Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 476/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 476/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 09-12-2015
Dosar penal nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 476
Ședința publică din data de 09.12.2015
PREȘEDINTE – N. A.
GREFIER – D. V.
Ministerul Public – P. de pe lângă Tribunalul C.
reprezentat prin PROCUROR – Grațiela L.
Pe rol pronunțarea asupra cauzei penale având ca obiect contestația formulată de condamnatul P. V. – fiul lui V. și E., ns.la 28.05.1969 - împotriva sentinței penale nr.2131/24.09.2015 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosar nr._ .
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 08.12.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, în conformitate cu disp. art.391 cod procedură penală, a stabilit termen de pronunțare la data de 09.12.2015, dată la care a pronunțat prezenta decizie penală:
TRIBUNALUL
Asupra contestației de față:
Prin sentința penală nr.2559/04.11.2015 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosar nr._,
În baza art. 587, alin. 2 Cod Procedură Penală raportat la art. 59, alin. 1 și alin. 2 Cod penal din 1968,
S-a respins cererea de liberare condiționată formulată de condamnatul P. V., fiul lui V. și I., născut la 28.05.1969, din Penit. P. Albă, jud.C..
S-a stabilit termen de reiterare după data de 21.12.2015.
În baza art. 272 Cod Procedură Penală,
S-a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 130 lei către Baroul C., în favoarea avocat D. D., delegație 2382/2015.
În baza art. 275, alin. 2 Cod Procedură Penală,
A fost obligat petentul-condamnat către stat la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare.
Analizând actele si lucrările dosarului,prima instanță a retinut următoarele:
Prin cererea din data de 21.10.2015, Comisia constituita potrivit art. 97, alin. 2 din Legea nr. 254/2013 în cadrul Penitenciarului P. A. a propus liberarea condiționata a condamnatului P. V..
Potrivit dispozițiilor art. 59 CP din 1969 „După ce a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depășește 10 ani sau cel puțin trei pătrimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, condamnatul care este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiționat înainte de executarea în întregime a pedepsei”.
Analizând procesul-verbal nr.P41/21.10.2015 întocmit de P. P. A., instanța retine ca petentul-condamnat se afla in executarea pedepsei cu închisoarea de 1,6 ani în baza sentinței penale nr. 525/2014 pronunțată de Judecătoria C. și a mandatului de executare a pedepsei nr. 1510/2014.
Executarea pedepsei a început la 05.11.2014 urmând sa expire la 04.05.2016.
Condamnatul pe parcursul executării pedepsei nu a fost sancționat disciplinar și a fost recompensat de 3 ori, o dată cu permisiunea ieșirii din penitenciar pentru o zi și de două ori cu suplimentarea dreptului la pachet și vizită.
A participat la activități educaționale de scurtă durată. A fost planificat la muncă realizând 14 zile câștig ca urmare a muncii prestate.
Condamnatul are antecedente penale, nu este recidivist.
Este la prima analiză în Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului P. Albă.
Raportând criteriile expuse de art. 59 CP din 1969 la situația condamnatului, instanța apreciază că, deși petentul condamnat a executat fracțiunea de pedeapsă stabilită în mod obligatoriu de lege și a fost disciplinat, aceste împrejurări nu-i conferă dreptul de a fi liberat condiționat, ci doar o vocație la acordarea beneficiului acestei instituții de drept penal. Și aceasta cu atât mai mult cu cât condamnatul este la prima analiză, are antecedente penale pentru fapte de același gen, dar și insuficienta implicare în activități lucrative și educative.
Având în vedere durata de pedeapsă executată până în prezent, perioada în care petentul a fost autorul unui comportament corespunzător, se constata ca aceasta perioada nu este suficienta pentru a se concluziona asupra perspectivelor de reintegrare sociala a condamnatului.
Pentru a se statua asupra caracterului temeinic și serios al îndreptării condamnatului, in scopul evitării ca un astfel de comportament sa fie relevat numai pro causa, continuarea executării pedepsei reprezintă soluția oportuna si legala pentru a exista certitudini ca persoana in cauza se va redresa, va dobândi un ansamblu de valori morale si sociale necesare pentru evitarea in momentul părăsirii locului de deținere a săvârșirii altor infracțiuni și totodată pentru integrarea corespunzătoare în colectivitatea de care, în prezent, este izolat.
