Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 49/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 49/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 16-01-2013 în dosarul nr. 207/256/2013/a1
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 49
Ședința publică din data de 16.01.2013
PREȘEDINTE – I. C. S.
JUDECĂTORI – A. A.
- C. D.
GREFIER – N. L.
Cu participarea PROCUROR – M. Mergeane
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul C. TARIK fiul lui M. și M., nascut la data de 15.04.1972, împotriva încheierii din data de 14.01.2013 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr._ 13.
La apelul nominal făcut în ședința publică,cu respectarea disp.art.297 alin. 1.cod pr. penală, a răspuns recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de apărător ales N. A., în baza delegației avocațiale atașată la dosar.
Procedură legal îndeplinită, citarea fiind efectuată cu respectarea disp.art.176-181 cod pr.penală.
Recursul este declarat cu respectarea dispozițiilor art.385/2 Cod pr.penală, în termenul prevăzut de art.385/3 Cod pr. penală.
Constatând că nu sunt cereri, excepții sau alte chestiuni prealabile de formulat, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri în baza art.385/13 Cod pr. penală.
Apărătorul recurentului inculpat, avocat N. A. având cuvântul, solicită admiterea recursului formulat împotriva încheierii instanței de fond, casarea acesteia apreciind ca fiind nelegală și netemeinică. Rejudecând, solicită revocarea măsurii arestării preventive.
În motivarea încheierii pronunțate de instanța de fond se constată că se impune menținerea măsurii arestării preventive, existând indicii temeinice că a săvârșit faptele pentru care este cercetat, precum și faptul că a fost finalizată urmărirea penală, a fost întocmit actul de sesizare al instanței . Arată că este normal ca urmărirea penală să se finalizeze și să se întocmească un act în acest sens. Simpla întocmire a rechizitoriului nu poate fi considerat un motiv de menținere a măsurii arestării preventive.
Se mai motivează că inculpatul trebuie să fie la dispoziția organelor de urmărire penală, dar nici măcar nu s-a făcut o analiză a probelor.
Alt motiv ar prezenta complexitatea cauzei. Solicită a se constata că în cauză este cercetat un singur inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la furt calificat și tâlhărie. Cauza nu este deloc complexă. Textul de lege nu vorbește despre numărul mare de fapte, sau modalitatea de comitere . Este vorba de un telefon, pe care l-ar fi dat inculpatul și ar fi încercat să influențeze comportamentul altor persoane. Solicită a se constata că din probele administrate în cauză, nu rezultă că inculpatul C. T. ar fi făcut acest lucru.
Se mai vorbește despre prevenirea impactului dintre inculpat și celelalte persoane implicate. Dar, făptuitorii au fost deja condamnați. În ce constă acest impact?
A se avea în vedere situația familială și starea socială, având în vedere documentele de la dosar: este un familist convins, are o afacere prosperă, respectiv este crescător de animale, având 1200 capete ovine, cu un magazin de desfacere, un număr mare de angajați, respectiv 50, care au familii la rândul lor.
Referitor la prevenirea de săvârșirea de noi infracțiuni, arată că nu s-a făcut dovada în acest sens.
Reiterează cererea privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, solicitând aplicarea dispozițiilor art. 136 lit. b sau c Cod procedură penală, cu stabilirea obligațiilor conform art 145 Cod procedură penală pentru asigurarea unei bune garanții de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea dispozițiilor încheierii recurate. Apreciază că în mod corect instanța de fond a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Solicită a se avea în vedere subzistența temeiurilor ce au stat la baza luării măsurilor arestării preventive, față de gravitatea faptei reținute în sarcina sa, fiind necesară protejarea opiniei publice.
Analizând probele de la dosar, apreciază că în mod corect prima instanță a respins cererea formulată în subsidiar ca nefondată, având în vedere că din probele administrate rezultă existența infracțiunii, motiv pentru care solicită respingerea recursului ca nefondat.
Recurentul inculpat C. T., având ultimul cuvânt, solicită să fie cercetat în stare de libertate, cu precizarea că este de acord cu concluziile apărătorului său.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului penal declarat de inculpatul C. T.:
Prin Încheierea de ședință din 14.01.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ s-a dispus:
„Respinge excepția nulității absolute invocată de inculpat, prin apărător, ca neîntemeiată.
