Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1 şi urm. C.p.. Decizia nr. 205/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 205/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 27-02-2013 în dosarul nr. 141/256/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ nr. 205
Ședința publică din data de 27 februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE – L. I. B.
JUDECĂTORI: M. M.
M. L. T.
GREFIER – L. Ș.
Cu participare procuror: N. Z.
S-a luat în examinare recursul penal promovat de condamnatul M. V. fiul lui V. și Geluța, născut la data de 29.10.1990, deținut în Penitenciarul Poarta Albă, jud. C., împotriva sentinței penale nr.73/11.01.2013 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosar penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul condamnat – în stare de deținere, asistat de apărător desemnat din oficiu G. A., în baza delegației avocațiale depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art.176 – 181 Cod pr.penală.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează partea, obiectul cauzei, stadiul procesual al acestuia și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare.
Întrebat fiind de către instanță, recurentul condamnat precizează că-și menține recursul formulat.
Recursul este declarat în termenul prev.de art.3853 cod pr.penală, nemotivat.
Instanța, în baza art.301 cod pr.penală, întreabă părțile dacă au cereri, excepții ori alte chestiuni prealabile de formulat și constatând că nu sunt, declară terminată cercetarea judecătorească, constată recursul în stare de judecată și, în baza art.38513 cod pr.penală, acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentului condamnat având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea soluției pronunțată de prima instanță și rejudecând, să se admită cererea de liberare condiționată.
Apreciază că sunt îndeplinite disp.art.59 și 60 Cod penal, condamnatul a efectuat fracția de pedeapsă prevăzută de lege pentru a se dispune liberarea condiționată. Condițiile referitoare la dovezile de îndreptare, au fost greșit apreciate de instanță.
Din referatul comisiei, rezultă că recurentul condamnat a avut un comportament corespunzător, nu a fost sancționat, a participat la activități educative și religioase și a desfășurat activități lucrative, în mod eronat apreciindu-se că nu a dat dovezi de îndreptare.
Procurorul având cuvântul, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, în mod corect instanța de fond a considerat că recurentul condamnat nu a dat suficiente dovezi de îndreptare, a fost sancționat disciplinar, este cunoscut cu antecedente penale, astfel că la acest moment, liberarea condiționată nu este oportună.
În ultim cuvânt, recurentul condamnat precizează că ar fi dorit să presteze activități lucrative, însă nu a realizat aceasta deoarece a fost transferat de nenumărate ori din Penitenciarul Poarta Albă la alte penitenciare din țară.
La acest moment lucrează la un centru de colectare deșeuri și precizează că are 7 frați mai mici.
Dezbaterile declarându-se închise, instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față:
Prin sentința penală nr. 73/11.01.2013 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosar penal nr._ a fost respinsă cererea de liberare condiționată a condamnatului M. V. și s-a stabilit termen pentru data de 09.04.2013.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a avut în vedere următoarea situație de fapt:
În data de 09.01.2013, condamnatul M. V. a solicitat instanței liberarea condiționata din executarea pedepsei privative de libertate.
Condamnatul se afla in executarea unei pedepse privative de liberate rezultante de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, executarea pedepsei începând la data de 12.09.2011, pedeapsa urmând să expire la termen la data de 11.09.2013.
Fracția legală de 2/3 din pedeapsă este îndeplinită la executarea a 487 zile de deținere.
Întrucât condamnatul a executat, pana la aceasta data, fracția prevăzută de lege, respectiv 489 zile executate și câștigate singurul aspect ce trebuie avut in vedere în cauză este îndeplinirea condițiilor subiective prevăzute de lege, respectiv dacă, condamnatul „este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale”.
Având în vedere acest aspect, instanța a constat că deținutul aflat la prima analiză a Comisiei de propuneri privind liberarea condiționată este recidivist, anterior beneficiind instituția liberării condiționate, comisia Penitenciarului Poarta Albă considerând că este necesară reevaluarea deținutului peste 3 luni.
Pe timpul executării pedepsei, deținutul a avut un comportament oscilant, a fost sancționat disciplinar o dată, pentru nerespectarea ROI și nu a fost recompensat. A realizat 3 zile câștig considerate ca executate ca urmare a muncii depuse.
