Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Sentința nr. 387/2015. Tribunalul CONSTANŢA

Tribunalul CONSTANŢA - Sentințe și decizii penale / 2015

Sentința nr. 387/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 28-10-2015

Dosar penal nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL C.

SECȚIA PENALĂ

SENTINȚA PENALĂ NR. 387

Ședința publică din data de 28.10.2015

PREȘEDINTE – I. C. S.

GREFIER – A. R. R.

M. Public – D.N.A. - Serviciul Teritorial C. reprezentat prin PROCUROR – N. Z.

S-a luat în examinare cauza penală privind pe inculpatul C. NICUȘOR D. – fiul lui M. și V., născut la 29.10.1966 în Ploiești, județul Prahova, C.N.P. –_, cu domiciliul în municipiul C., județul C., ..13, cetățenia română, trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 179/P/2013 din data de 25.04.2014 al. D.N.A. – Serviciul Teritorial C., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută de art.13² din Legea 78/2000 raportat la art. 297 Cod penal cu aplicarea art. 35 alin.1 Cod penal și art. 5 alin. 1 Cod penal.

Dezbaterile asupra fondului și cu privire la încadrarea juridică au avut loc în ședința publică din data de 30.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din hotărâre, dată la care instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 391 al. 1 Cod procedură penală a stabilit termen de pronunțare la data de 14.10.2015, când în conformitate cu dispozițiile art. 391 al. 2 Cod procedură penală a amânat pronunțarea la data de 28.10.2015, când a pronunțat următoarea soluție:

TRIBUNALUL

Deliberând asupra cauzei penale:

Prin rechizitoriul nr.179/P/2013 din 25.04.2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial C. s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C. NICUȘOR D. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută de art.13² din Legea nr.78/2000 raportat la art.297 Cod penal, cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal și art.5 alin.1 Cod penal.

Actul de sesizare a instanței a reținut în sarcina inculpatului C. NICUȘOR D., în esență, că faptele acestuia, care în perioada 2009 – 27.11.2013, cu știință în exercitarea atribuțiilor care decurgeau din calitatea de Președinte al Consiliului Județean C., în mai multe rânduri și în baza aceleiași rezoluții infracționale nu și-a îndeplinit sau și-a îndeplinit în mod defectuos obligațiile care îi incumbau potrivit art.76 din Legea nr.446/2006, în raport de funcția publică deținută, neasigurând finanțarea Centrului M. Zonal C., neefectuând reparațiile necesare la sediul acestuia, dispunând rezilierea contractelor pentru furnizarea de utilități și servicii de pază necesare funcționării în condiții normale a Centrului M. Zonal C. și încercând de mai multe ori să evacueze instituția din sediul pe care îl ocupa, fapte care au provocat vătămări ale drepturilor și intereselor legale ale Ministerului A. Naționale precum și pagube acestei instituții întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută de art.13² din Legea 78/2000 raportat la art.297 Cod penal cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal și art.5 alin.1Cod penal.

Inițial, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția I Penală, sub nr._ .

Prin Sentința penală nr.2095 din 05.08.2014 a Tribunalului București – Secția I Penală, sub nr._ s-a admis excepția de necompetență teritorială a Tribunalului București invocată de inculpatul C. NICUȘOR D. și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului C., fiind înregistrată prezenta cauză.

Prin Încheierea nr.148 din data de 05.09.2014 a judecătorului de cameră preliminară, rămasă definitivă prin Încheierea nr.4/P/CP din data de 23 octombrie 2014 pronunțată în dosarul nr._ /a3 al Curții de Apel C., s-au respins, ca nefondate, cererile și excepțiile formulate de inculpatul C. NICUȘOR D. cu privire la nulitatea actului de sesizare a instanței, la legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală.

Totodată, prin aceeași Încheiere, în baza art.346 alin.1 Cod procedură penală s-a constatat legalitatea sesizării Tribunalului C. prin rechizitoriul nr.179/P/2013 din 25.04.2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial C. privind pe inculpatul C. NICUȘOR D. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută de art.13² din Legea 78/2ooo raportat la art.297 Cod penal cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal și art.5 alin.1 Cod penal, legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpatul C. NICUȘOR D..

SITUAȚIA DE FAPT ȘI MIJLOACELE DE PROBĂ

În abordarea și lămurirea prezentei cauze, sub toate aspectele, Tribunalul va analiza, într-o primă etapă, noțiuni legate de calitatea subiectului pasiv al infracțiunii supuse judecății.

Apărarea țării este o îndatorire fundamentală a cetățenilor, impusă prin legea fundamentală, Constituția României, care la art.55 alin.1 statuează că cetățenii au dreptul și obligația să apere România. Această îndatorire impune tuturor cetățenilor români, fără deosebire de sex, naționalitate, religie, ocupație și pregătire profesională, să fie pregătiți să apere patria în cazul unor agresiuni armate sau a altor acțiuni de natură a pune în pericol trăsăturile fundamentale ale statului (național, suveran și independent, unitar și indivizibil), indiferent de modul sau caracterul pe care l-ar îmbrăca aceste acțiuni.

Art.118 alin.2 din Constituție menționează că structura sistemului național de apărare, pregătirea populației, a economiei și a teritoriului pentru apărare, precum și statutul cadrelor militare, se stabilesc prin lege organică.

Art.1 din Legea apărării naționale a României nr. 45 din 1 iulie 1994 definește noțiunea de “Apărarea Națională” ca fiind ansamblul de măsuri și activități adoptate și desfășurate de statul român în scopul de a garanta suveranitatea națională, independența și unitatea statului, integritatea teritorială a țării și democrația constituțională, iar la art.2 se prevede că activitățile privind apărarea națională sunt asigurate și duse la îndeplinire de către autoritățile publice, potrivit competențelor stabilite prin Constituție și legile țării.

Această lege stabilește că armata este componenta de baza a forțelor armate (art.26) și are în organizare organele centrale ale Ministerului A. Naționale, categoriile de forțe și organele militare teritoriale (art.27), acestea din urmă având în compunere centre militare zonale, centre militare județene și centre militare ale sectoarelor municipiului București (art.30).

Centrul M. Zonal este o structură militară subordonată Statului M. M., destinată pentru completarea cu resurse umane și materiale a Sistemului Național de Apărare, promovarea profesiei militare, recrutarea candidaților, evidența militară a cetățenilor cu obligații militare, luarea în evidență a militară a tinerilor și cetățenilor incorporabili, selecționarea, stabilirea aptitudinilor și a opțiunilor privind modul de îndeplinire a obligațiilor militare (pe durata stării de război, a stării de mobilizare și a stării de asediu), asigurarea legăturii între armată și societatea civilă, precum și coordonarea și evaluarea centrelor militare subordonate.

Printre atribuțiile principale ale Centrului M. Zonal, la pace, stare de asediu sau mobilizare, se numără completarea cu rezerviști și asigurarea cu bunuri prin rechiziții și prestări de servicii în interes public a unităților militare și structurilor din Sistemul Național de Apărare, întocmește și actualizează planul de mobilizare al garnizoanei, asigură aplicarea măsurilor de protecție a comunicațiilor și informațiilor de către utilizatori și personalul de specialitate, asigură baza materială necesară funcționării în condiții optime a unității, aspecte ce rezultă din Adresa_/05.12.2013 a M. A. Naționale, Statul M. G. - filele 61-62, vol.3 U.P.

Potrivit procesului verbal din data de 21.01.2014 al Direcției Naționale Anticorupție – Structura Teritorială C. în care s-au consemnat relațiile comunicate de către M. A. Naționale, Centrul M. Zonal C. prin adresa AS clasificată secret de serviciu, Centrul M. Zonal C. are în evidență un număr de 131.029 persoane din care aproximativ 35.000 de cadre și asigură cu resurse umane un număr de structuri egal cu cele asigurate de către Centrul M. Zonal B., Centrul M. Zonal Călărași, Centrul M. Zonal Ialomița, Centrul M. Zonal Tulcea la un loc.

Centrul M. Zonal C. are în evidență un număr de aproximativ 6.000 de pensionari militari pentru care s-au recalculat pensiile militare, reprezentând aproximativ 7,5% din totalul de pensionari pe țară, în condițiile existenței unui număr de 47 de centre militare, media pe țară fiind de 2,12%.

Urmare a reorganizării structurilor de poliție (înființarea secțiilor de poliție rurale) și a ordinului șefului D.P.M., începând cu anul 2012, centrul militar a întocmit și schimbat documentele de anunțare și trimitere a resurselor de la 9 secții de poliție rurală din zona de responsabilitate.

Concomitent cu introducerea documentelor la secțiile de poliție, conform art.19 din Ordinul comun MS 52/2009 s-a executat și activitatea de instruire și îndrumare a personalului din cadrul structurilor de poliție.

În ceea ce privește activitatea de rechiziții, la nivelul județului C., Centrul M. Zonal a avut în evidență în anii 2009, 2010, 2011, 2012 și 2013 un număr de 380, 362, 360, 363 și respectiv 391 operatori economici și persoane fizice care asigură resursele materiale necesare structurilor sistemului național de apărare.

De asemenea, Centrul M. Zonal C. are în evidență un număr de 182 instituții publice, agenți economici și unități militare care au întocmit cereri de mobilizare la locul de muncă și pentru care a fost aprobat, pentru a fi mobilizat, un număr de 4179 rezerviști și 484 cetățeni încorporabili.

Conform relațiilor comunicate de Centrul M. Zonal, acesta are următoarele domenii de activitate: completarea unităților militare cu resurse, promovarea profesiei militare, recrutarea candidaților pentru instituția militară și a rezerviștilor voluntari, evidența militară a cetățenilor încorporabili și a rezerviștilor din rezerva operațională și generală, activitatea de personal și soluționare cereri rezerviști, activitatea administrativă, administrarea bazelor de date și a sistemului informatic de gestiune a resurselor umane, protecția mediului, securitatea și sănătatea în muncă, supravegherea tehnică și PSI, activitatea privind consilierea juridică, activitatea de informare și relații publice, pregătirea persoanelor cu atribuții de conducere în domeniul administrației publice la nivel local, privind atribuțiile ce le revin pe linia apărării naționale, sprijinirea asociațiilor de veterani, cadre militare în rezervă și în retragere precum și soluționarea problemelor pensionarilor militari.

În situații de criză și de război, Centrul M. Zonal pune în aplicarea documentele planului de mobilizare în vederea trimiterii la unitățile militare a resurselor umane și materiale, întocmește și actualizează permanent documentele prevăzute în instrucțiunile și dispozițiile statului major general cu privire la completarea cu resurse umane și materiale a unităților militare, execută selecționarea și repartiția cadrelor militare și soldaților pe baza ordinelor de repartiție, întocmește situația centralizatoare cu cererile de completare cu resurse materiale a unităților militare, execută repartiția mijloacelor de transport auto și a tehnicii de construcții rechiziționate, centralizează și soluționează în colaborare cu celelalte instituții abilitate cererile unităților militare existente în raza de competență privind completarea cu resurse umane și materiale, rechiziționarea de clădiri, instalații, tehnică, materiale și chemarea de personal pentru prestări de servicii, participă la întocmirea documentelor operative, ia măsură pentru asigurarea acțiunilor de luptă, menține forțele proprii în permanentă stare de pregătire pentru luptă, lichidează operațiunile în curs de decontare cu bugetul de stat, cu furnizorii, cu debitorii și creditorii.

De asemenea, Centrul M. Zonal desfășoară activități de informare-recrutare pentru profesia militară (pe timp de pace) și respectiv pentru îndeplinirea îndatoririlor militare (pe timp de criză sau război).

Centrul M. Zonal C., ca organ de specialitate cu responsabilitate zonală se subordonează șefului Direcției Personal și Mobilizare/Statul M. G. și este coordonat de B. Coordonare Centre Militare.

Pentru îndeplinirea atribuțiilor, Centrul M. Zonal C. are relații de serviciu cu toate unitățile și marile unități subordonate Ministerului A., Ministerului Administrației și Internelor, Serviciul de Protecție și Pază, Serviciul Român de Informații și Serviciului de Telecomunicații Speciale, dislocate pe raza județelor C., B., Călărași, Ialomița și Tulcea.

În raport cu atribuțiile și obligațiile din domeniul apărării naționale prevăzute de lege, Centrul M. Zonal C. are relații cu autoritățile publice locale, instituțiile, operatorii economici, unitățile de poliție, etc. de pe raza jud. C., B., Călărași, Ialomița și Tulcea.

Relevante în sublinierea importanței activității Centrului M. Zonal C. sunt declarațiile martorilor C. N. și M. A..

Potrivit declarațiilor martorului C. N., locțiitor al comandantului Șefului de stat M., Centrul M. Zonal este structură specializată a Statului M. G. care, la ordin, pune în aplicare documentele de mobilizare a județului și coordonează activitatea centrelor militare județene din cadrul Centrul M. Zonal. A arătat martorul că încă din timp de pace sunt pregătite documente specifice privind anunțarea resursei umane care completează unitățile la mobilizare și tot din timp de pace sunt întocmite documente pentru informarea operatorilor economici care asigură resurse materiale tuturor structurilor din sistemul național de apărare. Martorul a explicat faptul că mobilizare nu înseamnă numai conflict armat, ci și orice situație care ar duce la insecuritate națională, respectiv mișcări sociale, dezastre naturale, etc. În planurile de mobilizare există documente care prevăd chemarea rezerviștilor la unitățile care se mobilizează, documente care sunt puse în aplicare prin ordin de M. A. Naționale, iar Centrul M. Zonal acționează pentru informarea și chemarea rezerviștilor, încă din timp de pace, pentru a cunoaște unde trebuie să se prezinte și ce misiuni au. Mesajele sunt transmise prin curier special sau prin mijloace de comunicații prin linii speciale asigurate de STS. Aceeași procedură este și pentru resursa materială, societățile care o asigură fiind informate și pregătite încă din timp de pace în legătură cu rechiziționarea resursei materiale necesară sistemului de apărare națională.

În consonanță cu acestea este și declarația martorului M. A., comandantul Centrului M. Zonal C., care a menționat că din anul 2007, urmare renunțării la obligativitatea serviciului militar la pace și a trecerii la satisfacerea stagiului militar prin angajare, Centrul M. Zonal C., ca și centrele din țară, a trecut la desfășurarea de activități pentru angajarea soldaților pentru unități militare. A arătat martorul că centrele militare au ca atribuții asigurarea resursei materiale și umane pentru centrele militare, atât pe timp de pace, cât și de război. Totodată a subliniat că Centrul M. Zonal C., prin raportare la centrele din țară, are cele mai multe unități, cel mai mare număr de pensionari și cele mai multe locuri pentru angajați gradați la unități. Pe lângă activitățile legate de angajarea soldaților și a gradaților voluntari, Centrul M. Zonal are obligația să asigure completarea statelor în caz de nevoie, selecționează oameni, întocmește documente, iar în caz de nevoie acei oameni sunt chemați la unități. Aceeași obligație o are și pentru resursa materială necesară în caz de război sau alte situații deosebite. De asemenea Centrul M. Zonal desfășoară o activitate intensă cu publicul, existând diverse cereri ale cetățenilor, legate de vechime, salarii asigurate și altele asemenea.

Diverse acte normative reglementează autoritățile care răspund de funcționarea corespunzătoare a activităților structurilor militare naționale.

Potrivit art.35 din Legea nr.53/1994 a apărării naționale a României, autoritățile administrației publice locale, potrivit competenței, au, în timp de pace și în caz de mobilizare si de război, în raza lor teritoriala, următoarele atribuții: asigură îndeplinirea de către agenții economici, instituțiile publice si persoanele fizice a dispozițiilor si masurilor privind pregătirea populației, economiei si a teritoriului pentru apărare; urmăresc si intervin pentru satisfacerea cererilor prezentate de unitățile militare existente in raza lor teritoriala pentru nevoile de mobilizare, îndeplinesc măsurile necesare pentru efectuarea de rechiziții si chemări pentru prestări de servicii potrivit legii ; asigură centrelor militare zonale, județene și ale sectoarelor municipiului București terenurile, localurile, instalațiile de telecomunicații, dotările și fondurile necesare desfășurării acestora, potrivit normelor stabilite prin hotărâre a Guvernului.

În Capitolul VI din Legea nr.446 din 30 noiembrie 2006 privind pregătirea populației pentru apărare în forma în vigoare până la 21.07.2012 se reglementa asigurarea materială și financiară pentru apărarea națională după cum urmează:

Art. 76 - Consiliile județene și ale sectoarelor municipiului București sunt obligate să asigure centrelor militare terenurile, localurile, instalațiile de telecomunicații, sisteme și servicii informatice, autoturisme, alte dotări și materiale, precum și fondurile necesare desfășurării activității specifice, potrivit normelor stabilite prin hotărâre a Guvernului.

Art.77 - (1) Cheltuielile de reparații, întreținere și amenajare a localurilor centrelor militare județene, municipale și de sector se suportă de autoritățile administrației publice locale.

(2)Reparațiile capitale pentru localurile aflate în administrarea Ministerului A. se suportă de acest minister.

(3)Cheltuielile de modernizare a patrimoniului centrelor militare, cele pentru achiziționarea de carburanți-lubrifianți și pentru paza localurilor centrelor militare se suportă din bugetele autorităților administrației publice locale.

Art. 78

Autoritățile administrației publice locale pot dispune mutarea centrelor militare din localurile care le-au fost puse la dispoziție, numai cu acordul Ministerului A. și numai după ce noile localuri au fost amenajate conform prevederilor legale.

Ulterior, prin Legea nr.128/2012, la data de 21.07.2012 au intervenit următoarele modificări ale Legii nr.446 din 30 noiembrie 2006:

Art. 76- Consiliile județene/locale și ale sectoarelor municipiului București sunt obligate să asigure centrelor militare din raza lor de activitate terenurile, localurile, instalațiile de telecomunicații, sistemele și serviciile informatice, autoturismele, alte dotări și materiale, precum și fondurile necesare desfășurării activității specifice, potrivit normelor stabilite prin hotărâre a Guvernului.

(2) Autoritățile administrației publice locale prevăzute la alin.1 sunt obligate să încheie, pentru centrele militare, contracte de furnizare/prestare de servicii de energie electrică, termică, alimentare cu apă, canalizare, salubritate, televiziune, radio, telefonie, telefax, poștă, fax, precum și să achite contravaloarea acestor servicii, potrivit tarifelor în vigoare.

(3) Obligația de a achita contravaloarea serviciilor menționate la alin.(2) este valabilă și pentru situația în care terenurile, localurile și mijloacele fixe ale centrelor militare se află în administrarea Ministerului A. Naționale.

Art. 77

(1)Cheltuielile de reparații, întreținere și amenajare a localurilor centrelor militare zonale, județene și de sector se suportă de autoritățile administrației publice locale.

(2)Reparațiile capitale pentru localurile aflate în administrarea Ministerului A. se suportă de acest minister.

Art. 78 Autoritățile administrației publice locale pot schimba total sau parțial destinația imobilelor asigurate centrelor militare numai cu acordul Ministerului A. Naționale și numai după ce au pus la dispoziția centrelor militare alte imobile amenajate și utilate conform prevederilor legale, în condiții care să nu afecteze desfășurarea activității specifice.

Mai mult, prin Hotărârea nr.414 din 4 august 1997 pentru aprobarea Normelor maximale privind dotarea centrelor militare județene, municipale și ale sectoarelor municipiului București, se stabilesc în sarcina autorităților locale următoarele obligații: să asigure centrelor militare care funcționează în unitățile administrativ - teritoriale respective, terenurile, localurile, instalațiile de telecomunicații, dotările și fondurile necesare pentru desfășurarea activității specifice acestora (art.1), să suporte plata cheltuielilor ocazionate de întreținerea, repararea și modernizarea clădirilor și instalațiilor puse la dispoziție și să achite contravaloarea energiei electrice, a încălzitului, a alimentării cu apă, a canalizării, a salubrizării, a abonamentelor radio, TV, telefonice, telefax, fax și a convorbirilor efectuate cu aceste mijloace de comunicare, a corespondenței cu persoanele fizice și juridice, precum și a altor nevoi de funcționare, potrivit tarifelor în vigoare (art.3).

Centrul M. Zonal C. își desfășoară activitatea în imobilul situat în municipiul C., ., nr.106.

Dreptul de proprietate publică asupra acestui imobil aparține statului, conform pct.I.29 al Anexei Legii nr.213/1998, aspect subliniat inclusiv de instanțele de contencios administrativ prin sentința civilă nr.210 din 04.02.2011 a Tribunalului C., rămasă definitivă prin Decizia civilă nr.717/CA din 23.06.2011 a Curții de Apel C..

Prin art.1 din H.G. nr.416/1997 s-a aprobat transmiterea imobilului proprietate publică a statului, compus din construcții în suprafață construită desfășurată de 1.675,80 m.p. și terenul aferent în suprafață de 1.875 m.p. situat în municipiul C., . nr. 106, județul C., din administrarea Consiliului L. al M. C. în administrarea Consiliului Județean C., în vederea amenajării acestuia pentru Centrul militar județean C., Guvernul României stabilind în mod expres atât autoritatea publică cu obligații în administrare, cât și destinația acestui imobil.

Evaluând aspectele de natură a contura ansamblul situației de fapt, instanța reține că originea conflictului de drept penal dedus judecății se situează în anul 2007.

Astfel, ca situație premisă, prin adresa nr._ din 21.11.2007, C. Județean C., prin Președinte C. NICUȘOR D., a solicitat Centrului M. Zonal C. ca „până la data de 10 decembrie să eliberați un etaj din clădire și să-l puneți la dispoziția Consiliului Județean C.”, cu motivarea că acest imobil este proprietatea Consiliului, iar angajații C. Județean C. nu au spații suficiente în actualul imobil – fila 12 vol. VIII dosar U.P. Adresa menționată subliniază faptul că încă din anul 2007 s-a urmărit preluarea unui etaj din clădirea Centrului M. Zonal C..

Statul M. G., prin Adresa B/515/14.01.2008 – fila 13 vol. VIII dosar U.P., îl informează pe NICUȘOR D. C., Președintele Consiliului Județean C., că Centrul M. Zonal C. „emite, gestionează sau intră în posesia informațiilor secrete de stat și secrete de serviciu și are obligația, potrivit legii, să asigure protecția acestora”. Prin adresa menționată se mai precizează faptul că:

- în condițiile trecerii la îndeplinirea serviciului militar pe bază de voluntariat, au crescut volumul și importanța activităților desfășurate de centrele militare;

-în situații de criză, la mobilizare și pe timp de război, efectivele centrelor militare cresc considerabil și, ca urmare, se impune alocarea unor spații corespunzătoare;

- restrângerea spațiilor alocate Centrului M. Zonal C. și funcționarea în același local cu acesta a unor structuri ce nu au restricții referitoare la documentele pe care le utilizează sunt de natură să creeze vulnerabilități în sistemul de protecție a informațiilor clasificate și să afecteze eficiența activităților specifice desfășurate de centrul militar.

Cu toate că inculpatul C. NICUȘOR D. cunoștea aceste aspecte încă din luna ianuarie a anului 2008, în anul 2009 inițiază „Proiectul de hotărâre privind darea în administrarea unor instituții publice a unui imobil, proprietate publică a județului C.”.

În „Expunerea de motive”, inculpatul prezintă faptul că „Direcția Județeană C. a Arhivelor Naționale își desfășoară activitatea într-un imobil impropriu și nu posedă un spațiu adecvat pentru importanța activității desfășurate”, că „Centrul Județean de Conducere și Coordonare a Intervenției … trebuie poziționat în vecinătatea sediilor autorităților administrației publice județene”, că Centrul M. Zonal C. „poate să continue într-un spațiu redus ca întindere” și propune „restrângerea spațiului aflat în folosința centrului militar, precum și repartizarea unor spații din acest imobil celor două instituții menționate”.

Observăm, în primul rând, că în mod nereal se menționează că imobilul în discuție ar fi fost „proprietate publică a județului C.”, întrucât dreptul de proprietate publică asupra acestui imobil aparține statului, conform pct.I.29 al Anexei Legii nr.213/1998, iar C. Județean C. are numai atribuții de administrare.

