Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 1279/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1279/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 17-12-2013 în dosarul nr. 10418/118/2013
Dosar penal nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE PENALĂ Nr. 1279
Ședința publică din data de 17.12.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – N. A.
JUDECĂTOR – E. G.
JUDECĂTOR – C. D.
GREFIER – C. C. D.
Cu participarea Ministerului Public – P. de pe lângă Tribunalul C., reprezentat prin PROCUROR – Grațiela L.
Pe rol, examinarea recursului penal declarat de recurent P. DE PE L. JUDECĂTORIA C., în cauza privind pe intimații
inculpați: A. C. – C.N.P._, fiul lui I. și E.,născut la 25.10.1963 și M. F. – C.N.P._, fiul lui M. și G. ,născut la 28.04.1978, aflați în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva Încheierii / 16.12.2013 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul penal nr._ /a5.
La apelul nominal făcut în ședință publică, cu respectarea disp.art.297 al.1 Cod de procedură penală, se prezintă intimatul inculpat A. C., în stare de arest preventiv, asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat Calafus D. Ș., în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie depusă la dosar, intimatul inculpat M. F., în stare de arest preventiv, asistat de apărătorul ales, avocat G. N. T., în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie depusă la dosarul cauzei.
Procedura este legal îndeplinită, citarea fiind efectuată cu respectarea disp.art.176 - 181 Cod de procedură penală.
Recursul este declarat cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.3852 Cod de procedură penală, în termenul prevăzut de art.3853 Cod de procedură penală, nemotivat, cu respectarea dispozițiilor art.38510 Cod de procedură penală.
În baza art.301 Cod procedură penală, instanța întreabă părțile și reprezentantul Ministerului Public dacă au cereri, excepții ori alte chestiuni prealabile de formulat și, având în vedere că nu sunt, constată recursul în stare de judecată. Potrivit art.385 ind.13 Cod procedură penală acordă cuvântul în susținerea motivelor de recurs.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, rejudecând, solicită respingerea cererilor de liberare provizorie sub control judiciar formulate de cei doi inculpați, cu consecința menținerii față de aceștia a stării de arest preventiv.
În opinia procurorului, intimații inculpați prezintă risc de repetabilitate, dacă ar fi puși în libertate. În fapt, cei doi inculpați au manifestat dezinhibiție, având un rol bine determinat, urmând a se avea în vedere urmările produse și prejudiciile create în urma săvârșirii faptelor.
Circumstanțele personale ale inculpaților subliniază risc real de repetabilitate, ambii fiind recidiviști, elemente total ignorate de instanța de fond în analiza pe care a făcut-o.
Apărătorul intimatului - inculpat A. C., avocat Calafus D. Ș. având cuvântul, solicită respingerea recursului formulat de Ministerul Public, ca nefondat și menținerea Încheierii din data de 16.12.2013 a instanței de fond, ca fiind legală și temeinică, cu consecința punerii în libertate a inculpatului A. C..
În continuare, precizează că față de inculpat s-a luat măsura arestării preventive la data de 21 februarie 2013, moment de la care au trecut 10 luni, astfel că termenul rezonabil a fost împlinit. Totodată, arată că inculpatul conștientizează consecințele negative ale faptelor sale, dar și repercusiunile asupra sa.
Solicită a se observa faptul că pericolul concret pentru ordinea publică nu mai este de actualitate, el diminuându-se cu trecerea timpului. Raportat la faptele săvârșite, măsura preventivă și-a atins scopul prevăzut de legea penală și nu mai există temeiurile avute în vedere la luarea măsurii, aspect reținut și de instanța de fond, care a dispus revocarea măsurii arestării.
Concluzionând, apreciază că față de inculpatul A. nu mai subzistă temeiurile inițiale și se impune revocarea măsurii arestării preventive, de îndată. Opinează că nu subzistă nici unul dintre temeiuri rap.la art.148 lit.f Cod de proc.penală, cu mențiunea că inculpatul este condamnat pentru o faptă asemănătoare, aflându-se în prezent în executarea acelei pedepse, astfel încât măsura arestării sale pentru fapta pentru care a fost judecat îl împiedică să iasă la lucru și să participe la activitățile desfășurate în cadrul penitenciarului.
Apărătorul intimatului - inculpat M. F., avocat G. N. T. având cuvântul, solicită respingerea recursului formulat de Ministerul Public, ca nefondat și menținerea Încheierii instanței de fond, ca fiind legală și temeinică.
Instanța de fond a ținut seama de toate elementele care îl caracterizează pe inculpat, iar ,referitor la antecedentele penale ale acestuia, este adevărat că a fost condamnat în trecut, dar instanța de fond a motivat admiterea cererii inculpatului în primul rând raportat la jurisprudența C.E.D.O. și la dispozițiile din Decizia nr.17/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, potrivit cărora trebuie avute în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului, ci nu neapărat gravitatea faptei.
Totodată, apreciază că circumstanțele personale sunt în favoarea inculpatului, de vârstă tânără, cu loc de muncă anterior arestării sale. Din anul 2005, când a fost condamnat, până la data la care a săvârșit infracțiunea din prezenta cauză nu a mai comis alte infracțiuni, a avut loc de muncă și domiciliu stabile. De altfel, există la dosarul cauzei un înscris care atestă că, dacă va fi pus în libertate, urmează să fie angajat de o societate comercială, care și-a manifestat disponibilitatea în acest sens.
Solicită a se avea în vedere și atitudinea de recunoaștere a faptei în fața instanței de fond, deși i s-a respins cererea de a fi judecat potrivit art.3201 Cod de proc.penală privind judecata în cazul recunoașterii vinovăției, pe considerentul că a dorit să aducă lămuriri cu privire la participarea și a altor inculpați la comiterea faptei, pe care, așa cum a arătat, a recunoscut-o, fără să conteste nimic din ce i se reține în sarcină.
Intimatul - inculpat A. C., având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile formulate de apărător. Menționează că a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 2 ani, pentru conducere fără să posede permis și dorește să iasă la muncă.
