Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr. 313/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 313/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 02-09-2013 în dosarul nr. 6383/118/2013
Dosar nr._
RO M Â N I A
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
-SENTINTA PENALĂ NR.313.-
Ședința publică din data de 02.09.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. R.
GREFIER: C. B.
Ministerul Public este reprezentat de P. de pe lângă Tribunalul Constanta prin: PROCUROR – C. C. B.
S-a luat în examinare contestația la executarea pedepsei formulată de contestatorul C. N. – fiul lui S. si Chirața, născut la data de 11.06.1961, în com. M.V., . deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județul Constanta.
La apelul nominal făcut în ședința publică, cu respectarea disp.art.297 alin.1 Cod proc.penală, se prezintă contestatorul C. N., în stare de arest si asistat de apărătorii aleși, avocat G. A. si B. S., în baza împuternicirilor avocațiale depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită citarea fiind efectuată cu respectarea disp. prev. de art.176-181 cod procedură penală.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier,care învederează părțile, obiectul dosarului aflat pe rol, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual.
Se constată că la dosar s-a înaintat fisa de cazier judiciar a contestatorului.
In baza art.301 cod procedură penală instanța întreabă părțile dacă au cereri, excepții ori alte chestiuni prealabile de formulat.
Apărătorii contestatorului C. N. si reprezentantul Parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri, excepții ori alte chestiuni prealabile de formulat.
Instanța constată contestația la executare formulată de contestator în stare de judecată si acordă cuvântul în sustinerea acesteia.
Apărătorul contestatorului C. N., avocat G. A., având cuvântul, solicită a se constata că prin contestația la executare, condamnatul solicită aplicarea disp.art.19 din Legea nr.682/2002, privind reducerea la jumătate a pedepsei la care a fost condamnat prin sentința penală nr.154/2012 a Tribunalului Constanta, cererea fiind întemeiată pe disp.art. 461 lit.d cod procedură penală.
Prin urmare, potrivit disp.art.19 din Legea nr.682/2002 se aplică persoanei care are calitatea de martor, în sensul art.2 lit.a pct.1 si 2 si care a comis o infracțiune gravă iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecății denunță sau facilitează identificarea si tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit astfel de infracțiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.
Astfel că, potrivit pct.2, care prevede că fără a avea o calitate procesuală în cauză, prin informații si date cu caracter determinant contribuie la aflarea adevărului în cauze privind infracțiuni grave sau la prevenirea producerii unor prejudicii deosebite ce ar putea fi cauzate prin săvârșirea unor astfel de infracțiuni ori la recuperarea acestora iar în opinia sa, în această categorie este inclusă si persoana care are calitatea de inculpat într-o altă cauză.
Prin urmare, sub aspect procesual, din punct de vedere temporal acest act normativ, reglementează un moment al fazei procesuale când se poate face denunțul, respectiv înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecății, fără a stabili un moment al aplicării prevederilor art.19, în condițiile în care nu se prevede un moment procesual, o astfel de cerere poate fi efectuată în faza de executare, pe calea contestației la executare care este admisibilă, numai dacă denunțul s-a efectuat în cursul urmăririi penale, înaintea urmăririi sau în cursul judecății.
În situația de față, la momentul la care contestatorul a furnizat informații avea calitatea de inculpat într-o altă cauză, denunțul s-a efectuat în cursul judecării, astfel că aplicarea dispozițiilor art.19 se poate face si în situația unei persoane aflate în executarea pedepsei, textul art.2 definește martorul protejat iar disp.art.19 nu face nici o derogare, astfel că legea nr.682/2002 nu cuprinde o dispoziție în sensul că aplicarea prevederilor art.19 se efectuează numai în cursul judecății, ci doar o dispoziție specială numai cu privire la momentul când poate fi efectuate denunțul, respectiv înainte, în timpul urmăririi penale sau în cursul judecății.