Acest aspect se reia și în „documentația” ce a succedat Proiectul de hotărâre ( respectiv Raportul Direcțiilor Administrație Publică și Juridică, Buget Finanțe și administrarea Domeniului Public și Privat al Județului,Comisia pentru administrare Publică, Juridică, apărarea Ordinii Publice, sănătate și Protecție Socială), documentație lacunară și nemotivată în fapt și drept, din care nu se poate stabili în ce mod acest proiect de hotărâre ar fi „în conformitate cu prevederile legale”.

Potrivit art.3 din Legea nr. 24 /2000, normele de tehnică legislativă se aplică, în mod corespunzător, și la elaborarea și adoptarea proiectelor de ordine, instrucțiuni și de alte acte normative emise de conducătorii organelor administrației publice centrale de specialitate, precum și la elaborarea și adoptarea actelor cu caracter normativ emise de autoritățile administrației publice locale. La capitolul IV din aceeași lege, intitulat elaborarea actelor normative, se remarcă art.20, care stabilește că “Elaborarea proiectelor de acte normative trebuie precedată, în funcție de importanța și complexitatea acestora, de o activitate de documentare și analiză științifică, pentru cunoașterea temeinică a realităților economico-sociale care urmează să fie reglementate, a istoricului legislației din acel domeniu…”, faptul că “Inițiatorii proiectelor de acte normative pot solicita, pentru documentarea lor legislativă, informații suplimentare de la C. Legislativ și alte autorități sau instituții cu atribuții de informare în materia respective” și că “Rezultatele studiilor de cercetare și referirile la sursele de informații suplimentare relevante pentru dezbaterea proiectelor de acte normative trebuie să fie incluse în instrumentul de prezentare și motivare a proiectului de act normativ.”

Cu încălcarea dispozițiilor legale, în ședința din 15.05.2009 a Consiliului Județean C., astfel cum rezultă din procesul verbal nr._/28.05.2009, s-a adoptat Hotărârea Consiliului Județean C. nr.153/2009 prin care s-a dispus darea în administrare a clădirii situate în C., . nr.106, Direcției Județene C. a Arhivelor Naționale, Inspectoratului pentru Situații de Urgență Dobrogea și Centrului M. Zonal C., dar și obligația acestuia de a suporta cheltuielile ocazionate de întreținerea și exploatarea imobilului.

Se remarcă împrejurarea potrivit căreia întreaga procedură urmată pentru adoptarea acestei hotărâri a fost una superficială, neprecedată de o activitate de documentare și analiză științifică, pentru cunoașterea temeinică a realităților economico-sociale care urmează să fie reglementate, a istoricului legislației din acel domeniu, ceea ce relevă faptul că s-a urmărit ascunderea realității față de ceilalți consilieri.

Subliniem faptul că motivele care i-au determinat pe ceilalți consilieri județeni să voteze favorabil pentru această hotărâre (fie neglijență, în raport de lipsa unui minim de informații și de verificări, fie cu rea credință, de conivență cu inculpatul, sau din alte motive neimputabile acestora), nu fac obiectul cauzei, instanța nefiind învestită în acest sens.

Demontarea sau demonstrarea acuzației penale adusă inculpatului reclamă, din punctul de vedere al instanței, stabilirea etapelor ce trebuie în mod obligatoriu îndeplinite atunci când se pune în discuție adoptarea unui act cu caracter normativ al autorității publice locale și verificarea punctuală, raportat la situația de fapt, a modului în care au fost îndeplinite aceste etape de inculpat. Ori, aceste etape în procesul normativ al unei Hotărâri de Consiliu sunt stabilite prin textele de lege expuse în cele ce preced.

Examinarea respectării acestor etape, prin raportare la actele dosarului, relevă că inculpatul a avut încă de la început reprezentarea faptului că activitățile desfășurate – prin introducerea proiectului de hotărâre pe ordinea de zi, fără parcurgerea etapelor impuse obligatoriu, IMPERATIV, de lege (Elaborarea proiectelor de acte normative trebuie precedată, în funcție de importanța și complexitatea acestora, de o activitate de documentare și analiză științifică, pentru cunoașterea temeinică a realităților economico-sociale care urmează să fie reglementate, a istoricului legislației din acel domeniu…”), precum și limitarea la obținerea unor avize superficiale de la compartimentele de specialitate, se circumscriu sferei ilicitului penal, fiind evident că inculpatul C. NICUȘOR D., în permanență, prin activitățile susținute pe care le-a desfășurat, a încercat și a și distorsionat adevărul în realizarea scopului propus, ignorând, în mod deliberat, respectarea legislației specifică.

Datele cauzei relevă astfel că în ședința ce trebuia să aibă ca scop adoptarea HCJ, inculpatul a introdus pe ordinea de zi a ședinței consiliului proiectul de hotărâre ce atesta fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, în vederea producerii de consecințe juridice, și a folosit “avizele” de la compartimentele de specialitate pentru a conferi o notă de legalitate restrângerii frauduloase a spațiului ocupat de Centrul M. Zonal și pentru a crea aparența respectării legii, ceea ce dovedește maniera discreționară și abuzivă prin care inculpatul a înțeles să acționeze.

În ciuda obligației sale legale de a asigura localul în care să funcționeze Centrul M. Zonal C., conform art. 76, art. 78 din Legea nr.446 din 30 noiembrie 2006 privind pregătirea populației pentru apărare și art.3 din Hotărârea nr.414 din 4 august 1997 pentru aprobarea Normelor maximale privind dotarea centrelor militare județene, municipale și ale sectoarelor municipiului București, inculpatul a încercat să evacueze această instituție din clădirea pe care o ocupa și pe calea unor cereri în justiție, aceste acțiuni fiind respinse de către instanțe.

La data de 23.03.2010 la B. Executorului Judecătoresc M. I. a fost înregistrată cererea Consiliului Județean C. prin care a solicitat începerea executării silite împotriva Centrului M. Zonal C. C., în vederea evacuării din imobilul situat în C., . nr.106.

Cerere a fost respinsă prin încheierea nr.2564 E/09.04.2010 pronunțată în dosarul nr._/212/2010 al Judecătoriei C. – fila 23, vol.VIII, dosar U.P.).

La data de 19.04.2010, C. Județean C., prin C. NICUȘOR D., a formulat o cerere prin care a solicitat ca, pe calea unei ordonanțe președințiale, să se dispună evacuarea Centrului M. Zonal C. din sediul ocupat - fila 24, vol.VIII, U.P.

Prin sentința civilă nr.8758 din 13.06.2013 a Judecătoriei C. s-a constatat perimarea cererii de chemare în judecată.

La data de 11.08.2010, C. Județean C. a formulat o cerere prin care a solicitat ca, pe calea unei ordonanțe președințiale, să se dispună evacuarea Centrului M. Zonal C. dintr-o parte a sediului ocupat - fila 74, vol.VIII U.P.

Prin sentința civilă nr._/12.08.2010 a Judecătoriei C. s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată - fila161, vol.VIII, U.P.

M. A. Naționale a formulat o cerere de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului C. prin care a solicitat anularea HCJ nr.153/2009.

Prin sentința civilă nr.210/04.02.2011 a Tribunalului C. ( filele 67-72, vol.III U.P.), irevocabilă prin decizia civilă nr.714/CA din data de 23.06.2011 a Curții de Apel C. ( filele 63-66, vol.III U.P.) S-A DISPUS ANULAREA HCJ NR.153/15.05.2009, stabilindu-se, în esență, faptul că HCJ nr.153/15.05.2009 este adoptată cu încălcarea legii.

Aceste hotărâri subliniază faptul că HCJ nr.153/15.05.2009 este emisă în baza H.G. 904/2002, CARE A ATESTAT ÎN MOD NELEGAL CĂ IMOBILUL ÎN DISCUȚIE AR FACE PARTE DIN DOMENIUL PUBLIC și stabilesc, irevocabil, că este aplicabilă HG nr.416/1997 ce atestă dreptul de administrare al imobilului de către C. Județean C. NUMAI ÎN VEDEREA AMENAJĂRII PENTRU CENTRUL M. JUDEȚEAN C. CU TOATE CONSECINȚELE CE DECURG DE AICI, INCLUSIV ÎN CEEA CE PRIVEȘTE CHELTUIELILE OCAZIONATE DE ÎNTREȚINEREA ȘI EXPLOATAREA IMOBILULUI.

Prin Adresa nr.3344 din 21.10.2013 emisă de SC Zip E. s-a comunicat că ultimul contract încheiat pentru paza Centrul M. Zonal a fost cel înregistrat sub nr.493/04.10.2007 și care a fost reziliat din inițiativa Consiliului Județean C. prin actul adițional nr.12 din 15.04.2010 – fila 10, vol.III, dosar U.P.

Dacă actele materiale efectuate până la acest moment nu sunt de natură a contura în mod cert, prin ele însele și privite în mod distinct, reaua credință a inculpatului și intenția sa directă, subliniem că, ulterior anulării HCJ nr.153/15.05.2009, actele întreprinse de acesta sunt relevante, fiind acțiuni total abuzive, fără justificare morală și legală.

Astfel, prin adresa nr.2600/09.02.2011, la 5 zile de la anularea în primă instanță a HCJ nr.153/15.05.2009, Consiliului Județean C., prin C. NICUȘOR D., a solicitat Regiei Autonome de Distribuire a Energiei Termice (RADET) C., rezilierea unilaterală a contractului de furnizare a energiei termice pentru punctul de consum Centrul M. Zonal din C., . nr.106, precum și sistarea furnizării agentului termic deși această solicitarea a fost făcută în luna februarie – fila 17 vol.III dosar U.P.

Din relațiile furnizate de RADET C. rezultă că din luna februarie a anului 2011, consumul de energie termică pentru imobilul de la adresa din . nr.106 a fost facturat către utilizatorul Centrul M. Zonal C., facturile nefiind contestate de către acesta.

Deoarece în sediul situat în mun. C., . nr.106 funcționa și Serviciul de Telecomunicații Speciale, debranșarea imobilului de la sistemul centralizat de termoficare nu a fost posibilă - fila 19, vol. III U.P.

Cu toate acestea, RADET C. a încercat să debranșeze imobilul, însă acțiunea nu a reușit din cauza inconvenientelor de ordin tehnic și a opoziției personalului celor două unități militare - fila 28, vol. III, U.P.

Prin adresa nr._/16.05.2011, Centrul M. Zonal C. a comunicat Consiliului Județean C. împrejurarea că RADET C. încearcă debranșarea sediului de la rețeaua de termoficare și a solicitat încheierea contractelor necesare pentru furnizarea energiei termice precum și plata facturilor aferente, invocând prevederile Legii nr.446/2006 și HG nr.414/1997 - fila 30, vol.III U.P.

Deși această solicitare a fost înregistrată la C. Județean C. sub nr.9444 din 18.05.2011, această din urmă instituție nu s-a conformat obligațiilor legale.

Prin cererea înregistrată sub nr._/212/2012 pe rolul Judecătoriei C., reclamanta REGIA AUTONOMĂ DE DISTRIBUIRE A ENERGIEI TERMICE C., a solicitat, în contradictoriu cu pârâții CENTRUL M. ZONAL C. și C. JUDEȚEAN C. obligarea la plata sumei de_,66 lei, reprezentând contravaloarea energiei termice furnizate în perioada 28.02._11 și plata sumei de 3282,25 lei reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei 30.04.2011 – 30.11.2011, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr._/2013 din 16.12.2013 a Judecătoriei C. s-a respins acțiunea formulată de reclamantul REGIA AUTONOMĂ DE DISTRIBUIRE A ENERGIEI TERMICE C. în contradictoriu cu pârâtul C. JUDEȚEAN C., având ca obiect plata sumei totale de_,91 lei reprezentând debit principal și penalități aferente acestuia, ca rămasă fără obiect, constatându-se că debitul principal a fost achitat de C. Județean C. la data de 24.05.2013.

De asemenea, potrivit adresei nr._/01.11.2013 emisă de C. Județean C. și depusă la dosar de RADET C., cel dintâi a achitat secundei suma de 214.484 lei reprezentând facturi restante pentru perioada 28.02._11, prin ordinul de plată nr.1111/24.05.2013 - fila 24, vol.III dosar U.P..

Prin adresa nr.B1027/21.01.2014 a RADET C. s-a comunicat că la acel moment (21.01.2014), Centrul M. Zonal C. înregistra datorii aferente perioadei 30.11.2012 – 31.12.2013, în valoarea de 175.556,71 lei, din care 141.772,56 lei reprezentând contravaloarea energiei termice livrate și 33.784,15 lei reprezentând penalități de întârziere - fila 12,vol.V, dosar U.P.

Prin adresa înregistrată sub nr._/10.02.2011, la 6 zile de la anularea în primă instanță a HCJ nr.153/15.05.2009, Consiliului Județean C., prin C. Nicușor D., a solicitat ., rezilierea unilaterală a contractului de furnizare a energiei electrice pentru sediul Centrului M. Zonal C., precum și sistarea furnizării energiei electrice – fila 50 vol.III dosar U.P.

S.C. Enel Energie SA a comunicat că pentru imobilul în care funcționează Centrul M. Zonal C. sunt în prezent în vigoare două contracte de furnizare a energiei electrice, unul activ iar altul pentru alimentarea de rezervă care nu înregistrează consum - fila 47, vol.III, U.P.

De asemenea, . a menționat că în urma acestei cereri, la data de 11.02.2011, personalul său s-a deplasat la sediul Centrul M. Zonal C. pentru a proceda la debranșarea acestuia, însă operațiunea nu a reușit deoarece s-a constatat că în același imobil funcționa și Serviciul Național Unic Apel de Urgență 112 - fila 49, vol.III U.P.

La data de 13.02.2014, . a comunicat că la data de 06.01.2014, C. Județean C. înregistra un debit de 81.303 lei pentru energia electrică furnizată Centrului M. Zonal C.. Ulterior, o parte din această datorie a fost achitată astfel încât la data de 13.02.2014, ea avea un cuantum de 5.332,02 lei - fila 24, vol.VII, dosar U.P.

Prin adresa nr._ din 08.11.2013, Regia Autonomă Județeană de A. (RAJA) C. a comunicat că Centrul M. Zonal C. beneficiază în prezent de apă și canalizare în temeiul unui contract încheiat între cele două instituții în anul 2003, deci anterior intrării în vigoare a Legii nr.446/2006, care a instituit obligația încheierii contractelor pentru furnizarea acestor utilități și a plății lor în sarcina Consiliilor Județene - fila 38, vol.III, dosar U.P.

Prin adresa nr.2603/09.02.2011, înregistrată sub nr.481/10.02.2011 la RAJA, la 6 zile de la anularea în primă instanță a HCJ nr.153/15.05.2009, Consiliului Județean C., prin C. Nicușor D., a solicitat Regiei Autonome Județeană de A. C., rezilierea unilaterală a contractului de furnizare a apei pentru sediul Centrului M. Zonal C., precum și sistarea furnizării apei la acest imobil – fila 161 vol.III dosar U.P.

Ca urmare, RAJA a comunicat Centrului M. Zonal C. faptul că, urmare adresei nr.2603/09.02.2011 a Președintelui Consiliului Județean C. privind rezilierea contractului de furnizare a apei pentru sediul Centrului M. Zonal C., începând din data de 10.02.2011, prestarea acestui serviciu va fi întreruptă - filele 160 - 161vol.3, dosar U.P.

Centrul M. Zonal C. a solicitat Consiliului Județean, prin adresa A1053/10.02.2011, respectarea prevederilor Legii nr.446/2006 și HG nr.414/1997, arătând că din data de 10.02.2011, RAJA a oprit furnizarea apei la sediul său, iar această situație coroborată cu neaprobarea fondurilor pentru verificarea stingătoarelor de incendiu conduce la imposibilitatea acționării în caz de incendiu și creează premisele pentru apariția unor focare de infecție - fila 163, vol.III. dosar U.P.

Prin Notificarea A1094/11.02.2011, Centrul M. Zonal C. a solicitat RAJA C. reluarea furnizării apei la sediul situat în C., . nr.106, arătând că tocmai C. Județean C. care solicitase rezilierea contractului era cel care trebuia să asigure încheierea și executarea unui asemenea contract și a precizat că în perioada respectivă, Centrul M. Zonal C. efectua activități cu publicul care implicau un trafic mare de persoane (recrutări și recalcularea pensiilor militare), iar în sediu funcționau și două cabinete medicale și SNUAU 112 - fila 164, vol.III. dosar U.P.

Prin Adresa A 1101/12.02.2011, Centrul M. Zonal C. s-a adresat Primăriei mun.C. pentru a asigura trei toalete ecologice care să fie amplasate în imediata vecinătate a sediului, în condițiile în care grupurile sanitare ale unității militare nu mai puteau fi utilizate din cauza lipsei de apă - fila 165, vol.III, dosar U.P.

Prin Adresa A 1167/15.02.2011, Centrul M. Zonal C. a comunicat Inspectoratului pentru Situații de Urgență C. faptul că, urmare a sistării alimentării cu apă, în caz de incendiu hidranții amplasați în incinta Centrului M. Zonal C. sunt inutilizabili. Totodată se menționează faptul că stingătoarele de incendii nu au fost verificate de circa 1 an întrucât fondurile solicitate în acest scop nu au fost aprobate de C. Județean C. - fila 166, vol.III. dosar U.P.

O sesizare a fost făcută și către Direcția de Sănătate Publică C., prin Adresa A 1172/15.02.2011 a Centrului M. Zonal C., atrăgând atenția asupra sistării alimentării cu apă potabilă a instituției și imposibilitatea încheierii în nume propriu a unui contract de furnizare a apei - fila 167, vol.III. dosar U.P.

RAJA C. a mai comunicat că debranșarea CMZ nu a fost posibilă pentru că imobilul unde își desfășoară activitatea a fost branșat/racordat la serviciul public de alimentare cu apă și canalizare prin două branșamente comune, prin intermediul cărora sunt prestate servicii similare și pentru un alt utilizator care funcționează în același imobil - fila 45, vol.III. dosar U.P.

Deși debranșarea nu a fost posibilă, nu a fost furnizată apă potabilă sediului Centrului M. Zonal C. până la data de 17.02.2011 când prestarea acestui serviciu a fost reluată în urma intervenției Direcției Sanitare a Județului C. la RAJA C., potrivit adresei nr.34R/11.03.2011 - fila 168, vol.III. dosar U.P.

Se observă faptul că, ulterior actului material constând strict în emiterea adresei nr.2603/09.02.2011, înregistrată sub nr.481/10.02.2011 la RAJA (emisă de C. Județean C., prin C. Nicușor D., a solicitat Regiei Autonome Județeană de A. C., rezilierea unilaterală a contractului de furnizare a apei pentru sediul Centrului M. Zonal C., precum și sistarea furnizării apei la acest imobil, și care va fi tratat în mod separat, fiind exclus din analiza infracțiunii continuate), inculpatul nu și-a îndeplinit obligația imperativă, instituită de lege, de a lua toate măsurile pentru încheierea de contracte pentru alimentarea cu apă, deși conform art.76 alin.2 din Legea nr.446/2006 era obligat să încheie, pentru centrele militare, contracte de furnizare/prestare de servicii de energie electrică, termică, alimentare cu apă, canalizare, salubritate, televiziune, radio, telefonie, telefax, poștă, fax, precum și să achite contravaloarea acestor servicii, potrivit tarifelor în vigoare.

Prin Adresa din 22.10.2013, .. a comunicat că între anii 1997 – 2004, Centrul M. Județean, figura ca abonat Romtelecom, la data de 24.06.2006 figurează ca abonat la această adresă C. Județean C. (pentru 3 numere de telefon).

La data de 11.08.2011, din cauza neplății, s-a executat desființarea celor trei posturi telefonice instalate în sediul Centrului M. Zonal C., iar la data de 24.04.2012 au fost reinstalate, titular fiind însă UM_ București care și la data de 22.10.2013, achită contravaloarea serviciilor – fila 7 vol.III dosar U.P.

Rezultă că, ulterior actului material derulat până la 10.01.2013, data Rezoluției nr.3749/P/2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria C. (și care va fi tratat în mod separat, fiind exclus din analiza infracțiunii continuate), inculpatul nu și-a îndeplinit obligația imperativă, instituită de lege, de a lua toate măsurile pentru încheierea de contracte pentru furnizarea de servicii de telefonie, deși conform art.76 alin.2 din Legea nr.446/2006 era obligat să încheie, pentru centrele militare, contracte de furnizare/prestare de servicii de energie electrică, termică, alimentare cu apă, canalizare, salubritate, televiziune, radio, telefonie, telefax, poștă, fax, precum și să achite contravaloarea acestor servicii, potrivit tarifelor în vigoare, aspect impus și prin art.35 din Legea nr.53/1994 a apărării naționale a României

M. A. Naționale – Comandamentul Comunicațiilor și Informaticii a comunicat, prin adresa A9093/28.11.2013, că UM_ București a solicitat . celor trei posturi telefonice utilizate de Centrul M. Zonal C., din ordinul scris al șefului Direcției Comunicații și Informatică din cadrul Ministerului A. Naționale.

De asemenea, Comandamentul Comunicațiilor și Informaticii a precizat că UM_ a achitat din fondurile Ministerului A. Naționale contravaloarea serviciilor de telefonie prestate de . M. Zonal C. - fila 54, vol.III, dosar U.P.

Ulterior, aceeași unitate militară a comunicat că suma plătită pentru serviciile de telefonie prestate de . beneficiul Centrului M. Zonal C. este în cuantum de 3958 lei – filele 203 – 204 vol.III dosar U.P.

Prin sentința civilă nr.9489/29.05.2012 a Judecătoriei C., definitivă prin decizia nr.59/07.02.2013 a Tribunalului C. și irevocabilă prin decizia nr.322/C din 03.07.2013 a Curții de Apel C., s-a dispus obligarea Consiliului Județean C. de a asigura CMZ serviciul de telefonie fixă, în cadrul îndeplinirii obligației legale de asigurare a dotărilor și fondurilor necesare desfășurării activității Centrului M. Zonal C. - filele 10-23, vol.VII, dosar U.P., constatare ce are autoritate de lucru judecat în fața instanței penale, atât sub aspectul existenței obligației, cât și a neîndeplinirii ei, conform art.52 alin.3 Cod procedură penală.

În raport de aceste elemente, se subliniază faptul că, în contra obligațiilor impuse atât prin lege, cât și prin hotărârile judecătorești expuse, inculpatul a continuat să le ignore și să nu le aducă la îndeplinire.

Se remarcă și faptul că, începând cu anul 2009, Centrul M. Zonal C., prin comandant, a întocmit mai multe referate prin care a solicitat resursele financiare și materiale necesare desfășurării activității, dar și asigurarea fondurilor necesare reparațiilor, însă inculpatul C. NICUȘOR D. a refuzat să se pronunțe asupra lor și, pe cale de consecință, să aloce resursele respective, încălcându-și în acest mod, obligațiile instituite prin lege – filele 37 – 182 vol.IV dosar U.P.

Prin Referatul nr.A 3706 din data de 14.08.2012 întocmit de Centrul M. Zonal C., la care au fost anexate fotografii cu situația imobilului, s-a solicitat, din nou, Consiliului Județean C., asigurarea fondurilor necesare reparațiilor, menționându-se că prăbușirea în mai multe locuri a tencuielii fațadei clădire poate conduce la importante pagube materiale, accidente sau chiar pierderi de vieți omenești - filele 43-44, vol.IV, dosar U.P.

Acest referat, prin care se solicitau reparații la sediul CMZ, a fost înregistrat la C. Județean C. sub nr._/16.08.2012 iar pe prima sa filă, inculpatul C. NICUȘOR D. a scris următoarea rezoluție: „Vicepreședinte D. C. Inițiați HCJ Cta ptr preluare sp excedentar ce îl ocupă CMZ și atrib Arh.N..” - fila 80, vol.IV, U.P.