Intimatul - inculpat A. C., având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului ales, solicitând să nu fie admis recursul promovat de Ministerul Public, cu precizarea că este arestat preventiv de 10 luni de zile și, totodată, că are o fetiță în vârstă de 10 luni. De asemenea, arată că știa că va fi cercetat penal și nu s-a sustras de la urmărire, nici nu a încercat să inducă în eroare organele de urmărire penală. Dorește să fie alături de familia sa de sărbători.
Dezbaterile declarându-se închise, instanța rămâne în pronunțare. După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față:
Prin încheierea de ședință din data de 16.12.2013 pronunțată de Judecătoria Cpnstanța în dosar nr._,
În baza art. 139 alin. 2 C. proc. pen. ,s-a revocat măsura arestării preventive a inculpatului A. C..
S-a dispus punerea în libertate a inculpatului A. C. ( fiul lui I. și E., născut la data de 25.10.1963 în Râmnicu de Jos, ., CNP_, domiciliat în oraș O., ., jud. C., deținut în Penitenciarul Poarta Albă) de sub puterea mandatului de arestare preventiva nr. 46/21.02.2013, emis de Judecătoria C., dacă acesta nu este reținut sau arestat în altă cauză, la data rămânerii definitive a prezentei încheieri.
În baza art.160ind. 8a alin. 2 rap. la art. 160 ind. 2 alin. 1 și 2 C. proc. pen. și art. 160 ind. 6 alin. 1 C. proc. pen. ,s-a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul M. F..
S-a dispus punerea în libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului M. F. ( fiul lui M. și G., născut la data de 28.04.1978 în C., CNP_, domiciliat în ., .. 196, jud. C., f.f.l. în Eforie Nord, . SIND 29-30, apt. 24, jud. C., deținut în Penitenciarul Poarta Albă) de sub puterea mandatului de arestare preventiva nr. 44/21.02.2013, emis de Judecătoria C., dacă acesta nu este reținut sau arestat în altă cauză, la data rămânerii definitive a prezentei încheieri.
În baza art. 160 ind. 2 alin. 3 si 3 ind.1 C. proc. pen. ,s-a dispus ca inculpatul M. F. să respecte următoarele obligații pe timpul liberării provizorii:
- să nu depășească limita teritorială a comunei B., . decât cu încuviințarea organului desemnat cu supravegherea inculpatului;
- să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
- să se prezinte la organele de poliție desemnate cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
- să nu se apropie de persoanele împreună cu care a comis faptele, martori, de părțile vătămate/civile, precum și de membrii familiilor acestora și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect;
În baza art. 160 ind. 2 alin. 3 ind. 2 coroborat cu art. 160ind. 4 alin. 2 C. proc. pen.,s-a a atras atenția inculpatului că în caz de încălcare, cu rea credință, a obligațiilor stabilite în sarcina sa se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
S-au pus în vedere inculpatului M. F. dispozițiile art. 160 ind. 10 C. proc. pen. privind revocarea măsurii liberării provizorii.
În baza art. 160ind. 8a alin. 4 C. proc. pen. măsurile dispuse s-au comunicat inculpatului, administrației locului de deținere, organelor de poliție în a căror rază teritorială locuiește inculpatul, organelor competente să elibereze pașaportul, Jandarmeriei Române, organelor de frontieră și altor instituții în vederea asigurării respectării obligațiilor care le revin .
A fost desemnat organ de supraveghere poliția în a cărei rază teritorială locuiește inculpatul.
În baza art. 192 alin. 3 C. proc. pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Analizând cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul M. F. și cererea de revocarea măsurii arestării preventive formulată de inculpatul A. C. ,prima instanță a reținut următoarele :
Astfel, asupra inculpatuluiM. F. planează suspiciunea rezonabilă că la data de 16.12.2012, în jurul orelor 21 °°, în timpul nopții, după o prealabilă înțelegere și împreună cu inculpatul V. L. ar fi pătruns, prin folosirea unei chei mincinoase, în imobilul aparținând părții vătămate T. P., situat în Eforie Nord, .. 8, de unde ar fi sustras un televizor marca NEI și mai multe articole de îmbrăcăminte, cauzând părții vătămate un prejudiciu în cuantum de 3000 lei; în seara zilei de 18.01.2013, în timpul nopții, după o prealabilă înțelegere și împreună cu inculpatul V. L., ar fi pătruns, prin forțarea și escaladarea unei ferestre, în imobilul aparținând părții vătămate C. S., situat în Eforie Nord, ., de unde ar fi sustras trei televizoare LED și o butelie de gaz cu ceasul aferent, cauzând părții vătămate un prejudiciu în cuantum de 3000 lei; în seara zilei de 18.01.2013, în timpul nopții și după o prealabilă înțelegere, l-ar fi însoțit pe inculpatul V. L. la imobilul aparținând părții vătămate D. D.-L., situat în Eforie Nord, .-18, unde acesta din urmă, prin escaladarea gardul împrejmuitor, forțarea sistemului de închidere a unei uși, ar fi pătruns în imobil, de unde ar fi sustras mai multe bunuri, în timp ce inculpatul M. F. ar fi asigurat paza locului faptei; în seara zilei de 18.01.2013, în timpul nopții și după o prealabilă înțelegere cu inculpatul V. L., prin escaladarea gardul împrejmuitor și a unui balcon, apoi prin forțarea sistemului de închidere al ușii balconului, ar fi pătruns în imobilul aparținând părții vătămate A. Narciz, situat în Eforie Nord, ., de unde ar fi încercat să sustragă mai multe bunuri; în seara zilei de 23.01.2013, în timpul nopții, i-ar fi instigat pe inculpații A. C. și A. IUSEIN să pătrundă în Pensiunea M. și să sustragă bunuri, iar aceștia din urmă ar fi forțat sistemul de închidere al ușii de acces, și ar fi pătruns în imobilul denumit Pensiunea M., aparținând părții vătămate E. P., situat în orașul Eforie Nord, .. 