Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 523/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 523/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 16-05-2013 în dosarul nr. 11216/212/2013/a2
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALA NR.523
Ședința publică din data de 16 05 2013
PREȘEDINTE – L. I. B.
JUDECĂTORI – M. M.
- I. C. S.
GREFIER – I. B.
Cu participarea PROCUROR – C. C. B.
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de inculpații M. R. A. - fiul lui I. si D. P., născut la data de 29 11 1996 si C. D. C., fiul lui G. si Steluța-L., născut la data de 27 08 1995, ambii aflați în stare de arest preventiv în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva încheierii din 14 05 2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosar penal_ 13.
La apelul nominal făcut în ședință publică cu respectarea disp.art.297 al.1 cod procedură penală, se prezintă recurentul inculpat M. R. A., în stare de arest preventiv, asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat G. M., conform împuternicirii avocațiale depusă la dosar si recurentul inculpat C. D. C., in stare de arest preventiv, asistat de apărătorul ales, avocat S. M., conform împuternicirii avocațiale depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită, citarea fiind efectuată cu respectarea disp.art.176-181 cod procedură penală.
Recursurile sunt declarate în termenul prev.de art.3853 cod procedură penală, nemotivate.
Instanța, în baza art.301 cod procedură penală, întreabă părțile dacă au cereri, excepții ori alte chestiuni prealabile de formulat și constatând că nu sunt, constată recursurile în stare de judecată și, în baza art.38513 cod procedură penală, acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul recurentului inculpat M. R. A., avocat G. M., având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii din 14 05 2013 a Judecătoriei C., prin care s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, cu consecința revocării acestei măsuri si a judecării inculpatului in stare de libertate.
Solicită a se avea in vedere ca de la data arestării inculpatului nu au mai existat temeiuri noi care sa justifice privarea acestuia de libertate, urmând a se ține cont si de împrejurarea ca inculpatul are 16 ani, este elev, dorește sa termine anul școlar, a recunoscut săvârșirea faptelor, prejudiciul a fost recuperat si va uza de dispozițiile art.320 indice 1 Cod procedură penală, având o familie care se ocupă de el, iar comiterea acestei fapte este un incident pe care îl va regreta, conștientizând periculozitatea faptelor.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, procesul penal putându-se desfășura in bune condiții si cu inculpatul in stare de libertate.
Apărătorul recurentului inculpat C. D. C., avocat S. M. având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii din 14 05 2013 a Judecătoriei C. si rejudecând, sa nu se mențină măsura arestării preventive față de inculpat.
Apreciază ca nu mai subzistă temeiurile avute in vedere la luarea acestei măsuri si nici nu au apărut elemente noi care sa justifice privarea acestuia de libertate, nefiind îndeplinite cumulativ cerințele prevăzute de art.148 lit.f Cod procedură penală.
Urmează a se constata ca lăsat in libertate, inculpatul nu ar prezenta un pericol pentru ordinea publică, raportat si la circumstanțele personale ale acestuia, provenind dintr-o familie închegată care îl susține, la dosar există depuse si înscrisuri in circumstanțierea acestuia din care rezultă ca mama inculpatului lucrează în străinătate, astfel ca susținerea financiară a inculpatului a fost efectuată în totalitate. De asemenea, face precizarea ca inculpatul este elev in clasa a XI-a la Liceul C.A.Rosetti si dorește sa susțină tezele si lucrările specifice pentru terminarea anului școlar, menținerea măsurii arestării preventive fiind prea severă pentru asemenea situație.
Menționează ca inculpatul a recunoscut in totalitate comiterea faptei si va uza de dispozițiile art.320 indice 1 Cod procedură penală, astfel ca prin lăsarea acestuia in stare de libertate nu s-ar putea crea temerea ca va influența buna desfășurare a procesului penal, prejudiciul fiind recuperat, raportat si la motivul comiterii faptei, respectiv din teribilism si datorită anturajului, aspecte față de care solicită a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, cu instituirea in sarcina inculpatului, a obligațiilor prevăzute de art.145 Cod procedură penală.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, apreciază încheierea pronunțată de Judecătoria C. la data de 14 05 2013, ca fiind legală si temeinică, în mod corect apreciindu-se ca si la acest moment subzistă temeiurile avute in vedere la luarea măsurii arestului preventiv prin raportare la situația de fapt reținută în cauză si natura infracțiunii comise.
Analizând actele dosarului, apreciază ca nu este oportună punerea in libertate a inculpaților sens in care solicită respingerea recursurilor declarate de aceștia, ca nefondate.