În temeiul art. 59 Cp din 1969 se retine ca nu exista temeinice indicii in sensul ca pedeapsa închisorii aplicata condamnatului si executata pana la acest moment si-a atins scopul înainte de a fi expirat durata stabilita prin hotărârea de condamnare, astfel încât subzista necesitatea executării in continuare a pedepsei, urmând a se fixa un nou termen, după expirarea căruia poate fi reiterata cererea/propunerea de liberare condiționată, conduita condamnatului in aceasta perioada urmând a fi avuta in vedere pentru a aprecia asupra atingerii scopului pedepsei închisorii astfel executate.
Astfel, instanța va respinge cererea și va stabili termen de reiterare după data de 21.12.2015.
Împotriva acestei sentințe penale, condamnatul P. V. a declarat contestație, solicitând admiterea cererii de liberare condiționată, cu motivarea că a executat fracția obligatorie de două treimi prevăzută de lege și a dat dovezi temeinice de îndreptare .
Analizând actele și lucrările dosarului,prin prisma motivelor invocate și din oficiu, Tribunalul constată nefondată contestația formulată.
Instituția liberării condiționate constituie un beneficiu pentru condamnat care îi poate fi acordat de către instanță în situația în care acesta prezintă credibilitate și garanția că scopul preventiv al pedepsei precum și funcțiile acesteia de constrângere și reeducare s-au realizat prin eforturile condamnatului înainte de executarea integrală a pedepsei astfel încât acesta se poate integra în societate.
Pornind de la faptul că regula o constituie executarea integrală a pedepsei, liberarea condiționată fiind excepția precum și de la faptul că, și în situația în care condamnatul îndeplinește condițiile impuse de dispozițiile art.59 Cod penal., instanța nu este obligată să dispună punerea în libertate a condamnatului, sens în care legiuitorul a folosit în redactarea dispozițiilor legale mai sus menționate sintagma „condamnatul poate fi liberat condiționat”, iar nu exprimări de genul „condamnatul este liberat condiționat”, ori „instanța dispune liberare condiționată”, rezultă că, la analizarea oportunității liberării condiționate, instanța poate ține seama și de elemente ca: natura faptei comise, gravitatea acesteia, modul concret de comitere - elemente ce pot furniza date legate de periculozitatea persoanei acestuia, de predispoziția sa pentru comiterea unui anume gen de infracțiuni, despre capacitatea reală a acestuia de reintegrare în societate ori despre existența unui anume risc de recidivare.
Din această perspectivă, Tribunalul consideră că perioada efectiv executată de către condamnat ,nu este suficientă pentru a se considera că, în mod indiscutabil, acesta a dobândit capacitatea reală de integrare în societate și că în prezent poate fi liberat condiționat fără nici un fel de risc.
Astfel ,raportat la antecedentele penale pentru fapte de același gen și la insuficienta implicare în activități lucrative și educative,Tribunalul consideră că executarea în continuare a pedepsei, este necesară în vederea atingerii scopului pedepsei aplicate condamnatului .
Pentru considerentele expuse, constată că prima instanță a făcut o justă apreciere a dispozițiilor incidente în cauză, prin prisma criteriilor enumerate de art.59 Cod penal,nejustificându-se liberarea condiționată și nici reducerea termenului de reânnoire ,care este unul rezonabil,urmând a respinge contestația ca nefondată.
Văzând și prevederile art.272 și art.275 alin.2 Cod proc.pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.425/1 alin.7 pct.1 lit.b Cod proc.pen.,rap.la art.587 Cod proc.pen.,
Respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul P. V. – fiul lui V. și E. ,ns.la 28.05.1969- împotriva sentinței penale nr.2131/24.09.2015 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosar nr._ .
În baza art.275 alin.2 Cod proc.pen.,
Obligă condamnatul contestator la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.272Cod proc.pen.,onorariu avocat oficiu către Baroul C.,de 130 lei,pentru av.Sargu I. P. ,se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi ,09.12.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. A. D. V.
Red./Tehnored.jud.N.A. -07.01.2016- 3 ex.
Red.jud.M.U./09.11.2015/ Tehnored.gref.T.N.09.11.2015/ 5 ex./4pag
| ← Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Sentința nr.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 464/2015.... → |
|---|