32, de ar fi sustras obiecte electrocasnice, două televizoare color, o canapea din imitație piele, o butelie de aragaz, ș.a., cauzând părții vătămate un prejudiciu în cuantum de 11.000 lei; în perioada 15.01._13, în timpul nopții și după o prealabilă înțelegere cu V. L. ar fi pătruns, prin forțarea și escaladarea unei ferestre, în imobilul denumit Pensiunea M., aparținând părții vătămate E. P., situat în Eforie Nord, .. 32, de unde cei doi ar fi sustras obiecte electrocasnice, un televizor LED Samsung, un televizor color Lustar, 50 litri motorină, o butelie de aragaz cu ceasul aferent, două perechi adidași de damă, ș.a., cauzând părții vătămate un prejudiciu în cuantum de 8500 lei; în perioada 20.12._13, în timpul nopții și după o prealabilă înțelegere, cu inculpatul V. L. ar fi pătruns, prin forțarea și escaladarea unei ferestre, în imobilul denumit aparținând părții vătămate Eren Yahya Birol, situat în Eforie Nord, ., de unde ar fi încercat să sustragă mai multe bunuri; în seara zilei de 28.01.2013, în timpul nopții, după o prealabilă înțelegere și împreună cu inculpații A. C. și A. IUSEIN, ar fi pătruns, prin forțarea și escaladarea unei ferestre, în imobilul denumit „Casa Agave", aparținând părții vătămate Gută I.-F., situat în Eforie Nord, .. 6, de unde cei trei ar fi sustras nouă televizoare LVD marca Westwood, cauzând părții vătămate un prejudiciu în cuantum de 16.000 lei; în perioada 19.01._13, după o prealabilă înțelegere și împreună cu inculpatul V. L., ar fi pătruns, prin escaladarea balconului, apoi forțarea ușii de acces a acestuia, în imobilul garsonieră, aparținând părții vătămate G. L., situat în Eforie Nord, . SIND 29-30, ., de unde cei doi ar fi sustras mai multe bunuri, respectiv un boiler electric, o centrală electrică, o butelie de aragaz, mascatorul chiuvetei, o oală sub presiune din inox, o mochetă, un covor, o plapumă și cinci perechi papuci de casă, cauzând părții vătămate un prejudiciu în cuantum de 5000 lei; în ziua de 15.02.2013, în intervalul orar 0730 - 0930, a pătruns, prin escaladarea balconului, apoi forțarea ușii de acces a acestuia,ar fi pătruns în imobilul garsonieră, aparținând părții vătămate M. I.-A., situat în Eforie Nord, . SIND 29-30, . unde ar sustras un laptop, cauzând părții vătămate un prejudiciu în cuantum de 1800 lei; în perioada 15-17.01.2013 ar fi pătruns, prin forțarea escaladarea unei ferestre, în imobilul Pensiunea M., aparținând părții vătămate E. I., situat în Eforie Nord, .. 32, de unde ar fi sustras un televizor marca Samsung, cauzând părții vătămate un prejudiciu în cuantum de 500 lei.
Asupra inculpatului A. C. planează suspiciunea rezonabilă că în seara de 23.01.2013, în timpul nopții, instigat de către inculpatul M. F., și împreună cu inculpatul A. IUSEIN ar fi forțat sistemul de închidere al ușii de acces, pătrunzând în imobilul denumit Pensiunea M., aparținând părții vătămate E. P., situat în orașul Eforie Nord, .. 32, de ar fi sustras obiecte electrocasnice, două televizoare color, o canapea din imitație piele, o butelie de aragaz, ș.a., cauzând părții vătămate un prejudiciu în cuantum de 11.000 lei și în seara de 28.01.2013, în timpul nopții, după o prealabilă înțelegere și împreună cu inculpații M. F. și A. IUSEIN, ar fi pătruns, prin forțarea și escaladarea unei terestre, în imobilul denumit „Casa Agave", aparținând părții vătămate Gută I.-F., situat în Eforie Nord, .. 6, de unde cei trei ar fi sustras nouă televizoare LVD marca Westwood, cauzând părții vătămate un prejudiciu în cuantum de 16.000 lei.
Prin încheierea nr 49/21.02.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C., definitivă la data de 25.02.2013, s-a admis propunerea de luare a măsurii arestării preventive formulată de P. de pe lângă Judecătoria Constanta și s-a dispus arestarea preventivă a a inculpaților M. F. și A. C., pe o durată de 29 de zile, de la data de 21.02.2013 și până la data de 21.03.2013 inclusiv. Procedând la verificarea legalității și temeiniciei măsurii preventive a inculpaților conform art. 300 ind. 1 C. proc. pen. prin încheierea din data de 20.03.2013 și ulterior conform art. 300 ind. 2 C. proc. pen. prin încheierile din data de 13.05.2013 (pronunțată în dosarul nr._ ) și ulterior prin încheieri succesive (pronunțate în dosarul nr._ /a5) a fost menținută măsura arestării preventive față de inculpați. Prin încheierile din data de 11.10.2013 și 27.11.2013 Judecătoria C. a dispus menținerea măsurii arestării preventive față de inculpatul M. F. iar față de inculpatul A. C. a luat măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, încheieri ce au fost modificate în recurs menținându-se măsura arestării preventive și față de inculpatul A. C..
A. Cu privire la cererea de liberare provizorie formulată de inculpatul M. F..
La data de 13.12.2013 a fost înregistrată pe rolul instanței cererea formulată de soția inculpatul M. F., însușită de acesta, prin care a solicitat instanței să dispună liberarea provizorie sub control judiciar .
În motivarea cererii, în fața instanței, a motivat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege raportat la infracțiunea ce se reține în sarcina sa, are un copil, are un loc de muncă și dorește să își întrețină familia.
La termenul din data de 13.12.2013, inculpatul a precizat că are cunoștință de cazurile în care potrivit legii se dispune revocarea liberării provizorii sub control judiciar.
Îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de liberare provizorie sub control judiciar stabilesc posibilitatea instanței de a acorda sau nu liberarea provizorie sub control judiciar, iar nu obligativitatea acordării acesteia. Pentru a stabili dacă se poate acorda acest drept, instanța a trebuit să verifice pe lângă îndeplinirea condițiilor formale și îndeplinirea condițiilor de fond, respectiv temeinicia cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
La soluționarea prezentei cereri, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 160ind. 6 alin 1 C. proc. pen, conform cărora liberarea provizorie poate fi ceruta de inculpat în cursul urmăririi penale și art 160ind. 2 alin 1 și 2 C. proc. pen potrivit căruia cererea de liberare provizorie sub control judiciar se poate acorda când:
a) infracțiunea este săvârșită din culpă, iar atunci când infracțiunea este intenționată pedeapsa prevăzută de lege să nu fie mai mare de 18 ani închisoare;
și
b) liberarea nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Liberarea provizorie sub control judiciar, așa cum este reglementată de dispozițiile art. 160 ind. 2 – 160 ind. 3 C. proc. pen., este o măsură provizorie, limitativă de drepturi, având ca finalitate înlocuirea arestării preventive, situație premiză, cu o constrângere mai redusă a libertăților individuale și altor drepturi, suficientă însă, pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal indiferent de faza în care se află.
Totodată, instanța a avut în vedere principiile care se degajă din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului –anume că autoritățile naționale sunt obligate, atunci când decid cu privire la menținerea stării de arest a unei persoane, să aibă în vedere măsuri alternative de natură să asigure prezența acuzatului la proces și nu au de ales între a soluționa cauza persoanei judecate în stare de arest . sau a dispune punerea în libertate a persoanei pe parcursul procesului ca urmare a depunerii unei cauțiuni, iar atunci când durata arestării depășește o durată rezonabilă, în temeiul art 5 § 3 persoana respectivă trebuie eliberată (hot. C. c. România) .
Aceeași jurisprudență CEDO, a stabilit care ar putea fi împrejurările acceptabile în care se poate refuza eliberarea provizorie și anume: riscul ca acuzatul să nu se prezinte la proces (cauza Stogmuller c Austriei), riscul ca în cazul eliberării, acuzatul să încerce să împiedice desfășurarea procesului (cauza Wemhoff c Germaniei) sau să comită alte infracțiuni (cauza Matznetter c Austriei) ori să tulbure ordinea publică (cauza Letellier c Franței).
Astfel, relativ la infracțiunile pentru care inculpatul este cercetat, s-a constatat că acestea potrivit calificării legale, art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C.pen., art. 26 C.pen. rap. la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C.pen., art. 20 C.pen. rap. la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C.pen, art. 25 C.pen. rap. la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C.pen., pedeapsa prevăzută de lege, pentru fiecare faptă presupus a fi săvârșită este sub limita de 18 ani închisoare . Instanța a concluzionat că sub acest aspect, cererea de liberare provizorie este admisibilă.
Asupra inculpatului M. F. planează suspiciunea rezonabilă că ar fi săvârșit 5 (cinci) infracțiuni de furt calificat, fapte prevăzute și pedepsite de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C.pen., o infracțiune de furt calificat faptă prevăzută de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. i) C.pen., o complicitate la infarcțiunea de furt calificat faptă prevăzută și pedepsită de art. 26 C.pen. rap. la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C.pen., 2 tentative la infracțiunea de furt calificat fapte prevăzute de art. 20 C.pen. rap. la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C.pen., o instigare la infracțiunea de furt calificat faptă prevăzută de art. 25 C.pen. rap. la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C.pen., toate cu aplicarea art. 37 lit. a C. pen și 33 lit a C. pen.
În absența unor criterii legale care ar trebui să stea la baza aprecierii organului judiciar asupra temeiniciei cererii de liberare provizorie sub control judiciar, instanța a trebuit să se raporteze atât la elemente care țin de circumstanțele concrete ale cauzei și la datele care circumstanțiază persoana inculpatului.
În acel stadiu al anchetei penale, instanța a apreciat că liberarea provizorie sub control judiciar este o măsură procesuală de individualizare a măsurii arestării preventive, măsură ce conferă persoanei arestate vocația ca, în anumite condiții, să fie pusă în libertate, potrivit art. 160 ind. 1 și urm. C. proc. pen. și art. 23 alin. 10 din Constituție.
Totodată alin. 2 al art. 136 C. proc. pen. prevede că scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune.
Prin decizia nr. 17/2011 pronunțată în Recurs în Interesul Legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție s-a stabilit că „În absența unor criterii legale care ar trebui să stea la baza aprecierii organului judiciar asupra temeiniciei cererii de liberare provizorie sub control judiciar a inculpatului, instanța trebuie să se raporteze atât la elementele ce privesc faptele pentru care este cercetat, cât și la datele care circumstanțiază persoana inculpatului.
Pentru punerea în libertate provizorie trebuie să fie reținute nu numai aspecte referitoare la gravitatea faptei de care este acuzat un învinuit sau inculpat, ci trebuie cercetate toate circumstanțele apte a conduce la concluzia că, într-o cauză concretă, există ori nu temeiuri care să justifice o derogare de la regula judecării în stare de libertate.
Totodată, judecătorul trebuie să aprecieze în funcție de datele concrete din dosar dacă temeiurile inițiale justifică sau nu în continuare privarea de libertate, având în vedere probele administrate nemijlocit, gravitatea faptei, pericolul concret pentru ordinea publică demonstrat prin probe, impactul social al faptei reținute în sarcina inculpatului, limitele de pedeapsă, durata arestului, persoana inculpatului, vârsta, antecedente penale și sănătatea acestuia.”
Astfel, instanța a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv din 21.02.2013, iar timpul scurs de la plasarea inculpatului în stare de deținere și până în prezent (aproximativ 10 luni de zile) duce la concluzia că s-a diminuat rezonanța socială negativa raportat la faptele pentru care acesta este dedus judecății și la contribuția concretă pe care se presupune că ar fi avut-o la comiterea acestora.
Deși inculpatul M. F. este cunoscut cu antecedente penale, atfel cum rezultă din copia de pe cazierul judiciar al acestuia - a mai săvârșit infracțiuni de furt calificat, violare de domciliu, tâlhărie, acesta executând pedepsele stabilite, cea mai mare de 9 ani aplicată prin sentința penală nr. 345/2005 a Tribunalului C., s-a constatat că la acest moment nu există date că, odată pus în libertate, va comite alte infracțiuni sau că se menține gravitatea pericolului pentru ordinea publică ce l-ar prezenta punerea în libertate a acestuia .
