepse.
Din cuprinsul prevederilor art. 6 din L 187/2012 reținem însă că interdicțiile, decăderile și incapacitățile decurgând din condamnări pronunțate în baza legii vechi – cum sunt și interdicțiile de a conduce vehicule stabilite în cadrul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei – își produc efectele până la intervenirea reabilitării de drept sau dispunerea reabilitării judecătorești, în măsura în care fapta pentru care s-a pronunțat condamnarea este prevăzută și de legea penală nouă și dacă decăderile, interdicțiile și incapacitățile sunt prevăzute de lege. Nu se indică împrejurarea că trebuie să fie vorba de aceeași instituție juridică – obligație instituită prin măsura suspendării sub supraveghere sau dacă este vorba de o pedeapsă complementară – ci legiuitorul are în vedere ca aceeași prevedere doar să fie reluată de legea penală.
Tribunalul constată că fapta pentru care s-a dispus condamnarea este prevăzută în continuare de legea penală, că măsura ce trebuie supravegheată de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul B. este prevăzută și în noua lege, chiar dacă în cadrul altei instituții juridice, respectiv pedeapsă complementară.
Așa fiind, în mod eronat Judecătoria B. a constatat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 95 Cod penal și nu a ținut seama de dispozițiile tranzitorii prevăzute de L 187/2012, sens în care contestația formulată se va admite și se va dispune respingerea sesizării formulată formulată de Biroul de executări penale din cadrul Judecătoriei B. privind. persoana condamnată G. M., urmare a solicitării condamnatului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite contestația formulată de Ministerul Public, P. de pe lângă Judecătoria B. împotriva sentinței penale nr. 2909/10.12.2014 a Judecătoriei B. pe care o desființează.
Rejudecând:
Respinge sesizarea formulată de Biroul de executări penale din cadrul Judecătoriei B. privind. persoana condamnată G. M., fiul lui C. și M., născut la data de 01.01.1976, în orașul Pătârlagele, jud. B., cetățean român,fără antecedente penale, CNP_, domiciliat în .. 173, jud. B. și domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la SCA E. V. & Asociații, cu sediul profesional în municipiul B., .. 19 ., jud. B., sesizare având ca obiect solicitarea condamnatului privind. încetarea obligației impuse prin sentința penală nr. 2387/30.11.2011 pronunțată de Judecătoria B. conform art. 863 al. 3 lit. e Cod penal, respectiv aceea de a nu conduce nici un vehicul pe durata termenului de încercare.
Obligă condamnatul să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare la fond.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare din calea de atac rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. I. I. N.
Red. I.C./11 martie 2015
Tehnored. I.N./12 martie 2015/5 ex.
Judecător de fond A. E. A.
| ← Luarea de mită. Art.289 NCP. Sentința nr. 73/2015. Tribunalul... | Omor. Art.188 NCP. Sentința nr. 71/2015. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