Ignorând autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr.210/04.02.2011 a Tribunalului C. ( filele 67-72, vol.III U.P.), irevocabilă prin decizia civilă nr.714/CA din data de 23.06.2011 a Curții de Apel C. ( filele 63-66, vol.III U.P.) prin care s-a dispus anularea HCJ nr.153/15.05.2009, precum și a celorlalte hotărâri judecătorești care constatau nelegalitatea evacuării CMZ dintr-o mare parte a clădirii pe care o ocupa, într-un total dispreț al legii și al autorităților judecătorești, inculpatul C. NICUȘOR D. a inițiat HCJ C. nr.339/25.10.2012 prin care se aprobă repartizarea unor spații Arhivelor Naționale ale României – Direcția Județeană C. din clădirea situată în C., . nr.106, jud. C. - fila 161 vol.II dosar fond.

Și în cazul acestei hotărâri se observă maniera total ocultă și necorespunzătoare în care s-a desfășurat procesul normativ.

Astfel, în „Expunerea de motive” se motivează că Direcția Județeană C. a Arhivelor Naționale are nevoie de un spațiu și „având în vedere că Județul C. – C.J.C. deține spații (?) care corespund din punct de vedere al condițiilor tehnice (?) tipului de activitate desfășurat de arhivele Naționale…propun repartizarea către Direcția Județeană C. a Arhivelor Naționale a unor spații situate în municipiul C., identificate în anexa (?) la prezentul proiect de hotărâre” – fila 163 vol.II fond.

Ori, se remarcă din nou maniera superficială adoptată în procedura urmată pentru adoptarea acestei hotărâri, neprecedată de o activitate de documentare și analiză științifică, pentru cunoașterea temeinică a realităților economico-sociale care urmează să fie reglementate, a istoricului legislației din acel domeniu.

Totodată este evident că Proiectul de hotărâre nu a fost însoțit de nici o anexă, aspect ce rezultă din verificarea înscrisurilor depuse de CJC la solicitarea instanței, aceasta apărând ulterior, atașată direct HCJ 339 din 2012.

Mai mult, se observă că HCJ nr.339/25.10.2012 aprobă repartizarea unor spații Arhivelor Naționale ale României Direcția Județeană C. a Arhivelor Naționale, conform anexei, fără a identifica în mod concret acest spațiu. Din verificarea Anexei la HCJ nr.339/25.10.2012 depusă prin grija secretarului Consiliului Județean C., la solicitarea instanței, se constată că aceasta nu este asumată prin semnătură de secretarul județului. Totodată se observă că nu se indică nicăieri faptul că în acest spațiu funcționează Centrul M. Zonal C., demonstrând strategia inculpatului de a induce în eroare celelalte persoane cu competențe în procesul de adoptare a hotărârii.

Instanța privește cu rezervă declarațiile martorilor audiați din oficiu cu privire la modalitatea de adoptare a celor două Hotărâri de Consiliu Județean, constatând încercarea de a-și justifica lipsa de implicare în verificarea tuturor condițiilor, dar și a dispozițiilor legale în vederea reglementării situației grave, de notorietate, în care sunt Arhivele Naționale din județ, dar și în vederea ocrotirii intereselor legale ale Centrului M. Zonal C..

Astfel martorul D. G. C., vicepreședinte al Consiliului Județean C., a arătat că „la baza adoptării HCJ a stat documentația care se prezintă în mod obișnuit, respectiv referatele direcțiilor de specialitate și expunerea motivelor, respectiv referatele Direcției Juridice și Economice, precum și avizele comisiilor de specialitate: economică buget – finanțe, juridică, de cultură, de sport”.

Ori, dintr-o simplă evaluare a avizelor ce au stat la baza HCJ nr.339/25.10.2012, se constată că acestea sunt lacunare, nedocumentate și neargumentate și se puteau referi la orice imobil (atât timp cât Expunerea de motive depusă de C. Județean la cererea instanței nu este însoțită de nici o Anexă, aceasta apărând ulterior, atașată direct HCJ din 2012), că nu se cunoaște din ce punct de vedere acest spațiu neidentificat corespunde din punct de vedere al condițiilor tehnice tipului de activitate desfășurat de Arhivele Naționale (neexistând o evaluare a unor experți).

A mai arătat acest martor că nu cunoștea dacă acele spații erau apte să asigure păstrarea în bune condiții a arhivelor, dar a apreciat că este aptă clădirea pentru o astfel de destinația întrucât exista acceptul reprezentantului Arhivelor Naționale, în sensul că a participat de câteva ori la discuțiile la care domnul director C., de la Arhivele Naționale, a precizat că spațiul din clădirea CMZ este apt pentru depozitarea și păstrarea arhivelor”

Ori, se observă că nu există un accept în formă scrisă al reprezentantului Arhivelor Naționale, un punct de vedere documentat în acest sens, iar nu un simplu accept verbal al directorului Arhivelor care, în disperare de cauză, pentru asigurarea unui minim de condiții pentru depozitarea înscrisurilor importante deținute, ar fi fost de acord să ocupe o parte din sediul Centrului M. Zonal.

Martorul D. G. C. mai susține și faptul că „nu cunoșteam care era activitatea CMZ, aveam o vagă idee despre atribuțiile acestuia”, că „nu cunosc cine a stabilit suprafața ce urma să fie dată Arhivelor Naționale”, că” nu cunosc dacă au existat discuții prealabile cu reprezentanții CMZ”, că nu cunosc despre problema plăților utilităților CMZ”, situație uimitoare în raport de funcția pe care o deține în cadrul autorității județene, a atribuțiilor și responsabilităților care îi revin.

O declarație asemănătoare a fost dată în fața instanței și de către martorul D. N. – C., Vicepreședintele al Consiliului Județean C. din anul 2008, care dovedește, de asemenea, lipsa de preocupare în evaluarea reală a situațiilor celor două instituții, respectiv Arhivele Naționale și Centrul M. Zonal C.. Astfel, acesta a afirmat că „singurul propice era cel al CMZ deoarece era nevoie de spații mari, iar CMZ avea spațiu excedentar”, deși tot acesta afirmă că „Nu a existat nici un studiu tehnic care să stabilească dacă spațiile din cadrul CMZ ar fi propice pentru activitatea de arhivare”, că „am considerat că în condițiile în care activitatea CMZ este restrânsă ca urmare a faptului că serviciul militar nu mai este obligatoriu, fiind vorba despre o suprafață utilă de peste 3000 mp și ținând cont de faptul că acolo își desfășurau activitatea un număr de 20 persoane”, fără să explice de unde a dedus „reducerea activității centrului militar” care, în realitate, a crescut considerabil, astfel cum rezultă din datele transmise de MAPN.

Mai afirmă martorul că „nu aveam un plan de rezervă pentru o eventuală situație de mobilizare, de altfel nefiind datoria mea”, deși, printr-o analiză sintetică, ar fi trebuit să cunoască, în urma unor informări corespunzătoare, că spațiile așa zis „excedentare” ale Centrului M. Zonal sunt folosite în caz de mobilizare (atât în caz de conflict armat, cât și în orice situație care ar duce la insecuritate națională, respectiv mișcări sociale, dezastre naturale, etc) pentru rezerviștii chemați la unitățile care se mobilizează.

Deși se afirmă în permanență că sediul Centrului M. Zonal C. era optim pentru desfășurarea activității de depozitare a Arhivelor Naționale, tot același martor arată că „într-o parte a garajului CMZ a fost depozitată o parte din arhiva Consiliului Județean C. și a avut o informare că o parte din documente au fost compromise urmare unei inundații”.

Martorul ȚIȚIMEAUA I., care la momentul adoptării HCJ 339/2012 îndeplinea funcția de Director G. al Direcției de Administrație Publică și Juridică din cadrul Consiliului Județean C. a menționat că ar fi verificat din punct de vedere juridic aspectele referitoare la imobilului în discuție, însă nu a cunoscut faptul că prin sentința civilă nr.210/04.02.2011 a Tribunalului C., irevocabilă prin decizia civilă nr.714/CA din data de 23.06.2011 a Curții de Apel C. prin care s-a dispus anularea HCJ nr.153/15.05.2009 ce privea aceeași situație. Ori, în calitatea sa de director al direcției juridice ar fi trebuit să cunoască existența unei hotărâri judecătorești irevocabile care statua nelegalitatea unei hotărâri de consiliu cu privire la imobilul Centrului M. Zonal C. și să se opună la avizarea unei noi hotărâri întemeiate pe aceleași aspecte nelegale.

În cauză a fost audiată și martora B. M., secretar al județului din septembrie 2002, care a arătat că în această calitate contrasemnează hotărârile și participă alături de funcționari din aparatul de specialitate la pregătirea lor, că are ca atribuții doar verificarea legalității hotărârilor în raport de legislația în vigoare, respectiv că „verific dacă C. Județean este competent material de a lua o hotărâre în domeniul respectiv, în speță fiind vorba despre gestionarea patrimoniului județului, competență care este exclusiv a C. Județean, și dacă potrivit Legii speciale 213, dacă poate da în administrare unei instituții publice un bun care aparține domeniului public al județului”.

Se observă că potrivit art.117 alin.1 lit. a din Legea nr.215/2001 a administrației publice locale, secretarul consiliului județean avizează, pentru legalitate, dispozițiile primarului și ale președintelui consiliului județean, hotărârile consiliului local, respectiv ale consiliului județean. Ori, a aviza pentru legalitate nu se referă doar la aspectele indicate de martoră, ci la o verificare în esență a conținutului hotărârii de consiliu, pentru a identifica și verifica orice nelegalitate a acesteia și din perspectiva altor acte normative, în speță cele legate de domeniul apărării.

Din declarațiile acestor martori, Tribunalul extrage o concluzie ce fundamentează acuzațiile aduse inculpatului C. NICUȘOR D., și anume aceea că persoanele care au contribuit sau participat într-un fel sau altul la adoptarea celor două Hotărâri de Consiliu Județean s-au încrezut în cele consemnate sumar în cele două Expuneri de motive întocmite de inculpat, iar inculpatul a mizat pe lipsa oricăror verificări din partea acestora.

Tribunalul nu poate agrea modalitatea în care consilierii județeni și ceilalți funcționari publici din cadrul Direcțiilor de specialitate au înțeles să abordeze procesul de elaborarea și adoptarea actelor cu caracter normativ emise de autoritatea administrației publice, în condițiile în care au responsabilitatea reglementării unor aspecte sociale de natură a influența în mod esențial, pozitiv sau negativ, comunitatea, însă nici nu este îndrituită să analizeze cu privire la aceste persoane motivele obiective sau subiective (neglijență, rea credință sau alte aspecte interne sau externe voinței /conștiinței acestora) astfel cum s-a subliniat anterior.

Mai mult, aceste persoane au participat strict la procesul de verificare și/adoptare a celor două hotărâri de consiliu (nr.153/2009 și nr.339/25.10.2012), nerezultând nici o implicare în celelalte acțiuni/inacțiuni vătămătoare pentru Centrul M. Zonal desfășurate de inculpatul C. NICUȘOR D..

În privința acestei de-a doua Hotărâri, nr.339/25.10.2012 a Consiliului Județean C., prin care Centrul M. Zonal C. era privat de o parte din sediu, aceasta a fost anulată prin sentința civilă nr.3015/23.05.2013 a Tribunalului C., irevocabilă prin decizia nr.1973/CA/2013 a Curții de Apel C..

Prin adresa nr.A 4395 din data de 25.11.2013, Centrul M. Zonal C. a comunicat că sumele necesare pentru cheltuielile de transport (carburanți, lubrifianți, piese de schimb, ITP, RCA, taxă de drum ș.a.) au fost asigurate de C. Județean C. până în luna februarie a anului 2009, inclusiv, în timp ce cheltuielile pentru sistemele informatice și cheltuielile pentru materiale de birotică/consumabile au fost asigurate până în luna iulie 2009, inclusiv – fila 1 vol.IV dosar U.P.

Aceeași adresă menționează că:

- în ceea ce privește cheltuielile pentru serviciile de comunicații au fost asigurate până în luna septembrie 2009 inclusiv pentru servicii de telefonie fixă (12 linii) și serviceul sistemelor de comunicații asigurate de către Intersat; până în luna ianuarie 2010 inclusiv pentru 3 abonamente la .., până în iulie 2010, inclusiv pentru servicii de telefonie fixă la S.C.ROMTELECOM S.A.

- în ceea ce privește cheltuielile pentru servicii de pază și securitate au fost asigurate până în luna mai 2010 inclusiv, pentru serviciul de pază control acces de către ZIP E.., până în luna martie 2011 pentru întreținere și servicii post garanție a sistemului electronic de securitate (supraveghere video, sisteme antiefracție, alertă incendiu) de către .. și până în luna iulie 2010 inclusiv, pentru verificarea sau întreținerea stingătoarelor de incendiu.

După aceste date nu au mai fost alocate fonduri pentru bunuri materiale sau serviciile indicate, necesare bunei funcționări a CMZ - fila 1, vol.VI, U.P.

Centrul M. Zonal C. a mai comunicat că instituția Consiliului Județean C. a solicitat societăților furnizoare de apă, agent termic și energie electrică să întrerupă prestarea acestor servicii, cerând și rezilierea contractelor respective, precizând totodată că de regulă facturile emise de aceste societăți erau comunicate Centrului M. Zonal C., care confirma furnizarea utilităților și înaintate mai apoi Consiliului Județean C. pentru efectuarea plăților - fila 1 verso, vol.IV, U.P.

De asemenea, prin aceeași adresă Centrul M. Zonal C. a comunicat că prin două Hotărâri ale Consiliului Județean C. s-a solicitat eliberarea mai multor spații din clădirea pe care o ocupa și repartizarea acestora Direcției Județene C. a Arhivelor Naționale.

Ambele Hotărâri au fost atacate în instanță de către M. A. Naționale, instanțele dispunând suspendarea lor.

Centrul M. Zonal C. a mai precizat că sediul are nevoie de reparații, solicitate Consiliului Județean C.. Ca răspuns, inculpatul a rezoluționat referatul respectiv, dispunând inițierea unei Hotărâri prin care Centrul M. Zonal C. să fie evacuat din sediu - fila 3, vol.4, U.P.

Centrul M. Zonal C. a depus la dosar înscrisuri pe care se sprijină susținerile respective, inclusiv zeci de referate sau adrese prin care a solicitat Consiliului Județean C. materiale, bunuri sau servicii, cu precizarea că inculpatul nu a rezoluționat vreunul dintre acestea și nici nu a comunicat vreun răspuns - filele 46-51 și 52-182, vol.4, dosar U.P.

Urmarea a neîndeplinirii obligației de finanțare a activității și de asigurare cu materiale, bunuri sau servicii de către C. Județean C., Centrul M. Zonal C. a purtat corespondență cu mai multe autorități ale statului dar și particulari, în încercarea de continua îndeplinirea misiunilor specifice.

Astfel, Centrul M. Zonal C. s-a adresat Prefectului jud. C. solicitând atacarea HCJ nr.153/2009 dar și Președintelui Consiliului Județean, comunicând că în urma rezilierii contractului cu ., punctul de comandă al mobilizării a devenit nefuncțional, fiind scos din operativitate - filele 186-188, 190 -191, vol.IV, U.P.

De asemenea, Centrul M. Zonal C. a atras atenția că în urma rezilierii contractului cu SC Zip E., sediul său a rămas nepăzit, în condițiile în care în interior se aflau arme de foc militare, muniții de război, sisteme de criptare/decriptare a informațiilor precum și documente clasificate SECRET DE STAT precum și asupra posibilității izbucnirii unor focare de infecție din cauza lipsei apei potabile ori a unor incendii din cauza nefinanțării sistemelor de pază și stingere - filele 192, 195, 196, vol.IV, U.P.

Centrul M. Zonal C. deține un autoturism marca DACIA tip R_LI, fabricat în anul 2000, cu un număr total de 187.000 km parcurși. Începând cu luna februarie 2009 și până în prezent, costurile legate de întreținerea acestui autovehicul, combustibil, lubrifianți, piese de schimb, cauciucuri, asigurare obligatorie și inspecție tehnică periodică au fost asigurate de comandantul Centrului M. Zonal C..

Martorii audiați în cauză au relevat, în mod constant și necontradictoriu, atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței de judecată, aspectul potrivit căruia acțiunile și inacțiunile săvârșite de inculpat au avut grave consecințe asupra activității Centrului M. Zonal C. și asupra posibilității sale de a-și mai îndeplini misiunile.

Subliniem depoziția martorului M. A., comandantul Centrului M. Zonal, care a prezentat în mod detaliat următoarele aspecte:

- că „la finalul anului 2007 a existat o cerere de acordare a unui etaj pentru salariații CJC C., în cerere menționându-se că aceștia nu au suficient spațiu la CJC. Am răspuns că în conformitate cu prevederile Legii 446/2006, unde se arată că cedarea de spații se face numai cu acordul MApN, astfel că am înaintat cererea Statului M. G.. Acesta a dat răspuns direct CMZ, comunicând că nu sunt de acord cu cedarea spațiului solicitat.”;

- „ pe data de 15 mai 2009 s-a dat o hotărâre de acordare a unor spații ale CMZ către ISU Dobrogea și către Arhivele Naționale. În urma consultării cu juriștii MApN am formulat plângere și s-a urmat calea legală în instanță”

- „începând cu anul 2009, fondurile necesare pentru desfășurarea activității CMZ au început să scadă, ultima factură plătită pentru asigurarea materialelor fiind în vara anului 2009, în continuare fiind plătite doar utilitățile și telefoanele. Procesul s-a desfășurat pe două planuri, pe de o parte pentru anularea HCJ, iar pe de altă parte pentru suspendarea ei. Am sesizat și Instituția Prefectului pentru atacarea hotărârii, acesta ne-a răspuns că nu se poate pune în aplicare câtă vreme există proces pe rol.”

- „în iarna anului 2010 – 2011 am aflat că s-a anulat acea HCJ în instanță. Între timp s-au sistat total banii pentru materialele folosite de CMZ în activitatea curentă, nu au mai fost plătite nici telefoanele mobile pe care le aveam, eu personal plătind o factură de 1100 lei la Orange. Ulterior a fost retras serviciul de pază, cred că în anul 2010 – 2011, nefiind anunțați prin nici o adresă, pur și simplu firma Zip Escort ne-a anunțat că CJC a reziliat contractul de pază. Toate contractele la acea vreme, ca și în prezent, erau încheiate de CJC.”

- „la câteva zile după ce am aflat de anularea hotărârii din 2009, au venit cei de la RAJA spunând că trebuie să închidă apa, de la robinetul aflat în interiorul CMZ, altfel fiind nevoiți să vină cu excavator și să sape pentru a tăia țeava. Le-am permis accesul și au închis apa, urmând să facem demersuri pentru rezolvarea situației. Am făcut adrese către ISU Dobrogea deoarece nu mai aveam apă pentru stingerea incendiilor, nu mai aveam nici stingătoare deoarece expirase verificarea lor, am făcut adresă către Direcția Sanitară, am sesizat Prefectul, CJC cărora le-am explicat obligațiile ce le revin și am solicitat la Primărie niște WC-uri ecologice, care sunt și în prezent în parcul din fața CMZ. Serviciul 112 a făcut un contract de apă potabilă, fiind plătită o parte din apă și probabil o parte a fost dată fără plată. Am solicitat prin adresă celor de la RAJA să ne comunice motivul opririi apei, aceștia au precizat că din cauza rezilierii unilaterale a contractului de către CJC C.”

- „după o perioadă, într-o vineri după amiază, în jur de ora 14, s-au prezentat niște oameni cu salopete de RADET, care au tăiat țevile de apă caldă. Respectivii nu aveau nici un fel de adresă de comunicare, am sesizat prin 112 poliția crezând că pot fi hoți. A venit poliția, dar și unul dintre directorii RADET, pe nume P. L., acesta ne-a spus că s-a reziliat contractul de către CJC și că nu pot furniza energie termică fără a exista un contract. În acea vreme afară era viscol și era frig, chiar începuse ninsoare. În timp ce discutam cu directorul RADET, a venit și șeful de la Serviciul 112, care de asemenea a spus că au rămas fără căldură, dânșii având contract separat cu RADET-ul. Directorul RADET a sunat la societatea sa și a dat dispoziție muncitorilor să sudeze înapoi țevile deoarece nu știa de existența acelui contract al Serviciului 112. A început o perioadă în care primeam somații de la RADET pentru a încheia contract, pentru a plăti suma restantă care era destul de mare și care se tot mărea. Noi le comunicam că este obligația CJC, iar facturile le înaintam CJC. A existat o plângere RADET-ului către CMZ, iar RADET a acționat în instanță CMZ și CJC pentru recuperarea debitului.”

- „aceeași situație a fost și cu energia electrică, cei de la ENEL prezentându-se pentru a ne tăia energia.”

- „pentru aproape toate reparațiile, cum este cazul mașinii unității, dar și asigurările necesare, începând cu anul 2009 au fost achitate de mine personale, cu excepția deplasărilor efectuate în situația unor misiuni.”

- „am cumpărat toner, hârtie, estimez că peste_ lei vechi am cheltuit doar eu în toată această perioadă, deoarece nu puteam să cer bani de la subordonați.”

- „ În tot acest timp am făcut permanent adrese către CJC, solicitându-le aprobare de fonduri pentru materiale, dar și pentru reparația clădirii. Pe lângă alte probleme ale clădirii, cade cărămida din spatele clădirii, făcând și poze pe care le-am anexat referatelor. Am cerut efectuarea unui expertize și în funcție de cele constatate efectuarea de reparații.”

- „În anul 2012 am făcut în luna august un referat tot cu privire la reparația clădirii, pe referat fiind pusă rezoluție de către inculpat pentru ca vicepreședintele D. să inițieze proiect de HCJ pentru repartizarea unor spații ale CMZ către arhivele naționale. Am aflat de această HCJ pe data de 25.10, în jurul orei 10, când era Ziua Armatei și mă aflam la o ceremonie. Am mers la unitate, am luat legătura cu juriștii și am făcut o adresă prin care informam CJC despre faptul că prima HCJ a fost anulată, că spațiul nu este al lor, fiind menționat de instanță, solicitându-le retragerea de pe ordinea de zi. Am transmis adresa pe fax la Direcția Juridică. Menționez că în acea HCJ nu este menționat CMZ, fiind indicată doar adresa sediului. Am făcut acea adresă fără să cred că voi rezolva ceva, ci doar pentru a nu putea spune că nu au știut. Am trimis pe maiorul M. C. și pentru a înregistra adresa personal la CJC. L-am trimis pe acest maior deoarece este absolvent de drept, spunându-i să o înregistreze înainte de ora 13, când începea ședința CJC.”

- „nu am trimis administratorul, persoana care mergea de obicei. deoarece am avut situații în care persoana de la registratură nu a vrut să înregistreze documentele, spunând să le trimitem prin poștă. Nu s-a reușit înregistrarea adresei înainte de ora 13.”

- „subliniez faptul că a existat o situație încordată, tensionată, o adevărată luptă.” și că „după ce a început cercetarea de către D., s-a simțit o oarecare relaxare în atitudinea celor de la CJC, în sensul că au început să plătească facturi și să acorde diverse fonduri pentru funcționarea activității CMZ, iar după arestarea inculpatului totul a decurs mult mai bine”

- „Anul acesta a fost acordat buget, fiind acordată și suma de 50.000 lei pentru reparație clădire.”

- „Activitatea CMZ nu era compatibilă cu cea a arhivelor naționale și, personal consider că nici clădirea nu era adaptată normelor necesare pentru păstrarea arhivelor. Mai mult, noi lucrăm cu documente clasificate la care nu are acces nici tot personalul CMZ, cu atât mai puțin alte persoane, existând reguli de acces în unitate.”

- A fost o perioadă foarte dificilă deoarece mulți dintre cunoscuți se uitau la mine ca și cum m-aș lupta cu morile de vânt, necrezând că eu voi rezolva ceva.”

- A trebuit să mențin încrederea personalului, în condițiile în care au fost perioade foarte grele, cum este cea când s-au recalculat pensiile, fiind zile când veneau peste 300 de persoane pentru a-și ridica adeverințele, când am avut personal detașat pentru această activitate.”

