Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 754/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 754/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 19-07-2013 în dosarul nr. 4020/256/2013/a3
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.754
Ședința publică din data de 19.07.2013
PREȘEDINTE – M. V.
JUDECĂTORI –L. I. B.
- T. V. G.
GREFIER – O. C.
Cu participarea PROCUROR – Grațiela L.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de recurentul inc.D. C., fiul lui N. și M., născut la data de 25.12.1985 în Municipiul Medgidia, județul C., împotriva încheierii de ședință pronunțată de Judecătoria Medgidia la data de 16.07.2013, în dosarul penal nr._ 13.
La apelul nominal făcut în ședința publică cu respectarea disp.prev.de art.297 alin.1 Cod pr.penală, se prezintă recurentul inculpat personal, în stare de arest preventiv, asistat de apărător ales, avocat I. E. în substituirea avocat D. A. în baza delegației de substituire pentru asistență judiciară obligatorie depuse la dosar și apărător desemnat din oficiu – avocat P. A. în substituirea avocat D. M., în baza delegației avocațiale de substituire depuse la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea disp.prev.de art.176-1812 cod pr.penală.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează părțile, obiectul cauzei, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual.
Recursul este declarat în termenul prev.de art.3853 cod pr.penală, nemotivat.
Instanța constată încetată delegația apărătorului desemnat din oficiu, având în vedere că s-a prezentat apărător ales, sens în care acordă onorariul cuvenit din fondurile Ministerului Justiției către Baroul de Avocați C., în favoarea avocatului substituent în cuantum de 25% din onorariul cuvenit, sens în care se va emite adresă către Baroul de Avocați C..
Instanța, în baza art.301 cod pr.penală, întreabă părțile dacă au cereri, excepții ori alte chestiuni prealabile de formulat și văzând că nu sunt, constată recursul în stare de judecată și, în baza art.38513 cod pr.penală, acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat I. E., având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat împotriva încheierii de ședință pronunțată de Judecătoria Medgidia la data de 16.07.2013, în dosarul penal nr._ 13, casarea încheierii recurate și rejudecând să se admită cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
Arată că s-a dispus arestarea preventivă în data de 30.04.2013, inculpatul se află de 3 luni arestat preventiv, la fond s-a prevalat de disp.art.320/1 cod pr.penală, instanța fondului a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, dar a fost atacată cu recurs și a fost admis recursul Ministerului Public.
În continuare, invocă Decizia nr.17/2011 a I.C.C.J., arătând că instanța de recurs a avut în vedere că temeiurile avute în vedere la arestarea preventivă subzistă.
Instanța când analizează cererea, trebuie să se raporteze la disp.art.160/2 al.2 cod pr.penală și să analizeze prin analogie cu temeiurile inițiale, dacă cererea este întemeiată.
Să se aibă în vedere că inculpatul a recunoscut fapta ce i se reține în sarcină și s-a amânat cauza deoarece erau neconcordanțe între declarațiile părții vătămate; în cauză nu sunt date că cercetat în stare de libertate inculpatul va zădărnici aflarea adevărului, va influența martori sau va impieta desfășurarea procesului penal.
Instanța învederează părților prezente să precizeze dacă în raport cu natura cererii, motivarea instanței de fond este conform legii.
Avocat I. E., având cuvântul, arată că instanța fondului nu a analizat disp.art.160/2 al.2 cod pr.penală și cu privire la scopul măsurii preventive, în condițiile în care inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei și nu vede de ce ar impieta desfășurarea procesului penal.
La dosarul cauzei este depusă scrisoare medicală din care rezultă că soția inculpatului are o sarcină dificilă, mai are 2 minori și este singurul întreținător al familiei.
Față de cele expuse, solicită admiterea cererii formulate de inculpat, ca întemeiată.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de recurentul inculpat ca nefondat, soluția instanței fondului fiind legală și temeinică.
Opinează că este inoportună lăsarea în libertate a inculpatului la acest moment procesual, este risc de repetabilitate în săvârșirea de infracțiuni, manifestă consecvență în acest sens, iar ca circumstanțe personale arată că are 14 condamnări, iar perioada arestării preventive nu este rezonabilă.
