Verificare măsuri preventive. Art.207 NCPP. Decizia nr. 244/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 244/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 19-06-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE PENALĂ Nr. 244
Ședința publică din data de 19 iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. A.
Grefier L. Ș.
Cu participare procuror: C. B.
S-au luat în examinare contestațiile declarate de inculpații H. B. – fiul lui P. și M., născut la data de 11.05.1972 și H. M. – fiul lui I. și V., născut la data de 22.09.1980, ambii deținuți în Penitenciarul Poarta Albă - împotriva încheierii de ședință din data de 15.06.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ 15.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă contestatorul inculpat H. B. – în stare de arest preventiv, asistat de avocat oficiu M. P., în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar, prezent contestatorul inculpat H. M., în stare de arest preventiv, asistat de avocat oficiu A. A., în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează părțile, obiectul cauzei, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual.
Contestațiile sunt formulate în termenul prevăzut de lege, nemotivate.
Având în vedere că nu sunt cereri, excepții ori alte chestiuni prealabile de formulat, instanța constată contestațiile în stare de judecată și acordă cuvântul apărării, în susținerea căii de atac promovate.
Având cuvântul, apărătorul contestatorului inculpat H. B. solicită admiterea contestației, desființarea încheierii atacate și înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura preventivă a controlului judiciar, apreciind că temeiurile care au condus la luarea măsurii arestului preventiv nu mai subzistă.
În motivarea primei instanțe se arată că arestarea preventivă nu se mai raportează decât la necesitatea de a izola inculpatul de societate. Apreciază că nu există un pericol social concret care să impună menținerea măsurii arestării preventive, iar rezonanța negativă a faptelor s-a diminuat, odată cu trecerea timpului. Măsura arestării preventive a fost dispusă al data de 22.04.2015, deci s-au scurs două luni de arest preventiv.
Apreciază că nu există pericol social concret pentru a justifica arestul preventiv, având în vedere și atitudinea procesuală a inculpatului, care a colaborat cu organele judiciare și care, în situația în care se va înlocui măsura arestului preventiv, nu va săvârși noi infracțiuni și nu va împiedica buna desfășurare a procesului penal.
Arestarea preventivă nu trebuie să se transforme într-o executare anticipată a pedepsei, această măsură a produs efecte asupra inculpatului.
Având cuvântul pentru contestatorul inculpat H. M., avocat A. A. solicită admiterea contestației, desființarea încheierii atacate și rejudecând, să se înlocuiască arestul preventiv cu măsura preventivă a controlului judiciar.
Deși situația inculpatului nu este favorabilă, având în vedere că a săvârșit infracțiuni cu impact moral accentuat.
Urmează a se reține că inculpatul se află în stare de arest preventiv de două luni, timp în care și-a modificat comportamentul, înțelegând pe deplin consecințele faptei sale.
Procurorul având cuvântul, solicită respingerea contestațiilor ca nefondate, cu consecința menținerii încheierii pronunțată de prima instanță, încheiere pe care o consideră ca fiind legală și temeinică.
Inculpații sunt arestați de o perioadă de două luni, durata arestării preventive nu a depășit caracterul rezonabil și nici nu poate fi catalogată ca fiind o executare anticipată a pedepsei.
În mod cert se impune menținerea măsurii arestării preventive, raportat la împrejurările concrete ale faptei. Mai mult, nu au intervenit elemente de noutate care să modifica sau să înlăture subzistența temeiurilor avute în vedere la momentul arestării preventive.
În ultim cuvânt, contestatorul inculpat H. B. arată că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său. Solicită înlocuirea arestului preventiv cu controlul judiciar.
În ultim cuvânt, contestatorul inculpat H. M. arată că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său.
Dezbaterile declarându-se închise, instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra contestațiilor de față;
Prin încheierea de ședință din data de 15.06.2015, pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ 15,
În baza art 362 rap. la art. 208 al. 2, 3 și 4 rap. și 207 alin. 4 C. proc. pen. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive și a fost menținută față de inculpații:
- H. B., fiul lui P. si M., născut la data de 11.05.1972, în mun. Bacău, CNP_, domiciliat în oraș O., ., ., jud. C.;
- H. M., fiul lui I. si V., nascut la data de 22.09.1980, în mun. C., CNP_, domiciliat în oraș O., ., jud. C. .
Măsura preventivă expiră la data de 13.08.2015.
