Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 457/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 457/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 26-04-2013 în dosarul nr. 10946/212/2013/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE PENALĂ Nr. 457
Ședința publică din data de 26 aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. C.
Judecător I. C. S.
Judecător L. I. B.
Grefier L. Ș.
Cu participare procuror M. V.
S-au luat în examinare recursurile penale formulate de inculpații:
I. A. - fiul lui G. și L., născut la data de 29.07.1989 în C., CNP_ și
A. T. - fiul lui S. și E., născut la data de 10.02.1996 în C., CNP_), ambii deținuți în Arestul I.P.J.C., împotriva încheierii din data de 24.04.2013 pronunțată de Judecătoria C., în dosar penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică cu respectarea disp.art.297 alin.1 cod pr.penală, se prezintă recurenții inculpați I. A. – în stare de deținere, asistat de avocat ales Romeneț D., în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar, prezent recurentul inculpat Aliș T. – în stare de deținere, asistat de avocat ales T. B. C., în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar.
Procedura legal îndeplinită, cu respectarea disp.art.176-181 Cod pr.penală.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează părțile, obiectul cauzei, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual.
Recursul este declarat în termenul prev.de art.3853 cod pr.penală, nemotivat.
Instanța, în baza art.301 cod pr.penală, întreabă părțile dacă au cereri, excepții ori alte chestiuni prealabile de formulat și constatând că nu sunt, declară terminată cercetarea judecătorească, constată recursul în stare de judecată și, în baza art.38513 cod pr.penală, acordă cuvântul în dezbateri.
Având cuvântul pentru recurentul inculpat I. A., avocat R. D. solicită revocarea măsurii arestării preventive, raportat la circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, dar și la circumstanțele personale ale inculpatului.
Pericolul concret pentru ordine publică este unul scăzut și rezultă din forma tentativei, inculpatul nu a dat dovadă de perseverență infracțională.
Solicită a se reține circumstanțele personale ale inculpatului, atitudinea pro socială, faptul că este o persoană integrată în societate, are contract de muncă, are familie, doi minori și este singurul întreținător al familiei.
Măsura dispusă de instanță până la acest moment constituie un avertisment puternic pentru inculpat, în sensul că nu va mai repeta astfel de fapte.
Urmează a se reține art.5 din CEDO referitor la protejarea individului împotriva deținerii arbitrare. Dacă starea de recidivă constituie o condiție care să impună menținerea măsurii arestării preventive, se încalcă disp.art.5 din CEDO.
Raportat la gradul de pericol social și scopul măsurii preventive prev.de art.136 Cod pr.penală, nu se impune menținerea măsurii arestării preventive.
Având cuvântul pentru recurentul inculpat Aliș T., avocat T. B. C. solicită în principal, revocarea măsurii arestării preventive și casarea încheierii recurate și subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea.
Să se rețină că inculpatul este minor, iar legiuitorul a creat un regim favorabil minorilor, având în vedere capacitatea lor de a-și îndrepta comportamentul, iar starea de detenție nu poate avea consecințe favorabile asupra dezvoltării sale.
Gradul de pericol social al infracțiunii este unul minor și nu justifică existența unui infracțiuni. Inculpații nu au deschis nici măcar fereastra.
Urmează a se reține că inculpatul pe care-l apără nu este cunoscut cu antecedente penale, familia este alături de el în cadrul tuturor termenelor de judecată acordate. Jurisprudența CEDO indică libertatea ca fiind o stare firească. Art.5 CEDO nu poate fi interpretat în sensul că, dacă durata arestării preventive nu a depășit termenul rezonabil, inculpatul poate fi păstrat în arest.
Apreciază că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă și solicită a se avea în vedere disp.art.136 alin.8 Cod pr.penală.
Consideră că măsura arestării preventive nu se mai impune a fi menținută, raportat și la poziția de recunoaștere a inculpatului, care se va uza de procedura prev.de art.3201 Cod pr.penală.
Procurorul având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefundat, cu consecința menținerii încheierii pronunțată de instanța de fond, pe care o apreciază ca fiind legală și temeinică.
În mod corect instanța de fond a apreciat că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de cei doi inculpați subzistă și în prezent și că nu au intervenit elemente noi, care să opereze în favoarea acestora.