- „este neplăcut să efectuezi toate deplasările în interes de serviciu cu mașinile personale ale angajaților, chiar dacă unele s-au decontat ulterior.”

- „ A fost o perioadă de 2 ani când nu am avut deloc telefoane pentru a suna cetățenii, putând lua legătura cu ei doar de pe telefoanele personale.”

- „ Consider că este necesară supravegherea video a CMZ deoarece avem armament și documente clasificate.”

- „Toate documentele care pleacă de la CMZ au număr de înregistrare. La început, trimiteam referatele în două exemplare, primind un exemplar pe care se punea confirmare de primire. La un moment dat, administratorul CMZ, dl. C. I., m-a sunat spunându-mi că registratorul de la CJC nu vrea să-i dea număr de înregistrare și nici să-i spună cum o cheamă. Am început să trimit documentele cu poșta SRI, deoarece nu aveam bani de timbre, astfel încât avem borderouri de expediție pentru toate documentele.”

- „Obligația de pază în incinta CMZ revine ofițerului de serviciu, iar conform Legii 446/2006 serviciul de pază este asigurat de CJC. Responsabilitatea pazei incintei revine în primul rând comandantului, apoi ofițerului de serviciu, dar și CJC deoarece are obligația de a plăti serviciul de pază.”

- „Din vara anului 2009 până la sfârșitul anului 2013 au fost plătite niște utilități, nefiind admis nici un referat pentru materiale necesare desfășurării activității. Noi primim materiale, nu bani.”

Importantă în evaluarea gradului de tulburare, de vătămare a intereselor Centrului M. Zonal C. este și declarația martorului C. N., locțiitor al comandantului Șefului de stat M. care a subliniat următoarele aspecte:

- „Din anul 2009 am început să nu mai primim fondurile necesare desfășurării activității specifice, situație în care am încercat să ne descurcăm așa cum am putut, prin mijloace proprii. Deplasările în teren le-am făcut cu mașinile personale, achiziția mobilierului de birou, alte achiziții au fost făcute după grade și funcții din bugetul propriu, în sensul că cine era mai mare în grad participa mai mult. La nivelul CMZ aveam două autoturisme Dacia, unul din anul 1996, iar cel de-al doilea, singurul funcțional, era din anul 2000, cheltuielile de întreținere fiind asigurate de comandant. Știu că s-au făcut reparații la ambreiaj și sistemul de frânare, chiar și pentru achitarea asigurării RCA, cred că din anul 2010. Comandantul care s-a ocupat personal de aceste cheltuieli se numește Comandor M. A.. Mentenanța sistemelor informatice a fost asigurată de către informaticianul unității, iar achiziția pieselor de schimb s-a făcut de către personalul unității. În prezent în unitate există patru calculatoare aduse de către angajați de acasă.”

- „Din anul 2009 ne-au fost întrerupte telefoanele de către Intersat, rămânând doar patru posturi telefonice asigurate de Romtelecom. În cursul anului 2010, au fost însă și acestea întrerupte. Aceste două societăți asigurau telefonia fixă și faxul, internetul fiind asigurat de STS. Intersat asigura și mentenanța pentru sistemele de comunicații. Menționez că telefoanele folosite strict pentru comunicarea comunicațiilor cu un anumit nivel de clasificare erau asigurate de STS și puteau fi folosite numai în anumite condiții, nu și pentru a lua legătura cu rezerviștii sau cu operatorii economici care asigură rezerva materială. Acele telefoane funcționează într-un sistem închis. În această perioadă foloseam telefoanele personale pentru a lua legătura cu persoanele civile sau cu societățile comerciale, noi având și o puternică activitate în sensul că în medie, pe an avem circa 2000 de cereri ale cetățenilor, la care trebuie să răspundem.”

- Serviciul de pază era asigurat de Zip Escort și a fost ridicat în mai 2010. Atunci am fost nevoiți să improvizăm, făcând serviciu de pază propriu cu tot personalul, cu precădere cu personalul civil, care nu are pregătirea necesară. În cadrul unității avem de păzit documente clasificate, armament și muniție individuală de luptă, necesar în vederea unei eventuale mobilizări „

- „Într-un contingent sunt aproximativ 4000 de persoane care au obligația de a se prezenta potrivit art. 4 din Legea 395/2005, pentru a fi luați în evidență și a li se elibera adeverința de recrutare. Procentul celor care au fost luați în evidență este sub 40 % din total, procentul scăzând anual întrucât nu avem posibilitatea anunțării acestora din lipsa resurselor materiale. Anunțarea potrivit legii se face cu ordine de chemare, tipărite pentru fiecare cetățean și transmise către structurile MAI, respectiv prin poliție pentru a fi înmânate cetățenilor. Activitatea de mobilizare, spre deosebire de activitatea de evidență, este o activitate care nu poate să aștepte, astfel că față de lipsa resurselor materiale ne-am aplecat mai mult asupra acesteia, făcând-o prioritară. Nu am avut bani pentru absolut nimic, nici pentru hârtie, imprimante, poștă, consumabile, e.t.c. . Din anul 2009 până în prezent au existat situații de urgență, nu pot preciza numărul acestora întrucât este o informație clasificată, în care structura a trecut la o altă stare de urgență, pe care de asemenea nu pot să o indic. Toate informațiile care presupun activități ale structurilor operative sunt secrete de stat. În anul 2011 la nivelul jud. C. s-a desfășurat un exercițiu de mobilizare organizat de către Statul M. G. pe baza unei hotărâri a CSAT, cu chemarea resurselor și trimiterea acestora la unități, iar CMZ nu avea telefoane. Atunci au fost puse trei telefoane pe care le-a plătit MApN. În această perioadă nu au fost situații de dezastre naturale sau calamități în care ar fi fost nevoie să regenerăm resurse.”

Martora B. M., subofițer de stat major la B. Recrutare din cadrul Centrului M. Zonal C., a menționat că de la data angajării, în anul 2011, nu existau materiale, astfel că a cumpărat din banii personali; că deplasările în teren le-a făcut cu mașini personale pentru că nu avea mașină de serviciu, costurile fiind decontate de MApN; că din banii personali a zugrăvit biroul în care lucrează; că la exteriorul clădirii cad cărămizile.

Martora D. E. – I., contabil în cadrul Centrului M. Zonal C., a indicat faptul că din 2009 până în 2014, toate materialele necesare desfășurării activității au fost achiziționate de către angajați; că nu au fost achitate facturile pentru utilități și conțineau penalități; „ca și compartiment trebuia să funcționăm, însă am făcut-o mai greu, prin eforturi proprii, inclusiv materiale”

Martorul F. V., angajat la Centrului M. Zonal C. din 01.08.2007 ca informatician a descris situația în sensul că până la sfârșitul anului 2008 s-au primit echipamentele și materiale necesare desfășurării activității sale; din anul 2009, nu a primit nici un echipament și nici un material necesar pentru domeniul IT; echipamentele, având un grad de uzură, au început să se strice; a solicitat prin referate adresate CJC acordarea componentelor necesare, însă nu le-a primit, astfel că a adus de acasă trei componente de calcul prin donație înregistrată în contabilitate, precum și alte componente; că au existat probleme legate de oprirea curentului electric, personal fiind afectat în activitatea pe care o desfășor deoarece au fost afectate anumite echipamente, respectiv server și câteva stații de lucru, au existat probleme legate de pierderea unor informații.

Martorul G. F. – I., subofițer de stat major la B. Soluționare Cereri Rezerviști în cadrul Centrului M. Zonal C., a precizat că lipsa finanțării i-a afectat activitatea începând cu anul 2010, din lipsa materialelor consumabile, astfel încât a contribuit cu bani personali pentru a-și putea asigura activitatea; a avut misiuni legate de transportul ștampilelor și a sigiliilor, care nu se pot realiza prin poștă, astfel că s-a deplasat cu mașina personală, transportul fiind decontat de MApN; că serviciul de pază al Centrului M. Zonal C. este realizat prin personalul propriu, care nu este specializat, iar funcționarea CMZ s-a realizat cu contribuția în bani a personalului.

O declarație relevantă este cea a martorului G. G. C., subofițer de Stat M. și șofer, care a descris că din anul 2009, până anul trecut, din partea Consiliului Județean nu au venit resurse materiale, nici benzină, hârtie sau altele asemenea, și nici nu au fost plătite utilitățile.

A arătat martorul că referatele trimise către C. Județean au fost întocmite de acesta la ordinul comandantului Centrului M. Zonal C., fiind trimise lunar, trimestrial către C. Județean, unde le ducea personal, cu mențiunea că referatele erau făcute pe capitole și se solicitau materiale și servicii: de pază, de service pentru sistemul de supraveghere video, pentru prevenire de incendii, se solicita benzină, rechizite, materiale pentru curățenie; că activitatea CMZ se desfășura cu ajutorul angajaților, în sensul că făceau deplasări cu mașina personală sau puneau bani de benzină, că activitatea s-a desfășurat mai greoi, în anul 2010 fiind făcută și recalcularea pensiilor, ocazie cu care au venit foarte multe persoane la sediu; că în anul 2009 Centrul M. Zonal C. avea un singur autoturism care a fost folosit până anul trecut, în prezent fiind defect, iar de reparații și de costurile aferente benzinei se ocupa comandantul CMZ.; că din anul 2010 unitatea nu a mai avut pază, deși avea și un depozit de armament și muniție, după terminarea programului în clădire rămânând doar ofițerul de serviciu; că de paza unității se ocupă persoane care nu au atribuții specifice, ci fac această activitate la ordin, respectiv după terminarea programului ofițerul de serviciu, iar în timpul programului martorul, șeful de compartiment, femeia de serviciu sau alte persoane, și personal civil, care se află în unitate; că în condițiile descrise, activitatea CMZ nu se desfășoară în condiții normale, ci în condiții grele.

Important de subliniat este aspectul potrivit căruia martorul G. G. C., arătând că este responsabil cu depozitul de armament și muniție, și-a exprimat în fața judecătorului îngrijorarea că după orele de program în clădire se află doar ofițerul de serviciu, care stă la etajul doi al clădirii și care se ocupă și de activitățile specifice pe care este obligat să le desfășoare.

Martorul H. C., ofițer III la B. Mobilizare Coordonare și Resurse din cadrul Centrului M. Zonal C. a menționat că în exercitarea atribuțiilor sale (de primire a documentelor de la eșalonul superior, centralizarea lor, trimiterea la centrele militare subordonate și înaintarea către eșalon, de primire a cererilor de mobilizare la locul de muncă de la operatorii economici și instituțiile publice din județ, introducerea acestora în programul de gestionare a resurselor și înaintarea către Structura Teritorială pentru Probleme Speciale C.), activitatea s-a desfășurat cu greutăți din cauza lipsei materialelor necesare, neavând nici măcar hârtie; că a avut probleme cu deplasările, pe care era nevoit să le facă cu mașinile personale; clădirea a început să se degradeze, începând să cadă cărămizile, deoarece nu a mai fost reparată; nu au fost asigurate materialele pentru igienă la grupurile sanitare; că paza Centrului M. Zonal C. nu este asigurată, iar în interior este asigurată de ofițerul de serviciu pe unitate, care este singur după terminarea programului celorlalți angajați; că activitatea s-a desfășurat cu eforturi suplimentare, obținând din alte surse materialele necesare

Din depoziția martorului M. G. G., subofițer de stat major nivel III la B. Mobilizare Completare Resurse rezultă că începând cu luna mai 2009 (până în 2014) s-a confruntat zilnic cu neajunsuri legate de lipsa materialelor de papetărie, consumabile pentru calculatoare, sfoară pentru arhive, iar în perioada în care nu am primit materiale s-a desfășurat activitatea rugând alte unități din alte județe, de la centrele militare subordonate din B., Călărași, Ialomița și Tulcea, precum și de la SRI, să le dea materialele necesare; colegii care aveau de făcut deplasări pentru îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, se deplasau cu mașini personale deoarece aveau o singură mașină Dacia 1310, ale cărei reparații și toate cheltuielile necesare pentru a se putea circula cu ea erau făcute de comandantul unității; că din 2010 a fost sistat contractul cu firma de pază, serviciul de permanență fiind obligați să-l desfășoare cu angajații civili; telefoanele de legătură cu exteriorul au fost sistate, rămânând doar cu cel de legătură directă cu M., care nu poate fi folosit pentru legături cu instituții și cu rezerviștii, astfel că se lua legătura cu aceștia de pe telefoanele personale ale angajaților; că s-a încercat sistarea utilităților, respectiv curent electric, apă și căldură, dar datorită faptului că cei de la 112 se află în aceeași clădire, nu s-a reușit întreruperea utilităților.

Martorul M. D. arată că în perioada 2010 - 2014 a lucrat la B. Personal din cadrul Centrului M. Zonal C., unde printre alte atribuții s-a ocupat și de paza unității; că în această perioadă a întâmpinat dificultăți în legătură cu desfășurarea activităților curente, în sensul că trebuia să contribuie cu bani personal pentru materiale de igienă, rechizite, hârtie, cartușe de imprimantă, aceasta pentru că nu erau alocați bani de către C. Județean C.; că nu aveau agent de pază, iar atunci când era de serviciu, pentru că exista armament și muniție care trebuia păzit 24 de ore din 24, erau nevoiți să facem de pază; că au avut un sistem de supraveghere video care s-a stricat; erau necesare multe cheltuieli pentru funcționarea unității, care se făceau pe banii personalului; activitatea unității a fost îngreunată, noi ocupându-ne și cu mobilizarea, astfel că trebuia să-l rog pe colegul meu să meargă la posturile de poliție și la agenții economici, acesta neputând deoarece nu avea mașină, făcând acele deplasări cu mașinile colegilor de la noi sau de la pompieri, însă dura câteva luni până reușea să facă deplasările; că personalul CMZ tot timpul sub presiunea faptului că se taie curentul, căldura, apa, astfel că se lucra în condiții de stres; pe exteriorul clădirii cădea tencuiala față de lipsa reparațiilor și aveau tot timpul grijă să nu treacă pe lângă ea, unui coleg chiar căzându-i o bucată mare de tencuială pe mașină

De asemenea și martorul S. I. subofițer nivel I, grad de Plutonier adjutant a descris că din anul 2008 – 2009 au existat probleme, respectiv lipsa hârtiei și a altor materiale necesare, acestea fiind achiziționate din banii personali; deplasările la alte instituții erau asigurate prin mijloace și prin bani proprii; că serviciul de pază al sediului a fost asigurat până în 2009 de firmă de pază, dar ulterior, paza a fost asigurată de angajații centrului, prin rotație, inclusiv de către femeia de serviciu sau de câte un soldat pe care-l luam de la alte unități; au existat situații când a fost necesar să contribuie cu bani pentru asigurarea minimului de condiții necesare funcționării; au existat anumite momente când activitatea a fost afectată, spre exemplu fiind în imposibilitatea de a efectua deplasări obligatorii la sediile de Poliție, întrucât nu putea apela în permanență la mașina personală a colegilor, martorul neavând mașină personală; Într-o anumită perioadă, desfășurarea optimă a activității centrului s-a datorat eforturilor proprii ale personalului centrului și a șefilor.

Martora T. G., Subofițer de Stat M. I în cadrul Biroului Mobilizare și Coordonare Resurse, care lucrează pe linie de rechiziții cu operatorii economici din județ din anul 2010, a arătat că această activitate implică deplasarea sa pe teren, deplasări pe care de atunci până în prezent inclusiv le face autoturismul proprietate personală; cheltuielile ocazionate de aceste deplasări s-au mai decontat, însă nu tot timpul; deoarece sunt mulți operatori economici, care de la an la an se schimbă, și-a desfășurat greu activitatea, neputând să-și duc la îndeplinire toate atribuțiile din cauza lipsei mașinii, a materialelor consumabile și altele asemenea; la un moment dat am folosit și telefonul personal pentru a lua legătura cu diverși operatori economici în interes de serviciu; că există un autoturism în dotarea CMZ, care însă este defect și nefuncțional în prezent; clădirea nu a fost întreținută, astfel că de-a lungul timpului a suferit degradări.

Din declarația martorei Ț. G., referent cu atribuții în cadrul Biroului de Evidență a Cadrelor Militare în Rezervă și în Retragere al CMZ, rezultă că de aproximativ cinci ani pentru instituție nu au fost asigurate fondurile necesare funcționării, respectiv hârtie, imprimantă, toner, au fost sistate telefoanele; că la un moment dat s-a întrerupt apa rece, nu mai aveau apă nici la toalete, astfel că s-a intervenit pentru montarea de toalete ecologice chiar lângă sediu; că la punctul de acces angajații fac prin rotație de serviciu în intervalul orar 08 -16; că instituția avea o Dacie care nu funcționa mai deloc, deplasările fiind făcute în prezent cu autoturismele personale ale angajaților instituției; că de întreținerea acelui autoturism se ocupau șefii, din banii personali, inclusiv cheltuieli ocazionate de combustibil; că din banii personalului se asigura achiziționarea materialelor pentru curățenie, aducând de acasă și aspiratoare pentru a face curățenie în birouri; că în urma acestor restrângeri a fost foarte greu deoarece au existat foarte multe cereri primite și cărora trebuia să le răspundă, unele necesitând eliberarea de documente și de circa 7 – 8 file, și, întrucât nu aveau imprimantă, apelau la cunoștințe, mai ales că era vorba despre ordine ce presupuneau termene limită

Martora U. C. - L. îngrijitoare, a menționat că în cadrul atribuțiilor ce-mi revin fac curățenie în interiorul și exteriorul clădirii CMZ; începând din anul 2009 cumpăram din banii proprii și din banii colegilor materialele necesare pentru curățenie și că din luna decembrie 2014 sunt asigurate materialele necesare; că atât martora, cât și colegii acesteia, prin rotație, stau la . M. Zonal, făcând de pază la . timpul programului de lucru, respectiv între orele 08 – 16, deși nu are atribuții prin contractul de muncă în acest sens.

Prin adresa nr._/12.12.2013, C. Județean C., prin inculpatul C. NICUȘOR D., a comunicat că în anul 2009 Centrului M. Zonal C. i-au fost alocați 386.269 lei, în anul_,72 lei, în anul 2011 - 1705 lei iar în perioada 2012 – prezent suma de 255.791 lei.

Potrivit relațiilor comunicate de C. Județean C., toate aceste sume au fost alocate pentru achitarea cheltuielilor pentru furnizarea de bunuri, servicii și lucrări către Centrul M. Zonal C. .

De asemenea, C. Județean C. a mai comunicat că HCJ 339/2012 s-a decis repartizarea unor spații din clădirea ocupată de Centrul M. Zonal C. către Direcția Județeană C. a Arhivelor Naționale.

C. Județean C. a mai arătat că pentru Centrul M. Zonal C. există contractele necesare furnizării de utilități iar la plata acestor servicii nu se înregistrează restanțe, adăugând că în ceea ce privește alocarea sumelor necesare reparării sediului Centrului M. Zonal C., urmează să se procedeze în funcție de priorități - filele 205-206, vol.III, U.P.

Răspunsul Consiliului Județean C. omite împrejurarea că inculpatul, în mod constant nu și-a îndeplinit obligația de asigurare financiară și/sau materială a activității Centrului M. Zonal C..

În cursul urmăririi penale s-a întocmit Raportul de constatare nr.179/P/2013 din data de 14.01.2014 specialistul din cadrul D. – Serviciul Teritorial C., care a centralizat datele existente în Hotărârile Consiliului Județean pe anii 2009, 2010, 2011 și 2012 – atașate la dosar la vol.I și II U.P., și printr-un calcul aritmetic a stabilit că instituția condusă de inculpat, C. Județean C., a acordat ajutoare sociale și financiare unor persoane fizice în cuantum de 2.448.341,88 lei și 1.866.679,94 euro - fila 366, vol.III U.P.

În același interval de timp, C. Județean C. a acordat alocații de la bugetul UAT Județul C. unor persoane juridice în cuantum de 69.499.011 lei, 1.707.751 euro și 7.600 USD - fila 382, vol.III U.P.

Specialistul din cadrul D. a mai stabilit că în baza HCJ C. au fost plătite pentru Cheltuieli la capitolul Apărare, cod 60.02., următoarele sume: 2009 – 386.269 lei,_,72 lei, 2011 – 1.705 lei, 2012 – 1.456 lei și 2013 – 255.792 lei, această din urmă sumă fiind folosită pentru plăți restante - filele 399 – 400, vol.III U.P.

În urma efectuării unui supliment la raportul de constatare tehnico-științifică, specialistul a constatat că în anul 2012 suma alocată CMZ de la bugetul UATJ C. a fost 0 lei, iar în anul 2013 a fost achitată suma de 255.792 lei pentru servicii prestate în anii precedenți unor furnizori, servicii decontate la data de 24.05.2013 - fila 1, vol.V U.P.

Potrivit datelor furnizate în faza de cercetare judecătorească de C. Județean C. – Direcția Economico-Financiară – fila 170 vol.VI fond, sumele efectiv plătite pentru Cheltuieli la capitolul ApărareNațională cod 60.02., sunt următoare:

- Anul 2009 – 386.269 lei;

- Anul 2010 - 225.752,72 lei;

- Anul 2011 – 1.705 lei;

- Anul 2012 – 1.456 lei;

- Anul 2013 – 1757 lei și 255.792 lei, această din urmă sumă fiind plătită pentru arierate (obligații financiare ajunse la scadenta si neachitate, deci plăți restante).

Se constată că singura diferență între această ultimă adresă, adresa inițială a Consiliului și raportul de constatare se referă la anul 2013, arătând că sumele efectiv plătite pentru Cheltuieli la capitolul ApărareNațională cod 60.02. sunt de 1757 lei.