A. 1. Procedând în baza art. 208 C. proc. pen. la verificarea măsurii preventive, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 2438/P/2015 din data de 13.05.2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C. au fost trimisi în judecată, în stare de arest preventiv inculpatii: H. B. și H. M., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat, prevăzute de art. 228 al. 1 –art. 229 al. 1 lit. b și d C. pen. și două infracțiuni de profanare de cadavre sau morminte, prevăzute de art. 383 al. 2 C. pen., cu aplicarea art. 41 al. 1 C. pen. în ceea ce îl privește pe inculpatul H. B..
S-a reținut în sarcina inculpatilor faptul că, în perioada 15.02-22.02.2015, pe timp de noapte, împreună, au profanat mormântul defunctei D. M., de unde au sustras bijuterii din aur în valoare de 5000 lei iar în perioada decembrie 2014 - aprilie 2015, pe timp de noapte.
2. Situația de fapt mai sus menționată a fost reținută în baza următoarelor mijloace de probă: procese verbale de cercetare la fața locului din data de 23.02.2015, 21.04.2015 și planșe foto, contract de amanet nr. C_/06.02.2015 și contractul de amanet nr._/11.02.2015, declarațiile inculpaților .
B.1. Dispozițiile legale prevăzute de codul de procedură penală :
Potrivit art. 208 alin. 1Judecătorul de cameră preliminară înaintează dosarul instanței de judecată cu cel puțin 5 zile înainte de expirarea măsurii preventive; alin. 2 Instanța verifică din oficiu dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau menținerea măsurii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpatului; alin. 3 Dispozițiile art. 207 alin. 3-5 se aplică în mod corespunzător iar potrivit alin. 4 În tot cursul judecății, instanța, din oficiu, prin încheiere, verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat menținerea măsurii arestării preventive (arestarea preventivă și măsura arestului la domiciliu) dispuse față de inculpat .
Art. 242 alin. 2 C. proc. pen. prevăd că Măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. 1 C. proc. pen.
Art. 202 alin. 1 „măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.”
A.. 3 al art. 202, “orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia”.
2. Dispunerea măsurii preventive și menținerea acesteia ulterior:
3. Prin încheierea nr. 291/22.04.2015 pronunțată în dosarul nr._/212/2015al Judecătoriei C., definitivă la data de 24.04.2015 prin încheierea nr. 318/2015, a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria C. și s-a dispus arestarea preventivă a celor 2 inculpati, pe o durată de 30 de zile cu începere de la data de 22.04.2015 până la data de 21.05.2015 inclusiv, sens în care s-au emis Mandatul de arestare nr. 104 și 103/UP/22.04.2015 .
4. Pentru a pronunța această soluție, judecătorul de drepturi și libertăți a reținut că, raportat la dosarul de urmarire penal nr. 2438/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., rezultă suspiciunea rezonabilă că cei doi inculpați ar fi comis faptele reținute în sarcină, și aceștia prezintă pericol pentru ordinea publică, ce rezultă din modalitatea concretă în care inculpații se presupune că ar fi comis faptele - de furt calificat, săvârșite pe timp de noapte, în concurs cu infracțiunea de profanare de cadavre sau morminte, comisă în scopul sustragerii de bunuri.
S- a apreciat că, pericolul pentru ordinea publică este sporit și de natura și gravitatea faptelor, cu implicații în sfera relațiilor sociale patrimoniale, dar și relațiile sociale privind conviețuirea socială referitoare la persoanele decedate și la memoria acestora. Cu privire la lăsarea inculpaților în libertate, s-a apreciat că este de natură să creeze un sentiment puternic de teamă și insecuritate în rândul comunității, care ar avea reprezentarea că organele judiciare care concură la înfăptuirea justiției nu acționează cu suficientă fermitate pentru tragerea la răspundere penală a persoanelor inculpate de săvârșirea de infracțiuni atât de grave cum este cea prezenta cauză. Lăsarea în libertate a inculpaților ar putea să încurajeze și alte persoane predispuse la săvârșirea altor infracțiuni de același gen să acționeze fără teama de reacția imediată și promptă a justiției. Luarea măsurii arestării preventive față de inculpați nu se raportează la necesitatea de a se mai administra probe suplimentare în susținerea nevinovăției sau vinovăției acestora în comiterea faptelor, ci la necesitatea de a-i izola și de a-i extrage din sânul societății din care fac parte pentru a-i împiedica pe aceștia să mai comită astfel de infracțiuni.