Apreciază ca si la acest moment măsura arestării preventive își păstrează caracterul de proporționalitate raportat la acuzațiile aduse inculpaților, respectiv furtul unui autoturism si conducerea acestuia fără a poseda permis de conducere, pe drumurile publice si autostradă, dorind apoi dezmembrarea si vânzarea acestui autoturism cu posibilitatea producerii unui prejudiciu important părții vătămate care nu mai putea fi recuperat.
Urmează a se constata ca unul dintre inculpați a mai avut tangențe cu legea penală în prezent adoptând un comportament similar, neînțelegând sa respecte legea.
Cu privire la inculpatul C. D. C., înțelege ca recursul acestuia vizează doar prima parte a hotărârii referitoare la menținerea măsurii arestării preventive nu si cu privire la liberarea provizorie sub control judiciar, sens in care apreciază ca in mod corect s-a dispus menținerea acestei măsuri având in vedere contribuția importantă a acestui inculpat, care a fost determinantă în luarea hotărârii de comitere a infracțiunii.
Apărătorul recurentului inculpat C. D. C., avocat S. M. având cuvântul, precizează ca nu înțelege sa retragă recursul formulat cu privire la cererea de liberare provizorie sub control judiciar susținând în continuare recursul si cu privire la acest aspect. In acest sens, urmează a fi avut in vedere R.I.L pronunțat la data de 14 12 2011 de Înalta Curte de Casație si Justiție in care se menționează ca, in cadrul examenului de temeinicie a liberării provizorii sub control judiciar, dacă se consideră ca temeiurile subzistă, instanța verifică în ce măsură lăsarea in libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru buna desfășurare a procesului penal.
Face precizarea încă o dată ca inculpatul a recunoscut comiterea faptei si nu va încerca în niciun mod sa influențeze buna desfășurare a procesului penal si consideră ca circumstanțele personale ale inculpatului precum si cele reale de comitere a faptei îndrituiesc instanța sa admită cererea formulată de inculpat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, cu privire la cererea de liberare provizorie sub control judiciar solicită respingerea pe fond a acesteia pentru aceleași argumente expuse. Totodată, solicită ca instanța sa aprecieze asupra liberării provizorii sub control judiciar si din perspectiva faptului ca dezbaterile asupra acestei cereri au avut loc în ședință lipsită de publicitate.
Recurentul inculpat M. R. A., in ultim cuvânt, arată că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său, solicitând judecarea sa in stare de libertate, totodată arătând ca recunoaște si egretă fapta comisă.
Recurentul inculpat C. D. C., in ultim cuvânt, de asemenea arată că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său, solicitând judecarea sa in stare de libertate, totodată arătând ca recunoaște si egretă fapta comisă.
Dezbaterile declarându-se închise, instanța rămâne in pronunțare.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursurilor de față:
Prin încheierea de ședință din data de 14.05.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ 13, s-a dispus:
” În baza art. 300 ind. 2 C. proc.pen. rap. la art. 160 b alin (1) și (3) C. proc.pen. menține starea de arest preventiv a inculpaților: M. R. A. (fiul lui I. și D. P., născut la data de 29.11.1996 în mun C., jud C., CNP_) și C. D. C. (fiul lui G. și Steluța L., născut la data de 27.08.1995, în mun C., jud. C., CNP_)
Respinge cererile de revocare/înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulate de apărătorii inculpaților, ca neîntemeiate.
În baza art 160 ind. 8 lit. a alin 6 C. proc.pen. respinge cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul C. D. C., ca neîntemeiată.
Măsurile dispuse se comunică administrației locului de deținere.
În baza art. 192 alin 2 C. proc. pen obligă pe inculpatul C. D. C., prin reprezentantul legal C. G. și C. Steluța L., la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Cu recurs în 24 de ore de la pronunțare pentru procuror și de la comunicare pentru inculpați.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.05.2013, ora 14 :06”.
Pentru a pronunța încheierea de ședință menționată prima instanță a reținut, între altele, următoarele aspecte:
Prin Rechizitoriul nr. 6569/P/2013 din data de 24.04.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C. s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților inculpații M. R. A. pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat, faptă prev. și ped. de art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. a, e, g și i C.pen. cu aplicarea art. 99 și urm. din C.pen. și conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere pentru nicio categorie, faptă prev. și ped. de art. 86 alin. 1 din O.U.G nr. 195/ 2002 rep. cu aplicarea art. 99 și urm. din C.pen. ambele cu aplicarea art. 33 lit. a din C.pen. și față de inculpatul C. D. C. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat, faptă prev. și ped. de art. 26 C.pen. rap. la art. 208 alin. 1 – art. 209 alin.1 lit. a, e, g și i din C.pen. cu aplicarea art. 99 și urm. din C.pen.