Împrejurarea că inculpatul a solicitat aplicarea disp.art.320/1 cod pr.penală va fi valorificată pe fondul cauzei, iar în ce privește motivarea, apreciază că aceasta corespunde având în vedere pag.5-6.
Recurentul inculpat în ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său și solicită să fie cercetat în stare de libertate, și lasă la aprecierea instanței.
Dezbaterile declarându-se închise, instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față:
Prin încheierea de ședință din data de 16.07.2013 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr._ 13, s-au dispus:
” Respinge – ca neîntemeiată – cererea de liberare provizorie sub control judiciar - formulată de inculpatul D. C., fiul lui N. și M., născut la data de 25.12.1985 în Municipiul Medgidia, județul C., CNP_, domiciliat în localitatea Satu Nou, comuna M. V., ., județul C., în prezent în stare de arest preventiv în Penitenciarul Poarta Albă, județul C..
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală;
Obligă pe inculpat către stat la plata sumei de 50 lei cu titlul de cheltuieli judiciare.
Cu recurs în termen de 24 de ore de la pronunțare pentru părțile prezente si de la comunicare pentru cele lipsă.
Se va comunica și Administrației locului de deținere.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 iulie 2013, orele13:30.”
Pentru a pronunța încheierea de ședință menționată prima instanță a avut în vedere, între altele, următoarele aspecte:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia nr. 1937/P/2013 din 23.05.2013, inculpatul D. C. a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, fiind învinuit de săvârșirea infracțiunilor de: ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 321 al. 1 Cod penal, portul fără drept la locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, a cuțitului, prevăzută de art. 2 al. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 rep., amenințarea prevăzută de art. 193 al. 1 Cod penal, lovirea sau alte violențe prevăzută de art. 180 al. 1 Cod penal, vătămarea corporală din culpă prevăzută de art. 184 al. 1 Cod penal, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prevăzută de art. 86 al. 1 din OUG nr. 195/2002 rep., părăsirea locului accidentului de către conducătorul vehiculului implicat într-un accident de circulație în urma căruia a rezultat vătămarea integrității corporale ori dacă accidentul s-a produs ca urmare a unei infracțiuni, prevăzută de art. 89 al. 1 din OUG 195/2002 rep., refuzul, împotrivirea sau sustragerea conducătorului unui autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, prevăzută de art. 87 al. 5 din OUG nr. 195/2002 rep., fiecare cu aplicarea art. 33 lit. a) Cod penal și 37 al. lit a și b Cod penal.
Prin Încheierea de ședință nr. 37/30.04.2013 a Judecătoriei Medgidia s-a dispus arestare preventivă a inculpatului D. C., fiul lui N. și M., născut la data de 25.12.1985 în Municipiul Medgidia, județul C., CNP_, domiciliat în localitatea Satu Nou, ., județul C., în cauza cu nr. 1937/P/2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia, pe o durata de 29 de zile, cu începere de la 30.04.2013 și până la 28.05.2013 inclusiv.
S-a reținut în sarcina inculpatului că în data de 26/27.04.2013, orele 2, fiind sub influența băuturilor alcoolice și fără a poseda permis de conducere, s-a deplasat cu auto marca BMW la barul administrat de PF D. M. din Satu Nou, .>
Inculpatul a pătruns în interior având asupra sa un bidon plin cu combustibil și a amenințat persoane aflate în bar, inclusiv pe Ceasong A., că intenționează să incendieze localul și să omoare pe toată lumea, provocând scandal.
În afara barului inculpatul a continuat activitatea infracțională și a luat un cuțit de vânătoare, cu ajutorul căruia l-a înțepat în zona spatelui pe Ceasong A..
Inculpatul s-a urcat din nou la volanul autoturismului, a pierdut controlul volanului și l-a călcat cu roata stângă față peste picior pe B. L. A. și apoi a părăsit locul accidentului, refuzând recoltarea de probe biologice.
Prin încheierea penală menționată s-a reținut faptul că: în sensul art. 143 Cod pr.pen. și 681 Cod procedură penală, există probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală.
