Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 125/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 125/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 06-02-2013 în dosarul nr. 30850/212/2012/a3
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CONSTANTA
-DECIZIA PENALĂ NR.125.-
Ședința publică din data de 06.02.2013
PREȘEDINTE: M. V.
JUDECĂTORI: A. A.
: N. A.
GREFIER: C. B.
- cu participare PROCUROR – M. Ț.
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de inculpații C. P.-L., fiul lui V. și Tudorița, născut la data de 21.07.1989 în mun. București, CNP_ si C. M. A., fiul lui V. și Tudorița, născut la data de 28.01.1986, în mun. C., CNP_, ambii deținuți în Penitenciarul Poarta Albă, judetul Constanta, împotriva încheierii de ședință din data de 01.02.2013 pronunțată de Judecătoria Constanta, în dosarul penal nr._ 12.
La apelul nominal făcut în ședință publică, cu respectarea disp. prev. de art.297 alin.1 cod procedură penală, se prezintă recurenții inculpati C. P. L. si C. M. A., în stare de arest si asistat de apărătorul ales D. M., în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită, citarea fiind efectuată cu respectarea disp. prev. de art.176-181 cod procedură penală.
Recursurile sunt declarate cu respectarea disp.prev. de art.385 ind.2 cod procedură penală în termenul prev. de art.385 ind.3 cod procedură penală, nemotivate cu respectarea disp. prev. de art.385 ind.10 cod procedură penală.
În baza art.301 cod procedură penală instanța întreabă părțile dacă au cereri, excepții de formulat.
Reprezentantul Parchetului arată că nu are cereri, exceptii ori alte chestiuni prealabile de formulat.
Apărătorul recurenților inculpati, avocat D. M., după ce a luat legătura cu inculpatii, arată că nu are de formulat cererii, exceptii ori alte chestiuni prealabile de formulat.
Instanța constată recursurile în stare de judecată si în baza art.385 ind.13 cod procedură penală acordă cuvântul în susținerea motivelor de recurs.
Apărătorul recurenților inculpati C. P. L. si C. M. A., avocat D. M.,, având cuvântul, solicită admiterea recursurilor declarate de inculpati, casarea încheierii instanței de fond ca fiind nelegală si netemeinică si rejudecând solicită a se dispune în principal revocarea măsurii arestării preventive iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, având în vedere că inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică, acesta nu mai este de actualitate în raport de timpul scurs de la luarea măsurii arestării preventive. De asemenea, în ceea ce priveste rezonanta socială a faptei, consideră că s-a diminuat starea de nesigurantă, raportat si la atitudinea sinceră a inculpatilor care au recunoscut săvârsirea faptelor si chiar dacă sunt recidivisti, apreciază că nu înseamnă că inculpatii nu pot beneficia de de înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Consideră că în situatia în care se va dispune judecarea acestora în stare de libertate, nu se va împiedica buna desfăsurare a procesului penal întrucât acestia nu se vor sustrage de la judecată iar în acest sens potrivit disp.art.136 alin.1 cod procedură penală se poate dispune luarea unei măsuri restrictive de libertate, chiar si în situatia în care acestia nu doresc să se prevaleze de disp.art.320 ind.1 Cod procedură penală întrucât doresc să se afle adevărul în prezenta cauză.
Face precizarea că desi parchetul deținea date cu privire la activitatea celor doi inculpați nu a luat măsuri împotriva acestora, nu a constatat la timp și în mod util faptele. În aceste condiții apreciază că inculpații ae fost lipsiți de o anchetă echitabilă, conform art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Din declaratiile martorilor audiați rezultă că acestia au cumpărat de la inculpați însă marfa comercializată de aceștia nu creează dependență.