Simpla natură a infracțiunilor care se presupune că au fost săvârșite de către inculpat, deși au justificat pe deplin luarea măsurii preventive privative de libertate, nu conduc la concluzia, la acest moment procesual, că riscul comiterii de noi infracțiuni este justificat .
Dacă până la acest moment s-a putut aprecia că privarea de libertate a inculpatului este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal și pentru protejarea ordinii publice, raportat la cererea de liberare provizorie sub control judiciar se constată că aceasta este atât o măsură pentru evitarea detenției cât și pentru protecția socială, impunând un control asupra persoanei liberate, prin instituirea de obligații și restricții ale libertății, scopul urmărit prin ambele măsuri fiind același, anume buna desfășurare a procesului penal în ansamblul său.
Totodată s-a constatat că inculpatul are un copil minor, are un domiciliu stabil și luând în considerare durata arestării preventive a inculpatului în prezenta, (de circa 10 luni ), stadiul actual al anchetei penale în care urmează să fie audiați martorii propuși prin actul de sesizare a instanței (în număr de 10) se constată că măsura liberării provizorii sub control judiciar a inculpatului M. F. este aptă, la acest moment, să asigure o bună desfășurare a procesului penal care, prin corolarul de obligații ce vor fi stabilite de instanță în sarcina inculpatului, prin flexibilitatea acestei măsuri, dar și prin posibilitatea revocării ei, ce este de natură să asigure garanțiile respectării acestora și a realizării finalității avute în vedere de legiuitor.
B. Cu privire la cererea de revocarea măsurii arestării preventive a inculpatul A. C. s-a constatat că asupra acestuia planează suspiciunea rezonabilă că în seara de 23.01.2013, în timpul nopții, instigat de către inculpatul M. F., și împreună cu inculpatul A. IUSEIN ar fi forțat sistemul de închidere al ușii de acces, pătrunzând în imobilul denumit Pensiunea M., aparținând părții vătămate E. P., situat în orașul Eforie Nord, .. 32, de ar fi sustras obiecte electrocasnice, două televizoare color, o canapea din imitație piele, o butelie de aragaz, ș.a., cauzând părții vătămate un prejudiciu în cuantum de 11.000 lei și în seara de 28.01.2013, în timpul nopții, după o prealabilă înțelegere și împreună cu inculpații M. F. și A. IUSEIN, ar fi pătruns, prin forțarea și escaladarea unei terestre, în imobilul denumit „Casa Agave", aparținând părții vătămate Gută I.-F., situat în Eforie Nord, .. 6, de unde cei trei ar fi sustras nouă televizoare LVD marca Westwood, cauzând părții vătămate un prejudiciu în cuantum de 16.000 lei.
Pentru a se dispune măsura privativă de libertate a arestării preventive s-a avut în vedere că în cauză sunt indicii temeinice, în sensul art. 68 ind. 1 C. proc. pen., privind săvârșirea de către inculpat a infracțiunilor pentru care este cercetat și, de asemenea, instanța a considerat că este incident cu privire la inculpat cazul prev. de art. 148 lit. f C. proc. pen. în sensul că inculpatul este cercetat pentru săvârșirea unor infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii peste limita minimă de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Pentru ca măsura preventivă să poată fi revocată trebuie îndeplinite condițiile prevăzute de art. 139 alin. 2 C. proc. pen. care prevăd „Când măsura preventivă a fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau nu mai există vreun temei care să justifice menținerea măsurii preventive, aceasta trebuie revocată din oficiu sau la cerere …”
S-a constatat că inculpatul A. C. este arestat preventiv din data de 21.02.2013, iar timpul scurs de la plasarea inculpatului în stare de deținere și până în prezent (aproximativ 10 luni de zile) duce atât la concluzia că acesta a conștientizat consecințele negative ale acțiunilor sale, a avut timpul necesar de a reflecta asupra faptului că o conduită neconformă cu obligațiile impuse de instanță este de natură a atrage repercusiuni negative asupra sa cât și la concluzia că pericolul concret pentru ordinea publică s-a nu își menține actualitatea, acesta diminuându-se odată cu trecerea timpului.
Examinând astfel actele și lucrările dosarului, gradul de participare al inculpatului A. C., instanța a constatat că deși din ansamblul materialului probator administrat în cauză, în cursul urmăririi penale, rezultă indicii temeinice conform dispozițiilor art. 143 C. proc. pen. rap. la art. 68 ind. 1 C. proc. pen., cum că aceștia ar fi săvârșit faptele ce i s-au reținut în sarcină și pentru care a fost trimiși în judecată, instanța s-a raportat la faptul că, spre deosebire de inculpatul M. F., acesta a fost trimis în judecată pentru săvârșirea a câte 2 (două) infracțiuni de furt calificat iar infracțiunile pentru care este cercetat sunt pedepsite de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, relevantă în opinia instanței a fost împrejurarea că nu mai există probe certe că lăsarea inculpatului A. C. în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, raportat la stadiul la care a ajuns desfășurarea cercetării judecătorești.
La acel moment a trecut o perioadă suficientă de timp pentru ca măsura preventivă, raportat la numărul faptelor pe care se presupune că le-a săvârșit, să-și fi atins scopul prevăzut de legiuitor .
Față de aceste aspecte a fost aprecierea instanței că nu mai există temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului A. C., în sensul că pericolul concret pentru ordinea publică ce l-ar reprezenta punerea în libertate a acestuia nu mai există iar revocarea măsurii arestării preventive, apare ca oportună.
În principiu, temeiul legal al oricărei arestări trebuie să existe din momentul în care măsura preventivă este luată împotriva inculpatului iar aceasta trebuie să acopere întreaga perioadă a arestării. Prin urmare, atunci când temeiul arestării preventive nu mai există, se impune revocarea măsurii preventive.
S-a observat că în cauză nu mai subzistă unul dintre temeiurile prevăzute de art. 148 lit. f C. proc. pen., respectiv pericolul concret pentru ordinea publică ce l-ar prezenta punerea în libertate a inculpatului A. C., întrucât acesta s-a estompat ca urmare a trecerii timpului cu inculpatul în stare de arest preventiv astfel că, în baza art. 139 alin. 2 C. proc. pen. a revocat măsura arestării preventive a inculpatului A. C..
