Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 65/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 65/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 05-02-2013 în dosarul nr. 14719/118/2012
Dosar penal nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR.65
Ședința publică din data de 05.02.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: N. A.
GREFIER: C. C. D.
Cu participarea Ministerului Public – P. de pe lângă Tribunalul C., reprezentat prin PROCUROR: C. C. B.
Pe rol soluționarea plângerii penale formulată de petentul C. V. – domiciliat C., Aleea Murelor, ., ., împotriva Ordonanței nr.5/P/2012 din data de 03.02.2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul C., menținută prin Rezoluția nr.1201/II/2/2012 din 22.11.2012 a prim procurorului la P. de pe lângă Tribunalul C., prin care s-a respins plângerea petentului, ca tardiv formulată.
La apelul nominal făcut în ședința publică, cu respectarea prevederilor art.297 alin.1 Cod de procedură penală, se prezintă petentul C. V., personal și făptuitorul D. V., personal și asistat de apărătorul ales D. B., în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea disp.art.176-181 Cod de proc.penală.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează părțile, obiectul cauzei, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual.
Apărătorul făptuitorului D. V., avocat D. B. având cuvântul, invocă excepția necompetenței materiale de soluționare a cauzei de către tribunal.
În temeiul art.2781 Cod de proc.penală raportat la obiectul cauzei cu care este sesizată instanța, respectiv art.184 alin.1 și 3 Cod penal, opinează că ar reveni Judecătoriei C. competența de soluționare a plângerii împotriva ordonanței procurorului, raportat la infracțiunile pentru care au fost efectuate cercetări în faza de urmărire penală.
Petentul C. V., având cuvântul, solicită respingerea excepției și menționează că nu dorește decât ca făptuitorul să își primească pedeapsă din punct de vedere penal pentru ceea ce a făcut.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, formulează concluzii de admitere a excepției de necompetență materială, întrucât infracțiunea pentru care s-au efectuat acte de cercetare penală este cea prev.de art.184 alin.1 Cod penal, care este de competența judecătoriei, ca primă instanță.
Dosarul a fost preluat de P. de pe lângă Judecătoria C., cf.înscrisului aflat la fila nr.19 din dosarul de urmărire penală, astfel încât petentul trebuia să adreseze plângerea Judecătoriei C..
Pentru aceste considerente, solicită declinarea cauzei la Judecătoria C..
Dezbaterile declarându-se închise, instanța rămâne în pronunțare. După deliberare,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei penale de față ,constată:
La data de 11.12.2012,s-a înregistrat pe rolul Tribunalului C. plângerea formulată de petent C. V. împotriva Ordonanței nr.5/P/2012 din data de 03.02.2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul C., prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului D. V. ,pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă ,prev.de art.184 alin.1 și 3 Cod penal.
Din actele și lucrările dosarului,instanța reține următoarele:
Prin rezoluția din data de 25.02.2010 a Serviciului Politiei Rutiere C., confirmată cu respectarea disp. art. 228 alin.3/1 Cod de procedură penală de către procuror, s-a dispus începerea urmăririi penale față de făptuitorul D. V., sub aspectul comiterii infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art.184 alin.1 și 3 C.pen., constând în aceea că, în ziua de 26.06.2007 ,acesta a condus autoturismul proprietate personală marca VW Touareg cu numărul de înmatriculare_ pe banda nr.1 a bulevardului A. V. din mun. C. și ajungând în dreptul intrării S.C. INTER BRANDS S.R.L., a oprit autovehiculul paralel cu bordura. În acest timp, din spate venea partea vătămată C. V., care se deplasa cu bicicleta în același sens de mers către banda nr.1, acesta intrând în coliziune, lovindu-se în spatele autovehiculului, fiind proiectat în luneta acestuia, suferind leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 12-13 zile de îngrijiri medicale.
Partea vătămată a fost transportată la spital, iar învinuitului i s-au recoltat probe biologice de sânge, în urma cărora s-a stabilit că acesta nu consumase băuturi alcoolice.