La pronunțarea soluției, a reținut instanța de fond modalitatea concretă de acționare, pe timp de noapte, de mai multe persoane împreună, cu participarea și a unui minor în vârstă de numai 9 ani, prin escaladare și efracție, prin folosirea de mănuși chirurgicale,și a unui obiect metalic tip rangă, în încercarea de forțare a ferestrei apartamentului.
În ultim cuvânt, recurentul inculpat I. A. solicită cercetarea sa în stare de libertate.
Precizează că dorește să muncească în construcții, domeniu în care a mai lucrat, soția sa este operată, iar părinții săi nu muncesc.
În ultim cuvânt, recurentul inculpat Aliș T. solicită cercetarea sa în stare de libertate pentru a putea să muncească.
Dezbaterile declarându-se închise, instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra recurilor de față:
Prin încheierea de ședință din data de 24.04.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ 13, s-a dispus:
” În baza art 3001 alin.1 c.pr.pen,constată legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților I. A. și Aliș T..
În baza art 3001 alin 3 c.pr.pen menține arestarea preventivă a inculpaților I. A. (fiul lui G. și L., născut la data de 29.07.1989 în C., CNP_) și Aliș T. (fiul lui S. și E., născut la data de 10.02.1996 în C., CNP_).
Respinge cererile privind revocarea/înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, formulate de către avocații inculpaților.
Măsurile dispuse se comunică administrației locului de deținere.
Cu recurs în 24 de ore de la comunicare pentru inculpați și de la pronunțare pentru procuror.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.04.2013, ora 15.02”.
Pentru a pronunța încheierea de ședință menționată prima instanță a reținut, între altele, următoarele aspecte:
Astfel, s-a apreciat de către instanța de fond, că măsura este legală și temeinică și că motivele care au determinat arestarea preventivă a celor doi inculpați nu au încetat, subzistând și la acest moment procesual indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă cu privire la comiterea infracțiunii de tentativă la furt calificat și probe certe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Prezența pericolului concret pentru ordinea publică este reflectată de circumstanțele reale în care inculpații sunt suspectați că ar fi comis infracțiunea, așa cum au fost reținute de către instanța care a luat măsura arestării preventive, din scopul urmărit (sustragerea de bunuri din patrimoniul altor persoane), din urmarea produsă (vătămarea relațiilor sociale privitoare la protejarea patrimoniului),din natura, gravitatea și limitele de pedeapsă a infracțiunii pentru care sunt cercetați și din circumstanțele personale ale inculpaților (așa cum acestea au fost prezentate anterior).
Luând în considerare posibilitatea luării față de inculpați a altor măsuri preventive mai puțin intruzive în libertatea acestuia, față de circumstanțele cauzei în acest stadiu procesual, față de faza incipientă a procesului penal, - nici nu a fost începută cercetarea judecătorească, față de caracterul rezonabil al duratei măsurii (organul de urmărire penală a depus diligențe pentru a asigura desfășurarea urmăririi penale cu celeritate - de la data punerii în executare a mandatelor de arestare preventivă față de inculpați (18.04.2013), până la trimiterea lor în judecată (22.04.2013), au trecut doar 5 zile, față de caracterul necesar al măsurii arestării preventive pentru protejarea publicului împotrivapericolului de repetare a faptelor de natura celor față de care se efectuează cercetări și pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, precum și față de caracterul proporțional al măsurii cu gravitatea acuzației penale formulată împotriva inculpaților și cu scopul urmărit, instanța de fond a constatat caracterul insuficient al unor astfel de măsuri.
Reținând astfel că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților subzistă la acest moment procesual și că în favoarea acestora nu au intervenit elemente noi care să justifice punerea lor în libertate, judecătorul fondului a respins ca nefondate cererile de revocare sau înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de avocații inculpaților și a menține măsura arestării preventive a inculpaților I. A. și Aliș T..
Împotriva încheierii de ședință menționate, a declarat recurs inculpatul, invocând, pe larg, motivele prezentate în practicaua prezentei încheieri.