În concluzie, solicită admiterea recursurilor declarate de inculpati, casarea încheierii instanței de fond si rejudecând în principal solicită revocarea măsurii arestării preventive si judecarea acestora în stare de libertate iar în subsidiar solicită a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, solicită respingerea recursurilor declarate de inculpati, ca nefondate si menținerea încheierii instanței de fond ca fiind legală si temeinică întrucât în mod corect s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive față de acestia, având în vedere că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri subzistă în continuare, raportat si la modalitatea de săvârșirea a faptei, respectiv în baza aceleiași rezoluții infracționale, au efectuat operațiuni de punere în vânzare a produselor știind că sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive - inculpatul C. P.-L., în perioada martie - noiembrie 2012, iar inculpatul C. M.-A., în perioada iunie - noiembrie 2012, precum si la atitudinea de negare a săvârșirii faptelor si persistenta infracțională duce la concluzia că nu se poate dispune față de inculpati luarea unei măsuri restrictive de libertate, în conditiile în care acestia sunt recidivist postcondamnatori si nu au înteles clementa instantei.
Mai mult, din declaratiile martorilor mentionati în rechizitoriu se demonstrează că în afară de cele trei acte materiale pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a celor doi inculpati, acestia făceau de regulă acest lucru, astfel că au comis în mai multe rânduri această activitate infractională si chiar dacă nu au fost trimisi în judecată si pentru aceste fapte, consideră că se impune a se retine de către instantă acest aspect întrucât din acest motiv se află în stare de recidivă iar această situatie constituie un element de care judecătorul tine seama la verificarea incidentei disp.art.148 lit.f cod procedură penală.
Față de aceste considerente, solicită respingerea recursurilor declarate de inculpati, ca nefondate si mentinerea încheierii instantei de fond ca fiind legală si temeinică, apreciind că nefiind oportună a se dispună față de inculpati luarea unor alte măsuri restrictive de libertate.
Apărătorul recurentilor inculpati C. P. L. si C. M. A., avocat D. M., având cuvântul, în replică, solicită a se avea în vedere si faptul că la momentul respectiv invocat de către reprezentantul Parchetului s-a apreciat că inculpatii nu prezentau pericol pentru ordinea publică si au fost lăsati să continue activitatea infractională, sens în care apreciază că nu este echitabil modul în care a fost efectuată urmărirea penală.
Recurentul inculpat C. P. L., în ultim cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului ales, solicită să fie judecat în stare de libertate întrucât doreste să se angajeze.
Recurentul inculpat C. M. A., în ultim cuvânt, solicită să fie judecat în stare de libertate si precizează că este de acord cu concluziile apărătorului ales.
Instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra recurasurilor penale de fata:
Prin incheierea din data de 1.02.2013 pronuntata de Judecatoria Constanta in dosarul nr._ 12 s-a dispus:
-În baza art.300 indice 2 raportat la art.160 indice b C. proc.pen., constată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților C. P.-L. si C. M. A. și menține această măsură față de ambii inculpați.
-Respinge cererea de revocare/înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulată de apărătorul inculpaților, ca nefondată.
Pentru a pronunta aceasta incheiere instanta de fond a retinut ca, la data de 06.12.2012, a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanta sub nr._ 12 adresa nr.78 D/P/2012 a Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial C., prin care a fost înaintat dosarul de urmărire penală cu același număr, prin rechizitoriul întocmit fiind trimiși in judecată, în stare de arest preventiv, inculpații C. P.-L. și C. M. A., cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunii de efectuare fără autorizație de operațiuni cu produse știind că sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, în formă continuată, prevăzută de art.16 alin. 1 din Legea nr.194/2011 cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal și a art.37 lit.a Cod penal, reținându-se, conform acuzării, în sarcina acestora, în baza aceleiași rezoluții infracționale, au efectuat operațiuni de punere în vânzare a produselor știind că sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive - inculpatul C. P.-L., în perioada martie - noiembrie 2012, iar inculpatul C. M.-A., în perioada iunie - noiembrie 2012.
În cursul urmăririi penale, prin încheierea nr.310/ 16 noiembrie 2012
a Judecătoriei C., dispusă în dosar nr._/212/2012 s-a admis propunerea de arestare preventivă a ambilor inculpați, pe o durata de 29 zile incepand cu 16.11.2012 pana la data de 14.12.2012 inclusiv, avându-se în vedere că în cauză există indicii temeinice privind săvârșirea de către inculpați a infracțiunilor pentru care sunt cercetați (fiind incidente disp.art. 143 C.pr.penală) și, de asemenea, că sunt întrunite condițiile prev. de art. 148 lit. c și f C.pr.penală.
