Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1 şi urm. C.p.. Decizia nr. 1258/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1258/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 10-12-2013 în dosarul nr. 8465/256/2013
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1258
Ședința publică din data de 10 12 2013
PREȘEDINTE – M. V.
JUDECĂTORI – A. A.
- I. R.
GREFIER – I. B.
Ministerul Public reprezentat de
PROCUROR – C. M. V.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de condamnatul G. C., fiul lui T. și M., născut la data de 11.04.1974, deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva sentinței penale nr.2756 din 18 10 2013 pronunțata de Judecătoria Medgidia in dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică cu respectarea dispozițiilor art.297 alin.1 Cod pr.penală, se prezintă recurentul condamnat G. C., asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat C. leonard, in substituirea domnului avocat V. M., conform împuternicirii avocațiale depusa la dosar. Totodată se depune la dosar împuternicire avocațială din partea domnului avocat Balcan C., in calitate de apărător ales al recurentului condamnat.
Procedura este legal îndeplinită, citarea fiind efectuata cu respectarea disp.art.176-181 cod pr.penală.
Domnul avocat C. L., având cuvântul, solicită instanței a constata ca a încetat delegația sa de asistență judiciară obligatorie si solicită acordarea onorariului parțial pentru studiul dosarului si prezența la acest termen de judecată.
Instanța, in temeiul art.171 alin.5 Cod procedură penală, constată că a încetat împuternicirea avocațială a apărătorului desemnat din oficiu C. leonard, urmare depunerii delegației de către apărătorul ales Balcan C. și, apreciind întemeiată cererea formulată de apărătorul din oficiu, instanța o încuviințează, iar in baza art.189 Cod procedură penală dispune avansarea sumei de 50 lei reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, acesta fiind procentul stabilit potrivit Protocolului încheiat între Ministerul Justiției si UNBR, sumă care se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești, către Baroul C., în favoarea domnului avocat C. L..
Apărătorul recurentului condamnat, avocat Balcan C. depune la dosar un act medical emis de resortul medical al penitenciarului, din care rezultă împrejurarea ca petentul suferă de o boală incurabilă care l-a împiedicat sa iasă la muncă.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată ca nu se opune depunerii la dosar a înscrisului medical prezentat de condamnat, prin apărător.
Instanța deliberând dispune atașarea la dosar a înscrisului medical prezentat de condamnat, prin apărător.
În baza art.301 cod procedură penală, instanța întreabă dacă mai exista cereri, excepții sau alte chestiuni prealabile de formulat și având în vedere că nu sunt, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prevăzută de art.385 13 cod procedură penală.
Aparatorul recurentului condamnat, avocat Balcan C., având cuvântul, precizează ca invocă considerente de ordin umanitar si arată ca în caracterizare nu s-au menționat si datele medicale existente in dosarul medical al petentului, acesta fiind arestat preventiv in timp ce suferea de neoplasm gastric si se afla in tratament cu citostatice, tratamentul fiind întrerupt, astfel ca starea de sănătate a acestuia s-a înrăutățit. A făcut această trimitere raportat la ceea ce a reținut instanța de fond în sensul ca petentul nu s-a implicat in muncă, menționând ca nu avea cum sa muncească fiind grav bolnav, astfel ca acest aspect nu poate fi interpretat negativ pentru condamnat si sa ducă la respingerea cererii de liberare condiționată. Din punctul său de vedere, continuarea stării de detenție a condamnatului reprezintă o agravare a bolii de care acesta suferă si echivalează cu o obligare la tortură.
În raport de aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea sentinței pronunțată de instanța de fond cu consecința admiterii cererii de liberare condiționată.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de condamnatul G. C., ca fiind nefondat și apreciază că sentința penală recurată este legală și temeinică, în mod corect dispunându-se respingerea cererii de liberare condiționată, in urma analizării obiective a înscrisurilor de la dosar, apreciindu-se corect, ca petentul nu a dat suficiente dovezi de îndreptare si nu sunt îndeplinite cumulativ cerințele prevăzute de art.59 Cod penal, petentul, pe perioada executării pedepsei nefiind recompensat si nu s-a implicat in activități sociale, urmând a se avea in vedere si fapta pentru care acesta a fost condamnat.