În aceeași perioadă, în ciuda subfinanțării Centrului M. Zonal, C. Județean C. a acordat importante sume de bani, după cum urmează:

-în anul 2009, când cheltuielilor cu Apărarea le-a fost alocată suma de 386.269 lei din bugetul UATJ C.: 120.000 lei pentru organizarea concursului de desen „Unirea Principatelor” (fila 22, vol.II U.P.), 100.000 lei pentru Clubul Sportiv C. (fila 23, vol.II U.P.), 1.000.000 lei pentru Clubul Sportiv Volei 2004 Tomis C. (fila 24, vol.II U.P.), 250.000 lei pentru P. Ortodoxă Sf.Mc.D. din Medgidia (fila 39, vol.II U.P.), 270.500 lei pentru achiziționarea de carburant, baterii, cauciucuri, asigurări etc., în cadrul programului ORLIP (filele 40-41, vol.II U.P.), 163.400 lei pentru realizarea proiectului Supraviețuire prin inteligență emoțională (fila 42, vol.II U.P.), 120.000 lei pentru organizarea Turului Ciclist al României (fila 48, vol.II U.P.), 400.000 euro pentru organizarea competiției Class I Romanian Grand Prix 2009 (fila 5, vol.II U.P.4), 344.050 lei pentru organizarea evenimentului „Spectacole pentru copii” (fila 56, vol.II U.P.), 170.00 lei pentru Programul recreativ destinat tinerilor din jud.C. ce provin din medii și familii defavorizate (fila 59, vol.II U.P.), 200.000 lei pentru Clubul Sportiv Volei 2004 Tomis C. (fila 60, vol.II U.P.), 100.000 lei pentru Clubul Sportiv Karate Dinamic C. ( fila 61, vol.II U.P.), 290.000 lei pentru organizarea Zilei Recoltei 2009 (fila 62, vol.II U.P.), 290.000 lei pentru organizarea Sărbătorii Vinului Dobrogean ( fila 63, vol.II U.P.), 630.000 lei pentru reeditarea lucrării „Vechi soiuri românești de viță de vie” (fila 67, vol.II U.P.), 800.000 lei pentru promovarea și sprijinirea sportului de performanță și a celui de masă (fila 69, vol.II U.P.). În acest exercițiu bugetar, C. Județean C. a oferit ajutoare sociale persoanelor fizice în cuantum total de 161.900 lei și 53.652 euro (fila 367, vol.III U.P.);

-în anul 2010, când cheltuielilor cu Apărarea le-a fost alocată suma de 225.752,72 lei din bugetul UATJ C.: 104.476 lei pentru programul „Să vorbim despre C. prin sport” (fila 70, vol.II U.P.), 1.300.000 lei pentru promovarea și sprijinirea sportului de performanță și a celui de masă (fila 72, vol.II U.P.), 900.000 lei pentru Clubul Sportiv Volei 2004 Tomis C. (fila 73, vol.II U.P.), 175.000 lei pentru Clubul Sportiv Tomis C. (fila 74, vol.II U.P.), 190.000 lei pentru achiziționarea de carburant, baterii, cauciucuri, asigurări etc., în cadrul programului ORLIP (filele 75-76, vol.II U.P.), 420.000 euro Asociației pentru Promovorea și Dezvoltarea Turismului Litoral – Delta Dunării (fila 81, vol.II U.P.), 450.000 lei pentru promovarea și sprijinirea sportului de performanță și a celui de masă (fila 84, vol.II U.P.), 300.000 lei pentru derularea proiectului Caravana Estivală a jud. C. 2010 (fila 85, vol.II U.P.), 600.000 lei pentru promovarea și sprijinirea sportului de performanță și a celui de masă (fila 104, vol.II U.P.), 1.200.000 lei pentru derularea Programului Județean de cercetare și refacere a plantațiilor de pomi fructiferi (fila 106, vol.II U.P.), 1.100.000 lei pentru organizarea Pomului de C. 2010 (fila 107, vol.II U.P.), 105.297 lei pentru acoperirea unui debit Școala Populară de Arte și Meserii C. (fila 115, vol.II U.P.), 10.000 euro Asociației pentru Promovorea și Dezvoltarea Turismului Litoral – Delta Dunării (fila 118, vol.II U.P.), 500.000 lei pentru continuarea programului „Învățam să patinăm”. În acest exercițiu bugetar, C. Județean C. a oferit ajutoare sociale persoanelor fizice în cuantum total de 316.707 lei și 129.457 euro (fila 367, vol.III U.P.);

-În anul 2011, când cheltuielilor cu Apărarea le-a fost alocată suma de 1.705 lei din bugetul UATJ C.: 4.000.000 lei pentru promovarea și sprijinirea sportului de performanță și a celui de masă (fila 29, vol.I U.P.), 900.000 lei pentru Clubul Sportiv Volei 2004 Tomis C. (fila 30, vol.I U.P.), 165.000 lei pentru achiziționarea de carburant, baterii, cauciucuri, asigurări etc., în cadrul programului ORLIP (filele 31-32, vol.I U.P.), 210.000 lei pentru programul „Prezent la sport, absent la școală” (fila 34, vol.I U.P.), 243.000 lei pentru promovarea imaginii județului C. (fila 35, vol.I U.P.), 200.000 lei pentru organizarea campaniei „Donează o carte pentru elevii din mediul rural” (fila 38, vol.I U.P.), 87.000 lei Parohiei „Buna Vestire” din Năvodari (fila 42, vol.I U.P.), 225.000 euro Asociației pentru Promovorea și Dezvoltarea Turismului Litoral – Delta Dunării (fila 44, vol.I U.P.), 500.000 lei Clubului Sportiv Universitar Neptun al Universității Maritime C. – secția de handbal feminin, 800.000 lei Clubului Sportiv Volei 2004 Tomis C. (fila 58, vol.I U.P.), 450.000 lei Clubului Sportiv Baschet Club Farul C. (fila 252, vol.I U.P.). Tot în anul 2011, bugetul Direcției de Pază a Județului C., instituție aflată în subordinea Consiliului Județean C., a fost stabilit la suma de 5.425.000 lei. În acest exercițiu bugetar, C. Județean C. a oferit ajutoare sociale persoanelor fizice în cuantum total de 743.020,05 lei și 993.475 euro ( fila 367, vol.III U.P.)

-În anul 2012, când cheltuielilor cu Apărarea le-a fost alocată suma de 1.405 lei din bugetul UATJ C.: 3.000.000 lei pentru promovarea și sprijinirea sportului de performanță și a celui de masă (fila 66, vol.I U.P.), 4.000.000 lei Clubului Sportiv Handbal Club Municipal C. (fila 67, vol.I U.P.), 1.700.000 lei Clubului Sportiv Volei 2004 Tomis C. (fila 68, vol.I U.P.), 1.000.000 lei Clubului Sportiv Volei Municipal Tomis C. (fila 69, vol.I U.P.), 2.000.000 lei Clubului Sportiv Rugby Club Județean Farul C. ( fila 70, vol.I U.P.), 600.000 lei Clubului Sportiv Baschet Club Farul C. (fila 71, vol.I U.P.), 1.000.000 lei Clubului Sportiv Universitar Neptun al Universității Maritime C. – secția de handbal feminin (fila 72, vol.I U.P.), 100.000 lei pentru susținerea competițiilor cicliste Turul Dobrogei și Turul României, 1.650.000 lei Asociației pentru Promovorea și Dezvoltarea Turismului Litoral – Delta Dunării (fila 74, vol.I U.P.), 220.000 lei pentru organizarea Olimpiadei Naționale de Matematică (fila 80, vol.I U.P.), 1.000.000 lei pentru derularea proiectului Caravana Estivală a Județului C. 2012 (fila 86, vol.I U.P.), 200.000 lei pentru programul „Mergem la muzeu – lecții deschise” (fila89, vol.I U.P.), 450.000 lei pentru organizarea și desfășurarea Programului „Spectacole pentru copii” (fila 90, vol.I U.P.), 1.000.000 lei Programului Județean de pregătire și formare profesională a tinerilor din jud. C., 15.000 lei pentru Festivalul „Ghindărești între trecut și prezent” (fila 94, vol.I U.P.), 300.000 lei Asociației Club Sprotiv Școala de Fotbal Farul C. (fila 95, vol.I U.P.), 600.000 lei Clubului Sportiv Universitar Neptun al Universității Maritime C. – secția de handbal feminin (fila 100, vol.I U.P.), 900.000 lei Clubului Sportiv Baschet Club Farul C. (fila 105, vol.I U.P.), 107.000 lei Programului Spectacole pentru copii (fila 106, vol.I U.P.),), 315.000 lei pentru organizarea Galei de premiere a echipei României câștigătoare a Campionatului Mondial de Pescuit la C. 2012 (fila 107, vol.I U.P.), 280.430 lei Asociației Comunelor din România (fila 108, vol.I U.P.), 8420 lei Organizației Studenților Basarabeni, 250.000 lei Asociației Comunelor din România (fila 114, vol.I U.P.). În acest exercițiu bugetar, C. Județean C. a oferit ajutoare sociale persoanelor fizice în cuantum total de 933.557,5 lei și 586.095 euro (fila 367, vol.III U.P.)

-În anul 2013, când cheltuielilor cu Apărarea le-a fost alocată suma de 1757 lei, iar suma de 255.792 lei exclusiv pentru plata unor restanțe, din bugetul UATJ C.: 1.200.000 lei pentru promovarea și sprijinirea sportului de performanță și a celui de masă (fila 123, vol.I U.P.), 1.480.000 lei Clubului Sportiv Volei 2004 Tomis C. (fila 124, vol.I U.P.), 3.000.000 lei Clubului Sportiv Handbal Club Municipal C. (fila 125, vol.I U.P.), 1.130.000 lei Clubului Sportiv Volei Municipal Tomis C. (fila 126, vol.I U.P.), 1.500.000 lei Clubului Sportiv Rugby Club Județean Farul C. (fila 127, vol.I U.P.), 800.000 lei Asociației Rugby XV C. (fila 129, vol.I U.P.), 730.000 lei Clubului Sportiv Baschet Club Farul C. (fila 130, vol.I U.P.), 600.000 lei Clubului Sportiv Universitar Neptun al Universității Maritime C. – secția de handbal feminin (fila 131, vol.I U.P.), 500.000 lei Asociației pentru Promovarea și Dezvoltarea Turismului Litoral – Delta Dunării (fila 132, vol.I U.P.), 300.000 lei Asociației Club Sportiv Școala de Fotbal Farul C. 2010 (fila 134, vol.I U.P.), 271.000 lei pentru achiziționarea de carburant, baterii, cauciucuri, asigurări etc., în cadrul programului ORLIP (filele 136-137, vol.I U.P.), 200.000 lei pentru susținerea proiectului D. Eroilor (fila 153, vol.I U.P.), 626.500 lei Clubului Sportiv Top S. – 08 C. (fila 154, vol.I U.P.). În acest exercițiu bugetar, C. Județean C. a oferit ajutoare sociale persoanelor fizice în cuantum total de 293.157,33 lei și 104.000,94 euro (fila 367, vol.III U.P.).

Din cele expuse anterior se observă că în intervalul supus analizei, C. Județean a cheltuit sume foarte mari de bani, atât cu titlu de ajutoare sociale către persoane fizice, cât și cu titlu de alocații din bugetul UATJ C. către persoane juridice de drept privat, deși prioritar acestora era îndeplinirea obligațiilor impuse prin lege privind asigurarea finanțării Centrului M. Zonal C., astfel încât acesta să funcționeze în condiții normale.

Mai mult, se observă că o parte a acestor plăți au fost făcute în mod nelegal, aspect stabilit irevocabil prin hotărâri judecătorești.

Astfel, prin sentința civilă nr.3799/CA/20.09.2013 a Tribunalului C., irevocabilă prin Decizia civilă nr.201/CA/19.02.2014 a Curții de Apel C. – filele 64 - 89 vol.III dosar fond, s-a respins cererea formulată de Județul C., C. Județean C. și Președintele Consiliului Județean C. împotriva Încheierii nr.VI.187/21.11.2012 emisă de Curtea de Conturi a României, prin care a fost respinsă contestația formulată împotriva Deciziei nr.67/2012 a Camerei de Conturi C. (care a stabilit ca exemplu, la pct. I 14 că la atribuirea sumei de 17.102.205,46 lei cu titlu de sume virate în contul acțiunilor, cluburilor și fundațiilor pentru anul 2011, UATJ C. nu a respectat nici o prevedere din Legea 350/2005, constatând nelegalitatea întregii proceduri).

Prin sentința civilă nr.1483/14.03.2013 a Tribunalului C., irevocabilă prin Decizia civilă nr.2098/CA/19.12.2013 a Curții de Apel C. – filele 94 - 118 vol. III dosar fond, s-a respins cererea formulată de C. Județean C. și Președintele Consiliului Județean C. împotriva Încheierii nr. VI/378/16.10.2011 emisă de Curtea de Conturi a României, prin care a fost respinsă contestația formulată împotriva Deciziei nr.38/2011 a Camerei de Conturi C. – filele 119-127 (care a stabilit ca exemplu, la pct. I 4 că plățile efectuate în anul 2010 la capitolul 67.02. „Cultură, Recreere, Religie” pentru acțiuni nonprofit de interes general, în sumă de 14.872.985 lei, s-au efectuat fără respectarea dispozițiilor legale).

Prin sentința civilă nr.397/24.02.2015 a Tribunalului C., irevocabilă prin Decizia civilă nr.887/CA/16.09.2015 a Curții de Apel C. – filele 106 - 134 vol. VI dosar fond, s-a respins cererea formulată de C. Județean C. și Președintele Consiliului Județean C. împotriva Încheierii nr.153/1.11.2013 prin care a fost respinsă contestația înregistrată sub nr.1644/20.08.2013, remisă și înregistrată la Curtea de Conturi a României – Departamentul VI, sub nr VI/_/18.09.2013 formulată de UATJ C. împotriva Deciziei nr.70/6.08.2013 emisă de Camera de Conturi C.; (care a stabilit la pct II.7 - efectuarea de plăți nelegale pentru proiectul "Caravana estivală", la pct.II.9 – că în anul 2012 au fost finanțate cheltuieli cu activitățile sportive, în sumă de 13.305.000 lei –„ ce reprezintă finanțări nerambursabile din fonduri publice, către asociații și cluburi sportive” în mod nelegal, pct.II.10 - efectuarea în 2012 de plăți nelegale reprezentând finanțări nerambursabile în cuantum de 5.094.836 lei pentru acțiuni culturale).

Referitor la solicitările inculpatului privind administrare unor probe, Tribunalul relevă că acestea nu ar fi fost utile dezlegării prezentei cauze.

Astfel, inculpatul a solicitat audiere directorului Arhivelor Naționale, însă instanța constată că declarațiile acestei persoane referitoare la necesitatea urgentă de obținere a unui sediu pentru Arhive nu ar fi fost utilă din perspectiva faptului că nu s-a negat nici un moment că nu ar fi existat o astfel de urgență, fiind de notorietate condițiile în care funcționează în prezent.

În ceea ce privește audierea șefului ISU cu privire la funcționarea acestei instituții în sediul Centrului M. Zonal, instanța subliniază că nu sunt relevante cauzei condițiile în care s-a efectuat acest demers și exced cadrului procesual.

Depozițiile acestor persoane în cauză nu ar fi fost de natură a modifica în nici un mod dispozițiile imperative ale art. 78 din Legea nr.446 din 30 noiembrie 2006 potrivit cărora „Autoritățile administrației publice locale pot dispune mutarea centrelor militare din localurile care le-au fost puse la dispoziție, numai cu acordul Ministerului A. și numai după ce noile localuri au fost amenajate conform prevederilor legale” și nici de natură a justifica încălcarea acestora.

Inculpatul a mai contestat Raportul de constatare tehnico științifică efectuat de specialistul D. fără o motivare pertinentă, în condițiile în care acest raport nu a făcut decât să centralizeze într-un singur document informațiile conținute în înscrisurile existente în vol. I și II din dosarul U.P.

De asemenea, aspectele subliniate de actele și lucrările cauzei conduc la concluzia certă că efectuarea unei expertize, astfel cum a solicitat apărarea, nu ar fi fost utilă și concludentă cauzei, existând toate informațiile necesare aflării adevărului și soluționării cauzei sub toate aspectele.

PRINCIPIUL NE BIS IN IDEM

Prin plângerea penală înregistrată sub nr.3749/P/2011, înregistrată la data de 02 martie 2011 la P. de pe lângă Judecătoria C. – fila 104 vol. III, dosar U.P., Prefectul județului C. a solicitat efectuarea de cercetări față de numitul C. NICUȘOR D. care, în calitate de Președinte al Consiliului Județean C., a solicitat S.C. RAJA S.A, prin adresa nr.2603/09.02.2011, înregistrată sub nr.481/10.02.2011 la RAJA, rezilierea unilaterală a contractului de furnizare a apei către Centrul M. Zonal, având drept consecință sistarea furnizării apei către această instituție.

De asemenea, a solicitat efectuarea de cercetări față de același făptuitor întrucât acesta a încetat să mai asigure furnizarea serviciilor de telefonie fixă prin rețeaua Romtelecom în baza unui contract încheiat între instituția pe care o reprezintă - C. Județean C. și compania de telefonie.

Prin Referatul organului de cercetare penală din 26.09.2012 s-a propus a nu se începe urmărirea penală față de numitul C. NICUȘOR D., în calitate de Președinte al C. Județean C. cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, faptă prevăzută și pedepsită de art.248 Cod penal..

Prin Rezoluția nr.3749/P/2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria C. din data de 10.01.2013, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul C. NICUȘOR D. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, faptă prevăzută și pedepsită de art.248 Cod penal întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală și neînceperea urmăririi penale față de numitul PALAZ C. I. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, faptă prevăzută și pedepsită de art.248 Cod penal întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

Prin ordonanța nr.741/II/2/2014 prim-procurorul adjunct al Parchetului de pe lângă Judecătoria C. a reținut că au fost administrate toate probele utile, necesare, pertinente și concludente aflării adevărului, soluția fiind legală și temeinică având în vedere că procurorul a reținut corect că fapta de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută și pedepsită de art.248 Cod penal reținută în sarcina intimatului C. Nicușor nu este prevăzută de legea penală.

Ulterior, abia la 14.05.2014, pe rolul Judecătoriei C. a fost înregistrată sub nr._/212/2014, plângerea petentului Prefectul Județului C. împotriva rezoluția nr.3749/P/2011 din data de 10.01.2013 prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimatul C. NICUȘOR D..

Prin Încheiere nr. 442 pronunțată de Judecătorul de cameră preliminară la data de 10.09.2014 în dosarul penal nr._/212/2014 al Judecătoriei C., în baza art.341 alin.6 lit.a Cod procedură penală s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul Prefectul Județului C. în contradictoriu cu intimatul C. Nicușor D..

Într-o primă etapă, Tribunalul va verifica noțiunea de „aceleași fapte” ce trebuie analizată din perspectiva principiului ne bis in idem, ia într-o a două etapă este necesară evaluarea noțiunii de „hotărâre definitivă”.

Astfel se observă că inculpatul C. NICUȘOR D. a fost trimis în judecată în prezenta cauză pentru faptul că în perioada 2009 – 27.11.2013, cu știință în exercitarea atribuțiilor care decurgeau din calitatea de Președinte al Consiliului Județean C., în mai multe rânduri și în baza aceleiași rezoluții infracționale nu și-a îndeplinit sau și-a îndeplinit în mod defectuos obligațiile care îi incumbau potrivit art.76 din Legea nr.446/2006, în raport de funcția publică deținută, neasigurând finanțarea Centrului M. Zonal C., neefectuând reparațiile necesare la sediul acestuia, dispunând rezilierea contractelor pentru furnizarea de utilități și servicii de pază necesare funcționării în condiții normale a Centrului M. Zonal C. și încercând de mai multe ori să evacueze instituția din sediul pe care îl ocupa.

Din expunerea detaliată a Rechizitoriului se observă că în conținutul acestuia sunt descrise ca acte materiale ale infracțiunii continuate de abuz în serviciu următoarele: prin adresa nr.2603/09.02.2011 a Consiliului Județean C., înregistrată sub nr.481/10.02.2011 la RAJA, C. Nicușor D., în calitate de Președinte al Consiliului Județean C., a solicitat S.C. RAJA S.A rezilierea contractului de furnizare a apei către Centrul M. Zonal; a încetat să mai asigure furnizarea serviciilor de telefonie fixă prin rețeaua Romtelecom în baza unui contract încheiat între instituția pe care o reprezintă (C. Județean C.) și compania de telefonie, act material derulat până la 10.01.2013, data Rezoluției nr.3749/P/2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria C..

Ori, este evident faptul că aceste acte materiale cu privire la care se dăduse anterior o soluție de neîncepere a urmăririi penale, sunt identice cu două acte materiale ce intră în conținutul infracțiunii continuate de abuz în serviciu deduse prezentei judecăți.

Se observă că este o situație atipică întrucât Încheierea nr. 442 Judecătorului de cameră preliminară din data de 10.09.2014 în dosarul penal nr._/212/2014 al Judecătoriei C., s-a pronunțat ulterior sesizării Tribunalului C. cu prezenta cauză, însă această hotărâre este de natură a produce aceleași efecte.

Potrivit art.6 Cod procedură penală cu denumire marginală „Ne bis in idem”, nici o persoană nu poate fi urmărită sau judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni atunci când față de acea persoană s-a pronunțat anterior o hotărâre penală definitivă cu privire la acea faptă, chiar și sub altă încadrare juridică.

Această dispoziție este o reflecție a principiului autorității de lucru judecat, respectiv forța pe care legea o conferă unei hotărâri judecătorești definitive, o persoană neputând fi urmărită și/judecată pentru aceleași fapte.

Chiar dacă autoritatea de lucru judecat nu exista în cursul urmăririi penale, ci a intervenit ulterior sesizării instanței de judecată, aceasta își produce efectele.

O astfel de autoritate a hotărârii Judecătoriei C. și-ar fi pierdut efectele în condițiile în care ar fi existat o infirmare a soluției de neîncepere a urmăririi penale conform art.335 alin.1 Cod procedură penală sau o soluție de redeschidere a urmăririi penale, confirmată de judecător, conform art.335 alin.2 și 4 Cod procedură penală.

Art.4 din Protocolul 7 (semnat la Strasbourg la 22 noiembrie 1994) la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (semnată la R. la 4 noiembrie 1950 și ratificată de România prin Legea nr. 30 din 18 mai 1994 privind ratificarea Convenției pentru apărarea drepturilor omului si a libertăților fundamentale si a protocoalelor adiționale la aceasta convenție), intitulat „dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori”, prevede că nimeni nu poate fi urmărit penal de către jurisdicțiile aceluiași stat pentru săvârșirea infracțiunii pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotărâre definitivă conform legii penale și procedurii acelui stat. Același articol statuează că dispozițiile paragrafului precedent nu împiedică redeschiderea procesului, conform legii si procedurii penale a statului respectiv, dacă fapte noi ori recent descoperite sau un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente sunt de natură să afecteze hotărârea pronunțată.

A..3 al aceluiași articol instituie o interdicție imperativă în sensul că nici o derogare de la prezentul articol nu este îngăduită în temeiul articolului 15 din convenție. Cu alte cuvinte, în cauză, neexistând o redeschidere a procesului potrivit art.335 Cod procedură penală (datorită unei imposibilități obiective a procurorului de a prevedea că soluția de neîncepere a urmăririi penale va rămâne definitivă printr-o hotărâre judecătorească la o dată ulterioară sesizării instanței cu prezentul Rechizitoriu), devin aplicabile regulile instituite de Convenție.

Articolul 50 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene intitulat „Dreptul de a nu fi judecat sau condamnat de două ori pentru aceeași infracțiune”, stabilește că “nimeni nu poate fi judecat sau condamnat pentru o infracțiune pentru care a fost deja achitat sau condamnat în cadrul Uniunii, prin hotărâre judecătorească definitivă, în conformitate cu legea”.

Articolul 54 din Convenția de punere în Aplicarea a Acordului Schengen prevede de asemenea, principiul „ne bis in idem”, respectiv persoana împotriva căreia a fost pronunțată o hotărâre definitiva într-un proces pe teritoriul unei părți contractante nu poate face obiectul urmăririi penale de către o alta parte contractanta pentru aceleași fapte, cu condiția ca, în situația în care a fost pronunțată o pedeapsa, aceasta sa fi fost executata, sa fie în curs de executare sau sa nu mai poată fi executata conform legilor părții contractante care a pronunțat sentința.

Astfel cum a menționat C.J.U.E., textul articolului 54 din CAAS cu privire la „aceleași fapte”, arată că această prevedere se referă doar la natura faptelor ilicite si nu la încadrarea lor juridică.

În argumentarea Cauzei GÖZÜTOK si BRÜGGE, Curtea a concluzionat că posibilitatea unei încadrări juridice divergente ale acelorași fapte în două țări diferite nu reprezintă un obstacol pentru aplicarea articolului 54 din CAAS, singurul criteriu relevant pentru aplicarea articolului 54 din CAAS fiind identitatea actelor materiale, înțeleasă în sensul existenței unui set de circumstanțe concrete, care sunt indisolubil legate între ele. Curtea a concluzionat că faptele din acțiunea principală pot, în principiu, să constituie un set de circumstanțe care, prin însăși natura lor, sunt indisolubil legate între ele, subliniind faptul că evaluarea definitivă cu privire la acest lucru aparține instanței naționale competente care este însărcinată să stabilească dacă actele material.

Noțiunea de „aceleași fapte” a fost dezbătută și prin hotărârile JURGEN KRETZINGER (Cauza C-288/05) și L. HENRI V. ESBROECK

(Cauza C-436/04) la C.J.U.E., stabilindu-se că articolul 54 din CAAS trebuie interpretat în sensul următor: criteriul relevant în scopul aplicării acestui articol este identitatea actelor materiale, înțeleasă ca existența unui set de circumstanțe care sunt indisolubil legate între ele, indiferent de încadrarea juridică dată lor sau de interesul legitim protejat;

Referitor la noțiunea de „hotărâre definitivă”, aceasta a fost semnalată și în cauza privind pe V. TURANSKÝ (Cauza C-491/07), CJUE subliniind că, în principiu, pentru a putea fi calificată drept hotărâre definitivă în sensul articolului 54 din CAAS, o decizie trebuie să pună capăt urmăririi penale și să stingă definitiv acțiunea penală. Pentru a aprecia dacă o decizie este „definitivă” în sensul articolului 54 din CAAS, trebuie să se verifice, în prealabil, dacă decizia în cauză este considerată definitivă și obligatorie în sensul dreptului național al statului contractant ale cărui autorități au adoptat‑o și să se asigure că decizia respectivă conferă, în acest stat, protecția acordată în temeiul principiului ne bis in idem.