Instanța de fond a reținut că sunt întrunite disp. art.148 alin. 1 lit. d și f teza I Cod procedură penală.
Cât privește teza a II a art. 148 alin. 1 lit.f teza I Cod procedură penală, respectiv pericolul concret pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică cercetarea inculpatului in stare de libertate, instanța va reține că, în absența unei definiții legale a acestei noțiuni, vor fi avute în vedere criteriile prevăzute de art.5 din Convenție, precum si de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. În acest sens, Curtea s-a pronunțat că, în măsura în care și dreptul național o recunoaște, prin gravitatea si reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita o tulburare a societății de natură să justifice o detenție preventivă, însă doar pe un termen rezonabil ( Hot.C.E.D.O., Letellier vs. Franta, -26.06.1991).
S-a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică, care rezultă din multitudinea faptelor săvârșite și antecedentele penale ale acestuia, dar și din rezonanța socială negativă a acestor fapte antisociale în rândul opiniei publice căreia i se creează un sentiment de temere și insecuritate precum și de apreciere negativă a reacției organelor legii.
În acord cu cele expuse mai sus, s-a respins ca nefondată cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a interdicției de a părăsi localitatea sau țara.
Libertatea individuală și siguranța persoanei sunt inviolabile, arestarea persoanei fiind o excepție permisă doar în cazurile și cu procedura prevăzută de lege.
Deși arestarea preventivă este o măsură excepțională, față de scopul procesului penal și de probele administrate până în prezent, instanța apreciază că propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia de arestare preventivă a inculpatului este întemeiată și va fi admisă, aceasta constituind o măsura necesară și proporțională apărării ordinii de drept.
Judecătorul de fond a mai arătat că, în data de 27.06.2013, inculpatul D. C., prin apărător, a formulat cerere de liberare provizorie sub control judiciar.
Prin încheierea din data de 28.06.2013, Judecătoria Medgidia a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
Pentru a decide astfel, instanța a avut în vedere următoarele argumente:
„ÎCCJ prin Decizia nr. 17/17.10.2011 a statuat în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.160 ind 8a alin. 2 teza a II a și alin. 6 teza a II a din Codul de procedură penală că:
„Instanța de judecată, în cadrul examenului de temeinicie a cererii de liberare provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune, în cazul în care constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă, verifică în ce măsură buna desfășurare a procesului penal este ori nu împiedicată de punerea în libertate provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune a învinuitului ori inculpatului.”
Potrivit acestor dispoziții rezultă că liberarea provizorie sub control judiciar se analizează indiferent de motivele pentru care s-a dispus arestarea preventivă, fără a mai necesară încă o apreciere cu privire la acele temeiuri, dar având ca punct de plecare aceste temeiuri prin asocierea acestora cu dispozițiile din art.1602 alin. 2 cod procedură penală și cu scopul procesului penal, întrucât inexistența sau schimbarea temeiurilor inițiale atrage aplicabilitatea altor instituții de drept procesual penal: revocare, înlocuirea măsurii.
Cum prin Decizia Tribunalului s-a constatat subzistența temeiurilor care au dus la arestarea preventivă, instanța va analiza îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 1602 din Codul de procedură penală și având în vedere necesitatea bunei desfășurări a procesului penal.
La dosarul cauzei nu există date din care să rezulte că este necesară privarea de libertate pentru a-l împiedica să mai săvârșească infracțiuni, simpla stare de recidivă nu este suficientă pentru a nu se acorda liberararea provizorie sub control judiciar, pentru a se reține existența datelor trebuie să cel puțin indicii, și nu simple presupuneri.
Cu privire la existența datelor în sensul încercării de a zădărnici aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte instanța reține de asemenea că la dosar nu există date certe în această privința influențării părților și martorilor. Prin interdicțiile legale în cazul liberării provizorii sub control judiciar se asigură respectarea condițiilor de mai sus.
Având în vedere cele de mai sus instanța constată îndeplinite condițiile legale privind liberarea provizorie sub control judiciar și va admite cererea și va dispune punerea în libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului D. C., de îndată ce prezenta hotărâre va rămâne definitivă, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.”