Analizând întregul material probator aflat în dosarul de urmărire penală, instanța apreciază că măsura arestării preventive luata față de inculpați este legală și temeinică, iar temeiurile care au determinat luarea acesteia subzistă și în prezent, neexistând elemente noi care sa opereze in favoarea acestora și care sa justifice revocarea arestării sau înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, astfel că măsura privativă de libertate va fi menținută.
Astfel, asupra inculpaților planează suspiciunea rezonabilă că au săvârșit o infracțiune gravă (efectuare fără autorizație de operațiuni cu produse știind că sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, în formă continuată, în opinia acuzării) pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani si exista probe certe ca lăsarea in libertate a acestora prezintă pericol concretpentru ordinea publică.
Raportat la natura infracțiunilor de care sunt acuzați, de împrejurările în care sunt suspectați inculpații că ar fi comis infracțiunile (vânzare în mod repetat, într-un loc aglomerat, în zona imediat învecinată unor instituții de învățământ în care își realizează instrucția școlară elevi și studenți, care au putut fi astfel cu ușurință atrași în cercul vicios al unor consumatori, de produse psihoactive), ținând cont și de cantitatea, natura substanței traficate, aptă să afecteze sănătătatea persoanelor care consumă astfel de substanțe periculoase cu efecte halucinogene, sedative și depresive (chiar inculpații declarând că au fost consumatori de substanțe psihoactive, însă au renunțat la consumul de asemenea substanțe întrucât, din cauza efectelor depresive ale acestor substanțe nu mai puteau realiza activitatea de punere în vânzare a substanțelor psihoactive), din urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce (încurajarea indirectă și a altor persoane care să procedeze la punerea în vânzarea a substanțelor psihoactive noi), și de circumstanțele personale ale inculpaților, care sunt acuzați că, deși au fost depistați de poliție în trei rânduri fiecare cu substanțe psihoactive, de fiecare dată explicându-li-se că vânzarea acestor produse este ilegală, nu numai că au continuat vânzarea acestor substanțe, dar au și mărit cantitatea de marfă comercializată; se ține seama și persoana fiecărui inculpat care se află în stare de recidivă postcondamnatorie, aflându-se în cursul de incercare al suspendării condiționate, respectiv sub supraveghere, cu privire la pedeapse anterioare stabilite pentru infracțiuni de furt calificat, ceea ce denotă că inculpații nu a constientizat avertismentul dat de societate, ca trebuie sa-si adapteze comportamentul la normele sociale ocrotite de lege, precum și de împrejurarea că inculpații nu au ocupație și nici loc de muncă stabile prin care sa obtina în mod licit mijloacele de trai, existând riscul ca aceștia, în stare libertate, să reia activitatea infracțională.
Totodată, instanța reține că măsura arestării preventive nu a depășit o durată rezonabilă raportat atât la intervalul de timp de la luarea măsurii arestării preventive (16.11.2012), cât și la complexitatea cauzei și la necesitatea administrării nemijlocite a întregului probatoriu, față de atitudinea inculpaților care nu au înțeles să se prevaleze de dispozițiile art.320 indice 1Cod proc.pen.
Impotriva acestei incheieri au declarat recurs inculpatii Canciulescu P. L. si Canciulescu M. A., criticand-o sub aspectul nelegalitatii si netemeiniciei, in sensul ca, in mod gresit a apreciat instanta de fond ca se impune mentinerea starii de arest fata de inculpati, in conditiile in care oricum inca din faza de urmarire penala li s-a aplicat un tratament juridic incorect, fiind lasati de organele de urmarire penala sa-si continue activitatea infractionala, apoi s-a luat cea mai grava dintre masurile preventive, cand un control al inculpatilor s-ar fi putut realiza si prin luarea unei alte masuri preventive, cum ar fi aceea a obligarii de a nu parasi localitatea.
Examinand sentinta penala recurata, prin prisma criticilor formulate si din oficiu, tribunalul apreciaza ca, recursurile declarate in cauza sunt nefondate si urmeaza sa fie respinse.
