Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1 şi urm. C.p.. Decizia nr. 71/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 71/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 25-01-2013 în dosarul nr. 7428/256/2012
DOSAR NR._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 71
Ședința publică din data de 25.01.2013
PREȘEDINTE – N. A.
JUDECĂTORI – I. C. S.
C. C.
GREFIER – L. N.
Cu participarea PROCUROR – M. V.
S-a luat în examinare recursul penal promovat de recurentul condamnat B. C. fiul lui pretor și R., născut la 07.06.1988 împotriva sentinței penale nr. 2541 din data de 26.10.2012 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosar penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică cu respectarea disp.art. 297 al.1 cod pr. penală, se prezintă recurentul condamnat în stare de arest și asistat de avocat desemnat din oficiu V. Clarisa în baza delegației depuse la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiile art. 176-181 Cod procedură penală .
Nemaifiind alte cereri, excepții sau chestiuni prealabile de formulat conform art. 301 – 302 cod pr. penală, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în baza dispozițiilor art.385/13 cod pr.penală.
Apărătorul recurentului condamnat având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de fond, apreciind ca fiind nelegală și netemeinică.
La termenul din 21.12.2012, arată că petentul nu a fost dus la instanță, întrucât s-a aflat în Penitenciarul Slobozia.
Conform actelor de la dosar, solicită a se constata că cererea este fondată, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 59 Cod penal, a executat fracțiunea de 2/3 din pedeapsă, a avut o conduită corespunzătoare, nu a fost sancționat disciplinar, a participat la diverse activități organizate în cadrul penitenciarului, a fost recompensat și a dat dovezi că poate fi reintegrat în societate, se află în regim semideschis.
Solicită admiterea recursului, casarea sentinței pronunțate de instanța de fond și rejudecând, admiterea cererii de liberare condiționată.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, apreciază că în mod corect instanța de fond a respins cererea de liberare condiționată ca nefondată, apreciindu-se că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 59 Cod penal, raportat la înscrisurile de la dosar, din care rezultă că nu a dat dovezi temeinice de îndreptare, în mod corect apreciindu-se că timpul petrecut în detenție nu este suficient, având în vedere că este recidivist, nu a muncit, motiv pentru care solicită respingerea recursului ca nefondat, și menținerea soluției instanței de fond ca fiind legală și temeinică. Pe perioada detenției nu a depus suficiente eforturi pentru reintegrare socială.
Recurentul condamnat, în ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său.
Instanța rămâne în pronunțare, pronunțarea după deliberare în ședință publică.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față ,constată:
Prin sentința penală nr.2541/26.10.2012 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosar nr._,
În baza art. 450 alin. 2 Cod proc.penală,
S-a respins cererea de liberare condiționată a condamnatului B. C., fiul lui P. și R., născut la data de 07.06.1988, ca nefondată.
S-a stabilit termen pentru data de 21.12.2012.
În baza art. 189 Cod proc.penală,
S-a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiției către Baroul C., a sumei de 100 lei, pentru avocat P. A. M., conform delegației . nr. 2765/25.10.2012, cu titlu de onorariu apărător din oficiu.
În baza art. 192 alin. 3 Cod proc.penală,
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Asupra cererii de liberare condiționată ,prima instanță a reținut următoarele:
La data de 24.10.2012 a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, cererea de liberare condiționată a condamnatului B. C., deținut în Penitenciarul Poarta Albă.
Cererea nu este motivată.
Analizând actele si lucrările din dosar, instanța constată:
Condamnatul se află în executarea unei pedepse privative de liberate de 4 ani și 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
Executarea pedepsei a început la data de 13.06.2009 și urmează să expire la data de 11.04.2014, deoarece s-a scăzut arestul preventiv de 1 zi.
Condamnatul a fost folosit la muncă, considerându-se ca executate urmare a muncii prestate 11 zile.
Conform art. 59 alin. 1 C.penaldupă ce a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei, în cazul închisorii care nu depășește 10 ani, condamnatul care este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiționat înainte de executarea în întregime a pedepsei.
Se constată că cerințele prevăzute de acest text de lege nu sunt îndeplinite în mod cumulativ.
Din cuprinsul procesului-verbal din data de 24.10.2012 al Comisiei pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului Poarta Albă, cât și din caracterizarea depusă la dosar rezultă că deținutul B. C., este recidivist, se află la a doua analiză în cadrul comisiei privind liberarea condiționată, iar pe perioada dintre cele două comisii a avut un comportament oscilant, nu s-a implicat în activități educative, nu a muncit, nu a fost sancționat disciplinar între comisii, nu a fost recompensat între comisii, în prezent execută pedeapsa în regim semideschis, iar Comisia din Penitenciar în unanimitate a propus amânarea pentru 2 luni a discutării eventualei liberări condiționate a condamnatului, având în vedere neimplicarea în activități.