Recurentul condamnat G. C., in ultimul cuvânt, arată ca lasă la aprecierea instanței cu privire la recursul declarat, menționând ca a participat la activități socio-educative, nu a fost sancționat si nu a avut nicio abatere.
Dezbaterile declarându-se închise, instanța rămâne în pronunțare.
După deliberare;
TRIBUNALUL
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările dosarului instanța constată că prin sentința penală nr.2898/01 11 2013 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr._, în baza art. 450 alin. 2 C.proc.penală, s-a respins cererea de liberare condiționată a condamnatului G. C., fiul lui T. și M., născut la data de 11.04.1974, ca nefondată.
S-a stabilit termen pentru data de 30.01.2014.
În baza art. 189 C.proc.penală:
S-a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiție către Baroul C., a sumei de 100 lei, pentru avocat R. R. M., conform delegației . nr. 3500/31.10.2013, cu titlu de onorariu apărător din oficiu.
În baza art. 192 alin. 2 C.proc.penală, a obligat condamnatul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de statul român.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Condamnatul se află în executarea unei pedepse privative de liberate de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă omor calificat, conform sentinței penale nr. 261/2002 a Tribunalului C..
Executarea pedepsei a început la data de 31.10.2011 și urmează să expire la data de 30.10.2014.
Condamnatul nu a fost folosit la muncă.
Din cuprinsul procesului-verbal din data de 30.10.2013 al Comisiei pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului Poarta Albă și a caracterizării condamnatului, rezultă că deținutul G. C. nu are antecedente penale, că se află la prima analiză în cadrul comisiei privind liberarea condiționată și, că pe perioada detenției a avut un comportament adecvat. Din aceleași înscrisuri mai rezultă că deținutul G. C. s-a implicat în activități educative și că nu a muncit, că a nu fost sancționat disciplinar și, că nu a fost recompensat.
Comisia din Penitenciar în unanimitate a propus amânarea cu 3 luni a discutării eventualei liberări condiționate a condamnatului, având în vedere că acesta nu a dat dovezi temeinice de îndreptare, neimplicare în muncă, dar și lipsa recompenselor.
Beneficiul liberării condiționate nu este însă un drept al condamnatului, ci numai o vocație a acestuia, astfel că instanța din analiza datelor existente la dosar a apreciat în acest moment că nu este oportună și prudentă acordarea acestui beneficiu condamnatului, pentru restul de pedeapsă.
S-a considerat că pedeapsa privativă de libertate aplicată acestuia nu și-a atins scopul înainte de expirarea ei, astfel că timpul efectiv executat s-a apreciat că nu este suficient reeducării sale și prevenirii comiterii de alte infracțiuni, de îndată ce acesta s-ar afla în libertate.
s-a subliniat că liberarea condiționată ca instituție de drept penal, constituie nu numai un mijloc de individualizare administrativă a pedepsei, dar și un mijloc de reeducare a condamnaților, care au astfel posibilitatea de a dovedi că nu este necesar să execute în continuare pedeapsa, ceea ce nu se poate reține în prezent în privința condamnatului G. C..
Urmare celor de mai sus, prima instanță a apreciat ca necesară pentru reeducarea condamnatului, executarea a încă 3 luni de închisoare, după care să se rediscute eventuala liberare a acestuia, astfel că a respins ca nefondată cererea.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs, în termen legal, condamnatul G. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că nu avea cum sa muncească fiind grav bolnav, astfel ca acest aspect nu poate fi interpretat negativ si sa ducă la respingerea cererii de liberare condiționată.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, atât prin prisma criticilor formulate precum și din oficiu, în conformitate cu art. 385 ind. 6 C.p.p., tribunalul reține următoarele:
Astfel cum în mod corect a reținut și prima instanță, instituția liberării condiționate constituie un beneficiu pentru condamnat care îi poate fi acordat de către instanță în situația în care acesta prezintă credibilitate și garanția că scopul preventiv al pedepsei precum și funcțiile acesteia de constrângere și reeducare s-au realizat prin eforturile condamnatului înainte de executarea integrală a pedepsei astfel încât acesta se poate integra în societate.