Conform art. 223 alin. 2 C. proc. pen. s-a avut în vedere că limita de pedeapsă prevăzută de lege pentru faptele de furt calificat este de 5 ani sau mai mare.
Măsura arestarii preventive s-a apreciat a fi necesara și impiedicarea inculpatilor de a savarsi infractiuni, față de circumstantele personale ale inculpatului Haidau B., precum si atitudinea inculpatului H. M. care a acceptat savarsirea faptelor, motivat de faptul ca intentionau sa faca rost de bani si nu aveau alta modalitate.
De asemenea, masura este si proportionala cu gravitatea faptelor pentru care sunt acuzati, inculpatii, data de modalitatea de savarsire si de scopul savarsirii.
Prin încheierile din data de 15.05.2015/ 02.06.2015 a fost înlocuită măsura arestării preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar .
5. Astfel, din materialul probator administrat până la acest moment procesual: procese verbale de cercetare la fața locului din data de 23.02.2015, 21.04.2015 și planșe foto, contract de amanet nr. C_/06.02.2015 și contractul de amanet nr._/11.02.2015, declarațiile inculpaților, rezultă presupunerea rezonabilă că aceștia ar fi comis faptele reținute în sarcină, cu mențiunea că raportat la limitele de pedeapsă impuse de dispozițiile art. 223 alin. 2 C. proc. pen. ( care prevăd că pentru dispunerea măsurii arestării preventive limite de pedeapsă de 5 ani sau mai mare) numai pentru faptele de furt calificat sunt întrunite condițiile de analizare a măsurii preventive .
6. Se observă că prin încheierile menționate desi le-a fost înlocuită starea de arest preventiv cu măsura preventivă a controlului judiciar, acestea au fost modificate de către instanța ierarhic superioară – Tribunalul C.. Ultima menținere a măsurilor preventive având loc la data de 02.06.2015 de către instanța ierarhic superioară, se constată că în cauză, nu au survenit elemente noi care să justifice înlocuirea sau revocarea măsurii preventive, și raportat la durata în timp de când a fost efectuată ultima verificare a legalității și temeiniciei acesteia nu se poate afirma că în cauză se poate aprecia că termenul este nerezonabil, unitatea de timp de 14 zile fiind insuficientă pentru a interveni elemente de natură să conducă la altă concluzie .
6.1. Instanța superioară a avut în vedere faptul că în continuare se impune măsura arestării preventive față de inculpați, întrucât sunt îndeplinite dispozițiile art. 223 alin. 2 C. proc. pen. avându-se în acest sens în vedere, circumstanțele reale în care se reține că inculpații ar fi comis infracțiunile, îndrăzneala deosebită cu care au acționat, atingerea gravă adusă relațiilor sociale ocrotite de lege referitoare la dreptul de proprietate și conviețuirea social, rezonanța negative pe care astfel de fapte o au în rândul opiniei publice, elemente care în mod obiectiv și rezonabil, justifică reacții ferme și credibile din partea organelor judiciare, iar privarea de libertate a inculpaților a fost dispusă la data de 21.04.2015, menținându-se în acest sens temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive .
Împotriva susmenționatei încheieri,în termen legal au formulat contestație inculpații H. B. și H. M. ,pentru motivele inserate în partea introductivă ,care este parte integrantă a prezentei încheieri ,așa încât nu se impune reluarea acestora.
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii contestate ,în raport de actele și lucrările dosarului ,criticile aduse și dispozițiile legale invocate precum și din oficiu,Tribunalul constată ca nefiind fondată calea de atac.
În cauză,în mod corect a reținut prima instanță, că rămâne în continuare incident art.223 alin.2 Cod procedură penală, existând probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile în privința cărora sunt îndeplinite condiția limitei de pedeapsă, precum și condiția cu privire la starea de pericol pentru ordinea publică.
Judecătorul a făcut o analiză detaliată și obiectivă a materialului probator administrat până în acest moment procesual,care susține și în prezent presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care s-a dispus arestarea preventivă și ulterior trimiterea în judecată ,constând în aceea că,în perioada 15.02-22.02.2015, pe timp de noapte, împreună, au profanat mormântul defunctei D. M., de unde au sustras bijuterii din aur în valoare de 5000 lei iar în perioada decembrie 2014 - aprilie 2015, pe timp de noapte,a sustras din mormântul defunctei A. V. ,bijuterii din aur în valoare de 200 lei .
