Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 769/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 769/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 26-07-2013 în dosarul nr. 19384/212/2013/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALA NR.769
Ședința publică din data de 26 07 2013
PREȘEDINTE – L. I. B.
JUDECĂTORI – T.-V. G.
- N. A.
GREFIER – I. B.
Cu participarea PROCUROR – N. Z.
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de inculpații I. E. - fiul lui S. si I., născut la data de 20 09 1974 si M. E. - fiul lui B. si I., născut la data de 01 12 1973, aflați în stare de arest preventiv în Penitenciarul Poarta Albă împotriva încheierii din 24 07 2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosar penal_ 13.
La apelul nominal făcut în ședință publică cu respectarea disp.art.297 al.1 cod procedură penală, se prezintă recurentul inculpat I. E., în stare de arest preventiv, asistat de apărătorul ales, avocat T. D., conform împuternicirii avocațiale depusă la dosar si recurentul inculpat M. E., în stare de arest preventiv, asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat R. N., conform împuternicirii avocațiale depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită, citarea fiind efectuată cu respectarea disp.art.176-181 cod procedură penală.
Recursurile sunt declarate în termenul prev.de art.3853 cod procedură penală, nemotivate.
Instanța, în baza art.301 cod procedură penală, întreabă părțile dacă au cereri, excepții ori alte chestiuni prealabile de formulat si, având in vedere ca nu sunt, constată recursurile în stare de judecată și, în baza art.38513 cod procedură penală, acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul recurentului inculpat I. E., avocat T. D. având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii din 24 07 2013 a Judecătoriei C. si rejudecând, sa se dispună admiterea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, apreciind ca o măsură alternativă este suficientă pentru bunul mers al procesului penal.
Consideră ca in mod greșit instanța de fond a reținut ca nu există elemente noi de la momentul luării măsurii arestării preventive, care sa opereze in favoarea inculpatului si care sa conducă inevitabil la punerea acestuia in libertate.
Face precizarea ca la acest moment dispar lucrări din dosar. In susținerea acestei afirmații menționează ca la momentul luării măsurii arestării preventive, in dosarul de urmărire penală, la fila 31 exista un proces verbal din care rezulta ca la locul săvârșirii presupusei tentative la furt, nu existau înregistrări video. La acest moment însă, există la dosar un înscris din care rezultă ca existau camere care au surprins momentul de la On Plonge, in care cei patru inculpați au ajuns in portul Tomis precum si momentul când mașina jandarmeriei îi oprește, aspecte care de altfel nu au fost contestate de inculpați.
Arată ca in cauză au fost administrate mai multe mijloace de probă din care rezultă ca s-au diluat temeiurile avute in vedere la luarea măsurii arestului preventiv care sporesc însă dubiul cu privire la săvârșirea faptei de către inculpatul pe care îl asistă.
Este adevărat ca inculpatul are antecedente penale, existând pe rolul Judecătoriei C. un dosar penal de la care nu s-a sustras si menționează că nu este probat pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea in libertate a inculpatului.
Apărătorul recurentului inculpat M. E., avocat R. N. având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii din 24 07 2013 a Judecătoriei C. si rejudecând, sa se dispună, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
În aprecierea menținerii stării de arest, instanța a considerat ca circumstanțele reale în care a fost comisă fapta impun menținerea acestei măsuri, având in vedere modalitatea de săvârșire a faptei in raport de procesul verbal de depistare, procesul verbal de cercetare la fața locului si declarațiile martorilor.
Menționează ca la depistarea inculpaților, în mașină s-au găsit obiecte care se pot găsi in orice mașină, respectiv o bujie, un briceag cu lamă de 5 cm, acestea neavând legătură cu faptele pentru care sunt trimiși in judecată.
Există declarația unui singur martor coroborată cu afirmațiile coinculpaților în sensul nerecunoașterii faptei însă nu se face vorbire despre modul in care erau îmbrăcați cei 4 inculpați la momentul opririi acestora de organele de jandarmerie.
