Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1 şi urm. C.p.. Decizia nr. 1287/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1287/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 17-12-2013 în dosarul nr. 8456/256/2013
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1287
Ședința publică din 17 decembrie 2013
PREȘEDINTE : L. I. B.
JUDECĂTORI : M. L. T.
: M. M.
GREFIER : A.-M. G.
Cu participarea PROCUROR: N. Z.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de petentul condamnat A. C. - fiul lui C. și M., născut la data de 04.07.1973, deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județul C. - împotriva sentinței penale nr. 2889 din data de 01.11.2013 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică cu respectarea dispozițiilor art.297 alin.1 Cod pr.penală, se prezintă recurentul condamnat A. C., în stare de deținere și asistat de apărător desemnat din oficiu P. G. A., în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită, citarea fiind efectuată cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 176 – 181 cod procedură penală.
Recursul este declarat cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.3852 cod procedură penală, în termenul prevăzut de art.3853 cod procedură penală, motivat cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.38510 cod procedură penală.
În baza art.301 cod procedură penală, instanța întreabă dacă mai sunt cereri, excepții sau alte chestiuni prealabile de formulat și având în vedere că nu sunt, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prevăzută de art.385 13 cod procedură penală.
Avocat din oficiu P. G. A., având cuvântul, solicită admiterea recursului formulat de recurentul condamnat A. C., cu consecința admiterii cererii de liberare condiționată formulată de către acesta, urmând a se constata că sunt îndeplinite în cauză cerințele art. 59 cod penal, petentul a executat fracția de pedeapsă prevăzută de lege, a fost stăruitor în muncă, disciplinat, a participat la activități educative. De asemenea, menționează că recurentul condamnat nu a fost niciodată sancționat disciplinar, își regretă fapta, iar perioada de detenție executată până în prezent este suficientă pentru reeducarea sa.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca fiind neîntemeiat, urmând a se constata că hotărârea pronunțată de către prima instanță este una legală și temeinică. Astfel, apreciază că nu sunt îndeplinite în cauză condițiile prevăzute de art. 59 cod penal și urmează a se constata că liberarea condiționată nu reprezintă un drept al condamnatului ci o vocație, putând fi acordată doar în situații speciale în care condamnatul dă dovezi temeinice de îndreptare a comportamentului său.
Solicită a se constata că recurentul condamnat A. C. nu a dat suficiente dovezi de îndreptare.
În ultim cuvânt, recurentul condamnat A. C., menționează că lasă la aprecierea instanței.
Dezbaterile declarându-se închise, instanța rămâne în pronunțare.
După deliberare;
TRIBUNALUL
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr.2889 din data de 01.11.2013, Judecătoria Medgidia a dispus:
„În baza art. 450 alin. 2 C.proc.penală:
Respinge cererea de liberare condiționată a condamnatului A. C., fiul lui C. și M., născut la data de 04.07.1973, ca nefondată.
Stabilește termen pentru data de 28.02.2014.
În baza art. 189 C.proc.penală:
Dispune avansarea din fondurile Ministerului Justiție către Baroul C., a sumei de 100 lei, pentru avocat R. M., conform delegației . nr. 3487/31.10.2013, cu titlu de onorariu apărător din oficiu.
În baza art. 192 alin. 2 C.proc.penală, obligă condamnatul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de statul român.
Cu drept de recurs în termen de 3 zile de la pronunțare pentru procuror și de la comunicare pentru condamnat.
Pronunțată în ședință publică, azi 1 noiembrie 2013.”
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 30.10.2013 a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. unic_, cererea de liberare condiționată a condamnatului A. C. deținut în Penitenciarul Poarta Albă.
Cererea nu a fost motivată în fapt și în drept.
Analizând actele si lucrările din dosar, instanța constată:
Condamnatul se află în executarea unei pedepse privative de liberate de 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
Executarea pedepsei a început la data de 16.03.2012 și urmează să expire la data de 30.12.2014.
Condamnatul a fost folosit la muncă, considerându-se ca executate urmare a muncii prestate 51 de zile.
Conform art. 59 alin. 1 C.penal după ce a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei, în cazul închisorii care nu depășește 10 ani, condamnatul care este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiționat înainte de executarea în întregime a pedepsei.
Se constată că cerințele prevăzute de acest text de lege nu sunt îndeplinite în mod cumulativ.
Din cuprinsul procesului-verbal din data de 30.10.2013 al Comisiei pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului Poarta Albă, și a caracterizării condamnatului, rezultă că deținutul A. C. este recidivist, că a mai fost liberat condiționat, că se află la prima analiză în cadrul comisiei privind liberarea condiționată, și, că pe perioada detenției a avut un comportament corespunzător. Din aceleași înscrisuri mai rezultă că deținutul A. C. s-a implicat în activități educative și că a muncit, că nu a fost sancționat disciplinar și, că nu a fost recompensat.