Măsura arestării preventive s-a dispus prin Încheierea nr.117/14.04.2013 a Judecătoriei C. cînd s-a admis propunerea de luare a măsurii arestării preventive a împotriva inculpatului M. R. A. formulată de către P. de pe lângă Judecătoria Constanta și s-a dispus arestarea preventivă a acestuia pe o durată de 19 zile, începând cu data de 14.04.2013 și până la data de 02.05.2013 inclusiv. Prin aceeași încheiere, s-a respins propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanta privind luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul C. D. C..
Împotriva acestei Încheieri au declarat recurs inculpatul M. R. A. și P. de pe lângă Judecătoria Constanta iar prin Încheierea nr. 108 din data de 14.04.2013 Tribunalul C. a admis recursul Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanta și a dispus arestarea preventivă a inculpatului C. D. C. pe o durată de 19 zile începând cu data de 14.04.2013 până la data de 02.05.2013 inclusiv.
Cu ocazia verificării legalității și temeiniciei stării de arest preventiv a celor trei inculpați, conform disp. art.300 ind. 1 C. proc. pen. imediat după sesizarea prin rechizitoriu, instanța de fond a apreciat, în ceea ce-i privește pe inculpați că lăsarea în libertate a acestora, în continuare prezintă pericol concret pentru ordinea publică, motiv pentru care a menținut starea de arest a inculpaților C. D. C. și M. R. A..
Analizând actele și lucrările dosarului în conformitate cu prevederile art. 300 ind. 2 C. proc. pen. raportat la art. 160 ind. b alin. 1 C. proc. pen. rap. la art. 160 ind. h alin. 3 C. proc. pen., instanța de fond a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților C. D. C. și M. R. A..
S-a apreciat că în cauză sunt indicii de comitere a infracțiunilor reținute în sarcină respectiv de furt calificat, faptă prev. și ped. de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin.1 lit. a, e, g și i C.pen. și conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, faptă prevăzută și pedepsită de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 rep. ambele cu aplicarea art. 99 și urm. C.pen. și cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen. în ceea ce îl privește pe inculpatul M. R. A. și săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat, faptă prevăzută și pedepsită. de art. 26 C.pen. rap. la art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a, e, g și i din C.pen. cu aplicarea art.99 și urm. C.pen. în ceea ce îl privește pe inculpatul C. D. C..
S-a constatat că sunt îndeplinite și cerințele prevăzute de art.148 lit.f C. proc. pen., in sensul că, pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani, iar lăsarea inculpaților în stare de libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În aprecierea condiției relative la pericolul concret pentru ordinea publică determinat de lăsarea în libertate a inculpatului, judecătorul fondului a apreciat că nu se poate face abstracție de gravitatea faptei, de modalitatea în care a aceasta a fost săvârșită, în care a acționat inculpatul și contribuția efectivă adusă.
Cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică ce l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului M. R. A., s-a reținut că acesta rezultă din datele existente la dosar, privitoare la împrejurările în care este suspectat inculpatul că ar fi comis infracțiunile, la valoarea ridicată a prejudiciului, la circumstanțele personale ale inculpatului care deși este minor, a fost arestat preventiv la data de 06.12.2012 pentru comiterea aceluiași gen de infracțiuni 7 acte materiale și conducere a unui autoturism fără a poseda permis de conducere, fiind liberat la data de 19.12.2012, ca atare s-a apreciat că rezultă presupunerea rezonabila ca inculpatul nu a conștientizat ca trebuie sa-si adapteze comportamentul la normele sociale ocrotite de lege.
În ceea ce îl privește pe inculpatul C. D. C. s-a apreciat de instanța de fond că în cauză sunt indicii temeinice de comitere a infracțiunii reținute în sarcina, astfel cum impune art.143 raportat la art.68 ind. 1 C. proc. pen., așa cum rezultă din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale precum și că sunt îndeplinite și cerințele prevăzute de art.148 lit.f C. proc. pen..
S-a apreciat că raportat la pericolul concret pe care îl prezintă inculpatul prin lăsarea în libertate rezultă din faptul că acesta asigura legătura cu persoana căreia autoturismul urma a-i fi remis, din împrejurarea că el este cel care a sugerat ideea dezmembrării autoturismului, din faptul că împreună cu autorul furtului a acceptat ca autoturismul să fie condus pe drumurile publice, chiar pe autostrada A2, punând în pericol real siguranța participanților la trafic.
