Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1 şi urm. C.p.. Decizia nr. 240/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 240/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 08-03-2013 în dosarul nr. 19/256/2013
DOSAR NR._ /2012
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 240
Ședința publică din data de 08.03.2013
PREȘEDINTE – C. C.
JUDECĂTORI – N. A.
I. C. S.
GREFIER – L. N.
Cu participarea PROCUROR – M. V.
S-a luat în examinare recursul penal promovat de recurentul condamnat A. F.– fiul lui T. și A. născut la data de 05.03.1985, împotriva sentinței penale nr. 28/04.01.2013 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr._ /2012.
La apelul nominal făcut în ședință publică cu respectarea disp.art.297 al.1 cod pr.penală, se prezintă recurentul condamnat în stare de arest și asistat de avocat desemnat din oficiu T. O. C. în baza delegației depuse la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiile art. 176-181 Cod procedură penală .
Grefierul de ședință face referatul cauzei, învederând părților prezente stadiul procesual, părțile, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și obiectul cauzei.
Nemaifiind alte cereri, excepții sau chestiuni prealabile de formulat conform art. 301 – 302 cod pr. penală, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în baza dispozițiilor art.385/13 cod pr.penală.
Apărătorul recurentului condamnat având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de fond, apreciind ca fiind nelegală și netemeinică.
Conform actelor de la dosar, solicită a se constata că cererea este fondată, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 59 Cod penal, a executat fracțiunea de 2/3 din pedeapsă a avut o conduită corespunzătoare, a fost folosit la muncă, a participat la diverse activități organizate în cadrul penitenciarului, nu are antecedentente, a fost recompensat și a dat dovezi temeinice de îndreptare.
Solicită admiterea recursului, casarea sentinței pronunțate de instanța de fond și rejudecând, admiterea cererii de liberare condiționată.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, apreciază că în mod corect instanța de fond a respins cererea de liberare condiționată ca nefondată, apreciindu-se că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 59 Cod penal, raportat la înscrisurile de la dosar, din care rezultă că nu a dat dovezi temeinice de îndreptare, în mod corect apreciindu-se că timpul petrecut în detenție nu este suficient, având în vedere că pe perioada detenției, a avut un comportament oscilant, fiind sancționat disciplinar, motiv pentru care solicită respingerea recursului ca nefondat, și menținerea soluției instanței de fond ca fiind legală și temeinică. Pe perioada detenției nu a depus suficiente eforturi pentru reintegrare socială.
Recurentul condamnat, în ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său.
Instanța rămâne în pronunțare, pronunțarea după deliberare în ședință publică.
TRIBUNALUL
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr.28/04.01.2013 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr._ a fost respinsă propunerea de liberare condiționată a condamnatului A. F., deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județul C..
În baza art.450 alin.2 Cod de procedură penală, s-a stabilit termen de reînnoire a propunerii la data de 01.06.2013.
În baza art.189 Cod procedură penală, s-a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiției către Baroul C. a sumei de 100 lei RON, cu titlu de onorariu de avocat din oficiu.
În baza art.192 alin.3 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Condamnatul A. F. se află în executarea unei pedepse rezultante de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de viol. Executarea pedepsei a început la data de 07.02.2011 și urmează a expira la data de 06.02.2014.
Conform procesului-verbal întocmit de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului Poarta Albă, condamnatul a executat 697 zile, a executat arest preventiv 0 zile, i se consideră ca executate pe baza muncii prestate 33 zile, executând, astfel, un total de 730 de zile, fiind îndeplinită fracția legală pentru a fi liberat condiționat.
Întrucât condamnatul, aflat la prima analiză, a executat, până la această dată, fracția prevăzută de lege, singurul aspect ce trebuie avut în vedere este cel legat de îndeplinirea condițiilor subiective prevăzute de lege, respectiv dacă, acesta „este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale”.
Din acest punct de vedere, instanța reține că pe parcursul executării pedepsei condamnatul a fost sancționat disciplinar o singură dată, a fost recompensat de trei ori, a fost planificat la activități lucrative, realizând 33 zile câștig și a participat la activități educaționale de scurtă durată. Acesta posedă antecedente penale.