Instanța de recurs în exercitarea controlului judiciar prin prima motivelor invocate, cât și din oficiu conform art.3856 al.3 c.pr.pen. constată că recursurile declarate de către inculpații I. A. și A. T. sunt nefondate și urmează a fi respinse, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, la data de 22.04.2013 prin rechizitoriul nr. 5410/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C. s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpaților I. A. pentru comiterea infracțiunii de tentativă la furt calificat, prev. de art. 20 c.p. rap. la art. 208 alin.1-209 alin.1 lit.a,g,i C.penal cu aplic.art.75 lit.c C.penal și Aliș T. pentru comiterea infracțiunii de tentativă la furt calificat, prev. de art. 20 c.p. rap. la art.208 alin.1-209 alin.1 lit.a,g,i C.penal cu aplic.art. 99 și urm. C.penal.
Prin incheierea nr.94 din data de 9 aprilie 2013, pronuntata de Judecatoria Constanta, a fost respinsă, ca neîntemeiată, propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria C., de luare a măsurii arestării preventive față de cei doi inculpați, apreciindu-se totodată că nici luarea unei alte măsuri preventive nu este necesară și totodată proporțională pentru buna desfășurare a procesului penal.
Prin încheierea nr.96 din 02.04.2013 a Tribunalului C., a fost admis recursul Parchetului de pe lângă Judecătoria C., casată încheierea nr. 94 din data de 9 aprilie 2013, pronuntata de Judecatoria Constanta și s-a dispus in baza art.148 lit. f C. proc. penală arestarea preventiva a inculpaților, pe o durată de câte 15 zile, de la data punerii efective în executare a mandatelor de arestare preventivă, apreciindu-se că în cauză sunt indicii temeinice cu privire la săvârșirea de către inculpați a infracțiunii de tentativă la furt calificat prev. de art. 20 c.p. rap. la art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a, g și i C.p. ( cu reținerea circumstanțelor corelative prev. de art. 75 lit. c din c.p., în ceea ce-l privește pe inculpatul major, respectiv prev. de art. 99 și urm. din c.p., cu referire la regimul răspunderii penale a inculpatului minor).
Din probele administrate în cauză, atât în faza de urmărire penală, având în vedere că judecata sau cercetarea judecătorească încă nu a început – primul termen de judecată acordat aleatoriu fiind la data de 10 mai 2013, până la acest moment procesual, rezultă date și elemente care susțin acuzațiile aduse în contra inculpaților.
Precum a reținut în mod corect s-a reținut de Tribunalul C., prin Încheierea nr.96/02.04.2013, la dosar, în prezent, există indicii temeinice concludente și chiar probe, conform disp.art.143 al.1 c.pr.pen. și art.681 C.pr.pen.în referire la art.5 par.l lit.c)din C.E.D.O. ale comiterii faptei penale pentru care inculpatul este cercetat și care au fost evidențiate pe larg în hotărârea primei instanțe, reținându-se în mod punctual următoarele: procesul-verbal de depistare a inculpaților din data de 27.03.2013; procesul-verbal de cercetare la fața locului din data de 27.03.2013,orele 21,30, însoțit de planșele fotografice; plângerea părții vătămate M. N. și declarațiile acesteia;--proces-verbal din data de 28.03.2013,încheiat în prezența părții vătămate și planșe fotografice privind mănușile chirurgicale și obiectul metalic tip rangă găsit, privind urmele de forțare de la fereastra dormitorului ;-- declarațiile martorului ocular El Zaher A., care i-a observat pe cei trei indivizi și a anunțat SNUAU 112 ; declarațiile făptuitorului minor Izet Seimen,în vârstă de 8-9 ani ; declarațiile inculpaților date în mod nemijlocit în fața judecătorului de fond, prin care au recunoscut săvârșirea faptei ce li se reține în sarcină,oferind detalii cu privire la modul în care ar fi acționat.
În ceea ce privește incidența cazului de arestare preventivă înscris în disp. art. 148 lit. f C.pr.pen. reținut de instanța de control judiciar ca temei, se constată și la momentul analizării recursului de față, că acest text de lege este pe deplin aplicabil în cauză, prin întrunirea cumulativă a celor două cerințe prevăzute de acesta.
