Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Sentința nr. 374/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 374/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 14-10-2013 în dosarul nr. 6891/118/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ Nr. 374
Ședința publică din data de 14 octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE T. V. G.
Grefier L. Ș.
Cu participare procuror C. B.
Pe rol, pronunțarea asupra cauzei penale privind pe inculpații:
C. M. A. – fiica lui F. și R., născută la data de 17.11.1986 în C., C.N.P._, ..24, județ C., liberă, trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev.și ped.de art.215 alin.1,3 și 5 Cod penal;
M. I. – fiul lui Ș. și C., născut la data de 05.09.1981 în C., C.N.P:_, domiciliat în C-ța, ..37 și fără forme legale în C., ., liber, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev.și ped.de art.215 alin.1,3 și 5 Cod penal și
M. Ș. – fiul lui V. și A., născut la data de 24.06.1961 în ., C.N.P._, domiciliat în C., Al.Bistriței nr.2, județ C-ța, arestat în altă cauză în Penitenciarul Poarta Albă, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev.și ped.de art.215 alin.1,3 și 5 Cod penal.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 30.09.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință penală.
Pentru a oferi posibilitatea apărătorilor inculpaților de a depune completări la concluziile scrise și pentru ca apărătorul părții civile să depună concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea la data de 07.10.2013, respectiv 14.10.2013, când a pronunțat următoarea soluție
TRIBUNALUL
Cu privire la cauza penală de față,
Prin rechizitoriul nr 991/P/2010 din 31 mai 2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul C., au fost trimiși în judecată inculpații C. M. A., M. I. și M. Ș., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în convenții cu consecințe deosebit de grave prevăzută de art. 215 alin 1, 3 și 5 Cod penal.
S-a reținut în actul de sesizare a instanței că la data de 15.1o.2oo7 inculpații l-au determinat pe numitul VELIȘA S. să-i acorde inculpatei C. M. A. suma de 95.000 euro cu titlu de împrumut, inducându-1 în eroare cu privire la imobilul pe care l-au adus în garanție .
Din probele dosarului tribunalul reține în fapt următoarele:
Situații preexistente
Inculpata C. M. A. se afla în perioada faptelor -și se află și în prezent -într-o relație de concubinaj cu numitul M. D., acesta fiind fiul inculpatului M. Ș. și fratele inculpatului M. I..
Din examinarea datelor de stare civilă ale inculpaților M. I. și M. Ș., se constată că aceștia au domiciliul legal la adresa din C., . 37. În ce o privește pe inculpata C. M. A., se constată că aceasta are stabilit domiciliul legal la adresa din C., . 24.
Inculpatul M. I. locuia la data faptelor fără forme legale într-un imobil nou construit/renovat, de pe ..
Partea civilă Velișa S. se află într-o relație apropiată cu martorul M. G. O..
Din mijloacele de probă scrise administrate în cursul judecății rezultă că în perioada 2006-2008 partea civilă Velișa S. s-a ocupat în mod frecvent cu acordarea de împrumuturi de valori mari unor persoane, prin contracte notariale cu garanție imobiliară.
Astfel, pot fi exemplificate:
-contractele de împrumut cu ipotecă autentificate sub nr 6030/19 12 2006 la BNP D. G. și nr 161/22 01 2007 la BNP D. G., ambele încheiate cu debitorul P. S. I., în valoare totală de 41.400 euro (_ +_).
-contractul de împrumut cu ipotecă nr 6966/02 08 2007 la BNP D. G., cu debitoarea M. P., în valoare de 39.000 euro;
-contractul de împrumut cu ipotecă autentificat sub nr 7161/08 08 2007 la BNP D. G., cu debitorii E. D. D. și E. C., în valoare totală de 200.000 euro.
-contractul nr 6424/19 12 2008 la BNP D. G., debitor fiind I. G., etc.
Desfășurarea faptelor
În perioada septembrie 2007 inculpatul M. I. a luat hotărârea de a contracta un împrumut de la o persoană fizică, necesar pentru dezvoltarea unor activități de natură comercială.
Astfel, a rezultat din declarațiile persoanelor audiate că inculpatul M. I. îl cunoștea pe martorul E. M., iar acesta, la rândul său, îl cunoștea pe martorul M. G. O., cel din urmă având funcția de comisar al Gărzii Financiare C..
În urma discuțiilor dintre M. I. pe de o parte și D. V., E. M., pe de altă parte, inculpatul a fost pus în contact cu martorul M. G. O., acesta din urmă angajându-se să intermedieze împrumutul în euro dorit de M. I., condiția fiind ca acest contract să fie încheiat în formă autentică notarială și să fie garantat cu instituirea unei ipoteci asupra unui imobil.
Astfel, la o dată neprecizată din perioada lunii septembrie 2007, inițial partea civilă Velișa S. și martorul M. G. O. s-au întâlnit cu inculpatul M. I. și au discutat condițiile împrumutului, iar apoi partea civilă Velișa S. și martorul M. G. O. s-au deplasat la adresa din ., unde locuia inculpatul M. I., și au vizionat imobilul, convenind apoi ca acesta să fie evaluat de un expert evaluator, pentru a stabili dacă are valoarea cel puțin egală cu a împrumutului ce urma să fie acordat de către Velișa S..
În ce privește aceste întâlniri și discuțiile purtate, persoanele audiate în dosar dau următoarele declarații:
-M. I.: ,,E. și V. mi-au solicitat să le acord o garanție... m-au pus în legătură cu numitul T....i-am dat acestui T. actele...
-M. Ș.: ,,Eu nu am participat la semnarea nici unui contract, nici la discuții în legătură cu acesta...”
-Velișa S.: ,,Din discuțiile cu prietenul comun...am înțeles că numita C. M. are nevoie de un împrumut în bani...am făcut cunoștință cu C. M., din discuțiile cu aceasta am abordat și problema constituirii unei garanții...aceasta a fost de acord, a rămas să mă deplasez la imobil. Ulterior am mers în zona Palas...acolo a venit M. I. pentru a mă conduce.
La discuția pe care am purtat-o inițial despre acordarea împrumutului și condițiile acestuia am participat eu, M. G. O. și cei trei inculpați.
Rețin că ...atunci când am văzut personal imobilul cei trei inculpați erau de față, precum și un copil mic, iar M. G. O. nu a venit acolo.
-Velișa S. UP: ,,M. G. O. m-a rugat s-o ajut cu un împrumut financiar pe o fată pe care mi-a prezentat-o că se numește C. M. A.. După ce am discutat cu toții, întrucât aceasta a venit însoțită de numiții M. I. și M. Ș. am hotărât să le acord un împrumut...După câteva zile am mers împreună cu prietenul meu M. G. O. pentru a vedea imobilul, fiind dirijați telefonic de M. Ș. să ne întâlnim la PECO B.. După ce ne-am întâlnit ne-am deplasat împreună cu M. I. și M. Ș. la un imobil...unde ne aștepta C. M. .
-Velișa S. UP ,,În momentul în care mi-au făcut propunerea de instituire a unei ipoteci erau atât C. M., M. Ș. și M. I.. Împreună cu M. G. O. am mers pânp la benzinăria Rompetrol aici ne-a așteptat cu un autoturism numitul M. I. care ne-a condus prin cartier la imobilul respectiv...am observat că ne așteptau C. M. și M. Ș.”
