Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 475/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 475/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 09-12-2015
Dosar penal nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 475
Ședința publică din data de 09.12.2015
PREȘEDINTE – N. A.
GREFIER – D. V.
Ministerul Public – P. de pe lângă Tribunalul C.
reprezentat prin PROCUROR – Grațiela L.
Pe rol pronunțarea asupra cauzei penale având ca obiect contestația formulată de condamnatul A. G. –fiul lui P. și F. ,ns.la 08.01.1972- împotriva sentinței penale nr.2503/29.10.2015 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosar nr._ .
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 08.12.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, în conformitate cu disp. art.391 cod procedură penală, a stabilit termen de pronunțare la data de 09.12.2015, dată la care a pronunțat prezenta decizie penală:
TRIBUNALUL
Asupra contestației de față:
Prin sentința penală nr.2503/29.10.2015 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosar nr._,
În baza art. 587 C.proc.penală, cu aplicarea disp. art. 6 N.C.penal și art. 59 C.penal,
S-a respins cererea de liberare condiționată a condamnatului A. G., fiul lui P. și F., născut la 08.01.1972, deținut în P. P. Albă, jud. Constanta, ca nefondată.
În baza art. 272 C.proc.penală,
S-a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiției către Baroul C., a sumei de 65 lei, pentru avocat D. D., conform delegației . nr. 2356/2015, cu titlu de onorariu parțial apărător din oficiu.
S-a stabilit termen de reînnoire a cererii după data de 21.12.2015.
În baza art. 275 alin. 2 C.proc.penală, a fost obligat condamnatul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de statul român.
Analizând actele si lucrările din dosar, instanța a constatat:
La data de 21.10.2015 a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, cererea de liberare condiționată a condamnatului A. G., fiul lui P. și F., născut la 08.01.1972, deținut în P. P. Albă.
Cererea nu a fost motivată în fapt și în drept.
Condamnatul se află în executarea unei pedepse privative de liberate de 18 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă omor calificat.
Executarea pedepsei a început la data de 03.02.2006 și urmează să expire la data de 14.09.2021.
Condamnatul a fost folosit la muncă, considerându-se ca executate urmare a muncii prestate 582 de zile.
Având în vedere cerințele liberării condiționate cuprinse în disp. art.100 și urm. din N.C.penal, instanța apreciază rap. la disp. art.6 din C.penal, că disp. art.59 C.penal sunt mai favorabile condamnatului, și vor fi avute în vedere la analizarea prezentei cauze.
Se constată că cerințele prevăzute de lege nu sunt îndeplinite în mod cumulativ.
Din cuprinsul procesului-verbal din data de 21.10.2015 al Comisiei pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului P. Albă, cât și din caracterizarea depusă la dosar rezultă că deținutul este recidivist, se află la a doua analiză în comisia de liberare condiționată, iar pe perioada executării pedepsei a prezentat un comportament necorespunzător în raport cu normele instituției, în sensul că a fost sancționat disciplinar de 3 ori.
În prezent execută pedeapsa în regim deschis, iar Comisia din Penitenciar în unanimitate a propus amânarea cu 2 luni a condamnatului, având în vedere că nu a dat dovezi temeinice de îndreptare, timpul executat nefiind suficient în raport cu durata pedepsei.
Beneficiul liberării condiționate nu este însă un drept al condamnatului, ci numai o vocație a acestuia, astfel că instanța din analiza datelor existente la dosar apreciază în acest moment că nu este oportună și prudentă acordarea acestui beneficiu deținutului, pentru restul de pedeapsă.
Se consideră că pedeapsa privativă de libertate aplicată acestuia nu și-a atins scopul înainte de expirarea ei, astfel că timpul efectiv executat se apreciază că nu este suficient reeducării sale și prevenirii comiterii de alte infracțiuni, de îndată ce acesta s-ar afla în libertate, având în vedere și concluziile comisiei de liberare din penitenciar.
Liberarea condiționată ca instituție de drept penal, constituie nu numai un mijloc de individualizare administrativă a pedepsei, dar și un mijloc de reeducare a condamnaților, care au astfel posibilitatea de a dovedi că nu este necesar să execute în continuare pedeapsa, ceea ce nu se poate reține în prezent în privința condamnatului A. G..