Astfel, infracțiunea de tentativă la furt calificat, pentru care sunt cercetați cei doi inculpați, este pedepsită numai cu închisoarea și într-un cuantum mai mare de 4 ani (fiind îndeplinite cerințele prevăzute de art.136 al.6 c.pr.pen) iar modalitatea în care se reține de către acuzare că inculpații ar fi acționat, pe timp de noapte, de mai multe persoane împreună și cu participarea și a unui minor în vârstă de numai 8-9 ani, prin escaladare și efracție,prin folosirea de mănuși chirurgicale și a unui obiect metalic tip rangă, în încercarea de forțare a ferestrei tip termopan a apartamentului sunt aspecte care evidențiază un pericol social crescut, impactul social intens negativ, presupusa activitate infracțională a inculpaților afectând nu doar patrimoniul, dar și securitatea domiciliului, totală lipsă de respect în raport de normele sociale ocrotite de lege, ca și aspectul că inculpații ar fi acționat periculos, cu ignorarea, sfidarea normelor de drept cu scopul săvârșirii unui furt din locuință, fapta fiind comisă de un minor, împreună cu un major și cu făptuitorul Izet Seimen în vârstă de doar 8-9 ani, sunt aspecte care indică o periculozitate socială ridicată a celor doi inculpați, care ar fi acționat cu dibăcie, deși foarte tineri, s-ar fi folosit de ajutorul unui copil de doar 8-9 ani, aspecte care-cumulate- justifică aprecierea că lăsarea în libertate a celor doi inculpați prezentă un pericol social concret pentru ordinea publică, putând oricând să recurgă la comiterea unor astfel de fapte grave -furturi din locuințe- pentru procurarea mijloacelor de subzistență.
Având în vedere aceste motive, pentru menținerea unui climat de liniște și de securitate socială, de respectare a drepturilor și libertăților cetățenilor, de protejare a patrimoniului, a inviolabilității domiciliului se impune luarea unei măsuri preventive ferme față de persoanele suspectate de comiterea unor astfel de infracțiuni grave, remarcând și amploarea deosebit a acestui tip de infracțiuni din ultima perioadă.
În raport de modul concret de acțiune, valorile sociale lezate, ca și de consecințele faptei de a cărei săvârșire sunt bănuiți cei doi inculpați(infracțiunea de furt din locuință, fie și în forma tentativei, având un pericol social crescut), nu se impune în prezent luarea față de inculpatul A. T. a unor măsuri preventive mai permisive și mai blânde, restrictive doar de libertate precum aceea a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, chiar cu stabilirea în sarcina sa a unor obligații stricte, precum s-a solicitat de către inculpat, prin apărător, remarcând aplicabilitatea tuturor considerentelor expuse anterior, dar și faptul, că la acest moment al anchetei penale, o atare măsură nu oferă garanții procesuale suficiente.
Pentru realizarea și a scopului prevăzut art.136 al.1 C.pr.pen., față și de considerentele arătate, în baza art.38515 pct.1 lit.b) C.pr.pen se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de către inculpații I. A. - fiul lui G. și L., născut la data de 29.07.1989 în C., CNP_ și A. T. - fiul lui S. și E., născut la data de 10.02.1996 în C., CNP_), ambii deținuți în Arestul I.P.J.C., împotriva încheierii de ședință din 24.04.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ 13.
În baza art.192 alin.2,4 Cod Procedură Penală:
Va obliga inculpații I. A. și ALIȘ T. la plata sumei de câte 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b Cod Procedură Penală,
Respinge, ca nefondate recursurile declarate de către inculpații I. A. - fiul lui G. și L., născut la data de 29.07.1989 în C., CNP_ și A. T. - fiul lui S. și E., născut la data de 10.02.1996 în C., CNP_), ambii deținuți în Arestul I.P.J.C., împotriva încheierii de ședință din 24.04.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ 13.
În baza art.192 alin.2,4 Cod Procedură Penală:
Obligă inculpații I. A. și ALIȘ T. la plata sumei de câte 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26.04.2013.
PENTRU PREȘEDINTE DE COMPLET JUDECĂTORI,
C. C. I. C. S.
SEMNEAZĂ CONF.ART.312 C.p.p.,
PREȘEDINTELE INSTANȚEI
JUDECĂTOR,
V. C. C.
L. I. B.
GREFIER,
L. Ș.
Red.Jud. M. N./
Tehnored. Gref. E. M.
Ex. 1
Tehnored.jud.recurs.LIB/4 ex./9mai2013-
| ← Omor calificat. At. 175 C.p.. Sentința nr. 181/2013. Tribunalul... | Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... → |
|---|