-M. G. O.: ,,M. I....m-a abordat solicitându-mi un împrumut în bani...i-am făcut cunoștință cu Velișa S. . Rețin că am mers împreună și ne-au arătat un imobil pe care doreau să-l constituie garanție imobiliară . Precizez că eu am fost prezent când le-am făcut cunoștință lui Velișa S. cu M. I. și când s-a ridicat problema constituirii unei ipoteci...nu rețin locul unde i-am pus în contact...cred că ne-am întâlnit undeva cu mașinile. N-aș vrea să greșesc, deoarece nu-mi mai aduc bine aminte, dar e posibil ca la întâlnirea respectivă să fi participat și M. Ș.. Când am mers împreună cu Velișa la imobil, nu s-a prezentat nici un act, iar M. I. a ieșit din casă și a spus că acolo locuiește el însă casa nu este pe numele lui ci pe numele lui C. M.. Despre M. Ș. pot spune că a intervenit ulterior semnării contractului la notar... nu-mi amintesc exact, dar e posibil ca la sfârșitul discuției purtate lângă imobil să fi apărut și M. Ș. ..cert este că din acel imobil au ieșit mai multe persoane, din care eu am recunoscut pe M. I..
-M. G. O., UP:,,Am fost sunat de M. I. care mi-a cerut să ne întâlnim pentru a vorbi...mi-a spus că are nevoie urgentă de niște bani... l-am contactat pe Velișa S.....ne-am întâlnit toți trei și cei doi au căzut de acord ...M. I. ne-a condus la un imobil unde se aflau C. M. și M. D., ulterior venind aici și M. Ș....toți cei prezenți respectiv M. I., M. D., M. Ș. și C. M. ne-au spus că imobilul este situat pe ..
-E. M.: ,,În prezența mea, M. G. O. s-a întâlnit cu M. I. și cu un frate de-al acestuia...ei și-au schimbat numerele de telefon și a rămas convenit să meargă să vizioneze casa respectivă”
Tribunalul reține, în ceea ce privește declarațiile numiților Velișa S. și M. G. O. referitoare la participația inculpatului M. Ș., că acestea sunt generale, imprecise și contradictorii în unele aspecte, neavând puterea probatorie de a stabili cu certitudine aspecte ale vinovăției acestui inculpat.
Astfel, mai întâi, cele două persoane audiate nu fac nici o afirmație concretă cu privire la eventualele acte materiale personale ale inculpatului M. Ș., ci fac numai unele afirmații generale referitoare la toți trei inculpații. În alte declarații se afirmă că M. Ș. a avut o anume implicare numai după semnarea contractului, în timp ce în alte declarații acesta nu este semnalat ca fiind prezent la locul primei discuții despre împrumut.
Tribunalul mai constată contradicțiile dintre unele afirmații ale celor doi: de exemplu, pe de o parte afirmă că de la stația PECO au fost conduși la imobil de M. I., pentru ca pe de altă parte să afirme că M. I. a ieșit din imobil (deși se presupune că era lângă ei, din moment ce îi condusese până acolo); se afirmă fie că Velișa S. a fost însoțit de M. O., fie că s-a dus singur la imobil; se afirmă fie că M. Ș. era la imobil și a participat la discuții, afirmând că adresa este Fundătura Ialomiței nr 37, fie că a ajuns mai târziu, sau chiar că nu există nici o certitudine că a fost acolo.
Susținerile lui Velișa S. potrivit cărora ar fi purtat discuția inițială chiar cu C. M. sunt complet neverosimile, deoarece această inculpată nu avea în nici un caz statutul familial și social ce-i permitea să inițieze și să poarte o asemenea negociere, din alte declarații rezultând că discuția preliminară despre împrumut a fost purtată numai de M. I.. De asemenea, contradicția și imprecizia declarațiilor fac improbabilă prezența inculpatului M. Ș. la discuția inițială despre împrumut.
La data de 03 octombrie 2007 martorul M. G. O. l-a contactat telefonic pe martorul M. G., expert evaluator, și i-a solicitat să se întâlnească la sediul Gărzii Financiare C. pentru a discuta despre efectuarea unei evaluări a unui imobil.
Aici, M. G. O. i-a comunicat lui M. G. că evaluarea este solicitată de un anume I., pe care l-a chemat –tot telefonic –să se întâlnească cu evaluatorul și să-l conducă la imobilul respectiv. A rezultat că numitul I. este inculpatul M. I..
Conform declarației martorului M. G., s-a prezentat inculpatul M. I., care l-a transportat cu autoturismul său pe evaluator la un imobil situat pe o stradă scurtă pe care se aflau numai două imobile –unul pe stânga și unul pe dreapta, fără a exista indicatorul cu numele străzii. Aici inculpatul M. I. i-a relatat evaluatorului că dorește evaluarea imobilului respectiv pentru că tatăl său intenționează să construiască unul de o valoare aproximativ egală, în care să locuiască sora lui M. I., astfel încât între cei doi frați să nu existe diferență de tratament din partea tatălui lor. Totodată, M. I. a afirmat că el este cel ce locuiește în fapt în casa ce urmează a fi evaluată, însă aceasta în acte aparține surorii sale.
Evaluatorul M. G. a solicitat ca proprietarul casei să fie prezent personal și să prezinte actele acesteia, iar în aceste condiții s-a prezentat inculpata C. M. A. având asupra sa actele casei.
Din cuprinsul raportului de evaluare efectuat la data de 05 octombrie 2007, tribunalul reține că martorul M. G. a verificat identitatea persoanei de sex feminin care s-a prezentat cu actele imobilului de evaluat, constatând că aceasta se numește C. M. A. și are domiciliul legal în mun. C., . 24 (în acest sens sunt prima și ultima filă a raportului de expertiză, în care pe prima evaluatorul notează numele și adresa de domiciliu ale inculpatei, iar pe ultima notează . nr cărții de identitate a inculpatei în calitate de proprietară a imobilului evaluat –KT nr_), informații pe care nu ar fi avut cum să le cunoască în alt mod, mai ales în intervalul de 2 zile dintre data vizionării (03 10 2007) și data întocmirii raportului de evaluare (05 10 2007). Se confirmă din actele dosarului –de ex declarația inculpatei de la fila 147 UP –că într-adevăr . nr cărții de identitate sunt cele menționate de evaluator în raport.
Tot în cuprinsul raportului de evaluare martorul M. G. menționează faptul că ,,Proprietatea a fost inspectată personal în prezența domnișoarei C. M.-A. și a fratelui său în ziua de 03 octombrie 2007”, dar și faptul că această proprietate la care se referă raportul este cea ce rezultă din contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr 371/07 06 2006 situată pe . 37.
Pe de altă parte, din compararea fotografiilor efectuate de evaluator cu fotografiile efectuate la cercetarea la fața locului în cursul urmăririi penale, rezultă cu certitudine că M. G. a fost condus și a evaluat imobilul situat în ..
Prin urmare, tribunalul reține din aceste date scrise/foto coroborate cu declarația martorului, că la data de 03 octombrie 2007 inculpata C. M. _Adina a fost prezentă la vizionarea de către evaluator a imobilului din ., s-a prezentat ca fiind proprietara acestui imobil și a prezentat actele de proprietate ale imobilului din . 37 pretinzând că sunt ale imobilului din ..