Pornind de la faptul că regula o constituie executarea integrală a pedepsei, liberarea condiționată fiind excepția precum și de la faptul că, și în situația în care în mod formal condamnatul îndeplinește condițiile impuse de dispozițiile art.59 C.p. și art.75 din Legea 275/2006, instanța nu este obligată să dispună punerea sa în libertate, sens în care legiuitorul a folosit în redactarea dispozițiilor legale mai sus menționate sintagma „condamnatul poate fi liberat condiționat”, iar nu exprimări de genul „condamnatul este liberat condiționat”, ori „instanța dispune liberare condiționată”, rezultă că, la analizarea oportunității liberării condiționate, instanța poate ține seama și de elemente ca: natura faptei comise, gravitatea acesteia, modul concret de comitere - elemente ce pot furniza date legate de periculozitatea persoanei acestuia, de predispoziția sa pentru comiterea unui anume gen de infracțiuni, despre capacitatea reală a acestuia de reintegrare în societate ori despre existența unui anume risc de recidivare.
Din această perspectivă, tribunalul consideră că perioada efectiv executată de către condamnatul G. C. care a comis o infracțiune de o deosebită violență ( tentativă de omor calificat ) atât prin natura acesteia însă și prin modul concret de comitere și mijloacele întrebuințate, reținându-se în hotărârea de condamnare că i-a aplicat părții vătămate lovituri repetate cu un corp dur precum și cu o sabie, nu este suficientă pentru a se considera că, în mod indiscutabil, acesta a dobândit capacitatea reală de integrare în societate, și că în prezent poate fi liberat condiționat fără nici un fel de risc.
În ceea ce privește critica formulată de către recurent în sensul că în mod greșit s-a reținut că nu s-a implicat în activități lucrative atât timp cât din cauza stării de sănătate nu a putut munci, tribunalul subliniază că această situație este lipsită de relevanță în raport cu motivele expuse în prezenta decizie, însă nu poate face abstracție de faptul că, în cuprinsul înscrisului medical prezentat de către condamnat în recurs, se menționează că acesta a fost inapt de muncă până la data de 1.11.2013. Ori, recurentul-condamnat nu a făcut dovada bunei sale credințe, neaducând la cunoștința instanței de recurs vreo solicitare adresată de acesta conducerii penitenciarului după data de 1.11.2013 pentru a fi folosit la activități lucrative.
Pentru argumentele expuse, tribunalul consideră că, în mod corect prima instanță a respins cererea de liberarea condiționată a condamnatului.
Astfel raportat la infracțiunea pe care a săvârșit-o, la cuantumul pedepsei aplicate și la timpul efectiv executat, tribunalul consideră că executarea în continuare a pedepsei până la termenul stabilit de către prima instanță pentru reanalizarea situației condamnatului, este necesară în vederea atingerii scopului preventiv al acesteia și totodată a îndeplinirii funcțiilor acesteia de constrângere și reeducare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. b C.p.p.:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de către recurentul-condamnat G. C., fiul lui T. și M., născut la data de 11.04.1974, deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva sentinței penale nr.2898/1.11.2013 pron. de către Judec. Medgidia în dosarul nr._ .
În baza art. 192 alin 2 C.p.p.:
Obligă pe recurent la plata sumei de 150 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare
avansate de către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10.12.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. V. A. A. I. R.
GREFIER,
I. B.
Red.jud.fond.C.D.
Red./tehnored.jud.recurs. M.V./27.12.2013 /3ex
| ← Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... | Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... → |
|---|