In principal solicită revocarea măsurii arestării preventive iar in subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea cu stabilirea obligațiilor de către instanță, neavând relevanță la acest moment fișa de cazier judiciar.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, apreciază încheierea pronunțată de Judecătoria C. la data de 24 07 2013 ca fiind legală si temeinică, în mod corect dispunându-se menținerea măsurii arestării preventive față de inculpați, apreciindu-se ca subzistă temeiurile avute in vedere la luarea acestei măsuri, prin raportare la situația de fapt reținută în cauză, la natura, gravitatea si modul de comitere a infracțiunii precum si la probele administrate până la acest moment care s-au consolidat cu trimiterea in judecată a inculpaților.
Face precizarea ca prezumția de nevinovăție a inculpaților nu a fost încă înlăturată iar măsura arestării preventive nu reprezintă o preexecutare a pedepsei aceasta asigurând buna desfășurare a procesului penal si a ordinii publice pentru a nu se reitera comportamentul infracțional.
Mențiunile din cazierul inculpaților sunt relevante rezultând o predispoziție a acestora de a comite infracțiuni contra patrimoniului si consideră ca lăsați in libertate inculpații ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică in sensul reiterării de activități de aceeași natură.
Recurentul inculpat I. E., in ultim cuvânt, arată că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său, solicitând judecarea sa in stare de libertate, totodată menționând ca nu a săvârșit nicio faptă.
Recurentul inculpat M. E., in ultim cuvânt, arată că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său, solicitând judecarea sa in stare de libertate.
Dezbaterile declarându-se închise, instanța rămâne in pronunțare.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față:
Prin încheierea de ședință din data de 24.07.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ 13,
În baza art. 300¹ alin. 1 C.proc.pen.s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților I. E. și M. E..
În baza art. 300¹ alin. 3 C.proc.pen. s-a menținut arestarea preventivă a inculpaților: I. E. – fiul lui Sucri și I., născut la data de 20.09.1974, în mun. C., și M. E. – B. și Iunzule, născut la data de 01.12.1973, în mun. C..
S-a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive, respectiv de înlocuire cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, formulate de apărătorii inculpaților.
Măsurile dispuse s-au comunicat administrației locului de deținere.
În baza art. 189 C.proc.pen., onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 100 lei, s-a avansat din fondurile M.J., acordându-se către avocat D. B..
Procedând în baza art. 300¹ C.proc.pen., la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpaților I. E. și M. E., prima instanță a reținut următoarele:
La data de 23.07.2013, s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei C., sub nr._ 13, rechizitoriul nr._/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., prin care s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților I. E. și M. E., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 20 C.pen. rap. la art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a, e, g, i C.pen. cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a C.pen.
S-a reținut în sarcina inculpaților I. E. și M. E. că, împreună cu co-inculpații Tair I. și A. Șefchet, la data de 29.06.2013, în jurul orei 21.50, au lovit în repetate rânduri, folosind fragmente ceramice, geamul triunghiular dreapta spate al autoturismului marca Jaguar, cu număr de înmatriculare_, ce se afla parcat în parcarea din zona restaurantului ON PLONGE din Portul Turistic Tomis, cu intenția de a pătrunde în interior și de a sustrage bunuri, provocând un prejudiciu de aproximativ 8.000 lei.
În cursul urmăririi penale, față de inculpații I. E. și M. E. s-a dispus măsura arestării preventive, prin încheierea nr. 175/02.07.2013 pronunțată de Tribunalul C., în dosarul penal nr._/212/2013, fiind emise mandatele de arestare preventivă nr. 103 și 104/02.07.2013.
Analizând actele și lucrările dosarului, îndeplinite până în acest moment procesual, instanța a apreciat că măsura arestării preventive luată față de fiecare dintre inculpați este legală și temeinică, pentru considerentele care urmează:
Prin încheierea nr. 175/02.07.2013 pronunțată de Tribunalul C., în dosarul penal nr._/212/2013, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților I. E. și M. E., pe o durată de 29 de zile, până la data de 28.07.2013 inclusiv.
La pronunțarea încheierii s-a avut în vedere că în cauză sunt indicii temeinice, în sensul art. 68¹ C.proc.pen., privind săvârșirea de către inculpați a infracțiunii pentru care sunt cercetați (fiind, astfel, incidente dispozițiile art. 143 C.proc.pen.) și, de asemenea, că sunt întrunite condițiile prev. de art. 148 lit. f C.proc.pen.
Instanța a constatat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților subzistă, neexistând până în acest moment procesual elemente noi, care să opereze în favoarea lor și care să justifice punerea în libertate.