Din împrejurarea că inculpata a fost legitimată de martor, a asistat la vizionarea și fotografierea imobilului din ., a fost solicitată să prezinte actele de proprietate și să efectueze copii xerox după acestea, precum și, în împrejurările de fapt, a participat la discuțiile uzuale ce se poartă în astfel de împrejurări cu privire la intențiile de viitor referitoare la imobilul respectiv, cu privire la relațiile de familie, etc, tribunalul reține că este imposibil ca inculpata C. M. A. să se fi aflat în eroare cu privire la motivul pentru care i se solicită prezența la imobilul din . și i se solicită de către un evaluator actele de proprietate ale imobilului proprietatea sa –despre care inculpata știa că se referă la un alt imobil, și nu la acela pe care îl viziona evaluatorul.
În același timp, din declarația evaluatorului M. G. susținută de consemnările constante din raportul de evaluare, rezultă că inculpații M. I. și C. M. –A. s-au prezentat în mod fals în fața evaluatorului ca fiind frate și soră, aceasta pentru a susține varianta prezentată și anume că intenționează construirea unei alte case de aceeași valoare, pentru C. M. în calitate de fiică a lui M. Ș.. Tribunalul reține, în acest sens, că dacă inculpata și-ar fi declinat adevărata calitate, și anume de concubină a fiului inculpatului M. Ș., ar fi atras atenția evaluatorului asupra neconcordanței dintre valoarea mare a imobilului și faptul că acesta ar fi în proprietatea unei persoane care în aparență nu ar avea posibilitățile materiale necesare construirii, și care nici nu face parte oficial din familia M..
În consecință, tribunalul reține ca fiind certă cunoașterea de către inculpata C. M. A. a intenției de inducere în eroare a evaluatorului cu privire la adresa imobilului de evaluat, și, prin extindere, a intenției de inducere în eroare a persoanei care urma să acorde un împrumut bănesc bazat pe valoarea stabilită în raportul de evaluare.
În cadrul inspectării imobilului din . de către evaluatorul M. G., acesta a efectuat și un set de fotografii din diverse poziții, printre care și fotografii de exterior.
Din examinarea acestor fotografii, comparativ cu cele efectuate în cadrul cercetării la fața locului de către organele judiciare, tribunalul reține că, la momentul efectuării fotografiilor de către evaluator, imobilul vecin aparținând martorei L. L. avea aplicat pe frontispiciu, deasupra contorului electric, numărul 36 (vizibil foarte bine), în timp ce pe poarta de lemn (la acea dată) a imobilului locuit de M. I. era aplicat un număr format din două cifre, cea de-a doua fiind cifra 7, iar prima fiind parțial neclară datorită unghiului de fotografiere, însă neexistând dubiu cu privire la existența ei. Astfel, prin coroborare cu actele prezentate expertului evaluator, în care se pretinde că imobilul este situat la numărul 37, precum și prin coroborare cu declarația evaluatorului care arată că a observat nr 37 pe poarta de lemn, tribunalul reține că la data evaluării fizice, pe poarta imobilului din . era aplicat numărul 37, număr având aceleași caracteristici comerciale (formă culoare, mărime) cu numărul 36 aplicat pe imobilul vecin, care în realitate are alocat nr 1.
Întrebat expres asupra acestui aspect, inculpatul M. I. nu a putut oferi o explicație instanței.
Tribunalul reține că, în contextul în care s-au desfășurat faptele în ziua de 03 10 2007, și anume că inculpatul a intrat pe poartă împreună cu evaluatorul, apoi a ieșit cu acesta pentru a se deplasa împreună la domiciliul lui M. Ș., de asemenea inculpata C. M. a intrat și a ieșit repetat pe poarta respectivă în momentele legate de evaluare, este imposibil ca inculpații să nu observe aplicarea pe poartă a unui număr nou de casă, auriu și suficient de mare pentru a nu trece neobservat, iar dacă nu ar fi fost aplicat de ei sau cu știrea lor, în mod evident s-ar fi sesizat cu privire la acest aspect. Nu a existat însă nici o semnalare în acest sens, tribunalul reținând deci că inculpatul M. I. este cel ce a aplicat în mod special acest număr pe poarta casei, pentru a se corobora cu datele din actul de proprietate prezentat de inculpata C. M. A., și pentru a-l putea induce în eroare pe evaluatorul M. G..
Rezultă că aceasta este singura explicație plauzibilă și în ce privește schimbarea numărului casei vecinei L. L., tribunalul reținând din declarația acesteia că inculpatul M. I. avea posibilitatea de a pătrunde ziua în curtea acestei martore și de a schimba numărul casei, întrucât ea era plecată toată ziua la muncă, în piața de zarzavaturi, și nu avea nici câine de pază . Pe de altă parte, poziția singuratică a celor două imobile permitea pătrunderea în curtea martorei pentru scurt timp, fără riscul de a fi observat de terțe persoane.
Totodată, tribunalul reține că este neverosimilă posibilitatea ca însuși partea civilă Velișa S. sau persoane acționând în numele acestuia să fi aplicat aceste numere false la cele două case, cu scopul de a preconstitui probe ale unei pretinse infracțiuni de înșelăciune din partea inculpaților, din următoarele considerente:
-o astfel de ipoteză ar fi însemnat ca și martorul M. G. să cunoască intenția părții vătămate, pentru că, în caz contrar, ar fi existat riscul ca acesta să nu fotografieze deloc cele două numere de casă. Este exclus însă ca martorul să fi luat parte la această punere în scenă, pentru că, într-o asemenea situație partea vătămată nu ar mai fi formulat plângere penală împotriva lui, pentru abuz în serviciu. Totodată, dacă M. G. ar fi fost de conivență cu partea vătămată, ar fi efectuat fotografii care să reliefeze indubitabil numărul aplicat pe poarta de lemn a casei inculpatului M. I.. Astfel însă cum s-a reținut, acest număr se observă doar parțial, rezultând că evaluatorul nu a avut nici o intenție de a fotografia în mod expres numărul imobilului.
-o persoană străină de cele două imobile nu ar fi avut oportunitatea necesară să aplice cele două numere fără riscul de a fi observată chiar de familia inculpatului, în același timp necunoscând care este programul martorei L..
În timpul inspecției imobilului, evaluatorul a solicitat inculpatei C. M. –A. să efectueze copii xerox ale actelor de proprietate ale imobilului supus evaluării, și având în vedere că aceasta întârzia, inculpatul M. ion l-a invitat să se deplaseze la domiciliul tatălui său, inculpatul M. Ș., situat în apropiere.
Ceea ce este esențial de reținut din declarația martorului M. G. în legătură cu M. Ș. este că, pe de o parte, acesta nu a fost prezent la evaluarea imobilului din ., iar pe de altă parte, martorul nu a purtat cu inculpatul M. Ș. nici o discuție prin care M. Ș. să afirme aspecte care să contribuie la inducerea în eroare a evaluatorului cu privire la identitatea imobilului evaluat. Într-adevăr, martorul declară că, în percepția sa, inculpatul M. Ș. nu s-a mirat deloc de prezența sa acolo împreună cu M. I., și nici de faptul că ulterior C. M. a venit cu copiile actelor pe care i le-a înmânat, rezultând deci că inculpatul M. Ș. era la curent cu cele întreprinse de fiul său (privind evaluarea imobilului din .). Însă omisiunea inculpatului M. Ș. de a-l atenționa pe martor că a evaluat alt imobil decât cel din acte nu echivalează cu săvârșirea de acte materiale de inducere în eroare specifice înșelăciunii, ci, cel mult ale faptei de nedenunțare a unor infracțiuni, care însă nu este pedepsibilă dacă se referă la o infracțiune de înșelăciune, și de asemenea nu este pedepsibilă dacă este săvârșită de o rudă apropiată a autorului faptei.