Mai mult, disp.art.2 lit.h din legea nr.682/2002 definește infracțiunea gravă, fapta pentru care persoana a fost denunțată si trimisă în judecată este o infracțiune cu consecințe deosebit de grave, în condițiile în care Înalta Curte de Casație si Justiție cu ocazia soluționării recursurilor a avut în vedere că pentru cei doi recurenți inculpați C. A. si D. E. care prin denunțurile lor au fost trimiși în judecată pentru infracțiune de deținere de droguri de mare risc iar cu privire la contestator a reținut că rezultă din comunicarea parchetului că la data de 15.05.2012 a informat despre săvârșirea unor fapte privind circulația ilicită a drogurilor dar activitățile specifice întreprinse nu au confirmat, lucrarea fiind clasată din lipsa datelor necesare formării unei cauze penale. S-a comunicat că la data de 10.08.2012 ar fi informat despre implicarea în același gen de infracțiuni a unei persoane indicată numai prin poreclă dar refuzând să se prezinte pentru a da detalii a refuzat astfel că si aceea lucrare a fost clasată.
De asemenea, se retine în decizia motivată faptul că s-a depus la dosar un înscris ce a emanat de la P. de pe lângă Tribunalul Constanta, prin care se comunică că pe marginea informării dată de inculpat se efectuează cercetări în vederea întocmirii rechizitoriului si sesizării instanței de judecată cu privire la numitul G. C. L., pentru infracțiuni prevăzute de Legea nr.241/2005 si Legea nr.571/2003 însă în final s-a reținut că în baza înscrisurilor depuse la instanța de recurs inculpatul nu îndeplinește condițiile impuse de art.19 si art.2 din Legea nr.682/2002 infracțiuni grave sau cu prejudicii deosebite.
Față de aceste considerente, solicită a se constata că față de momentul la care contestatorul a furnizat informații avea calitatea de inculpat într-o altă cauză, astfel că avea calitatea de martor protejat definit de art.2 lit.a pct.2, denunțul s-a efectuat așa cum prevăd dispozițiile art.19 în cursul judecății, pentru o faptă cu prejudiciu deosebit, persoana a fost trimisă în judecată, astfel că în opinia sa, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.19 din Legea 682/2002, solicitând admiterea contestației la executare, în sensul de a se constata că în cauză sunt aplicabile disp.art.19, în sensul reducerii la jumătate a pedepsei aplicată si respectiv anularea mandatului de executare si emiterea unui nou mandat.
Apărătorul contestatorului C. N., avocat B. S., având cuvântul, arată că subscrie la concluziile colegei sale, avocat G. A..
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, solicită respingerea ca nefondată a contestației la executare, formulată de contestatorul C. N., apreciind că în raport de motivele invocate aceasta nu poate fi admisă, chiar dacă a observat că există practică judiciară în ceea ce priveste admisibilitatea cererii.
Prin urmare, chiar dacă legea nu distinge, consideră că există elemente la art.19 din Legea nr.682/2002 care dispune cu privire la momentul la care se formulează astfel de cereri iar raportat la situația de față, solicitarea s-a formulat în recurs iar instanța a dispus respingerea acesteia.
Mai mult, trebuie avut în vedere si care sunt efectele aplicării disp.art.19 din lege, întrucât prin acest text de lege nu se prevede reducerea pedepsei ci beneficiază la jumătate din limitele de pedeapsă, atunci este clar că ne referim la o persoană care se află în curs de judecată, acest aspect urmând a fi avut în vedere la individualizarea pedepsei.
Referitor la practica judiciară depusă la dosar, consideră că s-a avut în vedere o altă situație în sensul că s-a formulat cerere când dosarul era judecat definitiv, pentru că ar exista o situație în care nu se stabilește prejudiciul, astfel că ar exista o situație privind aprecierea de fapt si doar prin soluționarea definitivă va stabili prejudiciu care nu mai poate fi modificat.
