Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 701/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 701/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 02-07-2013 în dosarul nr. 12478/212/2013/a2
Dosar penal nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.701
Ședința publică din data de 02.07.2013
PREȘEDINTE – C. D.
JUDECĂTOR –N. A.
JUDECĂTOR –L. L.
GREFIER – C. C. D.
Cu participarea Ministerului Public – D.I.I.C.O.T. – S.T.C., reprezentat prin PROCUROR – I. Ț.
Pe rol, examinarea recursului penal declarat de recurentul inculpat N. C. A. - fiul natural și Tudorița, născut la data de 23.11.1983, aflat în arest preventiv în Centrul de Reținere și Arestare Preventivă din cadrul I.P.J.C., împotriva încheierii de ședință pronunțată de Judecătoria C. la data de 27.06.2013, în dosarul penal nr._ 13.
La apelul nominal făcut în ședința publică cu respectarea disp.prev.de art.297 alin.1 Cod proc.penală, se prezintă recurentul inculpat N. C. A., în stare de arest preventiv, asistat de apărător ales - avocat D. M., în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie de la dosar.
Procedura legal îndeplinită, cu respectarea disp.prev.de art.176-181 Cod proc.penală.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează părțile, obiectul dosarului aflat pe rol, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual.
Recursul este declarat în termenul prev.de art.3853 Cod proc.penală penală, nemotivat.
Instanța, în baza art.301 cod pr.penală, întreabă părțile dacă au cereri, excepții ori alte chestiuni prealabile de formulat și văzând că nu sunt, constată recursul în stare de judecată și, în baza art.38513 cod pr.penală, acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat D. M., având cuvântul pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului declarat împotriva încheierii de ședință pronunțată de Judecătoria C. la data de 27.06.2013, în dosarul penal nr._ 13, casarea încheierii recurate și, rejudecând ,să se dispună în principal revocarea măsurii arestării preventive dispuse în sarcina inculpatului, iar în subsidiar o măsură mai puțin restrictivă de libertate, aceea a obligării de a nu părăsi localitatea.
Astfel, arată că temeiurile inițiale care au determinat luarea și, ulterior, menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului s-au schimbat, în cauză fiind audiați primii 6 martori care au declarat că nu îl cunosc pe inculpatul N. și care, întrebați fiind dacă îl recunosc pe acesta -cu ocazia efectuării recunoașterii pe baza planșelor foto- au spus că există această posibilitate.
Solicită ca instanța să pună în balanță interesul particular al inculpatului de a fi cercetat în stare de libertate cu interesul general al societății și să decidă dacă se impune ca inculpatul să continue starea de detenție.
În opinia apărătorului, aspectele care țin de persoana inculpatului și rezonanța socială negativă a faptei în rândul comunității nu sunt de natură să ducă la concluzia că se impune menținerea stării de arest preventiv, având în vedere –așa cum a arătat- și declarațiile celor 6 martori în sensul că nu îl cunosc pe inculpat, de unde rezultă că inculpatul nu a comis acele fapte.
Totodată, apărătorul invocă prezumția de nevinovăție care profită inculpatului până la pronunțarea unei hotărâri definitive în cauză și consideră că ar fi atât în favoarea inculpatului, cât și în interesul societății ca instanța să dispună o măsură mai puțin restrictivă.
Reprezentantul D.I.I.C.O.T. – S.T.C., având cuvântul, solicită respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de inculpat. Precizează că una dintre apărările inculpatului a constituit-o, încă de la începutul anchetei, împrejurarea că erau mai multe persoane care se ocupau cu vânzarea de etnobotanice la stradă, iar organele de urmărire penală au făcut demersuri pentru prinderea și a altor persoane suspecte de săvârșirea acestui gen de infracțiuni.
În continuare, arată că după momentul arestării preventive dispusă față de inculpatul N., constatările jandarmilor din blocul respectiv au încetat și s-a sistat activitatea, aspecte care conduc la presupunerea și la concluzia că acesta era unul dintre cei implicați în săvârșirea acestui gen de infracțiuni.