Comisia din Penitenciar în unanimitate a propus amânarea cu 4 luni a discutării eventualei liberări condiționate a condamnatului, având în vedere că acesta nu a dat dovezi temeinice de îndreptare.
Beneficiul liberării condiționate nu este însă un drept al condamnatului, ci numai o vocație a acestuia, astfel că instanța din analiza datelor existente la dosar apreciază în acest moment că nu este oportună și prudentă acordarea acestui beneficiu condamnatului, pentru restul de pedeapsă.
Se consideră că pedeapsa privativă de libertate aplicată acestuia nu și-a atins scopul înainte de expirarea ei față de perseverența infracțională de care a dat dovadă acesta, este recidivist, astfel că timpul efectiv executat se apreciază că nu este suficient reeducării sale și prevenirii comiterii de alte infracțiuni, de îndată ce acesta s-ar afla în libertate.
Din săvârșirea ulterior de alte fapte penale, rezultă că deținutul nu s-a reeducat. Perseverența sa infracțională poate fi considerată chiar ca o manifestare disprețuitoare față de o justiție prea blândă care nu ar face decât să încurajeze săvârșirea altor fapte penale, cu atât mai mult cu cât petentul A. C. a mai fost liberat condiționat anterior de 3 ori.
Liberarea condiționată ca instituție de drept penal, constituie nu numai un mijloc de individualizare administrativă a pedepsei, dar și un mijloc de reeducare a condamnaților, care au astfel posibilitatea de a dovedi că nu este necesar să execute în continuare pedeapsa, ceea ce nu se poate reține în prezent în privința condamnatului A. C..
Având în vedere prevederile art. 59 C.penal liberarea condiționată se acordă atunci când se consideră că scopul pedepsei a fost atins înainte de durata prevăzută în hotărârea de condamnare, fapt ce se stabilește, în mod deosebit pe comportarea condamnatului în timpul executării pedepsei și pe baza antecedentelor penale.
Împotriva sentinței penale 2889/01.11.2013 pronunțată de Judecătoria Medgidia, în dosar penal_, în termen legal a declarat recurs condamnatul A. C. care a susținut că nu a executat fracția de pedeapsă prevăzută de lege, a fost stăruitor în muncă, disciplinat, a participat la activități educative; nu a fost niciodată sancționat disciplinar, își regretă fapta, iar perioada de detenție executată până în prezent este suficientă pentru reeducarea sa.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale recurate, atât prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu, instanța constată următoarele:
Recurentul condamnat A. C. se află în executarea unei pedepse de 8 ani închisoare, aplicată prin sentința penală 2646/15.10.2013 a Judecătoriei Medgidia, având ca obiect contopirea mai multor pedepse privative de libertate. Executarea pedepsei urmează a expira la data de 30.12.2014.
Anterior recurentul a suferit numeroase condamnări privind pedepse aplicate pentru infracțiuni comise tot împotriva patrimoniului .
Pe parcursul executării prezentei pedepse recurentul a muncit având un câștig de 51 de zile, având totodată și probleme de sănătate ; nu a fost sancționat sau recompensat ; are participări la programe educative.
Față de aceste date, având în vedere un comportament antisocial manifestat pe un interval de timp îndelungat, prin comiterea a numeroase infracțiuni îndreptate împotriva patrimoniului, ținând cont de nivelul redus de instrucție, lipsa unei calificări de natură a asigura venituri licite, există un risc ridicat ca recurentul să continue a căuta mijloace ilicite de existență, nefiind dovezi certe de îndreptare a comportamentului și atitudinii manifestate de condamnat în raport de valorile sociale ocrotite de legea penală.
Față de aceste considerente, apreciind hotărârea pronunțată de prima instanță ca legală și temeinică, urmează a respinge recursul ca nefondat.
În baza art. 189 Cod proc.pen., onorariu avocatului din oficiu în sumă de 100 lei, se va vira din fondul Ministerului Justiției pentru avocat P. G. A..
În baza art. 192 alin. 2 Cod proc.pen., va obliga pe recurentul condamnat A. C. la suma de 100 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod proc.pen.:
Respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul A. C. – fiul lui C. și M., născut la data de 04.07.1973, deținut în Penitenciarul Poarta Albă - împotriva sentinței penale 2889/01.11.2013 pronunțată de Judecătoria Medgidia, în dosar penal_ .
În baza art. 189 Cod proc.pen.:
Onorariu avocatului din oficiu în sumă de 100 lei, se va vira din fondul Ministerului Justiției pentru avocat P. G. A..
În baza art. 192 alin. 2 Cod proc.pen.:
Obligă pe recurentul condamnat A. C. la suma de 100 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17.12.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
L. I. B. M. L. T. M. M.
GREFIER,
A.-M. G.
Tehnored.hot.jud.C.D. /12.11.2013;
Tehnored.dec.jud.M.L.T../6.01.2014/ 3 ex.;
| ← Cerere de întrerupere a executării pedepsei. Art.455 C.p.p..... | Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... → |
|---|