Astfel, a apreciat că sunt în continuare incidente dispozițiile art. 148 lit. f C.proc.pen., în sensul că inculpații sunt cercetați pentru săvârșirea unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. La stabilirea pericolului concret pentru ordinea publică instanța a avut în vedere atât circumstanțele reale, care rezultă din natura și din modalitatea de săvârșire a faptei pentru care sunt cercetați inculpații (pe timp de noapte, într-un loc public și aglomerat, fără teama de a fi surprinși sau de a fi auziți în urma loviturilor aplicate pentru a sparge geamul autoturismului, conlucrând pentru spargerea geamului autoturismului, în vederea sustragerii de bunuri, fapt ce dovedește perseverență și specializare), cât și circumstanțele personale ale inculpaților (care nu au ocupație și nici loc de muncă, au dat dovadă de perseverență infracțională, nu au înțeles nimic din clemența ce le-a fost acordată anterior și au persistat în comiterea de acte cu caracter ilicit, conturându-se un caracter de repetabilitate al acestui gen de fapte).
Relevante în acest moment ,a reținut că sunt probele administrate în cadrul urmăririi penale, respectiv: procesul verbal de depistare, procesul verbal de cercetare la fața locului, declarațiile martorilor, plângere părții vătămate, precum și declarațiile inculpaților.
În prezent, asupra inculpaților planează bănuiala că au comis o faptă cu un grad ridicat de pericol social, îndreptată împotriva patrimoniului persoanei; văzând circumstanțele reale ale cauzei (expuse anterior), instanța apreciază că prevalează față de orice circumstanțe personale, pozitive, ale inculpaților, precum și că, prin lăsarea în libertate s-ar crea pericol pentru ordinea publică, în general, pentru comunitatea din mun. C., în special, care ar avea reprezentarea că organele judiciare nu concură la sancționarea fermă a acestui gen de fapte penale.
Această soluție este în acord și cu prevederile art. 5 par. 1 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului subliniind că, deși regula este judecarea inculpatului în stare de libertate, măsurile privative de libertate având un caracter cu totul excepțional, în anumite împrejurări particulare, are prioritate protejarea ordinii publice.
Totodată, a apreciat că măsura arestării preventive se justifică în continuare, fără a încălca prezumția de nevinovăție de care se bucură inculpații, până la rămânerea definitiva a hotărârii, întrucât a fost luată pe baza unor presupuneri rezonabile, în sensul comiterii unei infracțiuni, fără a se face vreo referire la vinovăția acestora, și nici nu tinde să reprezinte o executare anticipată a unor eventuale pedepse, ce ar putea fi aplicate, măsura arestării preventive având, la acest moment procesual, caracter rezonabil.
În condițiile în care cercetarea judecătorească încă nu a început, nefiind administrate nici un fel de probe, care să prefigureze o altă situație de fapt sau să argumenteze schimbarea sau încetarea temeiurilor inițiale, în baza cărora s-a luat măsura arestării preventive față de inculpați, a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților I. E. și M. E. și a menținut-o.
Luând în considerare posibilitatea luării față de inculpați a altor măsuri preventive mai puțin intruzive în libertatea personală, față de circumstanțele cauzei, în acest stadiu procesual, față de caracterul necesar al măsurii arestării preventive și pentru protejarea publicului împotriva pericolului de repetare a faptelor de natura celor față de care se efectuează cercetări și față de caracterul proporțional al măsurii cu gravitatea acuzației penale formulate împotriva inculpaților și cu scopul urmărit prin instituirea unei măsuri preventive, instanța a constatat caracterul insuficient al unor astfel de măsuri.
Împotriva susmenționatei încheieri ,în termen legal au declarat recurs inculpații ,pentru motivele de nelegalitate și netemeinicie consemnate în partea introductivă,care face parte integrantă din prezenta decizie,așa încât nu se impune reiterarea lor.
Examinând actele și lucrările dosarului și verificând încheierea recurată, în raport de criticile aduse și din oficiu ,conform art.385 ind. 6 alin.3 Cod proc. pen.,Tribunalul constată că recursurile sunt nefondate.
În mod întemeiat prima instanță a reținut că subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive.