Prin urmare, fapta inculpatului M. Ș. de a nu aduce la cunoștința martorului M. G. că acesta se află în eroare cu privire la identitatea imobilului evaluat nu poate fi reținută între elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune pentru care a fost trimis în judecată.
Întrucât inculpatul M. I. a solicitat efectuarea într-un termen scurt a raportului de evaluare, martorul M. G. a realizat acest raport de evaluare în două zile, respectiv finalizându-l la data de 05 10 2007 și anunțându-l telefonic pe M. I. despre aceasta. M. I. i-a comunicat că se află la o înmormântare la Cernavodă, drept pentru care evaluatorul s-a întâlnit cu cei doi inculpați –M. I. și C. M. –la data de 07 10 2007, când le-a înmânat raportul de evaluare și a emis chitanța nr 17/07 10 2007 în valoare de 300 lei pe numele inculpatei C. M. A.. Martorul arată în declarația sa că suma i-a fost achitată personal de către inculpată. De altfel, nu se întrevede motivul pentru care martorul ar fi emis chitanța pe numele altei persoane decât cea care a achitat-o. Ipoteza ca plata să fi fost făcută de Velișa S. sau de M. G. O. nu este plauzibilă, pentru că, într-o asemenea situație tot aceștia ar fi intrat în posesia și a raportului de evaluare; or, chitanța ulterioară emisă de martor coroborată cu declarația sa arată că Velișa S. nu cunoscuse până în acel moment raportul de evaluare –și de altfel, nici pe M. G. .
Acest aspect are și o altă semnificație, și anume aceea că adevăratul împrumutător al sumei de bani nu era Velișa S., din moment ce acesta nu s-a preocupat în nici un mod, înainte de semnarea contractului, de verificarea evaluării, pentru a constata dacă împrumutul este în mod real asigurat prin ipotecă, aceasta în condițiile în care totuși s-a făcut această evaluare. Așa fiind, apare ca evident că singura persoană care s-a implicat activ în toate etapele contractului de împrumut este martorul M. G. O.: discutarea problemei împrumutului cu D. V., întâlnirea cu M. I., deplasarea pentru a viziona locuința, contactarea evaluatorului, deplasarea la notarul public la data semnării contractului, reproșul ulterior adresat evaluatorului în sensul că ,,din cauza ta am pierdut 90.000 euro”, demersurile personale pentru executarea silită a imobilului din Fundătura Ialomiței nr 37. Acest aspect are importanță în prezenta cauză din punctul de vedere al evaluării forței probante a declarațiilor lui M. G. O., din perspectiva interesului personal pe care acesta îl are în recuperarea banilor împrumutați.
Revenind la momentul înmânării raportului de evaluare, ribunalul reține, ca și în precedent, că inculpata C. M. A. a cunoscut conținutul raportului de evaluare și, în virtutea raporturilor de familie dintre M. I. și fratele său M. D. (acesta din urmă fiind prezent și la semnarea contractului de împrumut), și între acesta din urmă și concubina sa C. M. A., este neverosimilă susținerea că inculpata nu a cunoscut scopul efectuării raportului de evaluare, că nu a cunoscut că acest raport se referă la un alt imobil decât cel din adresa menționată (raportul conținea și imagini din casa pe care inculpata o cunoștea ca fiind a cumnatului său), și că, deci, nu ar fi cunoscut ce anume urmează a semna ulterior la notarul public.
După efectuarea acestui raport de evaluare, s-au întreprins demersuri preliminare pentru redactarea și semnarea unui contract de împrumut cu ipotecă la notarul public; pentru constituirea ipotecii, tribunalul reține că notarul public trebuia să se afle în posesia actului de proprietate asupra imobilului (contractul de vânzare cumpărare nr 371/2006), a planului de amplasament, a unui certificat fiscal privitor la imobil, pentru a verifica situația acestuia la Cartea Funciară –eventuale alte ipoteci sau sarcini aplicate asupra lui, etc. Ca atare, rezultă în mod indubitabil că inculpații au remis, fie direct notarului public fie unei alte persoane pentru a remite notarului public, aceste acte, însoțite și de copia cărții de identitate a inculpatei C. M.. Această activitate nu putea fi făcută de inculpata C. M. fără știința concubinului ei și respectiv a inculpatului M. I., mai ales că inculpata nu avea nici un interes personal în încheierea contractului de împrumut. Rezultă deci că atât inculpata C. M., cât și inculpatul M. I., au cunoscut faptul că urmează a se semna un act notarial de împrumut cu ipotecă, în acest context fiind evident că și-au reprezentat mental și au discutat și despre cuantumul sumei de bani ce urmează a fi împrumutată.
La data de 15 octombrie 2007 s-au deplasat la notarul public D. G. din O., pe de o parte inculpații C. M. A. și M. I., însoțiți de M. D., iar pe de altă parte partea civilă Velișa S. însoit de martorul M. G. O.. Afirmația părții civile în sensul că la notar s-ar fi aflat și inculpatul M. Ș. nu se susține prin celelalte probe ale dosarului, urmând a fi înlăturată, având în vedere și declarațiile oscilante, respectiv mincinoase în anumite aspecte, ale părții civile.
În fața notarului public s-a încheiat contractul de împrumut cu ipotecă nr 5390/15 10 2007, semnat de Velișa S. în calitate de împrumutător, și de inculpata C. M. A. în calitate de împrumutat.
În acest contract se menționează că suma împrumutată și care urmează a fi restituită la termenul scadent din 02 04 2008 este de 95.000 euro, iar imobilul ipotecat ca garanție a restituirii împrumutului este cel din . 37, proprietatea inculpatei.
Apărarea inculpaților cu privire la acest aspect este că ei au crezut că contractează un împrumut de 9500 euro, și că au fost induși în eroare cu privire la suma precizată în act ca împrumut de restituit, la aceasta adăugându-se un ,,0” și devenind astfel 95.000 euro în loc de 9.500 euro.
În același sens, inițial inculpata C. M. a declarat că notara a acoperit cu degetul suma, pentru a nu fi văzută, iar apoi, în fața instanței, a retractat parțial declarația și a arătat că nu a fost preocupată să citească suma împrumutată pe act, deoarece primise instrucțiuni de la M. I. să semneze fără a insista în citirea actului.
Contrar acestor susțineri, fiind audiată ca martor, notarul public D. G. a indicat faptul că:
-era imposibil să acopere suma din act cu degetul (mâna), pentru că inculpata a semnat contractul pe cealalată parte a biroului, și astfel notara nu avea cum să ajungă cu mâna la act pentru a-l acoperi parțial.
-suma era menționată în act în mod repetat, atât pe aversul cât și pe reversul contractului;
-conform procedurilor notariale, a înmânat anterior semnării, câte un exemplar de pe act, pentru a fi citit de părți, iar grupul inculpaților a citit actul și nu a avut obiecții.
-suma de bani cu care partea civilă a venit pentru a o înmâna inculpaților era, după volum, o sumă mare de bani, și nu numai (aproximativ) 9500 euro.
-suma de bani a fost înmânată efectiv și numărată înainte de semnarea contractului de împrumut cu ipotecă.
Tribunalul reține că susținerile inculpaților în privința aspectului de mai sus sunt neadevărate, acest aspect rezultând, în afara declarației martorei D. G. și conținutului însuși al contractului de împrumut, dintr-o . alte mijloace de probă coroborate, astfel:
-s-a stabilit anterior că inculpatul M. I. a propus ipotecarea imobilului din ., și s-a efectuat un raport de evaluare al acestuia la inițiativa lui M. G. O., fiind evident că stabilirea valorii casei avea legătură cu acordarea împrumutului.