De asemenea s-au avut în vedere aspectele ce țin de valoarea prejudiciului, de ora înaintată la care conducerea autoturismului de drumurile publice ar fi avut loc și conduita cooperantă a inculpatului urmează a fi valorificate pe fondul cauzei, la acest moment procesual având prioritate principiul ocrotirii interesului general, în detrimentul regulii cercetării persoanei bănuite în stare de libertate, din rațiuni superioare, care privesc ocrotirea ordinii publice și buna înfăptuire a justiției.
Instanța de fond a observat că pentru menținerea arestării inculpatului este necesară analizarea îndeplinirii cumulative a trei condiții de fond respectiv să existe probe sau indicii temeinice privind săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, fapta să fie sancționată de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și să fie prezent unul din temeiurile prev. de disp. art. 148 C. proc. pen. . În cauză, s-a constatat că temeiul care a stat la baza luării măsurii arestării preventive prevăzut de art. 148 lit.f C. proc. pen., subzistă și în prezent. Instanța apreciază că sunt îndeplinite în continuare condițiile prevăzute de art.143 C. proc. pen. existând indicii temeinice de natură să convingă un observator obiectiv, în sensul art.143 alin. 1, art. 68 ind. 1 C. proc. pen. și al art.5 par. 1 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
La evaluarea pericolului concret pentru ordinea publică au fost avute în vedere și circumstanțele personale ale inculpaților, așa cum au fost anterior expuse, care evaluate nu pot conduce la concluzia că, în mod absolut, se impune înlocuirea sau revocarea măsurii arestării preventive.
Față de solicitarea apărătorilor inculpaților M. R. A. și C. D. C., luând în considerare posibilitatea luării față de aceștia a unei alte măsuri preventive mai puțin restrictive de libertate decât măsura arestării preventive, respectiv obligarea de a nu părărsi localitatea, ca și pentru inculpatul C. D. C., instanța de fond, față de circumstanțele cauzei în acest stadiu procesual, față de caracterul necesar al măsurii arestării preventive pentru asigurarea desfășurării în bune condiții a procedurii judiciare ce se derulează împotriva acestora și pentru protejarea publicului împotriva pericolului de repetare a faptelor de natura celor față de care se efectuează cercetări și față de caracterul proporțional al măsurii cu gravitatea acuzației penale formulate împotriva inculpaților și cu scopul urmărit, a constatat caracterul insuficient al unor astfel de măsuri, motiv pentru care a respins solicitarea apărătorilor inculpaților privind luarea față de aceștia a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea .
Pentru motivele anterior expuse, instanța de fond a menținut starea de arest preventiv a inculpaților: M. R. A. și C. D. C. și a respins cererile de revocare/înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulate de apărătorii inculpaților, ca neîntemeiate.
Cu privire la cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul C. D. C. sub aspectul temeiniciei, instanța de fond a constatat că și aceasta este neîntemeiată, având în vedere că asupra inculpatului planează suspiciunea rezonabilă ca ar fi săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, fiind astfel satisfăcute exigențele art.143 C.proc.pen. De asemenea, instanța constată că subzistă temeiul prev. de art. 148 lit. f din C. proc. pen. și raportat la dispozițiile art. 136 alin. 1 și 2 C. proc. pen, unul dintre scopurile măsurii preventive îl constituie asigurarea bunei desfășurări a procesului penal și temeiurile inițiale ce au justificat luarea măsurii arestării preventive nu s-au modificat și nici nu au încetat ci din contra s-au consolidat prin emiterea rechizitoriului și trimiterea acestuia în judecată.
S-a mai reținut de judecătorul fondului că, deși inculpatul C. D. C. este tânăr și apreciat în comunitate (așa cum rezultă din caracterizările depuse la termenul din data de 10.05.2013) dar și raportat la faptul că este ajutat financiar de către mama sa, aceste aspecte nu pot fi valorificate întrucât menținerea stării de arest se justifică nu atât în scopul de a-l face pe inculpat să conștientizeze comportamentul antisocial, cât și acela al asigurării bunei desfășurări a judecății și pentru a-l împiedica să comită noi infracțiuni.
Astfel, raportat la natura și gravitatea infracțiunii de a cărei comitere este acuzat inculpatul, de împrejurările comiterii infracțiuni, analizate în cadrul examenului de legalitate și temeinicie, s-a apreciat că nu se impune continuarea cercetării judecătorești cu inculpatul în stare de libertate, la acest moment, chiar prin impunerea unui control judiciar.