În mare parte, martorii și-au schimbat depozițiile în fața instanței de judecată, Ministerul Public sesizându-se în acest sens pentru comiterea infr . de mărturie mincinoasă prev de art.260 Cod penal . Însă, totodată, rămân depozițiile martorilor date faza de urmărire penală, declarația inculpatului, probe care evidențiază aspecte de netăgăduit în cauză.
Recurentul inculpat N. C. A. în ultimul cuvânt, arată că la flagrant au fost descoperite 105 plicuri cu substanțe și precizează că este de acord cu Ministerul Public, dar nu în totalitate, întrucât el, personal, „nu a avut treabă cu această chestiune”.
Dezbaterile declarându-se închise, instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față:
Prin încheierea de ședință din data de 27.06.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ 13,
În baza art. 3002 C.pr.pen. rap. la art. 160 b alin.3 C.pr.pen. s-a mentinut masura arestarii preventive a inculpatului N. C. A. (fiul - și Tudorița, născut la data de 23.11.1983, deținut în arestul IPJ C.)
S-au respins cererile formulate de avocatul inculpatului privind revocarea/înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Măsurile dispuse s-au comunicat administratiei locului de detinere. Verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive, instanța a apreciat că măsura este legală, iar temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului subzistă în continuare.
Astfel,a reținut că asupra inculpatului N. C. A. planează suspiciunea rezonabilă că în perioada 06.09._13 ar fi procurat, transportat și depozitat, în mod repetat, diverse produse –prezentate sub formă de fragmente vegetale ori de pulbere,cunoscând că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive,pe care le-a comercializat în mai multe rânduri,către diverse persoane.
Raportat la circumstanțele reale în care se reține de către procuror, prin actul de sesizare, la acest moment procesual, că inculpatul ar fi comis infracțiunea de a cărei comitere este acuzat (inculpatul este acuzat că, ar fi pus în vânzare în mod repetat-în intervalul 6.09._13, produse psihoactive), caracterul repetat al activității infracționale cu un impact asupra sănătății persoanelor care consumă astfel de substanțe periculoase cu efecte halucinogene, sedative și depresive, din urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce (încurajarea indirectă și a altor persoane care să procedeze la punerea în vânzarea a substanțelor psihoactive noi), circumstanțele personale ale inculpatului care nu se află la primul conflict cu legea penală,în condițiile în care cercetarea judecătorească este în curs de desfășurare urmând a fi audiați ultimii martori din lucrări instanța a apreciat că la acest moment procesual nu este oportună punerea în libertate a inculpatului,De asemenea, pentru buna desfășurare a procesului penal ,s-a apreciat că se impune în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Față de cele expuse mai sus, ținând seama și de împrejurarea că în favoarea inculpatului nu au intervenit elemente noi din care sa rezulte că au dispărut sau schimbat temeiurile arestării, constatând că măsura arestării preventive are un caracter rezonabil, caracterul necesar al măsurii pentru interesul bunei desfășurări a procesului penal și caracterul proporțional al măsurii cu gravitatea acuzației penale formulate împotriva inculpatului și cu scopul urmărit,instanța a considerat că trebuie menținută măsura arestării preventive a inculpatului și, pe cale de consecință, respinse cererile privind revocarea /respectiv înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulate de avocatul inculpatului.
Instanța a mai reținut că sunt respectate exigențele ce decurg din art. 5 paragraf 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, având în vedere că durata măsurii arestării preventive dispusă față de inculpat nu a depășit un termen rezonabil, raportat la complexitatea cauzei.
Împotriva susmenționatei încheieri,în termen legal a declarat recurs inculpatul,criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru motivele inserate în practicaua care face parte integrantă din prezenta decizie,așa încât nu se impune reiterarea lor.