O regulă unanimă în materia garanțiilor constituite pentru împrumuturi este aceea ca valoarea garanției să acopere valoarea împrumutului, astfel încât, în caz de neplată, executarea silită să acopere prejudiciul creditorului.
Conform raportului de evaluare, imobilul evaluat (real din .) se ridică la o valoare de piață de 115.584 euro .
Chiar și fără o astfel de evaluare, este evident că inculpații și-au reprezentat valoarea aproximativă a acestei locuințe, mai ales că ei sunt cei ce au construit-o/modernizat-o.
Or, astfel fiind, dacă inculpatul M. I. dorea să ia cu împrumut numai suma de 9500 euro, nu avea motiv să constituie ipotecă asupra unui imobil de peste 10 ori mai valoros . Mai mult, având în vedere că imobilul din . 37 a fost vândut la licitație publică cu suma de aproximativ 17.000 euro, acest imobil era suficient pentru a fi pus în garanție pentru un împrumut de 9500 euro, și astfel inculpatul nu avea motive să inducă în eroare evaluatorul, printr-un complex de manopere dolosive elaborate, riscând răspunderea penală pentru acest fapt, când pur și simplu putea fi evaluat real chiar imobilul din Fundătura Ialomiței.
Neprocedând în acest mod, rezultă că suma ce urma a fi luată cu împrumut era de o valoare mult mai mare, ce impunea o ipotecă corespunzătoare, și anume casa din .. Astfel, valoarea imobilului se coroborează întru totul și confirmă implicit valoarea împrumutului care, potrivit actului notarial, este de 95.000 euro.
Potrivit susținerilor martorului E. M., împrumutul ce urma a fi contractat de M. I. era cu siguranță mai mare decât suma de 9500 euro, din moment ce, din împrumutul respectiv, martorul urma să primească el însuși suma de 9500 euro dar în același timp inculpatul M. I. trebuia să rămână cu o sumă necesară pentru operațiunile comerciale pe care intenționa să le desfășoare .
Conform datelor din dosarele de urmărire penală nr 5047/P/2008 și nr 1278/P/2011, atașate la prezentul, la data de 04 02 2008 numiții E. M. A. și D. V. (cunoscuți ai martorului M. G. O.) au pătruns fără drept în imobilul aparținând familiei M., de pe . (locuința lui M. Ș.) au provocat distrugeri la imobilul respectiv, au luat-o pe numita L. (concubina lui M. I.) și au introdus-o în autoturismul lor cu scopul de a o sechestra, toate acestea pe fondul nerestituirii de către familia M. a unui împrumut bănesc, rezultând că este vorba despre împrumutul analizat în prezentul dosar. Or, o astfel de acțiune infracțională gravă nu putea fi motivată de nerestituirea uni împrumut de doar 5400 euro –în susținerea inculpaților, majorat la 9500 euro cu tot cu dobândă cămătărească –ci de nerestituirea unui împrumut de o valoare mult mai mare.
În ce privește posibilitatea materială a părții civile Velișa S. de a dispune de o sumă mare de bani -95.000 euro –pe care să-i împrumute, aceasta este confirmată de existența altor împrumuturi acordate de acesta prin acte notariale, unele chiar de valori mult mai mari, cum este cazul împrumutului de 200.000 euro acordat lui E. D. D. (sau de 150.000 euro, cum susține acesta). Împrejurarea că acești bani se conturează a nu fi fost proprietatea lui Velișa S., ci a altor persoane, nu are nici o relevanță din punct de vedere al probării remiterii banilor respectivi, din moment ce Velișa S., în acord cu persoanele proprietare ale banilor împrumutați, a putut intra în posesia acestora și i-a putut împrumuta prin act notarial, el având în acest sens calitatea de interpus sau mandatar fără reprezentare.
Față de ansamblul probator expus mai sus, tribunalul reține că nu este real faptul că inculpata C. M. A. și incupatul M. I., ce o însoțea, s-ar fi aflat în eroare cu privire la suma de bani în euro ce urma a fi menționată în contractul de împrumut, și totodată nu ar fi avut posibilitatea de a citi actul notarila și de a observa această sumă. De asemenea, în declarația sa notarul public conformă faptul că inculpații au primit efectiv și au numărat o sumă de bani care, după aprecierea volumului, nu putea fi suma de 5400 euro sau 9500 euro, ci o sumă mult mai mare.
Astfel, rezultă în esență că:
-inculpatul M. I. a convenit cu partea civilă Velișa S. să primească de la acesta o sumă de bani, iar la scadență să îi restituie suma de 95.000 euro.
-de asemenea, cei doi –ca părți principale în convenția reală –au convenit ca, pentru garantarea restituirii împrumutului, inculpatul să constituie o ipotecă pe un imobil de o valoare ce acoperea suma de 95.000 euro. Rezultă din ansamblul faptelor că, dacă inculpatul nu constituia această ipotecă, Velișa S. nu i-ar fi acordat împrumutul respectiv.
-inculpatul M. I. a prezentat părții civile imobilul despre care a afirmat că urmează a fi constituit în ipotecă, acesta fiind imobilul din ., al cărui aspect, dimensiuni și finisaje conturau probabilitatea că are o valoare de peste 95.000 euro. De asemenea, M. I. a condus pe evaluatorul M. G. la acest imobil din ., în vederea efectuării evaluării, întărind astfel credința lui Velișa S. că acesta este imobilul ce va fi ipotecat, și că are valoarea corespunzătoare.
-inculpații M. I. și C. M. A. au remis, în cunoștință de cauză, evaluatorului și apoi notarului public, actele de proprietate asupra imobilului din . 37, inducându-i în eroare prin aceea că acești martori au crezut că actele se referă la imobilul real evaluat. Astfel, în mod indirect cei doi inculpați l-au indus în eroare pe Velișa S. cu privire la imobilul ipotecat pentru garantarea împrumutului, acesta crezând că este vorba despre imobilul evaluat la suma de 115.000 euro, când în realitate imobilul înscris în actul notarial valora aproximativ 17.000 euro (sau mai puțin, având în vedere că acesta a fost mai întâi renovat și apoi vândut la licitație).
Ulterior, la scadența din 15 04 2008 și în continuare, inculpatul M. I. și inculpata C. M. A. nu au restituit părții civile suma convenită, de 95.000 euro, rezultând din modul fraudulos de contractare a împrumutului că nici nu aveau în intenție o restituire a acestei valori.
Tribunalul reține că atât inculpatul M. I., inițiatorul faptelor, cât și inculpata C. M. A. au realizat acte materiale în forma autoratului, de inducere în eroare a părții civile Velișa S. asupra elementului esențial al încheierii contractului de împrumut, și anume valoarea imobilului ipotecat în acte.
În ce privește elementul constitutiv al infracțiunii de înșelăciune constând în producerea unei pagube, tribunalul reține următoarele:
Având în vedere lipsa unei relații afective sau de încredere, de interese comune, între Velișa S. ori M. G. O. (proprietarul prezumtiv al banilor) pe de o parte, și inculpatul M. I. sau altcineva din familia sa, pe de altă parte, având în vedere multitudinea contractelor de împrumuturi bănești de valori mari în care a fost implicat Velișa S., declarațiile unor martori audiați (E. D. D., M. P.) tribunalul reține că aceste împrumuturi –inclusiv cel acordat inculpaților –au avut ca scop obținerea unui beneficiu material de către împrumutătorul Velișa S. și de către proprietarii banilor respectivi, acest beneficiu material constând într-o sumă de bani achitată în plus de împrumutați, peste valoarea sumei real împrumutate.