Luând în considerare și reacția negativă a opiniei publice în situația în care persoane asupra cărora planează suspiciunea comiterii unor infracțiuni serioase ar fi cercetate în stare de libertate, s-a constatat că privarea de libertate a inculpatului este oportună.
Așadar, deși formal sunt îndeplinite condițiile liberării provizorii, instanța de fond a apreciat că buna desfășurare a procesului penal impune privarea de libertate a inculpatului în condițiile în care punerea în libertate, chiar subsumată unor obligații sau garanții, este de natură să provoace o reală tulburare a ordinii și liniștii publice.
Împotriva încheierii de ședință menționate, au declarat recurs inculpații M. R. A. și C. D. C., invocând, pe larg, motivele prezentate în practicaua prezentei încheieri.
Instanța de recurs în exercitarea controlului judiciar prin prima motivelor invocate, cât și din oficiu conform art.3856 al.3 c.pr.pen. constată că recursul declarat de către inculpatul M. R. A. este nefondat și urmează a fi respins, iar recursul declarat de inculpatul C. D. C. este fondat și va fi admis pentru motivele care vor fi expuse în continuare.
A. Cu privire la recursul declarat de inculpatul M. R. A.
se impune respingerea acestuia pentru următoarele motive:
Prin rechizitoriul nr.6569/P/2013 din data de 24.04.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C. s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților M. R. A. pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat, faptă prev. și ped. de art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. a, e, g și i C.pen. cu aplicarea art. 99 și urm. din C.pen. și conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere pentru nicio categorie, faptă prev. și ped. de art. 86 alin. 1 din O.U.G nr. 195/ 2002 rep. cu aplicarea art. 99 și urm. din C.pen. ambele cu aplicarea art. 33 lit. a din C.pen. și inculpatul C. D. C. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat, faptă prev. și ped. de art. 26 C.pen. rap. la art. 208 alin. 1 – art. 209 alin.1 lit. a, e, g și i din C.pen. cu aplicarea art. 99 și urm. din C.pen., reținându-se în esență, conform acuzării, în fapt, că în noaptea de 12/13.04.2013, în jurul orelor 00,10 inculpatul M. R. A., în timp ce coinculpatul C. D. C. asigura paza a sustras prin folosirea de chei potrivite, autoturismul marca Dacia Break cu numărul de înmatriculare_, proprietata părții vătămate C. G. de pe .-19 din fața blocului 8C din mun. C., autoturism pe care l-a condus ulterior pe ruta C.-Murfatlar-Siminoc, fără a poseda permis de conducere, în autoturism urcându-se și coinculpatul C..
Măsura arestării preventive s-a dispus prin Încheierea nr.117/14.04.2013 a Judecătoriei C. cînd s-a admis propunerea de luare a măsurii arestării preventive a împotriva inculpatului M. R. A. formulată de către P. de pe lângă Judecătoria Constanta și s-a dispus arestarea preventivă a acestuia pe o durată de 19 zile, începând cu data de 14.04.2013 și până la data de 02.05.2013 inclusiv. Prin aceeași încheiere, s-a respins propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanta privind luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul C. D. C..
Împotriva acestei Încheieri au declarat recurs inculpatul M. R. A. și P. de pe lângă Judecătoria Constanta iar prin Încheierea nr. 108 din data de 14.04.2013 Tribunalul C. a admis recursul Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanta și a dispus arestarea preventivă a inculpatului C. D. C. pe o durată de 19 zile începând cu data de 14.04.2013 până la data de 02.05.2013 inclusiv.
Din probele administrate în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât și în cadrul cercetării judecătorești aflată în fază incipientă la acest moment procesual, rezultă date și elemente care susțin acuzațiile aduse în contra inculpaților.
Precum a reținut în mod corect și judecătorul de fond, la dosar, în prezent, există indicii temeinice concludente și chiar probe, conform disp.art.143 al.1 c.pr.pen. și art.681 C.pr.pen.în referire la art.5 par.l lit.c)din C.E.D.O. ale comiterii faptei penale pentru care inculpatul este cercetat și care au fost evidențiate pe larg în hotărârea primei instanței(la momentul cercetării solicitării de luare a măsurii arestării preventive-aspecte ce nu s-au modificat pentru inculpatul M. R. A. nici la analizarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive-art.300 ind.2 C.p.p.), reținându-se în mod punctual următoarele: procesul verbal de depistare a inculpatului, plângerea și declarațiile părții vătămate, proces verbal de cercetare la fața locului și planșă foto, dovada de restituire către partea vătămată a autoturismului sustras, declarații inculpați din faza urmăririi penale.