Având în vedere prevederile art.59 C.penal liberarea condiționată se acordă atunci când se consideră că scopul pedepsei a fost atins înainte de durata prevăzută în hotărârea de condamnare, fapt ce se stabilește, în mod deosebit pe comportarea condamnatului în timpul executării pedepsei și pe baza antecedentelor penale.
Urmare celor de mai sus, instanța apreciază ca necesară pentru reeducarea condamnatului, executarea a încă 2 luni de închisoare, după care să se rediscute eventuala liberare condiționată a acestuia, astfel că va respinge ca nefondată cererea.
Împotriva acestei sentințe penale, condamnatul A. G. a declarat contestație, solicitând admiterea cererii de liberare condiționată, cu motivarea că a executat fracția obligatorie de două treimi prevăzută de lege și a dat dovezi temeinice de îndreptare .
Analizând actele și lucrările dosarului,prin prisma motivelor invocate și din oficiu, Tribunalul constată nefondată contestația formulată.
Instituția liberării condiționate constituie un beneficiu pentru condamnat care îi poate fi acordat de către instanță în situația în care acesta prezintă credibilitate și garanția că scopul preventiv al pedepsei precum și funcțiile acesteia de constrângere și reeducare s-au realizat prin eforturile condamnatului înainte de executarea integrală a pedepsei astfel încât acesta se poate integra în societate.
Pornind de la faptul că regula o constituie executarea integrală a pedepsei, liberarea condiționată fiind excepția precum și de la faptul că, și în situația în care condamnatul îndeplinește condițiile impuse de dispozițiile art.59 Cod penal., instanța nu este obligată să dispună punerea în libertate a condamnatului, sens în care legiuitorul a folosit în redactarea dispozițiilor legale mai sus menționate sintagma „condamnatul poate fi liberat condiționat”, iar nu exprimări de genul „condamnatul este liberat condiționat”, ori „instanța dispune liberare condiționată”, rezultă că, la analizarea oportunității liberării condiționate, instanța poate ține seama și de elemente ca: natura faptei comise, gravitatea acesteia, modul concret de comitere - elemente ce pot furniza date legate de periculozitatea persoanei acestuia, de predispoziția sa pentru comiterea unui anume gen de infracțiuni, despre capacitatea reală a acestuia de reintegrare în societate ori despre existența unui anume risc de recidivare.
Din această perspectivă, Tribunalul consideră că perioada efectiv executată de către condamnat ,nu este suficientă pentru a se considera că, în mod indiscutabil, acesta a dobândit capacitatea reală de integrare în societate și că în prezent poate fi liberat condiționat fără nici un fel de risc.
Astfel raportat la gravitatea faptei pentru care a fost aplicată pedeapsa de 18 ani închisoare și durata executată ,Tribunalul consideră că executarea în continuare a pedepsei, este necesară în vederea atingerii scopului preventiv al pedepsei aplicate condamnatului și totodată pentru îndeplinirea funcțiilor acesteia de constrângere și reeducare.
Pentru considerentele expuse, constată că prima instanță a făcut o justă apreciere a dispozițiilor incidente în cauză, prin prisma criteriilor enumerate de art.59 Cod penal,nejustificându-se liberarea condiționată și nici reducerea termenului de reânnoire ,care este unul rezonabil,urmând a respinge contestația ca nefondată.
Văzând și prevederile art.275 alin.2 Cod proc.pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.425/1 alin.7 pct.1 lit.b Cod proc.pen.,rap.la art.587 Cod proc.pen.,
Respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul A. G. –fiul lui P. și F. ,ns.la 08.01.1972- împotriva sentinței penale nr.2503/29.10.2015 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosar nr._ .
În baza art.275 alin.2 Cod proc.pen.,
Obligă condamnatul contestator la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 09.12.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. A. D. V.
Red.jud.N.A. - 07.01.2016/ 3 ex.
Red.jud.E.O./02.11.2015/Tehnored/Listat gref.T.N./02.11.2015/5 ex./3pag.
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 442/2015.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 481/2015.... → |
|---|