S-a menționat că o decizie a unei autorități de poliție, care, dispunând încetarea urmăririi penale în conformitate cu legislația națională, nu duce la o rezolvare definitivă a cauzei, nu poate constitui o decizie care ar permite să se concluzioneze că procesul penal al unei persoane a fost „definitiv” soluționat, în sensul articolului 54 CAAS. Aplicarea acestui articol la o decizie de a înceta urmărirea penală, ca aceea din cauza în discuție, ar avea efectul de a se opune oricărei posibilități de a urmări si poate de a pedepsi o persoană pentru comportamentul său ilegal într-un alt stat contractant, în care mai multe probe pot fi disponibile, chiar dacă o astfel de posibilitate nu este exclusă în primul stat contractant, în care procesul persoanei nu este considerat ca fiind soluționat definitiv în conformitate cu legislația națională. Curtea a afirmat că un astfel de rezultat ar fi în contradicție cu scopul însuși al dispozițiilor Tratatului privind Uniunea Europeană, care este acela de a se lua „măsurile adecvate cu privire la prevenirea si combaterea criminalității” în timp ce Uniunea se dezvoltă ca un spațiu de libertate, securitate si justiție, în care libera circulație a persoanelor este asigurată.

Curtea a concluzionat în cauza TURANSKI că principiul ne bis in idem consacrat de articolul 54 din Convenția de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 nu este aplicabil unei decizii prin care, după examinarea pe fond a cauzei cu care este sesizat, un organ al unui stat contractant dispune încetarea urmăririi penale, într‑un stadiu prealabil punerii în mișcare a acțiunii penale împotriva unei persoane bănuite că ar fi comis o infracțiune, în cazul în care această decizie de încetare, potrivit dreptului național al acestui stat, nu stinge definitiv acțiunea penală și nu constituie astfel un impediment în calea unei noi urmăriri penale, pentru aceleași fapte, în acest stat.

Raportat la cele expuse, Tribunalul constată că, în lipsa Încheierii nr. 442 pronunțată de Judecătorul de cameră preliminară la data de 10.09.2014 în dosarul penal nr._/212/2014 al Judecătoriei C., nimic nu se opunea ca inculpatul C. NICUȘOR D. să răspundă penal pentru actele materiale indicate.

per a contrario, ca urmare a intervenirii, (după înregistrarea prezentei cauze, aspect ce a împiedicat procurorul să apeleze la procedurile prevăzute de art.335 Cod procedură penală, fiind desesizat de urmărirea penală încă din 25.04.2014), a unei hotărâri judecătorești definitive care a confirmat soluția de neînceperea a urmăririi penale, inculpatul C. NICUȘOR D. se află la adăpostul acestor principii statuate de legile naționale și internaționale, neputând fi tras la răspundere penală din perspectiva celor două acte materiale determinate de instanță.

Argumentele anterioare determină instanța să constate că, privitor la cele două acte materiale evaluate (adresa nr.2603/09.02.2011, înregistrată sub nr.481/10.02.2011 la RAJA prin care C. NICUȘOR D., în calitate de Președinte al Consiliului Județean C., a solicitat S.C. RAJA S.A rezilierea contractului de furnizare a apei către Centrul M. Zonal; a încetat să mai asigure furnizarea serviciilor de telefonie fixă prin rețeaua Romtelecom în baza unui contract încheiat între instituția pe care o reprezintă - C. Județean C. și compania de telefonie, act material derulat până la 10.01.2013, data Rezoluției nr.3749/P/2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria C.) se impune izolarea lor din contextul infracțional reținut în sarcina inculpatului prin Rechizitoriu, prin schimbarea încadrării juridice și constatarea incidenței autorității de lucru judecat ce funcționează în favoarea acestuia în raport de Încheierea nr. 442 pronunțată de Judecătorul de cameră preliminară la data de 10.09.2014 în dosarul penal nr._/212/2014 al Judecătoriei C., în baza art.341 alin.6 lit.a Cod procedură penală prin care s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul Prefectul Județului C. împotriva Rezoluției nr.3749/P/2011 din data de 10.01.2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria C., prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul C. NICUȘOR D. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, faptă prevăzută și pedepsită de art.248 Cod penal.

Tribunalul subliniază, contrar concluziilor în apărare, împrejurarea că Hotărârea Consiliului Județean C. nr.153/2009 nu a fost abordată în urmărirea penală anterioară, ca un act material al infracțiunii de abuz în serviciu, ci a fost dezbătută numai din perspectiva argumentării soluției de neîncepere a urmăririi penale. În atare situație, acțiunile inculpatului cu privire la promovarea și adoptarea acestei Hotărâri nu sunt protejate de autoritatea de lucru judecat.

În concordanță cu argumentația anterioară, în baza art.396 alin.5 Cod procedură penală raportat la art.16 lit. i Cod procedură penală, se va dispune încetarea procesului penal față de inculpatul C. NICUȘOR D. pentru infracțiunea de abuz în serviciu prevăzută de art.297 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal și art.5 alin.1 Cod penal (acte materiale: adresa nr.2603/09.02.2011 a Consiliului Județean C., înregistrată sub nr.481/10.02.2011 la RAJA prin care C. NICUȘOR D., în calitate de Președinte al Consiliului Județean C., a solicitat S.C. RAJA S.A rezilierea unilaterală a contractului de furnizare a apei către Centrul M. Zonal; a încetat să mai asigure furnizarea serviciilor de telefonie fixă prin rețeaua Romtelecom în baza unui contract încheiat între instituția pe care o reprezintă - C. Județean C. și compania de telefonie, act material derulat până la 10.01.2013, data Rezoluției nr.3749/P/2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria C..);

ÎN D.

Din ansamblul materialului probator administrat în prezenta cauză, Tribunalul reține că fapta pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C. NICUȘOR D. (cu excluderea celor două acte materiale determinate de instanță, pentru care există autoritate de lucru judecat) există și a fost comisă de acesta cu vinovăție sub forma intenției directe.

Se observă că fapta de abuz în serviciu dedusă judecății constituie infracțiune atât sub imperiul legii sub care s-a comis, respectiv Codul penal de la 1969, cât și sub imperiul noilor reglementări cuprinse în Codul penal adoptat prin Legea nr.289/2009 publicată în Monitorul Oficial nr.510 din 24 iulie 2009 și intrat în vigoare la 01 februarie 2014.

Conform reglementării cuprinse în art.248 din Codul penal de la 1969, fapta funcționarului public care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o tulburare neînsemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituții de stat ori al unei unități din cele la care se referă art.146 sau o pagubă patrimoniului acesteia se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani.

Potrivit art. 13² din Legea nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, astfel cum era în vigoare la data epuizării faptei, respectiv noiembrie 2013, infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și infracțiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 15 ani.

Noua reglementare a infracțiunii de abuz în serviciu la art.297 alin.1 din Codul penal actual, intrat în vigoare la 01 februarie 2014, prevede că fapta funcționarului public care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, nu îndeplinește un act sau îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o pagubă sau o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau juridice se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică.

Art.13² din Legea nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 187 din 24 octombrie 2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, intrată în vigoare la 01 februarie 2014, prevede că „În cazul infracțiunilor de abuz în serviciu sau de uzurpare a funcției, dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime.

În speță, fapta inculpatului C. NICUȘOR D. care în perioada 2009 – 27.11.2013, cu știință, în exercitarea atribuțiilor care decurgeau din calitatea de Președinte al Consiliului Județean C., în mai multe rânduri și în baza aceleiași rezoluții infracționale nu și-a îndeplinit sau și-a îndeplinit în mod defectuos obligațiile care îi incumbau potrivit art.76 din Legea nr.446/2006, în raport de funcția publică deținută, neasigurând finanțarea Centrului M. Zonal C., neefectuând reparațiile necesare la sediul acestuia, dispunând rezilierea contractelor pentru furnizarea de utilități și servicii de pază necesare funcționării în condiții normale a Centrului M. Zonal C. și încercând de mai multe ori să evacueze instituția din sediul pe care îl ocupa, fapte care au provocat vătămări ale intereselor legitime ale Ministerului A. Naționale, din care face parte Centrul M. Zonal C. (unitate fără personalitate juridică), a cărei activitate a fost grav tulburată, cât și într-o pagubă produsă patrimoniului Ministerului A. Naționale, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu în formă continuată, prevăzută de art.297 Cod penal cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal. Totodată prin infracțiunea comisă s-a produs și urmarea cerută de art.13² din Legea nr.78/2000, în sensul că prin nealocarea sumelor cuvenite potrivit legii către Centrul M. Zonal C., s-a produs un folos patrimonial necuvenit în beneficiul Consiliului Județean C., folos direcționat în mod nelegal către alte persoane fizice sau juridice.

Analizând comparativ textele din legile penale succesive, sub aspectul criteriilor de determinare a legii penale mai favorabile, se va ține seama de criteriile referitoare la condițiile de sancționare.

Tribunalul constată că fapta săvârșită în concret de către inculpat sub imperiul vechii legi penale se pliază pe noile norme prevăzute de art.13² din Legea nr.78/2000 raportat la art.297 Cod penal cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal, această din urmă reglementare fiindu-i mai favorabilă din perspectiva sancțiunii prevăzute de lege (de la 2 ani și 8 luni închisoare la 9 ani și 4 luni închisoare potrivit legii noi cu majorarea cu o treime a limitelor de pedeapsă din art.297 Cod penal spre deosebire de pedeapsa de la 3 la 15 ani închisoare potrivit art. Cod penal 1969 în referire la art.13² din Legea nr.78/2000).

Obiectul juridic special al infracțiunii este dat de relațiile sociale referitoare la interesele publice care presupun o îndeplinire corespunzătoare, corectă și cinstită a obligațiilor și îndatoririlor impuse prin lege Președinților Consiliilor Județene. Corelativ, incriminarea acestei fapte urmărește protejarea drepturilor și intereselor oricărei persoane împotriva abuzurilor ce le-ar putea vătăma interesele.

Tribunalul observă că atribuțiile președintelui Consiliului Județean sunt reglementate printr-o . acte normative.

Prin Legea nr. 215 din 23 aprilie 2001 a administrației publice locale se prevede că: Președintele consiliului județean asigură respectarea prevederilor Constituției, punerea în aplicare a legilor, a decretelor Președintelui României, a hotărârilor și ordonanțelor Guvernului, a hotărârilor consiliului județean, precum și a altor acte normative (art.103 alin.2); Președintele consiliului județean are, în condițiile legii, printre principalele obligații, atribuții privind funcționarea aparatului de specialitate al consiliului județean, a instituțiilor și serviciilor publice de interes județean și a societăților comerciale și regiilor autonome de interes județean; atribuții privind relația cu consiliul județean; atribuții privind bugetul propriu al județului; atribuții privind relația cu alte autorități ale administrației publice locale și serviciile publice; atribuții privind serviciile publice de interes județean; alte atribuții prevăzute de lege sau sarcini date de consiliul județean; exercită funcția de ordonator principal de credite și întocmește proiectul bugetului județului și contul de încheiere a exercițiului bugetar și le supune spre aprobare consiliului județean, în condițiile și la termenele prevăzute de lege (art.104).

Deși s-a afirmat, în permanență, că actul de sesizare nu menționează ce anume atribuții ar fi încălcat inculpatul, se observă că aceste atribuții sunt stabilite prin lege, ca urmare a statului special al acestuia, de ales local, neexistând o fișă a postului, ca în situația altor funcții publice. Atribuțiile derivă direct din normele legale ce reglementează statutul de președinte al Consiliului Județean, care, în această calitate, are obligația de a asigura respectarea prevederilor Constituției, punerea în aplicare a legilor, a decretelor Președintelui României, a hotărârilor și ordonanțelor Guvernului, a hotărârilor consiliului județean, precum și a altor acte normative.

Tribunalul constată că, din perspectiva sferei atribuțiilor ce intră în competența funcțiilor alese sau numite, care nu implică încheierea unui contract de muncă cu una dintre instituțiile de autoritate publică și nu presupun exercitarea atribuțiilor de serviciu pe baza unei fișe a postului, dar care, prin excelență, au conotații de putere publică, este justificată vocația inculpatului – Președinte al Consiliului Județean - la calitatea de subiect activ pentru infracțiunile de serviciu, atât în forma simplă, cât și în forma asimilată infracțiunilor de corupție.

Statul român, ratificând prin Legea nr.365/2004 Convenția Națiunilor Unite împotriva corupției, adoptată la New York la 31 octombrie 2003, și-a asumat obligația de a incrimina corupția agenților publici naționali, conform art.15 din Convenție, alături de alte fapte precum „sustragerea, deturnarea sau altă folosire ilicită de bunuri de către un agent public” (art.17), „traficul de influență” (art.18) sau „abuzul de funcții” (art.19).

În conformitate cu dispozițiile art.2 lit. a din Convenția Națiunilor Unite împotriva corupției, prin agent public se înțelege orice persoană care deține un mandat legislativ, executiv, administrativ sau judiciar al unui stat parte, care a fost numită ori aleasă, cu titlu permanent sau temporar, care este remunerată ori neremunerată, și oricare ar fi nivelul său ierarhic;”

Inculpatul a ignorat și încălcat în mod continuu atribuțiile stabilite de legiuitor pentru calitatea sa de ales local, prin nerespectarea dispozițiilor legale ce îl obligau să ia toate măsurile legale necesare pentru asigurarea bunei funcționări a Centrului M. Zonal C. și, implicit, a Ministerului A. Naționale, cu rol esențial în apărarea națională a țării.

Mai mult, prin încercările de evacuare a instituției militare din sediul atribuit acesteia prin Legea nr.213/1998, precum și prin promovarea unor Hotărâri de Consiliu în același sens, a acționat în sens contrar obligațiilor ce îi incumbă.

Deși invocă faptul că hotărârile de consiliu s-au luat cu unanimitate de voturi, Tribunalul nu poate să nu sesizeze că inculpatul a avut inițiativa unor astfel de hotărâri, dar a și votat în sprijinul acestora.

Cauzele de natură obiectivă și/subiectivă ce au determinat pe ceilalți consilieri județeni să voteze favorabil acest proiect de hotărâre nu intră în competența instanței, fiind legată de actul de sesizare și învestită numai cu fapta reținută în sarcina inculpatului C. NICUȘOR D..

S-a mai invocat și faptul că inculpatul, în calitate de Președinte al Consiliului Județean, era obligat să pună în executare hotărârea Consiliului Județean. Ori inculpatul, garant al respectării prevederilor Constituției și al punerii în aplicare a legilor, a decretelor Președintelui României, a hotărârilor și ordonanțelor Guvernului, acte superioare ca putere juridică hotărârilor Consiliului Județean, avea datoria de a lua măsuri împotriva unor astfel de măsuri nelegale, iar nu să le susțină.

Această concluzie este susținută de art. 81 din Legea nr. 24 din 27 martie 2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, intitulat Subordonarea față de actele de nivel superior, prevede la alin.1 că „La elaborarea proiectelor de hotărâri, ordine sau dispoziții se va avea în vedere caracterul lor de acte subordonate legilor, hotărârilor și ordonanțelor Guvernului și altor acte de nivel superior.”, iar la alin.2 faptul că „Reglementările cuprinse în hotărârile consiliilor locale și ale consiliilor județene, precum și cele cuprinse în ordinele prefecților sau în dispozițiile primarilor nu pot contraveni Constituției României și reglementărilor din actele normative de nivel superior.”

Inculpatul a invocat că, în calitatea sa de ales local, nu poate suporta rigorile legii penale pentru modul în care a votat în cadrul ședinței de consiliu, invocând art.21 din Legea nr. 393 din 28 septembrie 2004 privind Statutul aleșilor locali.

Această apărare nu poate fi primită întrucât textul de lege invocat stabilește că „Aleșii locali nu pot fi trași la răspundere juridică pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului”, fiind evident că nu ocrotește nerespectarea de către aleșii locali a legilor statului român, ci opiniile politice exprimate. O astfel de interpretare ar legifera impunitatea aleșilor locali, indiferent de abuzurile pe care le-ar face în exercițiul funcției și de prejudiciile pe care le-ar aduce prin fapte comise cu intenție.

Mai mult, art. 128 din Legea nr.213/1998 reglementează răspunderea penală a aleșilor locali, inclusiv a președinților consiliilor județene, pentru faptele săvârșite în exercitarea atribuțiilor ce le revin, în condițiile legii, iar art.55 din Lege nr.393 din 28 septembrie 2004 privind Statutul aleșilor stabilește că aleșii locali răspund, în condițiile legii, administrativ, civil sau penal, după caz, pentru faptele săvârșite în exercitarea atribuțiilor ce le revin.

În apărare, inculpatul a invocat că fapta reținută în sarcina sa prin actul de sesizare nu ar constitui infracțiune, ci contravenție.

Potrivit art.80 alin.3 din Legea nr.446/2006 constituie contravenție nerespectarea de către autoritățile administrației publice locale a prevederilor art. 76, 77, 78 și 79 referitoare la asigurarea materială și financiară a centrelor militare.

Tribunalul reține că fapta comisă în concret depășește limitele unei simple nerespectări a obligațiilor prevăzute la art.76-79 din Legea nr.446/2006, ca urmare a numărului mare de acțiuni și inacțiuni comise în realizarea aceleiași rezoluții infracționale unice.

Contravenția prevăzută de art.80 alin.3 din Legea nr.446/2006 presupune o inacțiune, respectiv pasivitatea organelor administrației publice locale care omit să își îndeplinească obligațiile asigurarea materiala si financiara a centrelor militare, spre deosebire de sfera ilicitului penal, în speța concretă inculpatul săvârșind mai multe acțiuni/inacțiuni vătămătoare pentru interesele legale ale Ministerului A. Naționale, demonstrând inițiativă în acest sens.

Această contravenție sancționează încălcarea obligației de asigura financiar și material centrele militare, fără însă de a o condiționa de o eventuală urmare ori, în cauză s-au produs vătămări importante intereselor Centrului M. Zonal, dar și pagube patrimoniului Ministerului A. Naționale, urmare care excede textului incriminator al contravenției prevăzute de art.80 alin.3 din Legea nr.446/2006.

Incidența legii penale în cauză derivă din perioada îndelungată în care s-a derulat infracțiunea (între anii 2009 – 2013), din reaua-credință a inculpatului care a acționat în mod repetat, pe o lungă perioadă de timp, acțiunile și inacțiunile sale fiind concepute și săvârșite în mod concertat în vederea producerii urmările specifice infracțiunii, respectiv tulburări însemnate în funcționarea Centrului M. Zonal C., vătămări ale drepturilor și intereselor legale ale Ministerului A. Naționale, precum și prejudicii materiale acestei instituții, în scopul de a paraliza complet activitatea Centrului M. Zonal C., pentru a determina instituția să părăsească sediul pe care îl ocupa, fără a exista pentru aceasta acordul prealabil și obligatoriu al Ministerului A. Naționale și fără a asigura un alt imobil amenajat și utilat conform prevederilor legale, în condiții care să nu afecteze desfășurarea activităților specifice, astfel cum impun prevederile art.78 din Legea nr.446/2006.

În acest sens, inculpatul a încetat alocarea de fonduri și de resurse materiale către CMZ C., a dispus rezilierea contractelor prin care unității militare îi erau furnizate servicii și utilități, a solicitat încetarea acestor prestații, a refuzat efectuarea oricăror reparații asupra sediului, a dispus sau a solicitat instanțelor judecătorești evacuarea CMZ C. din imobilul situat în mun. C., . nr.106, jud. C..

Totodată, faptele reținute în sarcina inculpatului sunt de o gravitate deosebită depășind cu mult importanța unei simple contravenții, iar activitatea infracțională continuată a inculpatului a avut consecințe serioase asupra securității naționale, intrând în sfera ilicitului penal.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material s-a produs atât prin neîndeplinirea unor acte în exercitarea atribuțiilor impuse prin lege (neasigurând finanțarea Centrului M. Zonal C., neefectuând reparațiile necesare la sediul acestuia, neasigurând sistemele și serviciile informatice, autoturismele, cheltuieli de transport, servicii de pază, dotări și materiale precum și fondurile necesare activității specifice), fie prin îndeplinirea în mod contrar legii a acestor atribuții (dispunând rezilierea contractelor pentru furnizarea de utilități și servicii de pază necesare funcționării în condiții normale a Centrului M. Zonal C. și încercând de mai multe ori să evacueze instituția din sediul pe care îl ocupa), prin încălcarea dispozițiilor legale imperative cuprinse în art.35 din Legea nr.53/1994, art. 76 – 78 din Legea nr.446 din 30 noiembrie 2006 privind pregătirea populației pentru apărare și Hotărârea nr.414 din 4 august 1997, prin raportare la art.103 și 105 din Legea nr. 215 din 23 aprilie 2001 a administrației publice locale.

Referitor la actul material ce privește adresa nr.2603/09.02.2011 a Consiliului Județean C., înregistrată sub nr.481/10.02.2011 la RAJA prin care C. NICUȘOR D., în calitate de Președinte al Consiliului Județean C., a solicitat S.C. RAJA S.A rezilierea unilaterală a contractului de furnizare a apei către Centrul M. Zonal, înlăturat din conținutul infracțiunii continuate, se va reține faptul că, ulterior, deși potrivit art. 76 din Legii nr.446 din 30 noiembrie 2006 avea obligația să încheie, pentru centrul militar, contract de alimentare cu apă și să achite contravaloarea acestor servicii, inculpatul a încălcat și această obligație.

Subliniem faptul că, deși s-a înlăturat din conținutul infracțiunii actul material privind încetarea de a mai asigure furnizarea serviciilor de telefonie fixă prin rețeaua Romtelecom în baza unui contract încheiat între instituția pe care o reprezintă - C. Județean C. și compania de telefonie, ca urmare a principiului ne bis in idem, Instanța va avea în vedere în cadrul infracțiunii continuate faptul că ulterior date de 10.01.2013, data Rezoluției nr.3749/P/2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria C., inculpatul și-a încălcat în continuare obligația de a încheia un nou contract și de a asigura furnizarea serviciilor de telefonie fixă pentru Centrul M. Zonal C..

Sub aspectul laturii subiective, se reține că inculpatul a săvârșit faptele reținute în sarcina sa cu intenție directă, în sensul că a prevăzut rezultatul socialmente periculos al faptei sale și a urmărit producerea acestora, respectiv tulburarea activității Centrului M. Zonal C. și evacuarea acestuia din sediul atribuit prin lege, precum și obținerea unui folos patrimonial necuvenit în bugetul Consiliului Județean (fonduri ce se datorau, în temeiul legii, Centrului M. Zonal C.), în vederea dirijării sumelor astfel obținute în alte direcții.

Inculpatul cunoștea încă din luna ianuarie 2008, astfel cum i s-a adus la cunoștință prin Adresa B/515/14.01.2008 emisă de Statul M. G. al Ministerului A. Naționale - fila 13 vol. VIII dosar U.P., faptul că „în condițiile trecerii la îndeplinirea serviciului militar pe bază de voluntariat, au crescut volumul și importanța activităților desfășurate de centrele militare; în situații de criză, la mobilizare și pe timp de război, efectivele centrelor militare cresc considerabil și, ca urmare, se impune alocarea unor spații corespunzătoare; restrângerea spațiilor alocate Centrului M. Zonal C. și funcționarea în același local cu acesta a unor structuri ce nu au restricții referitoare la documentele pe care le utilizează sunt de natură să creeze vulnerabilități în sistemul de protecție a informațiilor clasificate și să afecteze eficiența activităților specifice desfășurate de centrul militar.”