În ceea ce privește incidența cazului de arestare preventivă înscris în disp. art.148 lit. f C.pr.pen. reținut de instanța de fond ca temei pentru inculpatul M. R. A., se constată și la momentul analizării recursului de față, că acest text de lege este pe deplin aplicabil în cauză, prin întrunirea cumulativă a celor două cerințe prevăzute de acesta.
Astfel, cele două infracțiuni presupus comise de acesta sub forma autoratului și în concurs, sunt pedepsite numai cu închisoarea și într-un cuantum mai mare de 4 ani (fiind îndeplinite cerințele prevăzute de art.136 al.6 c.pr.pen) iar modalitatea în care se reține de către acuzare că inculpatul ar fi acționat, ar fi sustras un autoturism din fața blocului părții vătămate,pe care l-ar fi condus pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere, afectând valori esențiale ocrotite de legea penală cum sunt patrimoniul și siguranța circulației pe drumurile publice-beneficiind de ajutorul coinculpatului, care a asigurat paza locului faptei, apoi s-a urcat în mașină cu acesta, sunt aspecte care evidențiază un pericol social crescut, impactul social intens negativ, conlucrarea a două persoane pentru reușita activității infracționale, totală lipsă de respect în raport de normele sociale ocrotite de lege, ca și modul periculos și îndrăzneț în care a acționat inculpatul, cu ignorarea, sfidarea normelor de drept cu scopul săvârșirii a două infracțiuni în concurs –rămân aspecte care indică o periculozitate socială ridicată și justifică aprecierea că lăsarea în libertate a inculpatului M. R. A., cel puțin la acest moment al anchetei penale, prezentă încă un pericol social concret pentru ordinea publică.
Având în vedere aceste motive, pentru menținerea unui climat de liniște și de securitate socială, de respectare a drepturilor și libertăților cetățenilor, de protejare a patrimoniului, a siguranței circulației pe drumurile publice se impune menținerea unei măsuri preventive ferme față de persoanele suspectate de comiterea unor astfel de infracțiuni în concurs.
În raport de modul concret de acțiune, valorile sociale lezate, ca și de consecințele faptei de a cărei săvârșire este bănuit inculpatul(infracțiunea de tâlhărie fiind una complexă-cu un pericol social crescut), nu se impune în prezent luarea față de acesta a unor măsuri preventive mai permisive și mai blânde, restrictive doar de libertate precum aceea a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, chiar cu stabilirea în sarcina sa a unor obligații stricte, precum s-a solicitat de către inculpat, prin apărător, remarcând aplicabilitatea tuturor considerentelor expuse anterior, dar și faptul, că la acest moment al anchetei penale, o atare măsură nu oferă garanții procesuale suficiente.
Circumstanțele personale favorabile inculpatului M. R. A., invocate de apărare, respectiv: că acesta are 16 ani, este elev, dorește sa termine anul școlar, a recunoscut săvârșirea faptelor, prejudiciul a fost recuperat si va uza de dispozițiile art.320 indice 1 Cod procedură penală, are o familie care se ocupă de el, iar comiterea acestei fapte este un incident, rămân aspecte favorabile, dar sunt insuficiente, în raport de circumstanțele reale în care se reține că acesta ar fi comis infracțiunea pentru a determina nemenținerea măsurii arestului preventiv, al cărei termen apare încă rezonabil și justificat, inculpatul fiind arestat preventiv din data de 14.04.2013.
Toate aceste aspecte favorabile, nu au fost de natură a inhiba presupusul comportament infracțional și nici îndrăzneala inculpatului M. R. A. de a fura un autoturism pe care apoi l-a și condus pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere.
Pentru realizarea și a scopului prevăzut art.136 al.1 C.pr.pen., față și de considerentele arătate, în baza art.38515 pct.1 lit.b) C.pr.pen se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M. R. A. împotriva Încheierii de ședință din 14.05.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ 13.
B. Cu privire la recursul declarat de inculpatul C. D. C., acesta urmează a fi admis.
Art.139 alin.1 C.p.p. prevede că în cazul în care temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive s-au schimbat, măsura se înlocuiește cu altă măsură preventivă.