Prin urmare, consideră că nu există motivare pentru aplicarea disp.art.19 din legea nr.682/2002, având în vedere că se afirmă faptul că petentul a formulat denunț, existând la dosar dovada formulării acestui denunț, respectiv din adresa nr.100/P/2012 emisă de P. de pe lângă Tribunalul Constanta, se comunică faptul că denunțul a fost înregistrat la data de 21.01.2012 iar la data de 25.01.2012 a fost începută urmărirea penală „in rem” iar în urma percheziției, informațiile s-au confirmat în sensul că au fost depistate utilajele folosite la fabricarea de țigări iar la data de 25.05.2012, prin rezoluția confirmată de procuror, a fost începută urmărirea penală față de învinuitul Genunghi C. L. prin prisma art.9 lit.a din Legea nr.241/2006, art.296 lit.b si h din Legea nr.571/2003, art.208-209 alin.1 lit.e si art.85 alin.1-4 din legea nr.13/2007 a energiei electrice.
Față de aceste considerente, în raport de răspunsul solicitat de inculpat, s-a confirmat faptul că s-a înregistrat denunțul la I.P.J. Constanta la data de 21.01.2012 însă nu exista posibilitatea de a comunica acestuia cele solicitate decât după efectuarea de verificări în acel dosar de urmărire penală în care s-a dispus începerea urmăririi penale la data de 25.01.2012, astfel că pentru a se constata existenta denunțului, respectiv cine a informat organul de politie nu poate fi decât o singură persoană, respectiv lucrătorul de politie care a întocmit procesul verbal.
Mai mult, prin relațiile solicitate, consideră că de fapt inculpatul nu a solicitat să i se confirme că a făcut denunț ci se solicită relații cu privire la dosar, astfel că nu poate fi făcută dovada unui denunț astfel cum prevede legea nr.682/2002 întrucât potrivit art.19 din lege inculpatul nu a facilitat identificarea si tragerea la răspundere a altor persoane, astfel că pentru aplicarea acestora dispoziții legale trebuie să existe denunț potrivit disp.art.223 cod procedură penală, text de lege care prevede ce trebuie să cuprindă o astfel de cerere, respectiv trebuie să cuprindă aceleași date ca si plângerea, respectiv nume, prenume, cod numeric personal, calitatea si domiciliul părții, acestea fiind primele condiții, fiind necesar să se demonstreze că denunțul este valabil.
Prin urmare, în momentul în care se formulează un denunț trebuie ca acesta să fie confirmat, însă din procesul verbal întocmit la sesizarea inculpatului ca urmare a formulării denunțului, rezultă faptul că de fapt acesta a fost formulat de o sursă, nefiind indicat numele si prenumele persoanei care a făcut denunțul, astfel că oricine ar putea formula contestație motivat de faptul că a formulat denunț, în condițiile în care aceea persoană nu a fost identificată, astfel că aceea informare nu prezintă condițiile prevăzute de lege pentru a fi confirmat ca denunț, având în vedere că acesta a refuzat să se prezinte pentru a da detalii astfel că aceea lucrare a fost clasată.
Față de aceste considerente, solicită respingerea ca nefondată, a contestației la executare formulată de contestatorul C. N., apreciind că acesta nu îndeplinește condițiile impuse de art.19 si art.2 din Legea nr.682/2002.
Apărătorul contestatorului C. N., avocat G. A., având cuvântul în replică, învederează faptul că reprezentantul Parchetului face referire la disp. art.221 cod procedură penală, referitor la sesizarea organelor de urmărire penală, cu privire la datele pe care trebuie să le cuprinsă sesizarea prin plângere sau prin denunț, însă consideră că se impune a se avea în vedere si momentul la care s-a formulat acel denunț, astfel cum rezultă din procesul verbal care a fost tocmai datorită faptului că inculpatul a fost protejat, acesta fiind motivul pentru care nu s-a menționat numele si alte date ale acestuia. De asemenea, solicită a se avea în vedere faptul că din adresa parchetului nu rezultă un prejudiciu cert, astfel că se impune a se verifica dacă sunt îndeplinite condițiile la acest moment si nu la momentul efectuării denunțului.
Contestatorul C. N., în ultim cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorilor aleși, solicită admiterea contestației la executare.
Instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra contestației de față:
La data de 08.07.2013 s-a înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr._ contestația la executare formulată de condamnatul C. N., în baza art.461 alin.1 lit.d Cod.proc.pen.