La data încheierii contractului de împrumut -15 10 2007 –legislația nu interzicea astfel de contracte de împrumut între persoane fizice, chiar dacă suma restituită conținea și o componentă constând în dobândă. Ceea ce legea interzicea era de a se ascunde organelor fiscale beneficiul dobândit ca urmare a unor astfel de operațiuni de împrumut, acest fapt putând întruni elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală. Posibila evaziune fiscală este însă subsecventă și ulterioară convenției de împrumut, și anume se produce atunci când împrumutătorul obține beneficiul respectiv (restituirea împrumutului cu dobândă) și nu îl declară la organele fiscale.
Astfel, această posibilă omisiune ulterioară a împrumutătorului nu afectează în sine convenția de împrumut.
În speță, rezultă că la scadență inculpatul M. I. –ca împrumutat real –și inculpata C. M. –ca parte în contract și interpus al lui M. I. – trebuiau să restituie suma înscrisă în contract. Astfel, neplata acestei sume atrage o pagubă echivalentă pentru partea civilă care, eventual, putea investi banii respectivi într-o modalitate similară, cu beneficiu similar, astfel cum se dovedește prin existența celorlalte contracte de împrumut practicate de partea civilă.
În același timp, partea civilă a avut reprezentarea faptului că există posibilitatea ca inculpații să nu plătească suma de bani la scadență, și că, în această situație, urmează a-și recupera prejudiciul pe calea executării ipotecii.
Inculpații au constituit în mod efectiv o ipotecă asupra unui imobil, și anume asupra celui din . 37, rezultând astfel că prejudiciul efectiv cauzat părții civile este egal cu diferența dintre suma ce urma a fi restituită și valoarea acestui imobil, obținută prin executare silită. Astfel, din moment ce ipoteca a existat, și încă de la data încheierii contractului partea civilă a avut reprezentarea faptului că s-ar putea să reintre în proprietatea sumei de bani numai prin executare silită, nu poate fi reținut ca prejudiciu valoarea de piață a acestui imobil ipotecat, deoarece el s-a aflat tot timpul la dispoziția creditorului.
Din probele dosarului tribunalul reține că imobilul din Fundătura Ialomiței nr 37 a fost adjudecat cu suma de 72.000 lei, din care 273 lei au fost virați în contul Primăriei C. ca impozit, 10.109.30 lei au reprezentat cheltuieli de executare, iar 61.617,70 lei au fost virați efectiv către creditorul Velișa S.. În cursul judecății, partea civilă a precizat două sume în euro (sensibil egale dar diferite) ca fiind echivalentul sumei în lei obținută din vânzarea silită a imobilului, în acest caz tribunalul reținând suma mai mare astfel obținută, ce va fi scăzută din suma totală de 95.000 euro pe care inculpații aveau obligația de a o achita la scadență.
Astfel, rezultă că paguba cauzată părții civile se ridică la suma de 78.025 euro, iar având în vedere cursul euro/leu din data de 15 04 2008, de peste 3 lei/euro, această sumă depășește cuantumul de 200.000 lei prevăzut de art. 146 Cod penal.
În ce privește mijloacele concrete prin care s-a săvârșit infracțiunea, tribunalul reține că inculpații M. I. și C. M. A. au invocat calități mincinoase –calitatea de frați între ei –și de asemenea, inculpatul M. I. a schimbat în mod fraudulos (fără drept, încălcând normele administrative stabilite de primărie) numerele atribuite legal celor două imobile de pe . de nr 1 și nr 2 aplicând pe cele două imobile numerele 36 și 37, aspecte de fapt care se încadrează în dispozițiile art. 215 alin 2 Cod penal.
În ce îl privește pe inculpatul M. Ș., tribunalul reține că probele administrate nu dovedesc că acesta a săvârșit acte materiale care să întrunească elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune.
Tribunalul reține că declarațiile părții civile sunt în mare parte contradictorii și necredibile, din această cauză neputând constitui în mod singular o probă care să conducă la condamnarea inculpatului M. Ș..
În ce îl privește pe martorul M. G. O., în cursul judecății acesta a retractat implicit afirmațiile referitoare la M. Ș., deoarece a relatat că întâlnirea inițială a avut loc doar între M. I., Velișa S. și Mihaigeorge O. –deci la fața locului nu au fost C. M. și M. Ș.. Abia după ce instanța i-a atras atenția asupra diferenței între declarația din cursul judecății și cea dată la urmărirea penală, inculpatul a afirmat neconvingător sub aspect probatoriu că ,,este posibil să fi fost și M. Ș.”.
Mai apoi, în cadrul episodului în care Velișa S. și M. G. O. au vizionat imobilul din ., aceste două persoane declară în cursul judecății, unul că M. ștefan a fost prezent, celălalt că este posibil ca la finalul discuției acesta să fi ajuns acolo –fără însă a preciza dacă s-a implicat efectiv în discuție.
Astfel, nu rezultă că inculpatul M. Ș. s-a implicat activ în inducerea în eroare a părții civile și a martorului în privința casei ce urma a fi constituită în garanție imobiliară.
În ce privește episodul în care evaluatorul M. G. s-a deplasat la imobil și l-a evaluat, tribunalul a reținut anterior în considerente că inculpatul M. Ș. nu a fost de față, iar în convorbirea ulterioară cu evaluatorul nu a afirmat aspecte de natură a-l indice pe acesta în eroare cu privire la concordanța dintre imobilul evaluat și actele prezentate ca referindu-se la acest imobil.
În sfârșit, declarația părții civile Velișa S. potrivit căreia inculpatul M. Ș. ar fi fost prezent la sediul notarului public la data semnării contractului de împrumut cu ipotecă, se dovedește a fi mincinoasă, întrucât din ansamblul probelor rezultă că la notarul public s-au prezentat M. I., M. D. și C. M. A. (în acest sens sunt, în afara declarațiilor inculpaților, declarațiile martorilor G. D. și M. G. O.).
În ce privește posibilitatea ca M. Ș. să fi contribuit la săvârșirea înșelăciunii în calitate de instigator sau complice, tribunalul reține că în dosar nu s-au administrat probe care să dovedească o astfel de activitate infracțională. Simplul fapt că inculpatul M. Ș. ar fi cunoscut demersurile infracționale ale fiului său și a rămas în pasivitate, nu poate atrage răspunderea penală a inculpatului, conform considerentelor reținute anterior.
În drept :
Faptele inculpatului M. I. care, prin mijloace frauduloase și prin prezentarea de calități mincinoase, a indus în eroare pe partea civilă Velișa S. cu ocazia încheierii contractului de împrumut cu ipotecă nr 5390/15 10 2007, prezentând ca adevărat faptul că imobilul înscris în contractul de ipotecă, din . 37, este imobilul evaluat de M. G. și valorează peste 95.000 euro, precum și faptul că la scadență partea civilă va primi suma de 95.000 euro, inculpatul cunoscând că imobilul din acte are o valoare mult mai mică decât a împrumutului și având deja, la data încheierii contractului, hotărârea de a nu restitui suma de bani convenită părții civile, ce depășește cuantumul de 200.000 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în convenții cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin 1, 2, 3 și 5 Cod penal.