În baza art. 3001 alin. 1 Cod procedură penală;
Constată legală și temeinică măsura arestării preventive luate față de inculpatul C. T. - CNP_, fiul lui M. si M., născut la data de 15.04.1972 în Yumurtalik - Turcia, posesor al cărții de rezidență nr. 31957RTR valabilă până la data de 27.08.2015, cu domiciliul în mun. C., ., ., jud. C., în prezent în stare de arest preventiv în Centrul de Reținere și Arestare Preventivă al I.P.J. C., județul C. prin încheierea nr. 58/18.12.2012 și mandatul nr. 81/18.12.2012 emis de Judecătoria Medgidia în dosarul nr._, definitivă prin încheierea nr. 344 din data de 20.12.2012 a Tribunalului C..
În baza art. 3001 alin. 3 Cod procedură penală,
Menține starea de arest a inculpatului C. T., dar nu mai mult de 60 de zile.
Măsura se aduce la cunoștință inculpatului prin administrația locului de deținere.
Respinge ca neîntemeiată cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.”
Pentru a dispune în acest mod, prima instanță a reținut că măsura arestării preventive luată față de inculpat este temeinică și legală, iar temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri subzistă și justifică în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Cu privire laexcepția nulității absolute, invocată de apărătorul inculpatului, instanța a respins excepția motivat de faptul că în toate declarațiile date în cursul urmăririi penale inculpatul a fost asistat de apărător ales, mai mult decât atât fapt certificat prin filele nr. 309-310 DUP, în care inculpatul a fost audiat și a beneficiat de un traducător autorizat în persoana lui O. Edip, care semnează și parafează declarația acestuia. Totodată la toate declarațiile date de inculpat în faza de urmărire penală acesta precizează că nu are nevoie de interpret, cunoaște foarte bine limba română și nu a dorit să uziteze de interpret.
Potrivit art.3001 alin.1 Cod procedură penală, „După înregistrarea dosarului la instanță, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța este datoare să verifice din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive.”
Conform alin.2 al aceluiași articol „Dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.”
Potrivit alineatului 3 al aceluiași articol, „Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța menține, prin încheiere motivată, arestarea preventivă. Dispozițiile art. 159 alin. 3, 4, 5 și 11 se aplică în mod corespunzător.”
Instanța a reținut că măsura arestării preventive a fost luată față de inculpatul C. T. cu respectarea temeiurilor de drept invocate, în condiții de deplină concordanță cu prevederile ce reglementează limitarea libertății persoanei – în cazuri de excepție, apreciind că și în prezent se mențin aceleași temeiuri, pentru ca inculpatul să rămână în stare de arestare preventivă, stare necesară bunei desfășurări a procesului penal, conservării probelor, prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni, dar și protejării ordinii publice, dată fiind rezonanța socială a faptelor de acest gen în rândul comunității.
Astfel, din actele dosarului de urmărire penală există probe și indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul C. T. a săvârșit acte materiale ce pot întruni elementele constitutive ale infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată. În acest sens sunt mijloacele de probă pe care se întemeiază rechizitoriul, ce nu au fost infirmate în cursul judecății.
Menținerea în continuare a măsurii arestării preventive este justificată, prin îndeplinirea condițiilor prevăzute de art.143 al.1 Cod procedură penală în privința persistenței indiciilor temeinice (cu atât mai mult cu cât urmărirea penală s-a finalizat și s-a întocmit actul de sesizare al instanței), cu reținerea și a cazurilor de arestare preventivă prevăzut de art.148 al.1 lit. b și f Cod procedură penală și în realizarea scopului înscris în art.136 al.1 Cod procedură penală, a criteriilor complementare prevăzute de art.136 al. 8 Cod procedură penală.
În baza acestei înțelegeri intervenite între inculpat și restul persoanelor descrise anterior, în noaptea de 22/23.08.2012, numiții P. A., P. P., P. I., P. Mamut (poreclit Bagabonții) și P. A. (poreclit Algean), nepotul lui P. A., A. C., Șaban Sazghin (poreclit Picui), A. Givan, A. Muzichir și M. M. (poreclit Măgăruș), animați de oportunitatea obținerii sumelor de bani promise de inculpat, s-au deplasat către ferma numitului Ablagi Haidar cu intenția de a-i sustrage animalele. Din cauza întunericului și a gradului de instrucție personală a participanților, aceștia nu au mai ajuns la destinația convenită, ci au nimerit la stâna părții vătămate Izet Irfan.
În organizarea grupării infracționale descrise, P. A. și pomac Ildâz aveau calitatea de coordonatori - prin discuții telefonice – iar restul participanților desfășurau activitatea materială de sustragere, astfel: P. P., P. Mamut (Bagabonții) și P. A. (Algean) așteptau lângă cele două autoutilitare cu care se deplasaseră la fața locului la o distanță mai mare de stână pentru a observa dacă se apropie cineva, iar ceilalți cinci participanți s-au deplasat pe jos pe câmp până la stâna părții vătămate unde au procedat la scoaterea animalelor din țarc și conducerea acestora către vehicule.