În raport cu datele evidențiate mai sus, instanța reține că acest condamnat a avut un comportament oscilant, care nu probează în mod temeinic îndreptarea, ținând seama de antecedentele sale penale și infracțiunea pentru care a fost condamnat, situație în care condițiile impuse de art.59 Cod penal nu sunt îndeplinite.
În plus, pornind de la natura instituției liberării condiționate, instanța reține că aceasta creează numai o vocație pentru condamnați de a fi eliberați din penitenciar mai înainte de executarea integrală a pedepsei, aceștia neavând un astfel de drept în acest sens.
Potrivit art.450 alin.2 Cod de procedură penală „Când instanța constată că nu sunt îndeplinite condițiile pentru acordarea liberării condiționate, prin hotărârea de respingere fixează termenul după expirarea căruia propunerea sau cererea va putea fi reînnoită. Termenul nu poate fi mai mare de un an și curge de la rămânerea definitivă a hotărârii.”
Urmare celor de mai sus, față de comportamentul oscilant și antecedentele penale, nefiind dovezi suficiente de îndreptare, instanța apreciază că este necesară o perioadă de suplimentară de timp pentru reeducarea condamnatului, prin executarea efectivă a pedepsei, fapt pentru care a respins cererea și a stabilit termen de reînnoire a propunerii la data de 01.06.2013.
În termen legal, împotriva sentinței penale de mai sus a declarat recurs condamnatul A. F., solicitând casarea acesteia și admiterea cererii, cu motivarea că îndeplinește condițiile legale spre a putea fi liberat condiționat.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul constată recursul ca fiind nefondat.
Potrivit art.59 alin.1 Cod penal, după ce a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depășește 10 ani sau cel puțin trei pătrimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, condamnatul care este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiționat înainte de executarea în întregime a pedepsei.
Așa cum rezultă din caracterizarea administrației locului de deținere, pe parcursul executării pedepsei condamnatul A. F. a avut o conduită oscilantă, întrucât, deși a fost recompensat de trei ori pentru stăruință în muncă, fiind inclus în diferite programe educative, sportive și moral religioase, acesta a fost sancționat pentru comiterea unei abateri disciplinare și a manifestat o receptivitate scăzută pentru activitățile lucrative.
Deși potrivit evaluării aflate la dosar, condamnatul manifestă o atitudine pozitivă față de muncă, totuși numărul zilelor astfel câștigate este redus prin comparație cu durata pedepsei pronunțate și regimul semideschis de executare a pedepsei, iar recompensele obținute de-a lungul timpului nu exprimă decât un comportament specific stării de normalitate, nicidecum o conduită exemplară, aptă a reliefa eforturile de îndreptare.
De asemenea, timpul efectiv executat nu poate fi socotit ca îndestulător pentru reeducare, raportat la gravitatea infracțiunii ce a generat condamnarea și durata pedepsei aplicate, toate aceste aspecte fiind de natură a justifica respingerea propunerii și reanalizarea situației deținutului, aflat la prima analiză, pentru o dată ulterioară.
Astfel fiind, tribunalul apreciază nefondate criticile formulate, sens în care va respinge recursul, în baza art.38515 pct.1 lit.b Cod de procedură penală, apreciind sentința penală atacată ca legală și temeinică.
Văzând și prevederile art.189 și art.192 alin.2 Cod de procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.38515 pct.1 lit.b Cod de procedură penală, respinge recursul declarat de recurentul condamnat A. F. împotriva sentinței penale nr.28/04.01.2013 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr._ /2012, ca nefondat.
În baza art.192 alin.2 Cod de procedură penală, obligă pe recurentul condamnat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.189 Cod de procedură penală, onorariul de avocat oficiu T. O. C. M., în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 08.03.2013.
Președinte Judecător Judecător
C. C. N. A. I. C. S.
Grefier,
L. N.
Tehnored. Jud. fond. IDG.
Tehnored. Jud. dec. CC.
11. 03.2013
| ← Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr.... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