Cercetările penale efectuate în cauză au stabilit faptul că învinuitul D. V., în ziua de 26.06.2007, în jurul orelor 20:00, se deplasa cu autoturismul proprietate personală dinspre Varianta O. spre pod I.P.M.C., pe . banda nr.1 și ajungând în fața S.C. INTER BRANDS S.R.L., a oprit mașina paralel cu bordura și fără a coborî din mașină, doar lăsând geamul, a întrebat agenții de pază, respectiv martorele G. M. și Vișinoaie A.-M., despre sediul unei societăți. La un interval scurt de timp, circa 3-5 minute, potrivit depozițiilor martorelor,acestea au observat că pe același sens de mers se deplasa cu bicicleta, partea vătămată, care cu câteva momente înainte de impact a întors capul spre stânga privind în lateral după care a avut loc coliziunea. În urma impactului, partea vătămată s-a lovit în luneta autovehiculului căzând pe carosabil, de unde a fost luat de către ambulanță,deoarece suferise leziuni la nivelul feței (plăgi tăiate) și sângera.
În cauză a fost efectuată și o expertiză tehnică-auto, care a concluzionat că apariția stării de pericol a fost generată de către învinuit, care a oprit autovehiculul într-o zonă în care această manevră era interzisă, fiind indicator în zonă în acest sens, precum și de partea vătămată ,conducătorul bicicleteI, care nu a dat dovadă de îndemânare și a fost neatent în conducerea vehiculului.Astfel, potrivit expertizei,învinuitul a încălcat art.142 alin.1 lit.a din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002, care interzice oprirea voluntară a vehiculelor în zona de acțiune a indicatorului „Oprirea interzisă", în acest caz oprirea nu a acționat ca o manevră bruscă și imprevizibilă, ci mai degrabă a generat obstacol, pe carosabil, în sensul dispozițiilor art.96 alin.2 din același regulament, care interzic oricărei persoane să arunce, să lase sau să abandoneze obiecte, materiale ori substanțe sau să creeze obstacole pe drumul public.
Din analiza datelor incidentului rutier, s-a concluzionat că și partea vătămată ar fi avut posibilitatea de evitare a accidentului printr-o atenție mai mare în trafic, o îndemânare în efectuarea manevrelor de depășire, toate aceste elemente ducând la aprecierea procurorului ,că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, putându-se aplica o sancțiune cu caracter administrativ, respectiv amendă.
De asemenea,constată procurorul că, urmările accidentului duc la aceeași concluzie, în sensul că partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 12-13 zile de îngrijiri medicale, conform avizului nr.E_ al I.N.M.L. „M. Minovici" București, din data de 09.12.2011, număr de zile situat „la granița" ca fapta să nu constituie infracțiune, pentru că dacă numărul zilelor de îngrijiri medicale ar fi fost mai mic de 10, s-ar fi dispus scoaterea de sub urmărire penală, întrucât aceasta nu întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni.
Prin rezoluția nr.1201 /II/2/2012 din data de 22.11.2012,primprocurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul C. ,a respins ca tardivă plângerea formulată de petent ,împotriva ordonanței nr. 5/P/2012 din data de 03.02.2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul C. .
Potrivit art.278ind.1 alin. 1 Cod proc.pen.,după respingerea plângerii făcute conform art.275-278 împotriva rezoluției de neâncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori,după caz ,a rezoluției de clasare,de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale ,date de procuror,persoana vătămată ,precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate ,pot face plângere ,în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare ,potrivit art.277 și 278 ,la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni ,potrivit legii ,competența să judece cauza în primă instanță .
În speță, în raport de infracțiunea de vătămare corporală din culpă prev.de art.184 alin.1și 3Cod penal ,pentru care s-au efectuat acte de cercetare penală și s-a dispus soluția de scoatere de sub urmărire penală ,trebuia sesizată Judecătoria C. ,competentă material să judece în primă instanță cauza .
Prin urmare, Tribunalul ,în baza art. 42 în referire la art.278 ind.1 alin.1 și art.25 Cod proc.pen., va admite excepția de necompetență materială și va declina competența de soluționare a cauzei având ca obiect plângerea formulată de petentul C. V.,în favoarea Judecătoriei C..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 42 Cod proc.pen.în referire la art.278 ind.1 alin.1 și art.25 Cod proc.pen., ,admite excepția de necompetență materială.
Declină competența materială de soluționare a cauzei având ca obiect plângerea formulată de petentul C. V. – domiciliat C., Aleea Murelor, ., ., împotriva rezoluției dată la 03.02.2012 în dosarul nr.5/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul C.,în favoarea Judecătoriei C..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.02.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. ApzaitCristina C. D.
TEHNORED- JUD.FOND A. N.- 08.02.2013 / 2 ex.
| ← Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