Beneficiul liberării condiționate nu este însă un drept al condamnatului, ci numai o vocație a acestuia, astfel că instanța din analiza datelor existente la dosar apreciază în acest moment că nu este oportună și prudentă acordarea acestui beneficiu deținutului, pentru restul de pedeapsă. Deținutul B. C. prin comportamentul acestuia pe perioada dintre cele două analize, lasă să se înțeleagă că vocația de la prima analiză s-a transformat în drept la cea de a doua analiză, considerând astfel că este suficient pentru liberare doar împlinirea termenului stabilit de instanță anterior.
Se consideră că pedeapsa privativă de libertate aplicată acestuia nu și-a atins scopul înainte de expirarea ei, astfel că timpul efectiv executat se apreciază că nu este suficient reeducării sale și prevenirii comiterii de alte infracțiuni, de îndată ce acesta s-ar afla în libertate (are 0 zile câștigate ca urmare a muncii prestate de acesta pe perioada dintre comisii).
Liberarea condiționată ca instituție de drept penal, constituie nu numai un mijloc de individualizare administrativă a pedepsei, dar și un mijloc de reeducare a condamnaților, care au astfel posibilitatea de a dovedi că nu este necesar să execute în continuare pedeapsa, ceea ce nu se poate reține în prezent în privința condamnatului B. C..
Având în vedere prevederile art. 59 C.penal liberarea condiționată se acordă atunci când se consideră că scopul pedepsei a fost atins înainte de durata prevăzută în hotărârea de condamnare, fapt ce se stabilește, în mod deosebit pe comportarea condamnatului în timpul executării pedepsei și pe baza antecedentelor penale.
Urmare celor de mai sus, instanța apreciază ca necesară pentru reeducarea condamnatului, executarea a încă 2 luni de închisoare, după care să se rediscute eventuala liberare a acestuia, astfel că va respinge cererea.
Împotriva acestei sentințe penale condamnatul B. C. a declarat recurs, solicitând admiterea cererii de liberare condiționată, cu motivarea că acesta a executat fracția obligatorie de două treimi prevăzută de lege și a dat dovezi temeinice de îndreptare .
Analizând actele și lucrările dosarului,prin prisma motivelor invocate și din oficiu, conform art. 385 ind.6 alin.3 Cod proc. pen., Tribunalul constată recursul a fi nefondat.
Potrivit art.59 Cod penal, „după ce a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depășește 10 ani sau cel puțin trei pătrimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, condamnatul care este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținând-se seama și de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiționat înainte de executare în întregime a pedepsei.”
Pornind de la dispozițiile legale enunțate și natura instituției liberării condiționate, Tribunalul reține că aceasta creează exclusiv o vocație, și nu un drept al persoanei private de libertate de a fi liberată din penitenciar înainte de executarea integrală a pedepsei.
Prin urmare, în cazul în care nu există aparența unei reeducări, instanța nu este obligată a proceda la liberarea condiționată a condamnatului, în măsura în care acesta nu face dovada unor eforturi temeinice de îndreptare, iar condamnatul, odată aflat în libertate, ar prezenta un potențial pericol pentru societate mai înainte de executarea integrală a pedepsei.
Analizând actele de la dosar în legătura cu cererea formulată, instanța de recurs reține că acest condamnat nu poate fi liberat condiționat având în vedere perioada executată din pedeapsă,raportat la cuantumul acesteia ,precum și datele ce rezultă în privința conduitei pe parcursul executării pedepsei .Deși comportamentul a fost conform normelor carcerale, acest aspect prin el însuși nu este suficient ,în condițiile în care condamnatul nu a dovedit implicare și stăruință ,în mod constant ,în cursul executării pedepsei,în toate activitățile,fie lucrative fie educative, ceea ce denotă că ,cel puțin la momentul prezent ,nu prezintă suficiente dovezi ale realizării unor eforturi concrete suficiente ,în sensul reeducării și reintegrării sociale, astfel că nu poate fi liberat condiționat.
Pentru considerentele expuse, Tribunalul constată că prima instanță a făcut o justă apreciere a dispozițiilor incidente în cauză, prin prisma criteriilor enumerate de art.59 Cod penal,nejustificându-se liberarea condiționată și nici reducerea termenului de reânnoire a cererii,care este unul rezonabil.
Ca urmare, va respinge recursul, în baza art.38515 pct.1 lit.b Cod proc. pen., cu obligarea condamnatului recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 din același cod.
Văzând și prevederile art.189 Cod proc.pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b Cod proc. pen.,
Respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul B. C. împotriva sentinței penale nr. 2541 din data de 26.10.2012 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosar penal nr._ .
În baza art.192 alin.2 Cod proc.pen.,obligă recurentul condamnat la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.189 Cod proc.pen.,onorariu avocat oficiu de 100 lei către Baroul C. ,pentru av.V. Clarisa,se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi,25.01.2013.
Președinte Judecător Judecător
N. ApzaitIulia C. S. C. C.
Grefier,
L. N.
Tehnored. Jud. fond. CD/26.11.2012
Tehnored. Jud. dec. AN./28 .01.2013
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... → |
|---|