Față de considerentele de fapt și de drept anterior expuse, în baza art.160ind. 8a alin. 2 rap. la art. 160 ind. 2 alin. 1 și 2 C. proc. pen. și art. 160 ind. 6 alin. 1 C. proc. pen. a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul M. F..
Împotriva susmenționatei încheieri ,în termen legal a declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria C. ,criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,pentru motivele consemnate în partea introductivă ,care face parte integrantă din prezenta decizie,astfel că nu se mai impune reiterarea acestora.
Examinând actele și lucrările dosarului și verificând încheierea recurată, în raport de criticile aduse și din oficiu conform art.385 ind.6 alin.3 Cod proc. pen.,Tribunalul constată că recursul este fondat,pentru următoarele considerente:
1.Din analiza mijloacelor de probă administrate până la acest moment procesual, se constată că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii privative de libertate, din perspectiva indiciilor temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au comis mai multe fapte de natură penală ,indicii temeinice care se regăsesc în mijloacele de probă administrate.
Asupra inculpatului A. C. planează suspiciunea rezonabilă că în seara de 23.01.2013, în timpul nopții, instigat de către inculpatul M. F. și împreună cu inculpatul A. Iusein ,ar fi forțat sistemul de închidere al ușii de acces, pătrunzând în imobilul denumit Pensiunea M., aparținând părții vătămate E. P., situat în orașul Eforie Nord, .. 32, de unde ar fi sustras obiecte electrocasnice, două televizoare color, o canapea din imitație piele, o butelie de aragaz, ș.a., cauzând părții vătămate un prejudiciu în cuantum de 11.000 lei și în seara de 28.01.2013, în timpul nopții, după o prealabilă înțelegere și împreună cu aceiași doi coinculpați, ar fi pătruns, prin forțarea și escaladarea unei terestre, în imobilul denumit „Casa Agave", aparținând părții vătămate Gută I.-F., situat în Eforie Nord, .. 6, de unde cei trei ar fi sustras nouă televizoare LVD marca Westwood, cauzând părții vătămate un prejudiciu în cuantum de 16.000 lei.
În mod incontestabil ,faptele de natura celor ce se impută inculpatului A. C., prezintă un grad de pericol social ridicat, însă la acest moment procesual,raportat la data arestării preventive-10.02.2013-instanța nu se poate limita numai la luarea în considerare a faptei ,pentru a concluziona că pericolul concret pentru ordinea publică ,prevăzut de art.148 lit.f Cod proc.pen.,este atât de pregnant, spre a mai justifica menținerea măsurii preventive privative de libertate, acest pericol suferind o diminuare semnificativă datorită perioadei care s-a scurs iar buna desfășurare a procesului penal poate fi realizată, prin intermediul unei măsuri procesuale restrictive de libertate, așa cum este obligarea de a nu părăsi țara.
Având în vedere perioada care a trecut (10 luni) de la luarea măsurii arestării preventive ,numărul actelor materiale și contribuția efectivă a inculpatului în cadrul activității infracționale,în care a fost atras și influențat de inculpatul M. F., nu sunt date că desfășurarea procesului penal ar putea fi influențată în mod negativ dacă s-ar afla în libertate, că ar pune în pericol aflarea adevărului, instanța de recurs și-a format convingerea că măsura preventivă de excepție,nu mai îndeplinește condiția proporționalității, măsura neprivativă de libertate, constând în obligarea de a nu părăsi țara, fiind cea mai adecvată acestui moment procesual ,asigurând buna desfășurare a judecății. Inculpatul este în primul rând interesat de clarificarea situației sale juridice, sens în care este rezonabil a presupune că în continuare va coopera pe parcursul procesului penal și va respecta obligațiile stabilite de instanță, privind supravegherea conduitei ulterioare a acestuia .
În concluzie, datele prezentate mai sus,dealtfel reținute și de prima instanță, echivalează cu schimbarea temeiurilor care au determinat luarea și menținerea măsurii arestării preventive, atrăgând incidența dispozițiilor art. 139 alin 1 Cod proc. pen., privind înlocuirea măsurii preventive și nu sunt aplicabile dispozițiile art.139 alin.2 Cod procedură penală ,privind revocarea măsurii preventive.