Faptele inculpatei C. M. A. care, prin prezentarea de calități mincinoase și cunoscând schimbarea frauduloasă a numerelor de imobil, a prezentat martorului M. G. acte de proprietate referitoare la alt imobil decât cel evaluat, apoi a depus la notarul public aceleași acte de proprietate referitoare la un alt imobil decât cel real evaluat, și în final a semnat contractul de împrumut cu ipotecă nr 5390/15 10 2007, creându-i părții civile Velișa S. falsa reprezentare că la scadență va primi de la inculpați suma de 95.000 euro sau va putea executa silit imobilul care valora peste 95.000 euro, creându-i astfel acestuia o pagubă de peste 200.000 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în convenții cu consecințe deosebit de grave, prev de art. 215 alin 1,2,3 și 5 Cod penal.
Având în vedere că inculpații au fost trimiși în judecată pentru această infracțiune, fără a se reține forma agravată prevăzută de alin 2, în baza art. 334 Cod procedură penală tribunalul va schimba corespunzător încadrarea juridică a faptelor.
În ce îl privește pe inculpatul M. Ș., în baza art. 11 pct 2 lit a) raportat la art. 10 lit c) Cod procedură penală, acesta va fi achitat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, întrucât faptele nu au fost săvârșite de acest inculpat, ci de alte persoane.
În baza textului de lege reținut inculpații M. I. și C. Mkirela A. vor fi condamnați, urmând ca la stabilirea și aplicarea pedepselor instanța să țină seama de dispozițiile art. 52 și 72 Cod penal .
Potrivit art. 52 Cod penal, pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului. Scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni . Prin executarea pedepsei se urmărește formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială .
De asemenea, potrivit art. 72 Cod penal, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală .
Pedeapsa nu reprezintă numai un mijloc de constrângere a infractorului, dar și un mijloc de reeducare al acestuia ; totodată, pedeapsa se aplică în scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni atât de condamnat cât și de către ceilalți destinatari ai legii penale .
Prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni nu se rezumă numai la împiedicarea condamnatului de a repeta alte încălcări ale legii penale, dar și atenționarea celorlalți destinatari ai legii penale de a nu comite astfel de încălcări, fiind astfel satisfăcute atât scopul imediat cât și scopul mediat al pedepsei . Nu se poate vorbi de scopul preventiv al pedepsei înțelegând prin aceasta numai dezideratul împiedicării condamnatului de a săvârși noi infracțiuni, ignorându-se valențele educative și intimidante ale pedepsei pronunțate, față de ceilalți membri ai societății .
Astfel, în ce privește pericolul social concret al infracțiunii săvârșite, tribunalul îl apreciază ca fiind ridicat, având în vedere modul elaborat de concepere a activității de inducere în eroare, precum și prejudiciul deosebit de grav creat în patrimoniul părții civile.
Inculpații au avut o atitudine de nerecunoaștere a faptelor, din acest punct de vedere nefiind justificată reținerea circumstanței atenuante prev de art. 74 lit c) în favoarea lor; de asemenea, inculpații nu au depus diligențe pentru acoperirea prejudiciului sau pentru diminuarea acestuia, pe parcursul procesului.
Tribunalul reține din ansamblul probelor că inculpatul M. I. a fost cel care a inițiat săvârșirea infracțiunii, a beneficiat de produsul infracțiunii și a instigat-o pe C. M. A. la aceasta. Ca urmare, pedeapsa aplicabilă inculpatului M. I. va reflecta acest comportament infracțional ce reflectă un pericol social concret mare al infracțiunii.
În ce o privește pe inculpata C. M. A., tribunalul reține că aceasta a fost implicată în săvârșirea faptelor datorită conjuncturii familiale în care se afla (concubina fratelui inculpatului M. I.) și căreia nu i se putea opune fără a compromite relațiile de familie . Rezultă din probe că inculpata nu a avut un interes personal în obținerea împrumutului ipotecar, câtă vreme probele dosarului susțin calitatea sa de concubină a numitului M. D., având un copil minor, nefiind implicată în activități comerciale sau în altfel de activități ce presupus gestionarea unor sume mari de bani ; de asemenea rezultă din coroborarea adreselor domiciliului legal al inculpaților M. I. și M. Ș. cu cea a imobilului ipotecat în acte că într-adevăr acest imobil a aparținut în fapt familiei M., astfel încât inculpata nu se putea împotrivi voinței membrilor acestei familii (în speță lui M. I.) de a-l ipoteca.
Tribunalul va reține această situație în beneficiul inculpatei, ca fiind o circumstanță atenuantă jusdiciară, permisă de art. 74 alin 2 Cod penal, urmând ca pedeapsa aplicată să fie într-un cuantum sub minimul special prevăzut de lege.
Tot pentru inculpata C. M. A., având în vedere lipsa antecedentelor penale, situația familială prezentată, tribunalul apreciază că prezentul proces penal și aplicarea pedepsei într-un cuantum substanțial vor constitui pentru inculpată un avertisment real și serios asupra gravității comportamentului ei și asupra consecințelor penale ce ar putea fi suportate, astfel încât scopul preventiv educativ al pedepsei va fi atins și fără executarea efectivă a acesteia.
În consecință, va dispune pentru inculpata C. M. A. suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare compus din cuantumul pedepsei la care se va adăuga un interval de timp de 2 ani, iar pe durata acestu termen de încercare va institui în sarcina inculpatei obligațiile legale de natură a preveni săvârșirea de noi infracțiuni de către inculpată .
Va face aplicarea art. 359 Cod procedură penală în referire la art. 83 și 84 Cod penal.
În baza art. 71 cod penal va interzice inculpaților M. I. și C. M. A., pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit a) teza a II-a, lit b) Cod penal
Se impune aplicarea acestor pedepse accesorii întrucât inculpații sunt nedemni de a exercita anumite drepturi în raport de natura și forma de vinovăție a infracțiunii comise, rezultând că nu au calitățile necesare pentru a putea reprezenta interesele generale ale cetățenilor în cadrul autorităților publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
Exercițiul unor asemenea prerogative presupune o moralitate nepătată, responsabilitatea față de propriile fapte și conformare la normele statului de drept, corelativ cu încrederea publicului în reprezentanții autorităților, caracteristici pe care inculpații nu le dețin având în vedere comportamentul infracțional astfel cum a fost reținut .
Acțiunea civilă.
În cursul judecății, până la începerea cercetări judecătorești, partea vătămată Velișa S. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 95.000 euro și dobânda legală aferentă acestei sume (termenul din 12 11 2012).
Ulterior, la termenul de judecată din 28 03 2013, partea civilă și-a majorat câtimea pretențiilor civile până la echivalentul sumei de 508.813 euro, constând în:
-78.025 euro reprezentând partea din suma de 95.000 euro nerecuperată, după vânzarea la licitație publică a imobilului din Fundătura Ialomiței nr 37;
-64.695 euro reprezentând contravaloarea penalităților de 0,3% pe zi de întârziere, calculate la suma de 95.000 euro până la data de 28 11 2008 (data executării silite) ;
-suma de 366.093 euro reprezentând contravaloarea penalităților de întârziere calculate la suma de 78.025 euro, începând cu data de 28 11 2008 și până la data depunerii cererii de majorare pretenții.
În cadrul concluziilor scrise pe fondul cauzei, partea civilă a solicita obligarea inculpaților la plata sumei de 554.854,76 euro, constând în partea nerecuperată din împrumut și penalitatea de întârziere de 0,3% pe zi .
Partea civilă arată aici că partea din valoarea împrumutului rămasă nerecuperată ar fi de 78.626,79 euro, și nu de 78.025 euro, cum a arătat anterior.