Astfel, având în vedere dispozițiile legale arătate și situația de fapt expusă pentru celălalt inculpat, aplicabilă și coinculpatului C., arătată anterior, ca și indiciile necesare și suficiente care au stat la baza privării de libertate sub forma arestului preventiv față de acest inculpat, arătate anterior, totuși, având în vedere starea de minorat, forma participației penale a complicității, Tribunalul apreciază că, față de inculpatul C. D. C. temeiurile inițiale avute în vedere la luarea și la menținerea măsurii arestării preventive s-au modificat, în înțelesul art.139 alin.1 C.p.p., astfel că se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea pentru motivele care vor fi expuse în continuare.
Lăsarea în libertate a inculpatului C. D. C. se impune, cu instituiriea unui controlului judiciar strict odată cu înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, remarcând necesitatea, ca și suficiența-la acest moment al anchetei penale- a instituirii obligațiilor care apar adaptate persoanei inculpatului-care este un minor, fără antecedente penale, se află în continuarea studiilor, fiind necesară respectarea dreptului său la educație (inculpatul fiind elev in clasa a XI-a la Liceul C.A.Rosetti, urmând a susține tezele si lucrările specifice finalizării anului școlar), la care se adaugă participația penală secundară a complicității, remarcându-se aspectul că presupusa infracțiune poate fi apreciată și ca un accident în conduita inculpatului, iar la acest moment al dezvoltării sale intelectuale, al experienței de viață în formare, măsura arestării preventive apare excesivă și nejustificată de interesele anchetei penale în curs, raportat și la circumstanțele reale în care se presupune că s-a comis infracțiunea.
Remarcând circumstanțele reale în care se reține că inculpatul C. D. C. ar fi săvârșit fapta, ca și cele personale ale acestuia, care este minor, nu are antecedente penale, este o persoană care are șanse de reintegrare socială, este în continuarea studiilor,cercetarea judecătorească a început deja, la data de 10.05.2013, avându-se în vedere și perioada privării de libertate, inculpatul fiind arestat preventiv din 14.04.2013, menținerea acestei stări privative de libertate (prin raportare la circumstanțele personale favorabile inculpatului minor, ca și a circumstanțelor reale de comitere a complicității la infracțiunea de furt calificat, expuse anterior) nu se mai poate încadra în noțiunea de termen rezonabil și depășește caracterul de măsură justificată de necesitățile anchetei, nedeslușindu-se temeiuri noi față de cele inițiale, apte a susține necesitatea menținerii în continuare a măsurii arestării preventive față de acest inculpat.
Contrar opiniei instanței de fond, persistența motivelor plauzibile cu privire la comiterea infracțiunii față de care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului nu mai apare ca fiind suficientă, iar menținerea în continuare a arestării preventive față de inculpatul C. D. C. contravine exigențelor art.5 paragraf 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, privind termenul rezonabil al arestării preventive, având în vedere argumentele anterioare.
La acest moment al anchetei penale, instanța de fond fiind sesizată prin rechizitoriu la data de 24.04.2013, se poate aprecia că rezonanța socială negativă a faptei de a cărei comitere este bănuit inculpatul s-a diminuat, fiind aplicabile măsuri alternative la măsura arestării preventive, raportat la circumstanțele concrete în care se reține că ar fi săvârșite fapta (expuse anterior) ca și circumstanțele personale favorabile inculpatului minor, atitudinea sa procesuală, care poate fi apreciată pozitivă(acesta a recunoscut și regretat săvârșirea faptei în declarațiile date în faza urmăririi penale),față de care măsura arestării preventive nu mai are un caracter proporțional cu gravitatea acuzației penale formulate și nici cu scopul urmărit, astfel că, prin punerea în libertate a inculpatului, subsumată unor obligațiistricte și unui control judiciar riguros, se poate asigură buna desfășurare a procesului penal, fiind suficientă luarea doar a unei măsuri restrictive de libertate, aceea a obligării de a nu părăsi localitatea.
Obligațiile impuse inculpatului minor C. D. C. apar apte a asigura un control judiciar riguros fiind suficiente în acest moment al anchetei penale.
Pentru aceste considerente, urmează ca, în baza art.385 ind.15 pct.2 lit.d c.pr.pen să fie admis recursul declarat de inculpatul C. D. C., împotriva Încheierii de ședință din 14.05.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ 13.
Va casa, în parte, încheierea recurată și rejudecând cauza va dispune:
În baza art.139 ind.1 C.p.p, și art.145 c.pr.pen. înlocuirea măsurii arestării preventive, luată față de inculpatul C. D. C., prin încheierea de ședință nr.108/14.04.2013 emisă de Tribunalul C. în Dosar nr._/212/2013 cu măsura preventive a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu respectiv Mun. C., fără încuviințarea instanței.