2.Asupra inculpatului M. F. planează suspiciunea rezonabilă că la data de 16.12.2012, în jurul orelor 21 °°, în timpul nopții, după o prealabilă înțelegere și împreună cu inculpatul V. L. ar fi pătruns, prin folosirea unei chei mincinoase, în imobilul aparținând părții vătămate T. P., situat în Eforie Nord, .. 8, de unde ar fi sustras un televizor marca NEI și mai multe articole de îmbrăcăminte, cauzând părții vătămate un prejudiciu în cuantum de 3000 lei; în seara zilei de 18.01.2013, în timpul nopții, după o prealabilă înțelegere și împreună cu inculpatul V. L., ar fi pătruns, prin forțarea și escaladarea unei ferestre, în imobilul aparținând părții vătămate C. S., situat în Eforie Nord, ., de unde ar fi sustras trei televizoare LED și o butelie de gaz cu ceasul aferent, cauzând părții vătămate un prejudiciu în cuantum de 3000 lei; în seara zilei de 18.01.2013, în timpul nopții și după o prealabilă înțelegere, l-ar fi însoțit pe inculpatul V. L. la imobilul aparținând părții vătămate D. D.-L., situat în Eforie Nord, .-18, unde acesta din urmă, prin escaladarea gardul împrejmuitor, forțarea sistemului de închidere a unei uși, ar fi pătruns în imobil, de unde ar fi sustras mai multe bunuri, în timp ce inculpatul M. F. ar fi asigurat paza locului faptei; în seara zilei de 18.01.2013, în timpul nopții și după o prealabilă înțelegere cu inculpatul V. L., prin escaladarea gardul împrejmuitor și a unui balcon, apoi prin forțarea sistemului de închidere al ușii balconului, ar fi pătruns în imobilul aparținând părții vătămate A. Narciz, situat în Eforie Nord, ., de unde ar fi încercat să sustragă mai multe bunuri; în seara zilei de 23.01.2013, în timpul nopții, i-ar fi instigat pe inculpații A. C. și A. IUSEIN să pătrundă în Pensiunea M. și să sustragă bunuri, iar aceștia din urmă ar fi forțat sistemul de închidere al ușii de acces, și ar fi pătruns în imobilul denumit Pensiunea M., aparținând părții vătămate E. P., situat în orașul Eforie Nord, .. 32, de ar fi sustras obiecte electrocasnice, două televizoare color, o canapea din imitație piele, o butelie de aragaz, ș.a., cauzând părții vătămate un prejudiciu în cuantum de 11.000 lei; în perioada 15.01._13, în timpul nopții și după o prealabilă înțelegere cu V. L. ar fi pătruns, prin forțarea și escaladarea unei ferestre, în imobilul denumit Pensiunea M., aparținând părții vătămate E. P., situat în Eforie Nord, .. 32, de unde cei doi ar fi sustras obiecte electrocasnice, un televizor LED Samsung, un televizor color Lustar, 50 litri motorină, o butelie de aragaz cu ceasul aferent, două perechi adidași de damă, ș.a., cauzând părții vătămate un prejudiciu în cuantum de 8500 lei; în perioada 20.12._13, în timpul nopții și după o prealabilă înțelegere, cu inculpatul V. L. ar fi pătruns, prin forțarea și escaladarea unei ferestre, în imobilul denumit aparținând părții vătămate Eren Yahya Birol, situat în Eforie Nord, ., de unde ar fi încercat să sustragă mai multe bunuri; în seara zilei de 28.01.2013, în timpul nopții, după o prealabilă înțelegere și împreună cu inculpații A. C. și A. IUSEIN, ar fi pătruns, prin forțarea și escaladarea unei ferestre, în imobilul denumit „Casa Agave", aparținând părții vătămate Gută I.-F., situat în Eforie Nord, .. 6, de unde cei trei ar fi sustras nouă televizoare LVD marca Westwood, cauzând părții vătămate un prejudiciu în cuantum de 16.000 lei; în perioada 19.01._13, după o prealabilă înțelegere și împreună cu inculpatul V. L., ar fi pătruns, prin escaladarea balconului, apoi forțarea ușii de acces a acestuia, în imobilul garsonieră, aparținând părții vătămate G. L., situat în Eforie Nord, . SIND 29-30, ., de unde cei doi ar fi sustras mai multe bunuri, respectiv un boiler electric, o centrală electrică, o butelie de aragaz, mascatorul chiuvetei, o oală sub presiune din inox, o mochetă, un covor, o plapumă și cinci perechi papuci de casă, cauzând părții vătămate un prejudiciu în cuantum de 5000 lei; în ziua de 15.02.2013, în intervalul orar 0730 - 0930, a pătruns, prin escaladarea balconului, apoi forțarea ușii de acces a acestuia,ar fi pătruns în imobilul garsonieră, aparținând părții vătămate M. I.-A., situat în Eforie Nord, . SIND 29-30, . unde ar sustras un laptop, cauzând părții vătămate un prejudiciu în cuantum de 1800 lei; în perioada 15-17.01.2013 ar fi pătruns, prin forțarea escaladarea unei ferestre, în imobilul Pensiunea M., aparținând părții vătămate E. I., situat în Eforie Nord, .. 32, de unde ar fi sustras un televizor marca Samsung, cauzând părții vătămate un prejudiciu în cuantum de 500 lei.
Dispozițiile art.160 ind.2 alin.1 Cod proc.pen.,prevăd că liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Deosebit de aceasta, simpla îndeplinire a condițiilor prevăzute de lege, nu poate atrage punerea în libertate a inculpatului, legiuitorul reglementând posibilitatea respingerii cererii ca neîntemeiată, în cazul prevăzut de art.1602 alin.2, precum și atunci când liberarea provizorie nu ajută la atingerea scopului măsurii arestării preventive, conform art.1608a alin.6 Cod de procedură penală.
După cum se arată în considerentele Deciziei nr.17/2011 a ICCJ, prevederile legale incidente permit concluzia că acordarea liberării provizorii reprezintă o vocație și nu un drept al învinuitului sau inculpatului, instanța fiind în măsură să aprecieze asupra oportunității dispunerii acestei măsuri, aprecierea în acest sens presupunând un examen al cauzei cu privire la fapta pentru care s-a dispus arestarea învinuitului ori inculpatului, calitatea acestuia, modul de săvârșire a faptei, natura acesteia, circumstanțele concrete ale cauzei și cele privind persoana învinuitului sau inculpatului.
Prin urmare, instanța de recurs constată că în cauză subzistă atât temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, atât cele prev. de art.143 Cod.proc.pen. și art.5 paragraf 1 lit.c CEDO referitoare la existența indiciilor temeinice de săvârșire a faptelor penale, cât și cele prevăzute de art.148 alin.1 lit.f Cod.proc.pen. referitoare la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea reținută și la existența pericolului concret pentru ordinea publică, în cazul lăsării în libertate a inculpatului.
Din acest punct de vedere ,nu pot fi ignorate elementele ce configurează activitatea infracțională - natura și gravitatea faptelor ,numărul impresionant de acte materiale ce se reține că ar fi fost săvârșite de inculpat ,într-o perioadă de timp relativ scurtă ,modalitatea în care se presupune că ar fi fost comise (împreună cu alte persoane,inculpate în cauză, pe timp de noapte și pe timp de zi,din locuințe și vile de vacanță) ,specificul acestora, cu impact asupra valorilor sociale ocrotite de legiuitor referitoare la patrimoniul persoanei .
Mai mult, datele de natură a contura persoana inculpatului, astfel cum rezultă din actele și lucrările cauzei, îl recomandă pe acest ca fiind o persoană care adoptă o atitudine constantă de nerespectare a legilor, care a mai săvârșit fapte prevăzute de legea penală, anterior fiind suferind multiple condamnări pentru infracțiuni de același gen ,precum și pentru infracțiuni de violare de domiciliu și tâlhărie, elemente în raport de care nu se poate aprecia că prezintă suficiente garanții pentru a fi liberat și că se va conforma obligațiilor ce i-ar fi impuse de instanță pe durata liberării provizorii sub control judiciar.