Din cauza nepriceperii și temerii, cea mai mare parte dintre cele 230 ovine s-au împrăștiat pe câmp, autorii furtului reușind să încarce cca. 30 de animale.
Animalele au fost transportate la ferma lui C. F. pe care autorii nu au reușit să o localizeze inițial, ci numai în urma unei discuții telefonice purtate, în jurul orelor 03:36, între făptuitorul P. I. și inculpatul C. T. care le-a dat coordonatele concrete ale locației. Imediat după discuția cu P. Ildâz, inculpatul l-a apelat telefonic pe C. F. însă acesta nu i-a răspuns.
De la ferma martorului C. F., inculpatul a preluat ovinele în următoarele două seri. Animalele erau vii și la preluarea lor de către inculpat, fapt ce rezultă din declarațiile numiților C. F. și C. M..
În ceea ce privește temeiul prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală se regăsește în cazul acuzațiilor de săvârșire a unor astfel de infracțiuni.
În legătură cu aprecierea asupra pericolului pentru ordinea publică, instanța a avut în vedere și acuzația referitoare la modalitatea de săvârșire a infracțiunii.
Instanța a considerat că este în interesul bunei desfășurări a procesului ca inculpatul să fie la dispoziția organelor de urmărire penală în stare de arest, tocmai pentru ca actele de urmărire ce se vor efectua în continuare să se desfășoare în condiții optime. De altfel, aceasta este și rațiunea pentru care măsura arestării preventive are un caracter pur procesual, iar prin luarea acesteia în condițiile legii, cu caracter de rezonabilitate, nu se aduce atingere prezumției de nevinovăție. De asemenea, instanța a mai apreciat că luarea măsurii preventive este necesară având în vedere complexitatea cauzei, numărul de fapte reținute în sarcina inculpatului, precum și modalitatea în care se presupune că au fost săvârșite acestea, la care se adaugă necesitatea administrarea unui probatoriu consistent și de filtrare logică a acestuia.
Analizând actele dosarului de urmărire penala, raportat la disp. art. 300 ind. 1 cod pr.pen. și la temeiurile invocate la dispunerea măsurii arestării, instanța a constatat că măsurile preventive au fost dispuse cu respectarea dispozițiilor legale, respectiv art. 136 Cod procedură penală privind buna desfășurare a procesului penal și art. 143 și 148 lit.b și f Cod procedură penală.
Instanța a apreciat că, față de gravitatea faptelor de întregul comportament al inculpatului, care nu are respect pentru patrimoniul persoanei, a încercat să influențeze declarațiile unor participanți și tocmai pentru acest motiv este temeinică măsura arestării preventive pentru a preîntâmpina un eventual impact între inculpat și ceilalți participanți la săvârșirea faptei în vederea unei bune administrări a actului de justiție.
Față de aceste considerente, instanța a reținut că măsura arestării preventive a fost luată în condiții de legalitate și temeinicie față de inculpat, cu respectarea temeiurilor de drept invocate în condiții de deplină concordanță cu prevederile ce reglementează limitarea libertății persoanei – în cazuri de excepție, apreciind că și în prezent se mențin aceleași temeiuri pentru ca inculpatul să rămână în starea de arest preventiv, necesară, în aceasta fază procesuala, desfășurării normale a cercetării judecătorești, conservării probelor, prevenirii de noi fapte penale, dar si protejării ordinii publice, având în vedere momentul procesual, instanța neîncepând cercetarea judecătorească.
În consecință instanța a constatat legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatului și a menținut starea de arest preventiv a acestuia.
Instanța a apreciat că o altă măsură preventivă luată față de inculpat nu este suficientă pentru asigurarea scopului măsurii preventive și al procesului penal, în raport și de gradul de pericol social al infracțiunilor care fac obiectul judecății și de necesitatea prevenirii săvârșirii altor infracțiuni, motiv pentru care nu se impune înlocuirea măsurii arestării preventive luate față de inculpați cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, mai permisivă și mai blândă.
S-a constatat că în cauză nu au apărut temeiuri care să justifice revocarea măsurii preventive a arestării acestuia.
Având în vedere necesitatea protejării interesului public, efectuarea cu celeritate a cercetării judecătorești, instanța a apreciat că este necesară menținerea inculpatului în stare de arest preventiv.