În cursul diferitelor declarații date, partea civilă a indicat mai multe echivalențe ale cursului leu/euro, acestea variind de la 3,37 lei/euro, 3,78 lei/euro, 4,26 lei/euro, etc. Față de această variație a cursului valutar în raport de suma în lei recuperată ca urmare a executării silite, tribunalul va reține constituirea de parte civilă care este cea mai favorabilă inculpaților, respectiv cea care face referire la suma nerecuperată de 78.025 euro.
În ce privește solicitarea obligării inculpaților la plata penalităților de întârziere derivate din clauzele contractuale, tribunalul reține, în esență, că partea civilă a înțeles prin aceasta să solicite atât prejudiciul efectiv produs cât și beneficiul nerealizat. În acest sens, partea civilă a apreciat, într-o fază ulterioră constituirii de parte civilă, că acest beneficiu nerealizat este echivalentul penalităților de întârziere stipulate în contract.
Tribunalul reține că acțiunea civilă în procesul penal derivă dintr-un fapt ilicit ce constituie infracțiune, și nu dintr-un contract; astfel, beneficiul nerealizat ca urmare a unui fapt ilicit, în cazul unei sume de bani, este cel stabilit de dispozițiile legale, în speță de dispozițiile OG nr 9/2000 și ale OG nr 13/2011.
Răspunderea în modalitatea plății penalităților de întârziere, constituie o răspundere contractuală și nu una delictuală; prin urmare, acțiunea civilă îndreptată împotriva inculpatului în procesul penal nu poate fi una mixtă –respectiv delictuală în ceea ce privește prejudiciul efectiv, și contractuală în ceea ce privește beneficiul nerealizat.
Acțiunea derivând din prevederile contractuale poate fi exercitată, după caz, de partea interesată, la instanța civilă, în cazul în care pretențiile derivând din contract depășesc cuantumul prejudiciului stabilit pentru delict.
Potrivit situației de fapt reținute, inculpații M. I. și C. M. A. aveau obligația de a restitui la data de 15 04 2008 părții civile Velișa S. suma de 95.000 euro, obligație pe care nu au avut intenția de a o îndeplini, evitând-o în mod fraudulos.
În timpul urmăririi penale imobilul situat în mun. C., .. 37 a fost executat silit, partea vătămată acoperindu-și în parte creanța, pentru restul de 78.025 euro înțelegând să emită pretenții civile, astfel cum au fost prezentate.
Ca urmare a faptelor ilicite ale inculpaților M. I. și C. M. A., în patrimoniul părții civile Velișa S. s-a creat un prejudiciu material constând în valoarea nerecuperată a împrumutului, la care se adaugă dobânda legală în materie civilă.
Astfel, în baza art. 14 și 346 Cod procedură penală raportate la art. 998-1003 cod civil 1864, tribunalul va admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Velișa S. împotriva inculpaților C. M. A. și M. I., și va obliga pe inculpații C. M. A. și M. I., în solidar, să plătească părții civile echivalentul în lei la data plății a sumei de 78.025 euro cu titlu de despăgubiri civile, precum și dobânda legală remuneratorie în materie civilă delictuală calculată la această sumă potrivit OG nr 9/2000 începând cu data de 16 aprilie 2008 și până la 28 august 2011, și potrivit OG nr 13/2011 începând cu data de 29 august 2011 și până la achitarea integrală a prejudiciului.
Va respinge acțiunea civilă formulată de partea civilă Velișa S. împotriva inculpatului M. Ș., întrucât fapta nu a fost săvârșită de către acesta .
În baza art. 191 alin 2 Cod procedură penală va obliga pe inculpații C. M. A. și M. I. la plata cheltuielilor judiciare, iar în baza art. 192 alin 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare referitoare la inculpatul M. Ș. vor rămâne în sarcina statului .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 334 Cod procedură penală:
Dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților C. M. A., M. I. și M. Ș., din infracțiunea prev de art. 215 alin 1, 3 și 5 Cod penal în infracțiunea prev de art. 215 alin 1, 2, 3 și 5 Cod penal .
În baza art. 11 pct 2 lit a) cod procedură penală raportat la art. 10 lit c) Cod procedură penală:
Achită pe inculpatul M. Ș. (fiul lui V. și A., născut la 24 06 1961, domiciliat în C., . 37, ffl în C. ., CNP_) sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prev de art. 215 alin 1, 2, 3 și 5 Cod penal .
În baza art. 215 alin 1, 2, 3 și 5 Cod penal:
Condamnă pe inculpatul M. I. (fiul lui Ș. și C., născut la 05 09 1981, domiciliat în C., . 37, ffl în C., ., CNP_) la pedeapsa de 10 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit a) teza a II-a și lit b) Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave .
În baza art. 71 Cod penal, interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit a) teza a II-a și lit b) Cod penal .
În baza art. 215 alin 1, 2, 3 și 5 Cod penal, cu aplicarea art. 74 alin 2 Cod penal:
Condamnă pe inculpata C. M. A. (fiica lui F. și R., născută la 17 11 1986, domiciliată în C., . 24, CNP_) la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave.
În baza art. 71 Cod penal interzice inculpatei, pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit a) teza a II-a și lit b) Cod penal .
În baza art. 861 -862 Cod penal:
Dispune pentru inculpata C. M. A. suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, pe durata unui termen de încercare de 5 ani și 6 luni, ce curge de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.
În baza art. 863 Cod penal:
Obligă pe inculpata C. M. A. ca, pe durata termenului de încercare, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
-să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul C., la datele fixate de acesta ;
-să anunțe Serviciul de probațiune, în prealabil, despre orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare mai mare de 8 zile, precum și întoarcerea ;
-să comunice și să justifice Serviciului de probațiune schimbarea locului de muncă ;
-să comunice Serviciului de probațiune informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență .
În baza art. 71 alin 5 Cod penal, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei se suspendă și executarea pedepselor accesorii .
În baza art. 359 Cod procedură penală:
Atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 864 alin 1 și 2 Cod penal privind cazurile de revocare a suspendării sub supraveghere .
În baza art. 14 și 346 Cod procedură penală raportate la art. 998-1003 Cod civil 1864:
Admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Velișa S. (domiciliat în O., ., jud C.) împotriva inculpaților C. M. A. și M. I..
Obligă pe inculpații C. M. A. și M. I., în solidar, să plătească părții civile echivalentul în lei la data plății a sumei de 78.025 euro cu titlu de despăgubiri civile, precum și dobânda legală remuneratorie în materie civilă delictuală calculată la această sumă potrivit OG nr 9/2000 începând cu data de 16 aprilie 2008 și până la 28 august 2011, și potrivit OG nr 13/2011 începând cu data de 29 august 2011 și până la achitarea integrală a prejudiciului.
Respinge acțiunea civilă formulată de partea civilă Velișa S. împotriva inculpatului M. Ș. .
În baza art. 191 alin 2 Cod procedură penală:
Obligă pe inculpații C. M. A. și M. I. să plătească statului câte 1000 lei fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare .
În baza art. 192 alin 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare referitoare la inculpatul M. Ș. rămân în sarcina statului .
Cu apel în 10 zile de la pronunțare pentru procuror și inculpații C. M. A. și M. I. și de la comunicare pentru inculpatul M. Ș. și partea civilă .
Pronunțată în ședință publică azi 14 10 2013 .
PREȘEDINTE,GREFIER,
T. V. G. L. Ș.
Tehnored.jud.fond TVG/3 ex./20 12 2013
| ← Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... | Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... → |
|---|