La acel moment procesual s-a apreciat în mod corect că sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 143 Cod proc.pen. în ref.la art.68 ind.1 Cod proc.pen. ,întrucât în raport de ansamblul probator administrat, există indiciile temeinice care au justificat presupunerea rezonabilă că inculpații au comis infracțiunea pentru care au fost cercetați și trimiși în judecată. Rămâne în continuare incident, temeiul prevăzut de art.148 alin.1 lit.f Cod proc.pen., deoarece tentativa la infracțiunea de furt calificat este pedepsită cu închisoarea mai mare de 4 ani iar lăsarea în libertate a inculpaților,prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Astfel cum a apreciat și prima instanță ,acest pericol este evident și derivă din gravitatea sporită a faptei, dată de natura acesteia și circumstanțele concrete ale cauzei, modul de acțiune (de mai multe persoane împreună,pe timp de noapte, într-un loc public și aglomerat, fără teama de a fi surprinși sau de a fi auziți în urma loviturilor aplicate pentru a sparge geamul autoturismului, conlucrând pentru spargerea geamului autoturismului, în vederea sustragerii de bunuri, fapt ce dovedește perseverență și specializare), din circumstanțele personale ale inculpaților (care nu au ocupație și nici nu se află la primul conflict cu legea penală,ceea ce denotă că există un grad ridicat de probabilitate ca ei să reitereze comportamentul infracțional),din atingerea adusă relațiilor sociale ce ocrotesc patrimoniul persoanei.
În evaluarea pericolului concret pentru ordinea publică, mai trebuie avut în vedere că fapte de natura celor presupus comise de către inculpați, prezintă o rezonanță socială negativă deosebită având în vedere frecvența cu care sunt comise infracțiunile îndreptate împotriva patrimoniului persoanei și reclamă măsuri ferme inclusiv cu caracter preventiv,în vederea protejării cetățenilor și a bunurilor acestora ,împotriva pericolului de repetare a faptelor de natura celor deduse judecății,lăsarea în libertate putând încuraja și alte persoane predispuse la săvârșirea de fapte antisociale.
Prin urmare, celelalte elemente care converg la configurarea unui profil al inculpaților, nu pot fi avute în vedere la momentul prezent, totodată măsura privativă de libertate asigură prezența inculpaților la dispoziția instanței, pentru buna îndeplinire a activității de judecată,cu asigurarea principiilor aflării adevărului și celerității,ținând seama și de conduita procesuală adoptată de inculpați.
Nu poate fi primit argumentul inculpaților, în sensul că menținerea măsurii arestării preventive nu se justifică întrucât beneficiază de prezumția de nevinovăție,deoarece natura arestării preventive este aceea a unei măsuri procesuale prin care se realizează înlăturarea unui pericol concret pentru ordinea publică și în același timp desfășurarea corespunzătoare a procesului penal ,atunci când este luată și menținută cu respectarea dispozițiilor legii procesual penale ,iar din această perspectivă nu împietează asupra prezumției de nevinovăție.
Față de considerentele expuse, constatând că motivele care au stat la baza formulării recursurilor declarate de către inculpați, se dovedesc a fi nefondate, Tribunalul le va respinge, în baza art.385indice 15 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Văzând și prevederile art.192 alin. 2 și art.189 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b Cod proc. pen.,
Respinge ca nefondate recursurile declarate de către inculpații I. E. - fiul lui S. si I., născut la data de 20 09 1974 si M. E. - fiul lui B. si I., născut la data de 01 12 1973, aflați în stare de arest preventiv în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva încheierii de ședință din data de 24.07.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosar penal nr._ 13.
În baza art.192 alin.2 Cod proc.pen.,obligă recurenții inculpați la plata sumei de 200 lei M. E. și 100 lei I. E.,reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.189 Cod proc.pen.,onorariu avocat oficiu către Baroul C., de 100 lei, pentru av.R. N. ,se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi ,26.07.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
Conf. art.312(2)C.p.p. pentru jud. T. V. G.
L. I. B. semnează
Vicepreședintele instanței,
T. V. G.
JUDECĂTOR,
Conf. art.312(2)C.p.p. pentru jud.
N. A. semnează
Vicepreședintele instanței,
T. V. G.
GREFIER,
I. B.
Red.jud.fond. A.E.M.
Red.jud.recurs N.A./26 07 2013/4ex.
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... → |
|---|