În atare situație, apărarea întemeiată pe faptul că inculpatul ar fi considerat că, în condițiile trecerii la îndeplinirea serviciului militar pe bază de voluntariat ar fi redus volumul activității Centrului M. Zonal apare ca superfluă și vădit procausa. Nu se poate accepta ca o persoană ce îndeplinește o funcție de importanță majoră pentru comunitate să nu fi înțeles informațiile transmise de Statul M. G. prin Adresa B/515/14.01.2008, iar inculpatul C. NICUȘOR D. are capacitatea reală de analiză și apreciere a unor astfel de informații, cu atât mai mult cât nu a solicitat explicații suplimentare.

Fără nici o motivare pertinentă, din anul 2009 inculpatul a început să nu mai aloce către Centrul M. Zonal C. resursele financiare necesare pentru buna funcționare a instituției, încălcându-și cu știință obligațiile legale care decurgeau din funcția de Președinte al Consiliului Județean C..

În sprijinul acestei concluzii este împrejurarea că în decursul timpului, Centrul M. Zonal C. a întocmit numeroase referate de necesitate pe care le-a comunicat Consiliului Județean C., fără însă a primi vreun răspuns la aceste solicitări.

Tribunalul constată că nu a existat nici o cauză obiectivă care să înfrângă obligațiile de finanțare impuse în mod imperativ de lege și care să fi împiedicat inculpatul să asigure din punct de vedere material și financiar necesitățile Centrului M. Zonal C., cu atât mai mult cu cât, astfel cum am relatat anterior, în perioada de referință, C. Județean C. sub egida inculpatului C. NICUȘOR D. a alocat sume incomparabil mai mari unor persoane fizice sau juridice, în cadrul unor acțiuni caritabile ori de sprijinire a unor manifestări culturale, artistice, sportive.

Reaua credință a inculpatului este în acest context evidentă, rezultând și din faptul că autoritatea publică condusă de inculpat a dispus de resursele care i-ar fi permis corecta îndeplinire a unor obligații legale privind asigurarea financiară și materială a unui domeniu esențial cum este apărarea țării, însă a înțeles să utilizeze resursele respective în cu totul alte domenii cu privire la care nu existau asemenea obligații.

Intenția inculpatului în a vătăma interesele legale ale Ministerului A. Naționale și de a obține foloase necuvenite Consiliului Județean C. rezultă și din împrejurarea că a manifestat inițiativă în încălcarea obligațiilor neechivoce care îi incumbau, solicitând personal denunțarea unilaterală a contractelor încheiate în folosul Centrului M. Zonal C. și solicitând sistarea serviciilor respective.

Aspectul intențional rezultă fără echivoc din faptul că solicitările de reziliere a contractelor de utilități și serviciul de pază au survenit la doar câteva zile de la momentul anulării în primă instanță, prin hotărâre judecătorească, a HCJ nr.153/2009.

Mai mult, în momentul în care i s-a solicitat în scris îndeplinirea unei obligații legale, aceea de a presta reparațiile necesare sediului Centrului M. Zonal C., inculpatul a dispus începerea demersurilor pentru evacuarea respectivei instituții din spațiul ocupat.

O altă dovadă care conduce la concluzia relei credințe a inculpatului este și împrejurarea că el a încercat de mai multe ori evacuarea Centrului M. Zonal C. din spațiul pe care această instituție îl ocupă, deși încă din anul 2011 instanțele judecătorești stabiliseră nelegalitatea demersului.

Concluzionând, este evidentă reaua-credință a inculpatului care a acționat în mod repetat, pe o lungă perioadă de timp, acțiunile și inacțiunile sale fiind concepute și săvârșite în mod concertat în vederea producerii urmărilor specifice infracțiunii de care este acuzat.

Referitor la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, analiza comparativă a normelor de incriminare nu a evidențiat deosebiri esențiale privind conținutul constitutiv al infracțiunii care să atragă incidența în cauză a dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 187/2012 (fapta comisă sub imperiul legii vechi să nu mai constituie infracțiune sub imperiul legii noi datorită lipsei unui element constitutiv ori formei de vinovăție cerută de lege).

Astfel, textul art. 297 Cod penal actual a eliminat cerința ca fapta să fie săvârșită „cu știință” care stabilea doar forma de vinovăție - intenția - în condițiile în care forma de vinovăție a infracțiunilor este instituită de dispozițiile art. 16 alin. 6 Cod penal - fapta constând într-o acțiune sau inacțiune constituie infracțiune când este săvârșită cu intenție, iar fapta comisă din culpă constituie infracțiune numai când legea o prevede în mod expres.

Rezultatul socialmente periculos al faptei este reprezentat de vătămarea intereselor legitime ale Ministerului A. Naționale, din care face parte Centrul M. Zonal C. (unitate fără personalitate juridică), a cărei activitate a fost tulburată în mod însemnat pe parcursul a aproximativ 5 ani, cât și într-o pagubă produsă patrimoniului Ministerului A. Naționale, reprezentând sumele de bani (72.642,7 lei) pe care această instituție a fost nevoită să o plătească din fonduri proprii pentru a asigura și susține funcționarea Centrului M. Zonal C..

Se observă că activitatea Centrului M. Zonal C. a fost deosebit de afectată, iar menținerea funcționării instituției s-a datorat numai eforturilor angajaților, care au contribuit la asigurarea unui minim de resurse financiare din fonduri proprii, au participat la paza sediului în afara obligațiilor ce le incumbau, precum și resurselor alocate de către Ministerului A. Naționale, în absența vreunei obligații în acest sens.

Dintre efectele negative al activității desfășurate de către inculpatul C. NICUȘOR D. care ar fi putut duce la consecințe deosebit de grave, subliniem:

-neaprobarea fondurilor pentru verificarea stingătoarelor de incendiu a condus la imposibilitatea acționării în caz de incendiu, deși în sediul Centrului M. Zonal C. sunt depozitate armament și muniție individuală de luptă, cu risc major în producerea unor explozii de natură a pune în pericol vieți umane și clădiri ale unor instituții deosebit de importante pentru comunitate (în raport de poziția în teritoriul municipiului C. a imobilului, situat în vecinătatea ISU Dobrogea, Parchetele, Biblioteca județeană, Universitatea Maritimă etc);

-prăbușirea în mai multe locuri a tencuielii fațadei clădirii, de natură a pune în pericol vieți umane și clădiri ale unor instituții;

-lipsa de pază, în condițiile în care în interior se aflau ARME DE FOC MILITARE, MUNIȚII DE RĂZBOI, SISTEME DE CRIPTARE/DECRIPTARE A INFORMAȚIILOR precum și DOCUMENTE CLASIFICATE SECRET DE STAT;

- urmare rezilierii contractului cu ., punctul de comandă al mobilizării a devenit nefuncțional, fiind scos din operativitate;

-Procentul celor care au fost luați în evidență este sub 40 % din total, procentul scăzând anual din lipsa resurselor materiale;

-în anul 2011 la nivelul jud. C. s-a desfășurat un exercițiu de mobilizare organizat de către Statul M. G. pe baza unei hotărâri a CSAT, cu chemarea resurselor și trimiterea acestora la unități, iar Centrul M. Zonal nu avea telefoane,

Din economia dosarului se trage cu ușurință concluzia că, în caz de conflict armat, frământări sociale sau dezastre naturale, capacitatea Centrului M. Zonal C. de a acționa potrivit atribuțiilor sale era real afectată, fiind pusă în pericol însăși capacitatea de apărare națională.

Cadrele militare din instituția Centrului M. Zonal C., în loc să-și desfășoare activitatea specifică potrivit atribuțiilor ce le revin pe linia de apărare a țării, au fost nevoite să-și canalizeze resursele personale și materiale în direcția împiedicării tulburării acestei activități prin activitatea ilicită a inculpatului.

Astfel se observă că Centrul M. Zonal era în imposibilitate de a încheia în nume propriu contracte cu furnizorii de servicii, neavând îndrituirea legală în acest sens, legea stabilind în sarcina Consiliului Județean obligația de a asigura condițiile necesare desfășurării activității Centrului M. Zonal C..

Din economia dosarului se reține că numai prin eforturile susținute ale personalului Centrului M. Zonal, prin consecvența acestora și prin sprijinul Ministerului A. Naționale s-a evitat producerea unor consecințe grave, s-a împiedicat blocarea activității acestei instituții de interes general în societate (prin sesizarea diferitelor autorități cu privire la ilegalitățile exercitate, prin asigurarea surselor necesare activității din mijloace proprii – folosirea telefoanelor personale, a autoturismelor personale, a necesarului de birotică, informatică, combustibili, asigurarea pazei de către persoane ce nu aveau astfel de atribuții).

Totodată există și urmarea cerută de legea specială în art.13² din Legea 78/2000, respectiv obținerea efectivă, pentru sine sau pentru altul, a unui avantaj patrimonial, (respectiv obținerea pentru sine ori pentru altul a unui folos necuvenit), respectiv suma de 72.642,7 lei, care nu a fost efectiv distribuită Centrului M. Zonal C. și care a rămas în mod nejustificat în patrimoniul Consiliului Județean C., fiind dirijată în alte direcții.

Între acțiunile și inacțiunile ce formează elementul material al infracțiunii continuate și urmările produse există o legătură de cauzalitate, în sensul că, în condițiile îndeplinirii corecte a îndatoririlor care decurgeau din textele de lege analizate anterior și din calitatea de președinte al Consiliului Județean C. de către inculpatul C. NICUȘOR D., urmările respective nu s-ar fi produs.

În raport de aceste elemente, cererea de schimbare a încadrării juridice în sensul eliminării dispozițiilor art.13² din Legea 78/2000 nu este fondată și va fi respinsă ca atare.

Nu se pot reține circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, nefiind identificate de instanță situații sau împrejurări de natură a diminua răspunderea penală a acestuia.

Circumstanțele atenuante sunt acele stări, împrejurări ori situații aflate în legătură fie cu fapta, fie cu persoana infractorului, de natură a diminua gradul de pericol social al infracțiunii sau periculozitatea celui vinovat, determinând atenuarea răspunderii penale și, implicit, reducerea pedepsei.

În cauză se constată că nu sunt aplicabile circumstanțele atenuante prevăzute de lege nici din perspectiva art.74 din Codul penal anterior, sub imperiul căruia sa comis infracțiunea și nici a art.75 din Codul penal actual.

Astfel, potrivit art.74 alin.1 lit.b Cod penal 1969, poate constitui o circumstanță atenuantă judiciară „stăruința depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracțiunii”, iar potrivit art.75 alin.2 lit.a Cod penal, poate constitui o circumstanță atenuantă judiciară” eforturile depuse de infractor pentru înlăturarea consecințelor infracțiunii”. În speță nu se pune problema reținerii unei astfel de circumstanțe, întrucât așa numita „consemnare” de către inculpat a sumei de 80.995 lei la executorul judecătoresc nu are valențele subliniate de legiuitor în textele menționate.

Inculpatul a depus Recipisa CEC BANK nr._/1 din data de 30.09.2015 de consemnare a sumei de 80.995 lei reprezentând „cval stingere pretenții civile MAPN ds_ al Tribunalului C.”, precum și Notificarea către MAPN Centrul M. Zonal de ridicare a sumei, însă nu ca o recunoaștere a pretențiilor civile, ci pentru a invoca incidența art.74¹ Cod penal anterior și, deci pentru a beneficia de dispozițiile acesteia.

În atare situație așa zisa consemnare a acestor sume la dispoziția părții civile (asupra căreia vom reveni în cele ce succed) a reprezentat numai o strategie, căutând o cauză de impunitate, de exonerare a răspunderii penale și aplicare a unei amenzi cu caracter administrativ și nicidecum recunoașterea pretențiilor civile formulate. De altfel, acest lucru poate fi observat ușor atât din declarațiile de nevinovăție ale acestuia, cât și din formularea excepției lipsei calității de reprezentant și solicitarea de respingere a acțiunii civile, chiar în parte.

Nu putem reține nici conduita bună înainte de comiterea infracțiunii (art.74 alin.1 lit.a Cod penal 1969) în raport de perioada mare de timp pe care s-au derulat actele materiale ce intră în conținutul acesteia (perioada 2009 – noiembrie 2013), întrucât o astfel de conduită nu se rezumă la lipsa antecedentelor penale care, de altfel, reprezintă o conduită normală a oricărui cetățean, implică o comportare corectă în relațiile sociale și o respectare riguroasă a îndatoririlor cetățenești și legale.

Nici art.74 lit. c Cod penal 1969 nu are aplicare în cauză, întrucât sunt elemente clare potrivit cărora inculpatul C. NICUȘOR D. nu s-a prezentat de bună voie în fața organelor judiciare.

În cursul urmăririi penale, dar și ulterior înregistrării cauzei la instanță, inculpatul C. NICUȘOR D. a încercat în permanență să se sustragă de la procedurile judiciare, inițial prin ignorarea chemării autorităților, precum și opunând rezistență prin violență la solicitarea lucrătorilor de poliție, iar ulterior prin plecarea sa pe teritoriul S.U.A. (obținând încrederea și concursul organelor de urmărire penală, care i-au asigurat respectarea dreptului la sănătate prin încuviințarea deplasării in SUA), iar ulterior prin eschivarea reîntoarcerii pe teritoriul României, manifestând în mod permanent dispreț față de autoritățile judiciare și față de reprezentanții legii.

Examinarea cronologică, în ansamblu, a acțiunilor și/inacțiunilor întreprinse de către inculpat pe parcursul desfășurării procedurilor penale în prezentul dosar relevă încercarea acestuia de a se sustrage de la aceste proceduri, de a se eschiva de la judecata cauzei.

Astfel, în cursul urmăririi penale, deși a fost citat în două rânduri pentru audieri, a ignorat chemarea procurorului, fiind necesară emiterea unui mandat de aducere la data de 14.01.2014. Cu ocazia aducerii la îndeplinire a acestui mandat s-a încheiat procesul verbal din 15.01.2014 de către ofițerii de poliție judiciar din cadrul D.N.A. potrivit căruia: după legitimarea ofițerilor și prezentarea mandatului de aducere, C. NICUȘOR D. „a devenit violent și a refuzat să dea curs acestei activități, bruscând ofițerii de poliție judiciară”, „învinuitul și cele 6-8 persoane care-l însoțeau i-au împins pe ofițeri, opunându-se conducerii la sediul parchetului, împiedicând punerea în executare a mandatului”, „învinuitul a devenit violent și a lovit camera video din dotare”, „după ce învinuitul a fost introdus în mașina poliției, drumul de acces din fața Consiliului Județean C. a fost blocat de trei autoturisme conduse de persoane din anturajul lui C. Nicușor D.”;

Ulterior sesizării instanței, prin Încheierea din data de 04.09.2014, confirmată prin Încheierea din data de 07 noiembrie 2014, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe motivul sustragerii de la judecata cauzei.

Pe parcursul cercetării judecătorești, inculpatul a fost plasat sub imperiul unor măsuri preventive mai blânde, cu instituirea obligației acestuia de a se prezenta la chemarea instanței, astfel încât prezența acestuia la termenele de judecată a reprezentat respectarea acestei impuneri de prezentare, iar nu o participare de bună voie.

Tribunalul nu a identificat nici alte împrejurări legate de fapta comisă care să diminueze gravitatea infracțiunii sau periculozitatea inculpatului, în înțelesul circumstanței atenuante prevăzute de art.75 alin.2 lit.b Cod penal, motiv pentru care se constată că din perspectiva criteriului de individualizare a pedepselor, ambele legi penale ar produce aceleași efecte.

Legiuitorul a definit, în conținutul art.41 alin.2 Cod penal, noțiunea de infracțiune continuată, respectiv când o persoană săvârșește, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni.

Odată cu intervenirea noului cod penal, reglementarea infracțiunii continuate a fost inserată în conținutul art.35 alin.1 Cod penal, care subliniază că infracțiunea este continuată când aceeași persoană săvârșește, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții și împotriva aceluiași subiect pasiv, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni.

Evaluând fapta concretă comisă de inculpatul C. NICUȘOR D. se constată că aceasta a fost comisă prin mai multe acțiuni ( acte materiale comisive constând în săvârșirea unor fapte interzise de norma penală) sau inacțiuni (acte materiale constând în omisiunea de a acționa potrivit obligațiilor legale), la diferite intervale de timp în perioada 2009 – 27.11.2013, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale și împotriva aceluiași subiect pasiv.

Faptul că unele din aceste acțiuni îmbracă numai forma de bază a infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută de art.297 Cod penal, fără a îndeplini și condiția ce califică fapta în norma specială din art.13² din Legea nr.78/2000 nu este de natură a înlătura reținerea acestei ultime dispoziții pentru întreaga infracțiune comisă în formă continuată.

Fiind necesară izolarea celor două acte materiale cu privire la care s-a demonstrat că există autoritate de lucru judecat, se va dispune, în conformitate cu art.386 Cod procedură penală, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de abuz în serviciu prevăzută de art.13² din Legea nr.78/2000 raportat la art.297 Cod penal, cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal și art.5 alin.1 Cod penal în infracțiunile de:

- abuz în serviciu prevăzută de art.297 Cod penal cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal și art.5 alin.1 Cod penal (acte materiale: adresa nr.481/10.02.2011 prin care C. NICUȘOR D., în calitate de Președinte al Consiliului Județean C., a solicitat S.C. RAJA S.A rezilierea contractului de furnizare a apei către Centrul M. Zonal; a încetat să mai asigure furnizarea serviciilor de telefonie fixă prin rețeaua Romtelecom în baza unui contract încheiat între instituția pe care o reprezintă - C. Județean C. și compania de telefonie).

- abuz în serviciu prevăzută de art.13² din Legea nr.78/2000 raportat la art.297 Cod penal cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal și art.5 alin.1 Cod penal (pentru restul activității infracționale).

Pentru aceleași motive, constatând că actuala reglementare este mai favorabilă inculpatului, se va respinge solicitarea de schimbare a încadrării juridice formulată în apărare, în sensul reținerii dispozițiilor din Codul penal anterior, ca nefondată.

INDIVIDUALIZAREA PEDEPSEI

În raport de întrunirea tuturor cerințelor prevăzute de lege pentru ca acțiunile inculpatului să întrunească toate trăsăturile infracțiunii expuse anterior, respectiv pericolul social, vinovăția sub forma intenției și prevederea în legea penală, instanța va dispune condamnarea acestuia.

La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului vor fi avute în vedere criteriile generale prevăzute de art.74 Cod penal si anume: dispozițiile din partea generala a Codului penal, împrejurările și modul de comitere a infracțiunii – respectiv cu rea credință, într-un interval de timp îndelungat (2009 – 27.11.2013), printr-o multitudine de acțiuni și inacțiuni, prin încălcarea atribuțiilor ce îi incumbau în calitate de Președinte al consiliului Județean C., dar și a Legilor privind apărarea și securitatea națională,

starea de pericol social al infracțiunii, din scopul urmărit, din urmarea produsă – vătămarea gravă a intereselor Ministerului A. Naționale și producerea unui prejudiciu în patrimoniu acestuia, cu repercusiuni grave asupra îndeplinirii funcțiilor de baza ale acestei instituții de interes național.

Se observă că inculpatul C. NICUȘOR D., deși în calitatea pe care o avea, ca Președinte al Consiliului Județean C., era obligat să vegheze la respectarea și aplicarea legii, a comis fapta prevăzută de legea penală folosindu-se tocmai de această calitate, aspect ce imprimă o rezonanță socială deosebită atât în rândul comunității locale, dar și la nivelul întregii ordini sociale, într-un context în care imaginea reprezentanților cetățenilor este afectată de acuzații de abuz în serviciu tot mai frecvente.

Infracțiunea comisă de către inculpat a fost în măsură să lezeze ordinea socială, respectul și încrederea de care trebuie să se bucure aleșii locali, dar și ceilalți funcționari din cadrul autorităților publice.

Referitor la conduita avută de inculpat după comiterea infracțiunii și în cursul procesului penal, instanța constată poziția subiectivă nesinceră a acestuia în sensul că în pofida dovezilor evidente de vinovăție, a negat în permanență acuzațiile aduse, încercând denaturarea adevărului, a avut o atitudine disimulată în fața organelor judiciare, nefăcând nici un efort de a contribui la aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei și nu și-a asumat rezultatul socialmente periculos al faptelor sale, ceea ce justifică necesitatea sancționării corespunzătoare prin aplicarea unei pedepse, pentru a descuraja astfel de conduite abuzive.

Reliefând aceste aspecte de natură a contura personalitatea inculpatului, considerăm că acesta ar trebui să înțeleagă faptul că o astfel de funcție de ales local nu presupune o putere discreționară, lăsată la latitudinea celui desemnat, chiar prin votul democratic al cetățenilor, ci obligația de a acționa în consonanță cu legile și interesele cetățenești, locale și, implicit, naționale.

Exprimarea votului democratic al cetățenilor care și-au pus speranța în capacitatea unei persoane de a le asigura ocrotirea și respectarea drepturilor și libertăților fundamentale nu îl plasează pe cel ales la un nivel deasupra legii, ci din contră, îi impune mai multe îndatoriri, inclusiv de ordin moral, dar mai ales legal.

Ori, este evident că cetățenii nu și-ar mai putea da girul de încredere unei persoane care, prin faptele sale conștiente și intenționate, a adus vătămări însemnate intereselor Ministerului A. Naționale și Centrului M. Zonal C., instituții ce au ca rolul de a apăra suveranitatea națională, independența și unitatea statului, integritatea teritoriala a țării și democrația constituțională, ocrotirea cetățenilor, cu atât mai mult în condițiile conflictelor armate care se desfășoară în ultimii ani la nivel internațional, inclusiv în apropierea granițelor țării, a frământărilor sociale determinate de criza refugiaților și a atacurilor teroriste.

Nepedepsirea unor astfel de fapte, de natură a știrbi încrederea populară în persoane care reprezintă comunitatea la nivel local, ar determina creșterea gradului de neîncredere a cetățenilor în capacitatea statului de a-i ocroti împotriva unor astfel de fenomene care lezează, indirect, însăși capacitatea de apărare națională.

Inculpatul a declamat în permanență nevinovăția sa, sub paravanul drepturilor sale de ales local – Președinte al Consiliului Județean C., însă a ținut sub tăcere obligațiile pe care le-a nesocotit, obligații instituite prin lege, pe care și le-a asumat odată cu învestirea sa în funcție.

Nu putem trece cu vederea absurdul situației în care, deși s-a pretins că bugetul Consiliului Județean nu avea fonduri pentru a asigura desfășurarea în condiții optime a Centrului M. Zonal, din acest buget s-au avansat sume considerabile, drept ajutoare, sponsorizări etc, către persoane fizice și juridice față de care nu era instituită nici o astfel de obligație legală.

Este regretabilă atitudinea adoptată de inculpat care, deși are capacitatea reală de a conștientiza dimensiunea negativă a faptei sale și rezultatele profund vătămătoare ale acțiunilor și inacțiunilor sale asupra activității Centrului M. Zonal și implicit, asupra siguranței naționale, a adoptat permanent o atitudine de minimalizare a acestor fapte, de încercare de a le îmbrăca în haina legalității și bunei credințe, deși evidențele demonstrează cu claritate contrariul.

Aspectele de natură a caracteriza pozitiv persoana inculpatului – lipsa antecedentelor penale, familia legal constituită, împrejurarea că a fost ales în mandatele de Președinte al Consiliului Județean C. – nu sunt de natură a reduce gravitatea infracțiunii comise ci, eventual, să contribuie la orientarea pedepsei către limita inferioară a acesteia, cu sublinierea faptului că lipsa antecedentelor penale nu constituie o împrejurare excepțională, ci o conduită normală a oricărui cetățean.

Pentru considerentele expuse, în baza art.13² din Legea nr.78/2000 raportat la art.297 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal și art.5 alin.1 Cod penal, va dispune condamnarea inculpatului C. NICUȘOR D. - fiul lui M. și V., născut la data de 29.06.1966 în mun. Ploiești, jud. Prahova, domiciliat în C., ..13, jud. C., CNP_, președintele Consiliului Județean C., la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu în formă continuată.