Împotriva acestei încheieri P. de pe lângă Judecătoria C. a declarat recurs.
Prin decizia penală nr. 670/01.07.2013 Tribunalul C. a admis recursul parchetului și a dispus casarea încheierii penale din data de 28.06.2013 și rejudecând a dispus respingerea cererii de liberare provizorie ca neîntemeiată.
La data de 12.07.2013, inculpatul D. C., prin apărător, a formulat o nouă cerere de liberare provizorie sub control judiciar.
Analizând actele dosarului de urmărire penala, raportat la cererea inculpatului de liberare provizorie sub control judiciar instanța de fond a apreciat că, deși cererea este admisibilă în principiu, și inculpaatul are vocația beneficiului acestei instituții, din perspectiva faptului că pedepsele prevăzute pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată și care au stat la baza luării măsurii preventive a arestării preventive sunt mai mici de 18 ani, aceasta nu este întemeiată, raportat la condițiile concrete în care se presupune că au fost săvârșite infracțiunile și la dispozițiile art. 1602 alin. 2 Cod procedură penală.
Conform art. 1602 al. 1 Cod procedură penală, „Liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și al infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.”, iar potrivit alin.2 al aceluiași articol, „Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.”
O altă dispoziție aplicabilă în materia liberării provizorii sub control judiciar sau pe cauțiune este dată de art. 136 alin. 2 Cod procedură penală: “Scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune”.
Scopul măsurilor preventive este definit la art. 136 alin. 1: „În cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu detențiune pe viață sau cu închisoare, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei, se poate lua față de acesta una dintre următoarele măsuri preventive:…..”
Potrivit acestor dispoziții rezultă că liberarea provizorie sub control judiciar se analizează indiferent de motivele pentru care s-a dispus arestarea preventivă, fără a mai necesară încă o apreciere cu privire la acele temeiuri dar având ca punct de plecare aceste temeiuri prin asocierea acestora cu dispozițiile din art.1602 alin. 2 Cod procedură penală și cu scopul procesului penal.
Din interpretarea, coroborată a art. 1602 alin. 2 și 136 alin. 2 Cod procedură penală, rezultă că liberarea provizorie va fi acordată, în toate cazurile când nu se constată unul dintre motivele prevăzute în acest texte și nu se înfrânge principiul bunei desfășurări a procesului penal.
Astfel s-a reținut că acordarea liberării provizorii sub control judiciar este facultativă, respingerea cererii inculpatului justificându-se și în situația când acesta nu s-ar afla în vreunul din cazurile exprese de împiedicare a acordării liberării provizorii, dacă instanța consideră că se impune.
Prin urmare, s-a apreciat că întrunirea condițiilor stabilite de lege pentru acordarea liberării provizorii sub control judiciar creează numai vocația persoanei arestate, nu și dreptul acesteia de a beneficia de această instituție juridică.
Această concluzie rezultă din analiza coroborată a dispozițiilor art.136 alin.2 și 8 Cod de procedură penală, întrucât, pentru a putea fi dispusă, liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune trebuie să servească atingerii aceluiași scop avut în vedere odată cu luarea inițială a măsurii arestării preventive, în alegerea acestei măsuri alternative urmărindu-se același criterii precum cele enumerate în alineatul final al textului de lege.
Printr-o asemenea măsură privativă de libertate, nu este încălcată prezumția de nevinovăție de care inculpatul se bucură pe întreg parcursul procesului penal, și nici dreptul la un proces echitabil, ambele garanții recunoscute prin legislația internă și cea internațională, la care România este parte, fiind compatibile cu orice măsură restrictivă de drepturi, care își păstrează caracterul de rezonabilitate și proporționalitate cu scopul urmărit.
Față de cele reținute mai sus, instanța de fond a apreciat că nu se justifică liberarea provizorie a inculpatului, raportat la săvârșirea de fapte antisociale de o gravitate mare, ignorarea valorilor sociale referitoare la respect față de autorități și față de comunitatea din care face parte, împrejurările și modul concret de comitere, circumstanțele personale ale inculpatului care este cunoscut cu antecedente penale, având anterior 14 condamnări cu închisoarea.