Din actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin sentința penală nr.154/10.04.2009 a Tribunalului C., C. N. a fost condamnat la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art.290 Cod.pen. cu aplicarea art.41 alin.2 Cod.pen., art.74 alin.1 lit.a și alin.2 și art.76 lit.e Cod.pen.; 6 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b Cod.pen. pentru complicitate la infracțiunea de furt calificat cu consecințe deosebit de grave în formă continuată prev. de art.26 Cod.pen. rap. la art.208 alin.1 – 209 alin.1 lit.a și i Cod.pen.în condițiile art.209 alin.3 lit.a și art.209 alin.4 Cod.pen. cu aplicarea art.41 alin.2 Cod.pen., art.74 lit.a și alin.2 și art.76 alin.2 Cod.pen.; 2 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev. de art.323 alin.2 Cod.pen. cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a și alin.2 și art.76 lit.c Cod.pen.; 2 ani și 10 luni închisoare pentru infracțiunea de spălare de bani prev. de art.23 alin.1 lit.a din Legea nr.656/2002 cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a și alin.2 și art.76 lit.c Cod.pen.
În baza art.33 lit.a Cod.pen., art.34 lit.b Cod.pen. și art.35 Cod.pen. s-a dispus contopirea pedepselor în pedeapsa cea mai grea, condamnatul C. N. având de executat pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b Cod.pen.
De asemenea, i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art.71 Cod.pen. rap. la art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod.pen.
Prin decizia penală nr.93/28.10.2009 a Curții de Apel C., s-au admis apelurile declarate în cauză, s-a desființat sentința penală apelată și în baza art.332 alin.2 Cod.proc.pen. s-a dispus restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale cu respectarea dispozițiilor art.209 alin.3 Cod.proc.pen., instanța de apel reținând că potrivit art.2 din OUG nr.207/2000, aprobată prin Legea nr.456/2001, art.27 pct.1 lit.d Cod.proc.pen. s-a modificat în sensul că „judecata în primă instanță a infracțiunii de spălare de bani este de competența tribunalului”, iar în baza art.209 alin.3 Cod.proc.pen. modificat prin art.5 din Legea nr.169/2002, urmărirea penală se efectuează obligatoriu de către procuror.
Prin decizia penală nr.797/02.03.2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a admis recursul declarat de parchet împotriva deciziei penale nr.93/28.10.2009 a Curții de Apel C., s-a casat decizia și s-a trimis cauza la aceeași instanță de apel pentru continuarea judecății.
Prin decizia penală nr.152/P/13.12.2011 a Curții de Apel C. s-au admis apelurile declarate în cauză, s-a desființat sentința penală și s-a redus cuantumul despăgubirilor civile la care au fost obligați inculpații și s-a redus cuantumul sumei pentru care s-a dispus confiscarea specială.
Prin decizia penală nr.4187/17.12.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a admis recursul declarat de C. N., s-au casat decizia penală și sentința penală nr.154/10.04.2009 a Tribunalului C., s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare aplicată acestuia în pedepsele componente, repunându-le în individualitatea lor.
În baza art.11 pct.2 lit.b rap. la art.10 lit.g Cod.proc.pen. cu aplicarea art.122 și art.124 Cod.pen. s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva lui C. N. pentru infracțiunea prev. de art.290 Cod.pen. cu aplicarea art.41 alin.2, art.74 și art.76 Cod.pen., în cauză intervenind prescripția răspunderii penale.
S-au menținut pedepsele aplicate acestuia și pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b Cod.pen.
Prin contestația formulată condamnatul C. N. a solicitat reducerea la jumătate a pedepsei aplicate prin sentința penală nr.154/10.04.2009, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._, definitivă prin decizia penală nr.4187/17.12.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin aplicarea dispozițiilor art.19 din Legea nr.682/2002.
A susținut condamnatul că aceste dispoziții sunt incidente având în vedere că în faza judecării recursului la Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva deciziei penale nr.152/P/13.12.2011 a Curții de Apel C., a depus răspunsul Parchetului de pe lângă Tribunalul C., prin care se confirma că, în urma denunțului pe care l-a făcut, s-a început urmărirea penală față de Genuchi C. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art.9 lit.a din Legea nr.241/2005, art.296 lit.b și h din Legea nr.571/2003, art.208 – 209 alin.1 lit.e și art.85 alin.1 – 4 din Legea nr.13/2007 a energiei electrice.