Concluzia asupra stării de pericol pentru ordinea publică, decurge din circumstanțele reale în care inculpații ar fi comis faptele, respectiv natura și gravitatea infracțiunilor imputate, modalitatea concretă în care se presupune că au acționat ,atingerea gravă adusă relațiilor sociale ce ocrotesc patrimoniul și memoria persoanelor decedate .
De asemenea, Tribunalul observă că inculpatul H. B. nu se află la prima abatere de la legea penală ,pentru fapte îndreptate împotriva patrimoniului ,fiind liberat condiționat la 02.09.2014,astfel încât se subliniază faptul că pedepsele anterioare nu și-au atins scopul,acela de reeducare și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni,de vreme ce acesta nu înțeles să valorifice șansa acordată de organele judiciare prin liberarea condiționată și nici să manifeste o atitudine corectă față de ordinea de drept,ci dimpotrivă a persistat în sfidarea legii .
Toate aceste elemente denotă o periculozitate sporită a inculpaților și justifică aprecierea asupra riscului că lăsați în libertate ,pot oricând să revină în zona infracțională prin comiterea unor fapte similare ,pentru a face rost de bani,măsura preventivă de excepție fiind necesară pentru înlăturarea acestei stări de pericol.
Totodată,măsura preventivă privativă de libertate, este necesară în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal și al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni, fiind aplicabile dispozițiile art.202 alin.1 Cod proc. pen., în același timp ,măsura preventivă fiind și proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse inculpaților,este cea mai adecvată la acest moment procesual .
Durata arestării preventive trebuie analizată nu numai prin prisma factorului temporal, fiind necesar a fi raportată la fazele procesuale parcurse,la probatoriul administrat, criterii în raport de care nu se poate considera că în speță își găsește incidența vreun caz de depășire a termenului rezonabil al privării de libertate.
Tribunalul mai constată că în prezent ,datele pe baza cărora se analizează oportunitatea măsurii arestării preventive sunt identice cu cele analizate de instanța de control judiciar și nu se întrevede nici un element nou în raport cu cele deja analizate de instanța de control judiciar, care ar conduce la o altă soluție decât cea stabilită anterior. Din punct de vedere al curgerii unei perioade de timp, acest aspect este nerelevant, întrucât de la momentul analizei efectuate de instanța de control judiciar și până în prezent au trecut doar 10 zile.
În atare situație, soluția judecătorului primei instanțe, fiind în conformitate cu probele dosarului ,în prezența subzistenței temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării, de prioritatea ocrotirii ordinii publice și adaptată scopului măsurilor preventive ,apare ca nesatisfăcătoare o măsură preventivă mai blândă, așa cum s-a solicitat de către inculpați.
Pentru aceste considerente,contestațiile formulată de inculpați ,vor fi respinse ca nefondate ,în baza art.425 /1 alin.7pct.1 lit.b rap.la art.206 Cod proc.pen.
Văzând și prevederile art.275 alin.2 și art.272 Cod proc.pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 425 ind.1 alin.7 pct.1 lit.b Cod proc.pen.,rap.la art.206 Cod proc.pen.,
Respinge ca nefondate contestațiile declarate de inculpații H. B., fiul lui P. și M., ns.la 11.05.1972, în mun. Bacău, CNP_, domiciliat în oraș O., ., ., jud. C. și H. M., fiul lui I. si V., ns. la 22.09.1980, în mun. C., CNP_, domiciliat în oraș O., ., jud. C. , împotriva încheierii de ședință din data de 15.06.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ 15 .
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă contestatorii inculpați la cheltuieli judiciare către stat ,în sumă de câte 200 lei.
În baza art.272 Cod proc. pen.,onorariu avocat oficiu către Baroul C.,în cuantum de câte 130 lei pentru av. A. A. și av.M. P., se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. ApzaitLaura Ș.
Tehnored.dec.jud.N.A.- 22.06.2015/ex.4
Red.Jud.AAB/16.06.15/1ex/Tehnored.Gref.MG/15.06.15
| ← Omor. Art.188 NCP. Sentința nr. 225/2015. Tribunalul CONSTANŢA | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 169/2015.... → |
|---|