Împotriva încheierii de ședință menționate, a declarat recurs inculpatul D. C. invocând, pe larg, motivele prezentate în practicaua prezentei încheieri.
Instanța de recurs în exercitarea controlului judiciar prin prima motivelor invocate, cât și din oficiu conform art.3856 al.3 c.pr.pen. constată că recursul declarat de către inculpatul D. C. este nefondat și urmează a fi respins, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia nr. 1937/P/2013 din 23.05.2013, inculpatul D. C. a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, fiind învinuit de săvârșirea infracțiunilor de: ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 321 al. 1 Cod penal, portul fără drept la locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, a cuțitului, prevăzută de art. 2 al. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 rep., amenințarea prevăzută de art. 193 al. 1 Cod penal, lovirea sau alte violențe prevăzută de art. 180 al. 1 Cod penal, vătămarea corporală din culpă prevăzută de art. 184 al. 1 Cod penal, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prevăzută de art. 86 al. 1 din OUG nr. 195/2002 rep., părăsirea locului accidentului de către conducătorul vehiculului implicat într-un accident de circulație în urma căruia a rezultat vătămarea integrității corporale ori dacă accidentul s-a produs ca urmare a unei infracțiuni, prevăzută de art. 89 al. 1 din OUG 195/2002 rep., refuzul, împotrivirea sau sustragerea conducătorului unui autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, prevăzută de art. 87 al. 5 din OUG nr. 195/2002 rep., fiecare cu aplicarea art. 33 lit. a) Cod penal și 37 al. lit a și b Cod penal.
Prin Încheierea de ședință nr. 37/30.04.2013 a Judecătoriei Medgidia s-a dispus arestare preventivă a inculpatului D. C. în cauza cu nr. 1937/P/2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia, pe o durata de 29 de zile, cu începere de la 30.04.2013 și până la 28.05.2013 inclusiv.
S-a reținut în sarcina inculpatului că în data de 26/27.04.2013, orele 2, fiind sub influența băuturilor alcoolice și fără a poseda permis de conducere, s-a deplasat cu auto marca BMW la barul administrat de PF D. M. din Satu Nou, .>
Inculpatul a pătruns în interior având asupra sa un bidon plin cu combustibil și a amenințat persoane aflate în bar, inclusiv pe Ceasong A., că intenționează să incendieze localul și să omoare pe toată lumea, provocând scandal.
În afara barului inculpatul a continuat activitatea infracțională și a luat un cuțit de vânătoare, cu ajutorul căruia l-a înțepat în zona spatelui pe Ceasong A..
Inculpatul s-a urcat din nou la volanul autoturismului, a pierdut controlul volanului și l-a călcat cu roata stângă față peste picior pe B. L. A. și apoi a părăsit locul accidentului, refuzând recoltarea de probe biologice.
La analiza recursului de față, similar instanței de fond, Tribunalul consideră că nu se impune liberarea provizorie sub control judiciar, punerea în libertate a inculpatului D. C., acesta prezentând în continuare pericol concret pentru ordinea publică– având în vedere data la care s-a luat măsura arestării preventive - la 30.04.2013, aproape 3 luni - termenul privării de libertate păstrându-și caracterul de rezonabilitate și proporționalitate, circumstanțele reale în care inculpatul este suspectat că ar fi comis infracțiunile – în sensul expus anterior de instanța de fond în încheierea atacată, ca și prin actul de trimitere în judecată - remarcând îndrăzneala cu care acesta a acționat, pericolul deoasebit ce l-a produs prin comiterea în concurs a mai multor infracțiuni, atitudinea pronunțat recalcitrantă, de sfidare a legii penale și a normelor de conviețuire socială, la care se adaugă starea de recidivă a inculpatului, care pare a nu fi înțeles încă aspectul esențial că trebuie să-și adapteze comportamentul la normele sociale ocrotite de lege, sunt aspecte care duc la concluzia unui real pericol, încă actual pentru ordinea publică în cazul judecării inculpatului în stare de libertate.