Examinând actele și lucrările dosarului și verificând încheierea recurată, în raport de criticile aduse și din oficiu ,conform art.385 ind. 6 alin.3 Cod proc. pen.,Tribunalul constată următoarele:
În mod corect instanța de fond a reținut că ,în raport de ansamblul materialului probator administrat ,temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive nu au încetat și nici nu au suferit modificări, în cauză subzistând indiciile temeinice impuse de art.143 Cod proc.pen.,care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul N. C. A. a comis faptele ,constând în aceea că, în perioada 06.09._13, ar fi procurat, transportat și depozitat în imobilul din C. ,. C, în mod repetat, diverse produse prezentate sub formă de fragmente vegetale ori de pulbere,cunoscând că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive,pe care le-a comercializat în mai multe rânduri,către diverse persoane.
De asemenea, rămâne incident temeiul prevăzut de art. 148 alin.1lit. f Cod proc.pen.,inculpatul fiind cercetat și trimis în judecată pentru o infracțiune pedepsită de lege cu închisoarea mai mare de 4 ani, totodată existând probe că lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică ,având în vedere gravitatea faptelor prin natura lor,infracțiunea fiind una de pericol,modalitatea concretă de comitere ,caracterul repetat ,rezonanța socială negativă deosebită la comiterea faptelor penale prin care sunt lezate relațiile sociale ce ocrotesc dreptul la sănătate al persoanelor, coroborat cu circumstanțele personale ale inculpatului, care nu are ocupație,care să-i permită asigurarea în mod licit a mijloacelor de trai,nu se află la primul conflict cu legea penală ,anterior fiind condamnat la pedeapsa închisorii cu suspendare sub supraveghere ,pentru infracțiunea de furt calificat,fiind în termenul de încercare ,astfel existând un grad ridicat de probabilitate ca acesta să reitereze un comportament similar .
Contrar susținerilor apărării ,măsura arestării nu încalcă prezumția de nevinovăție de care inculpatul beneficiază pe tot parcursul procesului penal,deoarece natura arestării preventive este aceea a unei măsuri procesuale prin care se realizează înlăturarea unui pericol concret pentru ordinea publică și în același timp desfășurarea corespunzătoare a procesului penal .
Cât privește susținerile inculpatului, referitoare la posibilitatea judecării sale în stare de libertate, din perspectiva probatoriului administrat,nu pot fi primite la acest moment procesual, urmând a fi analizate cu ocazia dezbaterilor pe fond a cauzei.
Toate aceste aspecte îndreptățesc a concluziona și prin prisma dispozițiilor art. 136 Cod proc.pen., că măsura arestării este de natură a asigura buna desfășurare a procesului penal,fără a constitui la acest moment procesual o măsură disproporționată în raport cu scopul recunoscut de legiuitor, garantând prezența inculpatului la judecată ,apărarea ordinii publice, descurajarea acestui gen de conduită antisocială, protejarea valorilor ocrotite de legea penală și este în acord și cu prevederile CEDO, în ceea ce privește restrângerea libertății individuale în cazurile de excepție și durata măsurii, care la momentul prezent se încadrează în limitele unui termen rezonabil.
Având în vedere considerentele expuse mai sus și în condițiile în care cercetarea judecătorească este în plină desfășurare ,temeiurile arestării subzistă iar elemente noi în favoarea inculpatului nu au apărut, nu se justifică o măsură preventivă mai puțin restrictivă de libertate,soluția instanței de fond este legală și temeinică,recursul inculpatului urmând a fi respins ca nefondat,în baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b Cod proc.pen.
Văzând și prevederile art.192 alin.2 Cod proc.pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b Cod proc. pen.,
Respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpatul N. C. A. împotriva încheierii de ședință din data de 27.06.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosar penal nr._ 13.
În baza art.192 alin.2 Cod proc.pen.,obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi ,02.07.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
C. D. N. A. L. L.
Grefier,
C. C. D.
RED./TEHNORED.DEC.JUD.N.A.-02.07.2013-3ex.
| ← Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... | Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... → |
|---|