Sancțiunea aplicată a fost cea mai severă din sistemul penitenciar, respectiv izolarea, sancțiune ce nu a fost ridicată, neacumulând creditele necesare. Zilele câștigate sunt reduse, dând dovadă de neimplicare în muncă. A participat la activități cultural educative de scurtă durată.
Susținerile petentului și caracterizarea nu sunt de natură a determina instanța să dispună liberarea acestuia, la luarea deciziei ținându-se seama și de antecedentele penale ale condamnatului, - fiind condamnat anterior de 2 ori și beneficiind și de instituția liberării condiționate tot de 2 ori.
Față de natura infracțiunilor săvârșite caracterizată prin lipsă de respect față de valori fundamentale precum dreptul persoanei la patrimoniu, instanța a apreciat ca timpul efectiv executat nu este suficient pentru reeducarea acestuia. De asemenea instanța a observat că timpul petrecut anterior în închisoare nu a dus la reeducarea acestuia, condamnatul fiind în prezent în executarea unei pedepse pentru infracțiuni de furt, ceea ce raportat la faptele săvârșite anterior demonstrează o perseverență infracțională .
Liberarea condiționată este o vocație a condamnatului ce dă dovezi de îndreptare, ori din actele dosarului instanța a constat că în cauză nu rezultă dovezi temeinice de îndreptare a condamnatului, motiv pentru care acesta nu poate fi liberat condiționat.
Împotriva sentinței penale menționate a formulat recurs condamnatul M. V..
Solicită admiterea recursului, casarea soluției pronunțată de prima instanță și rejudecând, să se admită cererea de liberare condiționată, având în vedere că sunt îndeplinite disp.art.59 și 60 Cod penal, a efectuat fracția de pedeapsă prevăzută de lege pentru a se dispune liberarea condiționată și este întrunită condiția referitoare la dovezile de îndreptare.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței penale recurate, prin prisma criticilor formulate și din oficiu, se constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Din interpretarea art. 59 Cod penal, rezultă că liberarea condiționată creează numai o vocație pentru condamnați de a fi eliberați înainte de executarea integrală a pedepsei.
Examinând cumulativ condițiile prev. de art. 59 alin. 1 Cod penal și art. 77 alin.2 din Legea 275/2006, tribunalul apreciază că în mod corect prima instanță a apreciat că nu se impune liberarea condiționată a condamnatului M. V..
Ținând seama de perioada executată, de natura și gravitatea infracțiunii pentru care a fost condamnat, raport la conduita anterioară a condamnatului, care a dat dovadă de perseverența infracțională, aspect de natură să contureze un comportament antisocial și un pericol sporit al condamnatului, de faptul că a fost sancționat disciplinar o dată pentru nerespectarea regulamentului de ordine interioară, precum și de faptul că liberarea condiționată creează numai o vocație pentru condamnați de a fi eliberați înainte de executarea integrală a pedepsei, simpla purtare corespunzătoare în timpul detenției, care trebuie să fie regula și nu excepția, nefiind suficientă pentru acordarea beneficiului liberării condiționate, Tribunalul constată că petentul condamnat nu a înțeles să adopte o atitudine corespunzătoare față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială și astfel, în mod corect prima instanță a considerat că se impune ca acesta să execute în continuare pedeapsa, în vederea realizării scopului pedepsei așa cum este reglementat de art. 52 Cod penal.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul condamnat M. V. împotriva sentinței penale nr. 73/11.01.2013 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosar penal nr._ .
În baza art. 189 Cod procedură penală va avansa din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C. onorariul avocatului din oficiu G. A. – 100 lei.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală va obliga recurentul condamnat M. V. la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală,
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul condamnat M. V. - fiul lui V. și Geluța, născut la data de 29.10.1990, deținut în Penitenciarul Poarta Albă, jud.C. - împotriva sentinței penale nr. 73/11.01.2013 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosar penal nr._ .
În baza art. 189 Cod procedură penală avansează din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C. onorariul avocatului din oficiu G. A. – 100 lei.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă recurentul condamnat M. V. la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 27.02.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
L. I. B. M. M.
M. L. T.
GREFIER,
L. Ș.
Red.jud. fond.R.L.C./18.01.2013 ex.
Red.jud.recurs.M.M./3 ex./11.03.2013
| ← Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... | Înlocuirea măsurii preventive. Art. 139 C.p.p.. Decizia nr.... → |
|---|