S-a depus la dosar adresa nr.100/P/2012 din data de 04.10.2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul C. prin care se arată că la data de 21.01.2012 a fost înregistrat la IPJ C. denunțul condamnatului legat de existența unei fabrici clandestine de țigări, în urma informațiilor primite legate de locația vizată, de existența unui branșament electric ilegal și de faptul că această activitate ar fi coordonată de un anume Genuchi C., s-a format dosarul cu numărul 100/P/2012. Totodată, la data de 25.05.2012 prin rezoluție confirmată de procuror a fost începută urmărirea penală față de învinuitul Genuchi C. L. pentru art.9 lit.a din Legea nr.241/2005, art.296 lit.b și h din Legea nr.571/2003, art.208 – 209 alin.1 lit.e și art.85 alin.1 – 4 din Legea nr.13/2007 a energiei electrice, acesta fiind, ulterior, trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul C. cu nr.100/P/2012 din data de 08.07.2013.
Dispozițiile art.19 din Legea nr.682/2002 prevăd că „http://10.16.60.51/sintact 3.0/cache/Legislatie/temp1704652/_.HTM - #persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1 și 2 și care a comis o infracțiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecății denunță sau facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit astfel de infracțiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege”.
Art. 2 lit. a) pct. 1 și 2 prevăd: martorul este persoana care se află în una dintre următoarele situații:
http://10.16.60.51/sintact 3.0/cache/Legislatie/temp1704652/_.HTM - #1. are calitatea de martor, potrivit Codului de procedură penală, și prin declarațiile sale furnizează informații și date cu caracter determinant în aflarea adevărului cu privire la infracțiuni grave sau care contribuie la prevenirea producerii ori la recuperarea unor prejudicii deosebite ce ar putea fi cauzate prin săvârșirea unor astfel de infracțiuni;
http://10.16.60.51/sintact 3.0/cache/Legislatie/temp1704652/_.HTM - #2. fără a avea o calitate procesuală în cauză, prin informații și date cu caracter determinant contribuie la aflarea adevărului în cauze privind infracțiuni grave sau la prevenirea producerii unor prejudicii deosebite ce ar putea fi cauzate prin săvârșirea unor astfel de infracțiuni ori la recuperarea acestora; în această categorie este inclusă și persoana care are calitatea de inculpat într-o altă cauză.
Potrivit art.2 lit.h din Legea nr.682/2002 http://10.16.60.51/sintact 3.0/cache/Legislatie/temp1704652/_.HTM - #infracțiunea gravă este infracțiunea care face parte din una dintre următoarele categorii: infracțiunile contra păcii și omenirii, infracțiunile contra siguranței statului sau contra siguranței naționale, terorismul, omorul, omorul calificat, omorul deosebit de grav, infracțiunile privind traficul de droguri și traficul de persoane, spălarea banilor, falsificarea de monede sau de alte valori, infracțiunile privitoare la nerespectarea regimului armelor și munițiilor, infracțiunile privitoare la regimul materialelor nucleare sau al altor materii radioactive, infracțiunile de corupție, infracțiunile contra patrimoniului care au produs consecințe deosebit de grave, precum și orice altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii al cărei minim special este de cel puțin 10 ani sau mai mare.
Analizând cererea formulată de condamnatul C. N. prin prisma dispozițiilor legale mai sus enunțate constatăm că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art.461 alin.1 lit.d Cod.proc.pen., contestația contra executării hotărârii penale se poate face când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere sau de micșorare a pedepsei, precum și orice alt incident ivit în cursul executării.
Astfel, se constată că aplicarea dispozițiilor art.19 din Legea nr.682/2002 nu poate fi invocata pe calea contestației la executare, neîncadrându-se în nici unul dintre cazurile limitativ și expres prevăzute de art.461 alin.1 lit.d Cod.proc.pen. Dispozițiile art.19 din Legea nr.682/2002 pot fi invocate numai cu ocazia soluționării pe fond a cauzei, pentru a se putea aprecia dacă în raport cu denunțul formulat s-au putut descoperi și trage la răspundere penală persoanele care au săvârșit infracțiunile grave arătate de către denunțător și nu în calea contestației la executare, după ce denunțătorul a fost condamnat printr-o hotărâre definitivă și se află în executarea pedepsei.