În baza art.67 alin.2 Cod penal raportat la art.297 alin.1 Cod penal, va aplica inculpatului C. NICUȘOR D. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor de a ocupa o funcție publică, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice (art.66 lit.a Cod penal) și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat (art.66 lit.b Cod penal) pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

Pedeapsa complementară impusă este pe de-o parte, obligatorie, astfel cum precede art.279 alin.1 Cod penal, iar pe de altă parte necesară din perspectiva comiterii infracțiunii de abuz în serviciu în calitate de ales local, prin încălcarea cu rea credință a obligațiilor impuse imperativ prin lege.

În baza art.65 alin.1 Cod penal, va aplica inculpatului C. NICUȘOR D. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.66 lit. a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice) și b (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) Cod penal, care se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

Se impune formularea anumitor precizări în legătură cu drepturile interzise atât ca pedepse accesorii, cât și ca pedepse complementare.

Este evident că inculpatul este nedemn de a exercita anumite drepturi - de a ocupa o funcție publică, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat - în raport de natura infracțiunii comise – abuz în serviciu în exercitarea mandatului de Președinte al Consiliului Județean C., fiind neîndoielnic că nu are valorile necesare pentru a reprezenta interesele generale ale cetățenilor în cadrul autorităților publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

Exercițiul unor asemenea prerogative presupune o moralitate nepătată, responsabilitatea față de propriile fapte și conformarea la normele statului de drept, corelativ cu încrederea publicului în reprezentanții autorităților, caracteristici pe care inculpatul nu le deține, având în vedere infracțiunea comisă.

Pedeapsa principală se execută prin privare de libertate în conformitate cu art.60 Cod penal, urmărindu-se atât educarea inculpatului în spiritul respectării legilor, cât și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.

ART.741 COD PENAL 1969

Făcând trimitere la explicitarea anterioară a infracțiunii reținute în sarcina inculpatului C. NICUȘOR D., ca îmbrăcând forma infracțiunii continuate, vom analiza aspectele invocate în apărare prin care s-a solicitat reținerea circumstanței atenuante prevăzute la art.74¹ alin.1 și 2 Cod penal anterior.

Această normă prevedea că, în cazul săvârșirii unor infracțiuni expres enumerate în text, printre care și infracțiunea de abuz în serviciu, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecății, până la soluționarea cauzei în primă instanță, inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat și acesta se situează până în 50.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se aplică o amendă administrativă care se înregistrează în cazierul judiciar.

Prin Decizia nr.573/2011 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr.363 din 25 mai 2011, s-a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor art.74¹ Cod penal 1969.

Art.5 alin.2 din noul Cod penal prevede că dispozițiile privind legea penală mai favorabilă se aplică și actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstituționale …dacă în timpul când acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziții legale mai favorabile.

Ori, dispozițiile cuprinse în art.74¹ Cod penal 1969 s-au aflat în vigoare până la data de 25 mai 2011 – data publicării deciziei nr.573/2011 a Curții Constituționale în Monitorul Oficial – ulterior, la 45 de zile, încetându-și efectele juridice întrucât în acest interval, Parlamentul sau Guvernul nu au pus de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției, în respectarea dispozițiilor imperative cuprinse la art.31 alin.3 din Legea nr. 47 din 18 mai 1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale – republicată.

În speță, infracțiunea în formă continuată a fost comisă de inculpatul C. NICUȘOR D. în perioada 2009 – 27.11.2013, momentul epuizării infracțiunii situându-se mult ulterior datei la care art.74¹ Cod penal 1969 și-a încetat efectele juridice și, în atare situație, fiind fără aplicabilitate în speță.

Atât practica judiciară în materie, cât și doctrina, au stabilit că în situația infracțiunilor în formă continuată, toate consecințele juridice sunt determinate de momentul epuizării infracțiunii, respectiv data comiterii ultimei acțiuni sau inacțiuni ce intră în conținutul laturii obiective, în speță 27.11.2013, aspect subliniat și de art.154 alin.2 Cod penal ce reglementează data de la care încep să curgă termenele de prescripție a răspunderii penale în cazul infracțiunilor continuate.

Din aceste considerente, faptul că pe parcursul executării infracțiunii continuate, pentru o perioadă de timp (25 octombrie 2010 – 25 mai 2011) a fost în vigoare dispoziția cuprinsă la art.74¹ Cod penal 1969, nu scindează activitatea infracțională în două entități autonome, iar inculpatul nu profită de prevederile acelui act nici pentru ansamblul activității sale ilicite, nici pentru segmentul care precede momentul încetării efectelor acestei dispoziții.

MĂSURI PREVENTIVE

Prin Încheierea din 04.09.2014 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară în dosarul nr._ al Tribunalului C., astfel cum a rămas definitivă prin Încheierea nr.2/P/C din data de 15.09.2014 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel C., s-a dispus arestarea preventivă în lipsă a inculpatului C. NICUȘOR D. pe o perioada de 30 de zile de la data punerii în executare a măsurii arestării preventive în conformitate cu dispozițiile art.223 alin.1 lit.a Cod procedură penală, constatându-se că inculpatul se sustrage de la judecata cauzei.

Prin Încheierea din 07 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, rămasă definitivă prin Încheierea din 13 noiembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel C., s-a dispus confirmarea măsurii arestării preventive dispusă față de inculpatul C. NICUȘOR D. și executarea mandatului de arestare preventivă nr. 5 din 04.09.2014, emis de judecătorul de cameră preliminară în dosarul nr._ al Tribunalului C. pe numele inculpatului C. NICUȘOR D., cu valabilitate pe o durată de 30 de zile cu începere de la data încarcerării - 06.11.2014 și până la data de 05.12.2014, inclusiv.

Ulterior, prin Decizia penală nr.289/P din 05.12.2014 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul penal nr._ /a5 și lămurită prin Decizia penală nr.6 din 22.12.2014 pronunțată de Curtea de Apel C. s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului C. NICUȘOR cu măsura controlului judiciar, instituindu-se o . obligații în sarcina acestuia.

Prin Încheierea de ședință din 26.02.2015, instanța a dispus, în conformitate cu dispozițiile art.242 alin.3 Cod procedură penală și art.215 alin.7 Cod procedură penală în referire la art.218 alin.1 și 2 Cod procedură penală, înlocuirea măsurii preventive a controlului judiciar cu măsura arestului la domiciliu a inculpatului C. NICUȘOR D., existând indicii că ar fi comis o nouă infracțiune în exercițiul funcției de Președinte al Consiliului Județean C..

Prin Încheierea din 16.04.2015, definitivă, s-a dispus înlocuirea măsurii preventive a arestului la domiciliu a inculpatului C. NICUȘOR cu măsura controlului judiciar, iar în baza art.215 alin.1 și 2 Cod procedură penală, pe durata controlului judiciar, s-au instituit în sarcina acestuia o . obligații, printre care cea de a nu comunica direct sau indirect și prin orice mijloace de comunicare, cu martorii și experții din prezenta cauză, cu personalul Centrului M. Zonal C., cu personalul din cadrul Consiliului Județean C. și cu consilierii județeni care au participat, în orice formă, în procesul de propunere, decizie și execuție a celor două hotărâri ale Consiliului Județean C. care au vizat Centrul M. Zonal C. (HCJ 153/2009 și HCJ 339/2012) și de a nu exercita funcția de Președinte al Consiliului Județean C..

Măsura controlului judiciar a fost verificată periodic sub aspectul legalității și temeiniciei, fiind menținută până în prezent.

Analiza riguroasă a probelor existente la dosarul cauzei determină instanța să constate că la momentul procesual actual se mențin temeiurile care au determinat măsura preventivă a controlului judiciar, neintervenind elemente de noutate care să determine încetarea acestora sau din care să rezulte nelegalitatea măsurii preventive, fapt ce impune menținerea acestei măsuri.

Mai mult, urmare hotărârii de condamnare la pedeapsa închisorii cu executare efectivă adoptată de instanță, drept consecință a constatării existenței în sarcina inculpatului a infracțiunii de abuz în serviciu în forma prevăzută în formă continuată prevăzută de art.13² din Legea nr.78/2000 raportat la art.297 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal, se impune asigurarea în continuare a unei bune desfășurări a procesului penal, dar și al împiedicării sustragerii inculpatului de la judecată.

Interdicția exercitării funcției de Președinte al Consiliului Județean C., în cadrul măsurii preventive a controlului judiciar, este necesară în continuare, în considerarea necesității prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni profitând de această funcție, având în vedere atât gravitatea infracțiunii, cât și perioada îndelungată pe care s-a desfășurat întreaga activitate ilicită.

Constatăm că, în condițiile condamnării sale, este necesar ca inculpatului să nu i se pună la dispoziție premisele comiterii unor fapte de același gen, în exercițiul funcției pe care o îndeplinește la nivelul autorității locale, pentru evitarea unor situații ce ar putea crea posibilitatea afectării funcționării corespunzătoare a instituției Consiliului Județean C., dar și a încrederii cetățenilor în posibilitatea statului de a le apăra drepturile și interesele.

Pentru aceste motive, în baza art.399 alin.1 Cod procedură penală, se va menține măsura controlului judiciar a inculpatului C. NICUȘOR D..

În baza art.72 Cod penal, se va deduce din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 06.11.2014 și până la data de 05.12.2014, inclusiv și a arestului la domiciliu de la 03.03.2015 la 24.04.2015, inclusiv.

ACȚIUNEA CIVILĂ

Prin adresa nr.DLJ634 din data de 07.02.2014 (fila 26, vol.VII dosar U.P., M. A. Naționale – Statul M. G., prin Direcția pentru Relația cu Parlamentul și asistență juridică a precizat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 67.211,32 lei reprezentând cheltuieli de transport pentru personalul Centrului M. Zonal C., cheltuieli materiale pentru Centrul M. Zonal C. și contravaloare servicii de telecomunicații pentru cele 3 posturi telefonice principale pentru perioada mai 2012 – octombrie 2013. Totodată s-a solicitat și actualizarea sumei menționate cu indicele de inflație la data efectuării plății.

La cerere au fost anexate centralizatoare pe categorii de servicii.

Ulterior, în faza judecății, M. A. Naționale – Direcția pentru Relația cu Parlamentul și asistență juridică, prin reprezentant conform delegației – fila 82, vol.I, dosar fond, a înțeles să mărească întinderea cuantumului pretențiilor civile de la suma de 67.211,32 lei la suma de 80.944 lei, diferența reprezentând cheltuieli de transport pentru perioada 30 mai 2013 – 10 august 2014, cheltuieli materiale și contravaloarea prestațiilor de comunicații în perioada mai 2012 – iulie 2014 – filele 83-87 vol.I dosar fond.

În prezenta cauză sunt întrunite condițiile instituite de către legiuitor ce reglementează răspunderea civilă delictuală și anume: fapta ilicită comisă cu intenție, cauzând un prejudiciu și legătura de cauzalitate între fapta comisă cu intenție directă și urmarea produsă, motiv pentru care se va admite acțiunea civilă, însă numai pentru suma de 72.642,7 lei, actualizată cu indicele de inflație la data efectuării plății.

Astfel, se constată că M. A. Naționale a efectuat cheltuieli în vederea funcționării Centrului M. Zonal C., deși nu avea astfel de obligații, ci acestea incumbau Consiliului Județean C., autoritate condusă de inculpat (care avea imobilul în administrare conform art.1 din H.G. nr.416/1997), având obligația de a asigura finanțarea Centrului M. Zonal (conform art.76 din Legea nr.446 din 30 noiembrie 2006 privind pregătirea populației pentru apărare – „Consiliile județene și ale sectoarelor municipiului București sunt obligate să asigure centrelor militare terenurile, localurile, instalațiile de telecomunicații, sisteme și servicii informatice, autoturisme, alte dotări și materiale, precum și fondurile necesare desfășurării activității specifice” și art.1 și 3 din Hotărârea nr.414 din 4 august 1997).

Referitor la diferența până la suma de 80.944 lei, Tribunalul constată că aceasta se referă la cheltuieli ce exced perioadei dedusă judecății, respectiv cheltuieli efectuate după data epuizării infracțiunii la 27.11.2013, astfel încât urmează a le respinge ca nefondate.

Se observă o situație atipică în atitudinea adoptată de inculpat în raport de pretențiile civile formulate de partea civilă.

Astfel, la termenul de judecată din 30.09.2015 în care au avut loc dezbaterile, inculpatul a depus Recipisa CEC BANK nr._/1 din data de 30.09.2015, de consemnare a sumei de 80.995 lei reprezentând „cval stingere pretenții civile MAPN ds_ al Tribunalului C.” – fila 153, vol.VI dosar fond, precum și Notificarea către MAPN Centrul M. Zonal de ridicare a sumei „la care instanța m-a obligat în disarul nr._ a Tribunalului C.” – fila 152, vol.VI dosar fond, însă nu ca o recunoaștere a pretențiilor civile, ci pentru a invoca incidența art.74¹ Cod penal anterior și, deci pentru a beneficia de dispozițiile acesteia.

În acest sens indicăm faptul că, pe de-o parte, în cursul dezbaterilor s-a afirmat de către apărare că această achitare nu înseamnă asumarea responsabilității în ceea ce privește săvârșirea faptei, iar pe de altă parte se invocă, atât prin concluzii scrise, cât și în cursul dezbaterilor, lipsa excepției calității de reprezentant a semnatarului cererii de constituire de parte civilă a Ministerului A. Naționale, cu consecința respingerii acțiunii civile, sau respingerea în parte a acestei acțiuni pentru sumele ulterioare datei de 27.11.2013.

Învederăm atitudinea vădit contradictorie ale acestor demersuri judiciare, în sensul că se pretinde achitarea sumei integral pretinse de partea civilă, dar totodată se solicită RESPINGEREA, CEL PUȚIN ÎN PARTE, A ACȚIUNII CIVILE, astfel încât nu se poate aprecia că manifestarea de voință a inculpatului ar fi fost aceea de a recunoaște a acestor pretenții și a le achita și nu poate produce consecințe specifice.

Maniera în care s-a înțeles depunerea sumei de 80.995 lei - solicitare către M. A. Naționale de indicare a unui cont pentru a vira suma la 30.09.2015, chiar în ziua dezbaterilor, fiind evidentă și previzibilă imposibilitatea părții civile de a efectua o astfel de comunicare în timp util; notificarea din aceeași zi de ridicare a sumei „la care instanța m-a obligat în dosarul nr._ a Tribunalului C.” (deși la acel moment nu se pronunțase vreo hotărâre), indică faptul că inculpatul a urmărit doar să-și asigure o eventuală cauză de nepedepsire (conform art.74¹ Cod penal anterior), punerea în imposibilitate a părții civile de a efectua vreun demers în sensul solicitării formulate, dar și lipsirea de valoare a demersului său judiciar pe latură civilă în cazul neaplicării art.74¹Cod penal anterior.

Astfel, observăm că, deși Notificarea adresată Ministerului A. Naționale pretinde că suma ar fi fost consemnată în temeiul art.1009 Cod procedură civilă, procedura urmată nu se încadrează în dispozițiile cuprinse la „Procedura ofertei urmate de plată și consemnațiunii” reglementată de art.1006 – art.1013 Cod procedură civilă.

Încă din art.1006 Cod procedură civilă se menționează că domeniul de aplicare al procedurii este atunci când „creditorul refuză să primească plata de la debitor”, astfel încât acesta din urmă este în drept să facă oferta reală și să consemneze ceea ce datorează. Ori, în cauză, nu există nici un refuz al creditorului de a primi plata de la debitor.

Se observă că nu s-a respectat în nici un mod procedura înscrisă la Titlul VIII Cartea a VI a Cod procedură penală, în sensul că nu s-a făcut „Somația” în care să se precizeze „locul, data și ora când suma sau obiectul oferit urmează să fie predat creditorului” – art.1007 alin.2 Cod pr. civilă, nu s-a încheiat de către executorul judecătoresc procesul verbal în care să se constate lipsa creditorului sau refuzul de a primi suma oferită – art.1009 Cod procedură civilă; nu există „o nouă somație adresată creditorului în care se vor arăta ziua și ora, cât și locul unde suma…se va depune” și abia ulterior „consemnarea sumei de bani la o instituție de credit sau specializată” – conform art.1010 Cod procedură civilă.

Inculpatul, pentru a putea dovedi buna sa credință, putea realiza oferta de plată în fața instanței de judecată în concordanță cu dispozițiile art.1011 Cod procedură civilă, fără însă a solicita respingerea acțiunii civile.

În raport de aceste aspecte, instanța nu poate ține seama de sumele depuse de inculpat, motiv pentru care se va soluționa acțiunea civilă în concordanță cu elementele probatorii din dosar și în consens cu solicitarea, de altfel întemeiată, a apărării, de a respinge pretențiile referitoare la perioada ulterioară datei de 27.11.2013.

Inculpatul a mai invocat excepția lipsei calității de reprezentant a semnatarului cererii de constituire de parte civilă a Ministerului A. Naționale, cu motivarea potrivit căreia directorul acestei direcții din cadrul Ministerului A. Naționale nu ar avea abilitatea legală de a exercita acțiuni în justiție în numele și pe seama acestei instituții, cu consecința logică, subînțeleasă, chiar dacă nu exprimată expres, de respingere a acțiunii civile.

Din analiza actelor normative ce reglementează domeniul apărării se observă că potrivit art.3 alin.1 din Legea nr.364/2006, M. A. are personalitate juridică și reprezintă în justiție structurile armatei care nu au personalitate juridică.

Totodată art.9 din aceeași lege stabilește că Departamentul pentru relația cu Parlamentul și informare publică din cadrul Ministerului A. Naționale reprezintă M. A. în fața instanțelor de judecată și a altor organe cu activitate jurisdicțională.

Art.1 alin.1 din Ordinul M 75/2009 pentru aprobarea Instrucțiunilor privind activitatea legislativă și de asistență juridică în M. A. Naționale stabilește că „activitatea legislativă și de asistență juridică în M. A. Naționale este desfășurată de către consilierii juridici încadrați în Direcția pentru relația cu Parlamentul și asistență juridică, denumită în continuare Direcția…”, iar art.10 din Ordin stabilește că „Direcția este structura specializată a Ministerului A. Naționale cu responsabilitate în reprezentarea și apărarea drepturilor și intereselor legitime ale Ministerului A. Naționale în raporturile cu autoritățile publice, instanțele de judecată, alte organe cu activitate jurisdicțională…”.

Art.63 alin.1 din ordin prevede că activitatea procesuală se realizează de către Direcție și structurile din teritoriu prin consilieri juridice, iar art.64 alin.1 din Ordinul M75/2009 șeful Direcției din cadrul Departamentului pentru relația cu Parlamentul a fost delegat să exercite toate drepturile procedurale și să reprezinte M. A. Naționale, precum și structurile care nu au personalitate juridică în fața instanței de judecată și a altor organe cu activitate jurisdicțională.

Examinând cererea de constituire ca parte civilă, se observă că aceasta este semnată de Șeful Direcției pentru relația cu Parlamentul și asistență juridică, în conformitate cu normele legale în materie, motiv pentru care se va respinge, ca nefondată, excepția lipsei calității de reprezentant a părții civile.

Pentru toate considerentele expuse anterior, în baza art.397 Cod procedură penală raportat la art.25 Cod procedură penală raportat la art.1349 Cod civil, 1357 Cod civil, art.1381 Cod civil, art.1385 Cod civil, va obliga inculpatul C. NICUȘOR D. la plata sumei de 72.642,7 lei, actualizată cu indicele de inflație la data efectuării plății, către partea civilă M. A. Naționale – Statul M. G. și se vor respinge restul pretențiilor civile formulate de M. A. Naționale – Statul M. G., ca nefondate.

În baza art.274 alin.1 Cod procedură penală, va dispune obligare inculpatul C. NICUȘOR D. la plata sumei de 8.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE :

În baza art.386 Cod procedură penală.

Schimbă încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului C. NICUȘOR D. din infracțiunea de abuz în serviciu în formă continuată prevăzută de art.13² din Legea nr.78/2000 raportat la art.297 Cod penal, cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal și art.5 alin.1 Cod penal în infracțiunile de:

- abuz în serviciu prevăzută de art.297 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal și art.5 alin.1 Cod penal (acte materiale: adresa nr.2603/09.02.2011 a Consiliului Județean C., înregistrată sub nr.481/10.02.2011 la RAJA prin care C. NICUȘOR D., în calitate de Președinte al Consiliului Județean C., a solicitat S.C. RAJA S.A rezilierea unilaterală a contractului de furnizare a apei către Centrul M. Zonal; a încetat să mai asigure furnizarea serviciilor de telefonie fixă prin rețeaua Romtelecom în baza unui contract încheiat între instituția pe care o reprezintă - C. Județean C. și compania de telefonie, act material derulat până la 10.01.2013, data Rezoluției nr.3749/P/2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria C.);

- abuz în serviciu în formă continuată prevăzută de art.13² din Legea nr.78/2000 raportat la art.297 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal și art.5 alin.1 Cod penal (pentru restul activității infracționale).

În baza art.396 alin.5 Cod procedură penală raportat la art.16 lit. i Cod procedură penală,

Dispune încetarea procesului penal față de inculpatul C. NICUȘOR D. pentru infracțiunea de abuz în serviciu prevăzută de art.297 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal și art.5 alin.1 Cod penal (acte materiale: adresa nr.2603/09.02.2011 a Consiliului Județean C., înregistrată sub nr.481/10.02.2011 la RAJA prin care C. NICUȘOR D., în calitate de Președinte al Consiliului Județean C., a solicitat S.C. RAJA S.A rezilierea unilaterală a contractului de furnizare a apei către Centrul M. Zonal; a încetat să mai asigure furnizarea serviciilor de telefonie fixă prin rețeaua Romtelecom în baza unui contract încheiat între instituția pe care o reprezintă - C. Județean C. și compania de telefonie, act material derulat până la 10.01.2013, data Rezoluției nr.3749/P/2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria C..);

În baza art.13² din Legea nr.78/2000 raportat la art.297 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal și art.5 alin.1 Cod penal,

Condamnă inculpatul C. NICUȘOR D. - fiul lui M. și V., născut la data de 29.06.1966 în mun. Ploiești, jud. Prahova, domiciliat în C., ..13, jud. C., CNP_, președintele Consiliului Județean C., la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu în formă continuată.

În baza art.67 alin.2 Cod penal raportat la art.297 alin.1 Cod penal,

Aplică inculpatului C. NICUȘOR D. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor de a ocupa o funcție publică, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice (art.66 lit.a Cod penal) și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat (art.66 lit.b Cod penal) pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În baza art.65 alin.1 Cod penal,

Aplică inculpatului C. NICUȘOR D. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.66 lit. a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice) și b (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) Cod penal, care se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

Pedeapsa principală se execută prin privare de libertate în conformitate cu art.60 Cod penal.

În baza art.399 alin.1 Cod procedură penală,

Menține măsura controlului judiciar a inculpatului C. NICUȘOR D..

În baza art.72 Cod penal,

Deduce din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 06.11.2014 și până la data de 05.12.2014, inclusiv și a arestului la domiciliu de la 03.03.2015 la 24.04.2015, inclusiv.

În baza art.397 Cod procedură penală raportat la art.25 Cod procedură penală raportat la art.1349 Cod civil, 1357 Cod civil, art.1381 Cod civil, art.1385 Cod civil,

Obligă inculpatul C. NICUȘOR D. la plata sumei de 72.642,7 lei, actualizată cu indicele de inflație la data efectuării plății, către partea civilă M. A. Naționale – Statul M. G..

Respinge restul pretențiilor civile formulate de M. A. Naționale – Statul M. G., ca nefondate.

Respinge, ca nefondate, excepția lipsei calității de reprezentant a părții civile și cererile de schimbare a încadrării juridice.

În baza art.274 alin.1 Cod procedură penală,

Obligă inculpatul C. NICUȘOR D. la plata sumei de 8.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Cu apel în termen de 10 zile de la comunicarea copiei minutei.

Pronunțată în ședință publică azi, 28.10.2015.

PREȘEDINTE, GREFIER,

I. C. S. A. R. R.

Tehnored. jud. I.C. S.

5 ex. /18.11.2015

Emis 3 .

← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 398/2015....		Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 476/2015.... →

Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Sentința nr. 387/2015. Tribunalul CONSTANŢA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Sentința nr. 387/2015. Tribunalul CONSTANŢA