Potrivit art.1602 alin.1 C.pr.penala liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda in cazul infractiunilor intentionate pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii care nu depaseste 18 ani, insa aceasta conditie trebuie raportata la circumstanțele personale ale inculpatului si circumstanțele reale in care se retine ca ar fi fost comisă infractiunea pentru care se efectuează in prezent cercetarea judecătorească.
Din aceasta perspectiva Tribunalul constata ca prezenta inculpatului D. C. in comunitate prezenta pericol public la acest moment procesual, fată de natura infracțiunii pe care este bănuit că ar fi comis-o, conform acuzării, de împrejurările concrete in care se retine ca aceasta ar fi săvârșit infracțiunile, așa cum au fost expuse anterior - raportat și la valorile sociale pretins lezate, vizând siguranța circulației pe drumurile publice, integritatea corporală, ordinea și liniștea publică.
Trebuie remarcate și circumstanțele personale nefavorabile inculpatului, care este recidivist, în condițiile art.37 alin.1, lit.a și b C.p., trecut judiciar care ar fi trebuit să-l țină departe pe inculpat de orice faptă cu implicații penale - de altfel această cerință a respectării legilor este impusă oricărui cetățean, în special unei persoane care este supusă unei proceduri judiciare penale, asupra căreia planează suspiciunea comiterii unor infracțiuni.
Din această perspectivă conduita inculpatului-care este una neconformă legilor, asupra căruia există indicii rezonabile la acest moment al anchetei penale, că ar fi comis infracțiunile în concurs, față de care s-a dispus trimiterea acestuia în judecată sunt aspecte care nu-l pot recomanda pe inculpatul D. C. pentru admiterea unei atare cereri de liberare provizorie sub control judiciar, fiind inoportună la acest moment o astfel de măsură, în condițiile în care indiciile inițiale avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, respectiv art.148 lit.f C.p.p., se mențin(având în vedere și considerentele expuse de instanța care a analiza propunerea de arestare preventivă, ca și de instanța de fond care a respins cererea de liberare sub control judiciar, care rămân valabile), nu s-au modificat și nu se pot desluși temeiuri noi favorabile inculpatului în scopul admiterii unei atare cereri, cel puțin în acest stadiu al anchetei penale, în care cercetarea judecătorească nu a început încă în fața instanței de fond.
Aspectele negative, cu privire la circumstanțele personale nefavorabile inculpatului, dar și cu privire la circumstanțele reale de săvârșire a mai multor infracțiuni în concurs, afectând multiple valori sociale ocrotite de legea penală, nu pot fi excluse din analiza oportunității admiterii unei astfel de cereri, deoarece sunt chestiuni ce caracterizează cu necesitate persoana inculpatului sub aspectul garanțiilor pe care acesta le poate oferi în situația punerii sale în liberate sub control judiciar.
Presupusa perseverență infracțională dovedește o specializare infracțională a inculpatului de natură a reflecta pericolul real al reiterării comportamentului infracțional.
Liberarea provizorie sub control judiciar este o vocație pentru inculpat și nu un drept al acestuia, iar circumstanțele reale arătate anterior, împreună cu circumstanțele personale ale inculpatului, legate de conduita sa neconformă principului respectării legii penale, nu-l recomandă pe inculpat - cel puțin la acest moment procesual - pentru liberarea provizorie sub control judiciar.
Pentru aceste motive, în baza art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
Va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-condamnat D. C. împotriva încheierii penale din 16.07.2013 a Judecătoriei Medgidia, pronunțată în dosarul penal nr._ 13.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală,
Obligă recurentul-inculpat D. C. la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMLELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-inculpat D. C. împotriva încheierii penale din 16.07.2013 a Judecătoriei Medgidia, pronunțată în dosarul penal nr._ 13.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală,
Obligă recurentul-inculpat D. C. la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.07.2013.
Președinte,Judecător, Judecător,
M. V. L. I. B. T. V. G.
Grefier,
O. C.
Red.jud.rec L.I.B./26.07.2013,Ex:3-
Red.jud.fond/ S. F.
| ← Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... | Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... → |
|---|