În baza art.145 al.1 ind.1 C.pr.pen. va dispune ca pe durata măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea C., inculpatul C. D. C. să respecte următoarele obligații:
a)să se prezinte la organul de urmărire penală ori de câte ori este chemat;
b)să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea acestuia conform programului de supraveghere întocmit de către organul de poliție sau ori de câte ori este chemat ;
c)să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată ;
d)să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme ;
f)să nu conducă nici un fel de vehicule.
g) să nu comunice direct sau indirect cu martorii din dosar și cu celălalt inculpat.
Va stabili ca organ de supraveghere a inculpatului C. D. C. –Poliția în raza căreia locuiește acesta.
În baza art.145 al.2 ind.2 c.pr.pen;
Va atrage atenția inculpatului C. D. C. că în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii preventive luate și a obligațiilor care îi revin, se va dispune față de aceștia măsura arestării preventive.
În baza art.145 al.2 ind.1 c.pr.pen;
Copia prezentei decizii se va comunica în aceeași zi inculpatului, secției de poliție în a cărei rază teritorială locuiește inculpatul, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașaportul, organelor de frontieră, în vederea asigurării respectării obligațiilor stabilite.
Va dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului C. D. C. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.70/14.04.2013 emis de Tribunalul C. dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.
Va înlătura din încheierea recurată dispozițiile privind menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului C. D. C. și menține celelalte dispoziții, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
În baza art.192 alin.2Cod Procedură Penală va obliga pe inculpatul M. R. A. la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.192 al.3 c.pr.pen. celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
În baza art.189 C.p.p. onorariu apărător oficiu(G. M.) în cuantum de 100 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției către Baroul C..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b Cod Procedură Penală,
Respinge, ca nefondat recursul declarat de către inculpatul M. R. A. - fiul lui I. si D. P., născut la data de 29 11 1996, aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva Încheierii de ședință din 14.05.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ 13.
În baza art.385 ind.15 pct.2 lit.d c.pr.pen;
Admite recursul declarat de inculpatul C. D. C., fiul lui G. si Steluța-L., născut la data de 27 08 1995, aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva Încheierii de ședință din 14.05.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ 13.
Casează, în parte, încheierea recurată și rejudecând cauza dispune:
În baza art.139 ind.1 C.p.p, și art.145 c.pr.pen;
Înlocuiește măsura arestării preventive, luată față de inculpatul C. D. C., prin încheierea de ședință nr.108/14.04.2013 emisă de Tribunalul C. în Dosar nr._/212/2013 cu măsura preventive a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu respectiv Mun. C., fără încuviințarea instanței.
În baza art.145 al.1 ind.1 c.pr.pen;
Dispune ca pe durata măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea C., inculpatul C. D. C. să respecte următoarele obligații:
a)să se prezinte la organul de urmărire penală ori de câte ori este chemat;
b)să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea acestuia conform programului de supraveghere întocmit de către organul de poliție sau ori de câte ori este chemat ;
c)să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată ;
d)să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme ;
f)să nu conducă nici un fel de vehicule.
g) să nu comunice direct sau indirect cu martorii din dosar și cu celălalt inculpat.
Stabilește ca organ de supraveghere a inculpatului C. D. C. –Poliția în raza căreia locuiește acesta.
În baza art.145 al.2 ind.2 c.pr.pen;
Atrage atenția inculpatului C. D. C. că în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii preventive luate și a obligațiilor care îi revin, se va dispune față de aceștia măsura arestării preventive.
În baza art.145 al.2 ind.1 c.pr.pen;
Copia prezentei decizii se comunică în aceeași zi inculpatului, secției de poliție în a cărei rază teritorială locuiește inculpatul, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașaportul, organelor de frontieră, în vederea asigurării respectării obligațiilor stabilite.
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului C. D. C. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.70/14.04.2013 emis de Tribunalul C. dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.
Înlătură din încheierea recurată dispozițiile privind menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului C. D. C. și menține celelalte dispoziții, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
În baza art.192 alin.2Cod Procedură Penală:
Obligă inculpatul M. R. A. la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.192 al.3 c.pr.pen;
Celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
În baza art.189 C.p.p. onorariu apărător oficiu(G. M.) în cuantum de 100 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției către Baroul C..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16 mai 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR, L. I. B. M. M. I. C. S.
GREFIER,
I. B.
Red.jud.recurs L.I.B./27 mai 2013/4ex.-
Red.jud.fond:A.A.B-
| ← Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... | Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr.... → |
|---|