În ceea ce privește interesul bunei desfășurări a procesului penal, ca și chestiune de ordine publică, acesta se apreciază, printre altele, și prin prisma persoanei și conduitei procesuale a inculpatului sau specificului probelor ce urmează a fi administrate, iar instanța poate opta pentru o soluție de liberare provizorie a inculpatului, atunci când scopul arestării preventive a fost atins, iar măsura privativă de libertate nu ar mai fi necesară desfășurării instrucției penale.
Tot astfel, împrejurarea că durata măsurii arestării a atins o perioadă suficientă de timp pentru a-și atinge scopul, nu poate constitui un argument de natură a justifica admiterea cererii de liberare provizorie, simpla trecere a timpului neputând atrage în mod automat punerea în libertate a inculpatului .
În altă ordine de idei, luând în considerare dispozițiile cu valoare de principiu din legislația internă și cea europeană, se poate observa că luarea unei măsuri alternative, așa cum este liberarea provizorie, poate fi dispusă și atunci când durata măsurii preventive a atins un termen rezonabil, când inculpatul nu mai prezintă riscul comiterii de noi infracțiuni sau de a se sustrage urmăririi penale ori judecății, precum și atunci când stadiul cercetărilor penale ori al judecății, este îndeajuns de avansat, astfel încât să permită luarea unei măsuri mai puțin restrictive.
Din această ultimă perspectivă, este evident că o soluție de respingere a cererii, este în acord cu dispozițiile art.5 par.3 din CEDO, potrivit cărora orice persoană arestată sau deținută în condițiile prevăzute de paragraful 1 lit.c al aceluiași articol are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii, această ultimă teză fiind însă aplicabilă numai în măsura în care durata arestării preventive a depășit un termen rezonabil și nu mai subzistă cazurile pentru care s-a apreciat că este necesară privarea de libertate a inculpatului.
Tribunalul apreciază că în raport de durata înlăuntrul căreia inculpatul a fost privat de libertate, nu a fost depășit termenul rezonabil al măsurii preventive și avându-se în vedere circumstanțele reale și circumstanțele personale ale inculpatului, admiterea cererii de liberare provizorie nu este oportună.
Pentru toate aceste considerente, Tribunalul constată că cererea de liberare provizorie sub control judiciar nu este oportună la acest moment și totodată că inculpatul nu oferă suficiente garanții pentru buna desfășurare a procesului penal cu el aflat în stare de libertate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385 ind. 15 pct.2 lit.d Cod proc. pen.,
Admite ca fondat recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria împotriva încheierii de ședință din data de 16.12.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosar penal nr._ /a5 .
Casează încheierea recurată și rejudecând dispune:
În baza art.139 alin.1 rap.la art.136 alin.1 lit.c și art.145 ind.1 Cod proc.pen.,
Înlocuiește măsura arestării preventive față de inculpatul A. C. –fiul lui I. și E.,născut la 25.10.1963-cu măsura obligării de a nu părăsi țara .
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului A. C. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.46/21.02.2013 emis de Judecătoria C. în baza încheierii nr.49/21.02.2013,pronunțată în dosar nr._ ,dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.
În baza art.145 ind.1alin.1 Cod proc.pen.rap.la art145 alin.11Cod proc.pen.,.pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara, inculpatul trebuie să respecte următoarele obligații:
a)să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori va fi chemat;
b)să se prezinte la postul de poliție din raza localității în care locuiește,respectiv orașul O.,județul C. ,conform programului de supraveghere stabilit de acest organ de poliție sau ori de câte ori va fi chemat ;
c)să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată ;
d)să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme ;
e) să nu se apropie de persoanele împreună cu care a comis faptele, de părțile vătămate/părțile civile ,de martori și de membrii familiilor acestora și să nu comunice direct sau indirect cu toate aceste categorii de persoane
Desemnează ca organ de supraveghere organul de poliție din orașul O. ,județul C.,în raza căruia locuiește inculpatul .
Măsura dispusă se comunică administrației locului de deținere, inculpatului și organelor prevăzute de art.145 alin.2ind. 1Cod proc. pen.
În baza art.145 alin.2 rap.la art.145 alin.3 Cod proc.pen., atrage atenția inculpatului asupra consecințelor ce decurg din nerespectarea cu rea -credință a măsurilor de supraveghere impuse,în sensul că măsura obligării de a nu părăsi țara, se înlocuiește cu măsura arestării preventive.
Înlătură din cuprinsul încheierii recurate dispozițiile contrare prezentei decizii, privind revocarea măsurii arestării preventive,respectiv,art.139 alin.2Cod proc.pen și constatarea încetării temeiurilor arestării preventive .
În baza art.160 ind.8a alin.6 Cod proc.pen.,
Respinge ca neântemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul M. F. –fiul lui M. și G. ,născut la 28.04.1978-.
În baza art.192 alin.2 Cod proc.pen.,obligă inculpatul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat ,aferente judecății în fond a cererii.
Înlătură din încheierea recurată dispozițiile privind admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar,respectiv ,art160 ind.8a alin.2 ,art.160 ind.2 alin.3 și 3 ind.1 ,art.160 ind.2 alin.3 ind.2 ,art.160 ind.4 alin.2Cod proc.pen,art.160 ind.10 ,art.160 ind.8a alin.4 ,art.192 alin.3 Cod proc.pen.
În baza art.192 alin.3 Cod proc.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat,în recursul parchetului,rămân în sarcina acestuia.
În baza art.189 Cod proc.pen., onorariu avocat oficiu către Baroul C.,pentru av.Ș. Calafus ,se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi ,17.12. 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
N. A. E. G. C. D.
GREFIER,
C. C. D.
Red.Jud.A.N./20.12.13/3 ex.
Red.-tehnored.Înch.fond-jud.A.B.A. / 16.12.2013
| ← Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