In mod corect a apreciat instanta de fond ca, temeiurile care au stat la baza luarii masurii arsetarii preventive subzista si nu exista elemente noi care sa opereze in favoarea celor doi inculpati, ba mai mult, materialul probator administrat in cauza intareste ideea ca, inculpatii trebuie sa ramana in continuare in stare de arest preventiv, fata de conduita adoptata de acestia, care si-ar fi facut o adevarata ocupatie din distribuirea unor substante cu efecte halucinogene, sedative și depresive.
Se constata ca se mentin indiciile temeinice privite in sensul impus de dispozitiile art. 143 C.p.p., ca inculpatii pot fi banuiti de comiterea infractiunii deduse judecatii, cea prevăzută de art.16 alin. 1 din Legea nr.194/2011 cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal si totodata subzista si conditiile prevazute de art. 148 lit.f C.p.p., in sensul ca, pedeapsa prevazuta de lege este mai mare de 4 ani, iar inculpatii odata lasati in stare de libertate prezinta un real pericol pentru ordinea publica, acesta fiind privit prin prisma naturii infractiunii ce li se retine in sarcina, a usurintei cu care acestia se presupune ca recurgeau la activitatea ilicita, de vindere a unor substante interzise si de a se apropia de persoane tinere, tentate sa experimenteze riscandu-si sanatatea si carora le vindeau produse psihoactive, in apropierea unitatilor de invatamant sau in loc public, desi era lesne de inteles pentru inculpati ca aceasta activitate a lor este ilegala si periculoasa atat pentru ei cat si pentru altii.
Inculpatii nu au beneficiat de un tratament juridic inadecvat in faza de urmarire penala, asa cum se sustine in aparare, ci doar oraganele abilitatea le-a acordat clementa, in speranta ca aceasta va fi apreciata si inculpatii isi vor adapta comportamentul, numai ca, inculpatii nu numai ca au trecut peste aceasta clementa ci, dupa cum se sustine prin actul de inculpare, si-au continuat nestingheriti activitatea infractionala aducatoare de venituri consistente si sigure, in conditiile in care inculpatii nu erau cunoscuti ca fiind persoane care sa aiba o ocupatie anume. Acestia au desconsiderat si institutia suspendarii conditionate respectiv a suspendarii sub supraveghere de care beneficiau pentru condamnari anterioare, fiind preocupati mai mult de a face rost de bani, in mod facil, decat de respectarea legii si a normelor de conduita sociala.
Avand in vedere intervalul scurt de timp ce a trecut de la momentul luarii masurii arestarii preventive fata de cei doi inculpati, instanta de recurs apreciaza ca, in mod corect s-a dispus si respingerea cererii de inlocuire a masurii arestarii preventive cu masura obligarii de a nu parasi localitatea, masura arestarii preventive mentinuta fata de cei doi inculpati, fiind singura in masura sa asigure un climat de securitate in randul comunitatii si o buna desfasurare a procesului penal.
Pentru aceste motive, recursurile declarate de recurentii inculpati Canciulescu P. L. si Canciulescu M. A., vor fi respinse ca nefondate, cu consecinta obligarii acestora la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b C. Pr. P.. respinge, ca nefondate, recursurile formulate de recurentii – inculpati C. P.-L., fiul lui V. și Tudorița, născut la data de 21.07.1989 în mun. București, CNP_ si C. M. A., fiul lui V. și Tudorița, născut la data de 28.01.1986, în mun. C., CNP_, ambii deținuți în Penitenciarul Poarta Albă, judetul Constanta, împotriva încheierii din data de 1.02.2013, pronunțată de Judecătoria Constanta, în dosarul nr._ /212/2012.
În baza art. 192 alin.2 C. Pr. P.. obligă recurentii inculpati C. P. L. si C. M. A. la plata a cate 50 lei fiecare, reprezentand cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6.02.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. V. A. A. N. A.
GREFIER,
C. B.
red.jud.fond.A.M. L.
Tehnored.jud.dec.A.A.
4 ex./7.02.2012
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