În acest sens trebuie avut în vedere faptul că dispozițiile art.19 se referă la reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care este cercetată persoana care furnizează informații și date cu caracter determinant în aflarea adevărului și nu la reducerea la jumătate a pedepsei aplicate printr-o hotărâre definitivă de condamnare.
Pe calea contestației la executare se poate constata numai cauza sau incidentul care conduce la stingerea sau micșorarea pedepsei, neputându-se modifica o hotărâre definitivă, prin pronunțarea unei alte soluții.
Se constată totodată, că cerințele prev. de art.2 din Legea nr.682/2002 nu sunt îndeplinite nici la acest moment, când s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului Genuchi C. L. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.9 lit.a din Legea nr.241/2005, art.296 alin.1 lit.b din Legea nr.571/2003 și art.208 alin.2 – 209 alin.1 lit.e Cod.pen. în ref. la art.92 alin.2 din Legea nr.123/2012 toate cu aplicarea art.33 lit.a Cod.pen. Se poate observa că în sarcina inculpatului nu s-a reținut săvârșirea unor infracțiuni cu consecințe deosebit de grave, în condițiile în care prin actul de inculpare nu s-a reținut prejudiciul calculat prin metoda estimării conform Ordinului 3389/2011 al Ministerului Finanțelor publice, ci prejudiciul stabilit de organele fiscale din perspectiva cantității de tutun/accesorii efectiv găsite la percheziția domiciliară.
Pe de altă parte, tribunalul are în vedere împrejurarea că aceeași solicitarea fost formulată de condamnatul C. N. și în susținerea recursului declarat împotriva deciziei penale penale nr.152/P/13.12.2011 a Curții de Apel C. și a sentinței penale nr.154/10.04.2009 a Tribunalului C.. Astfel în considerentele deciziei penale nr.4187/17.12.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție se arată că pentru termenul de judecată din 30 octombrie 2012 inculpatul C. N. a depus un înscris emanat de la P. de pe lângă Tribunalul C. prin care i s-a comunicat că pe marginea informării dată de el se efectuează cercetări în vederea întocmirii rechizitoriului și sesizării instanței față de Genuchi C. L. pentru infracțiuni prevăzute de Legea nr.241/2005 și Legea nr.571/2003, furt de energie. Cu privire la aceste înscrisuri Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că nu îndeplinesc condițiile impuse de art.19 și art.2 din Legea nr.682/2002, informațiile și datele furnizate nefiind încadrate în cauze privind infracțiuni grave sau cu prejudicii deosebite, astfel că solicitarea formulată de inculpatul C. N. în sensul reținerii dispozițiilor art..19 din Legea nr.682/2002 a fost respinsă.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, în baza art.461 alin.1 lit.d Cod.proc.pen. se va respinge, ca nefondată contestația formulată de condamnatul C. N. privind executarea pedepsei de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.154/10.04.2009 a Tribunalului C., definitivă prin decizia penală nr.4187/17.12.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În baza art.192 alin.2 Cod.proc.pen. va obliga condamnatul C. N. la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art.461 alin.1 lit.d Cod.proc.pen.
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul C. N. - fiul lui S. si Chirața, născut la data de 11.06.1961, în com. M.V., . deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județul Constanta, privind executarea pedepsei de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.154/10.04.2009 a Tribunalului C., definitivă prin decizia penală nr.4187/17.12.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În baza art.192 alin.2 Cod.proc.pen.
Obligă condamnatul C. N. la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare pentru părțile lipsă si de la pronunțare pentru părțile prezente.
Pronunțată în ședință publică, azi 02 septembrie 2013
.
PREȘEDINTE, GREFIER,
I. R. C. B.
Red. Hot. Jud. I.R.
3 ex./02.10.2013
| ← Înlocuirea măsurii preventive. Art. 139 C.p.p.. Decizia nr.... | Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... → |
|---|