Împotriva acestei Încheier a declarat recurs inculpatul C. T., solicitând casarea și rejudecând să nu se mai mențină măsura arestării preventive, iar în subsidiar înlocuirea arestării cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Examinând încheierea recurată atât prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art.386/6 alin 3 cod pr penală, Tribunalul constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin Rechizitoriul nr.5188/P/2012 din 11.01.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C. T. pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la furt calificat, în stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art.25 rap. La art. 208 alin.1, art. 209 alin. 1 lit.a,g Cod penal cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit.a Cod penal.
În sarcina inculpatului s-a reținut că i-a determinat cu intenție, prin promisiunea remunerării cu sume de bani pe numiții P. A., P. P., P. MAMUT și A. C. să sustragă ovine, acțiune urmată de luarea de către aceștia a hotărârii de a sustrage bunurile și ulterior de punerea în aplicare a acestei hotărâri, cu consecința prejudicierii părții vătămate Izet Irfan cu suma de 18.000 lei.
Prin încheierea de ședință nr. 58/18.12.2012 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul nr._, definitivă prin încheierea nr. 344/20.12.2012 a Tribunalului C., în baza art. 1491 alin.9 și alin. 10 Cod procedură penală, cu referire la art. 148, alin.1, lit. b și lit. f, cu referire la art. 136, alin. 1, lit. d și art. 68¹ Cod procedură penală,, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului C. T., pentru o perioadă de 30 zile, începând cu data de 18.12.2012 până la data de 15.01.2013, inclusiv.
Tribunalul observă că prima instanță a realizat o apreciere corectă a cauzei atât din perspectiva legalității măsurii arestării preventive, cât și din perspectiva necesității menținerii măsurii arestării preventive a inculpatului la acest moment procesual.
Instanța de fond a analizat în concret pericolul social pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului, atât din perspectiva faptei comise, cât și din elementele de natură a contura personalitatea inculpatului.
Din analiza amănunțită a datelor culese prin activitatea specifică de investigație, astfel cum rezultă din actele și lucrările dosarului de urmărire penală Tribunalul constată că există probe, în sensul art.143 Cod pr.pen și 681 Cod procedură penală din care se conturează presupunerea legitimă că inculpatul a comis acte reprobabile îndreptate împotriva patrimoniului persoanelor, faptă pedepsită cu închisoarea mai mare de 4 ani.
Este de domeniul evidenței ca prin lăsarea inculpatului in libertate se creează un pericol concret pentru ordinea publică, pericol care rezultă din natura și gravitatea faptei pentru care este cercetat – inculpatul a instigat pe coinculpați la comiterea faptei de furt calificat, din atingerea relațiilor sociale ce ocrotesc atât patrimoniul persoanelor.
Totodată sunt de evidențiat și circumstanțele personale ale inculpatului care este cunoscut cu antecedente penale, din fișa de cazier judiciar rezultând că a fost condamnat definitiv pentru săvârșirea unei infracțiuni de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice la pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendare condiționată.
În speță este incident și cazul prev la art.148 lit.b Cod pr.penală, reținându-se că inculpatul a încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea martorului C. F. și a participantului A. C., dar și prin solicitarea și amenințarea adresată celorlalți coinculpați de a nu da declarații compromițătoare la adresa sa.
Aceste elemente, raportate la rezonanța negativă a faptei, la opinia publică care s-ar simți lipsită de apărarea autorităților dacă nu s-ar lua măsuri de izolare, cel puțin pe o perioadă de timp, a persoanelor care nu își pot adapta conduita la regulile impuse de lege, sunt de natură a releva necesitatea menținerii măsurii arestării preventive.
Mai mult elementele pozitive de natură a acracteriza persoana inculpatului nu sunt de natură a contrabalansa argumentele expuse anterior, fiind prioritară ocrotirea ordinii publice.
În atare situație, soluția instanței de fond privind menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului se justifică, fiind în conformitate cu piesele aflate la dosarul cauzei și adaptată scopului măsurilor preventive astfel cum este acesta reglementat în art.136 Cod procedură penală.
În prezența existenței temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive enunțate anterior, de prioritatea ocrotirii ordinii publice apare ca nesatisfăcătoare aplicarea unei măsuri preventive mai blânde.
Pentru toate aceste considerente, constatând legalitatea și temeinicia hotărârii primei instanțe, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de către inculpatul C. T..
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE :
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b Cod Procedură Penală,
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat C. T. împotriva Încheierii de ședință din 14.01.2013 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr._ 13.
În baza art.192 alin.2 Cod Procedură Penală
Obligă inculpatul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16.01.2013.
PreședinteJudecător Judecător
I. C. S. A. A. C. D.
Grefier,
L. N.
Tehnored, jud. ISC.
17.01.2013/ 3 exs.
| ← Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... | Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... → |
|---|
