Verificare măsuri preventive. Art.207 NCPP. Decizia nr. 253/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 253/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 25-06-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE PENALĂ NR. 253
Ședința publică din data de 25.06.2015
PREȘEDINTE – V. M.
GREFIER – M. M. Steluța
Ministerul Public – P. de pe lângă Tribunalul C. – a fost reprezentat prin PROCUROR – Grațiela L.
S-a luat în examinare contestația formulată de inculpatul C. M. – fiul lui D. și T., născut la data de 26.06.1996, mun. C., jud. C. CNP_, împotriva încheierii din 22.06.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ 15.
La apelul nominal făcut în ședință publică cu respectarea disp.art.358 cod procedură penală, se prezintă contestatorul - inculpat C. M., în stare de arest preventiv, asistat de apărător ales, av. I. E., în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită, citarea fiind efectuată cu respectarea disp.art.257 – 263 cod procedură penală.
Grefierul de ședință expune referatul cauzei, învederând părților prezente obiectul cauzei, stadiul procesual, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare.
Apărătorul contestatorului – inculpat, fiind întrebat de instanță, menționează că a luat legătura cu inculpatul înainte de începerea ședinței.
Apărătorul contestatorului – inculpat și procurorul, având pe rând cuvântul, precizează că nu au de formulat alte cereri, excepții, chestiuni prealabile, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul contestatorului – inculpat C. M., av. I. E., având cuvântul, solicită admiterea contestației și rejudecând să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, apreciind că față de contestatorul – intimat se poate lua măsura controlului judiciar. Arată că instanța de fond a apreciat că nu există probe și indicii temeinice în favoarea inculpatului, la momentul procesual al prelungirii măsurii arestării preventive, în sensul că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive la data de 04.04.2015 nu au fost modificate la data de 22.06.2015, deși, în opinia sa, sunt trei temeiuri noi.
În acest sens, apărătorul contestatorului – inculpat C. M., av. I. E., arată că un prim temei îl constituie modificarea fazei procesuale, respectiv împrejurarea că urmărirea penală s-a terminat, dosarul se află în faza judecății de fond, iar cu privire la probele și indiciile în favoarea inculpatului care s-au modificat, constând în raportul de constatare criminalistică nr._ din 15.04.2015, respectiv testul poligraf, ale cărui concluzii sunt imposibilitatea pronunțării față de declarația persoanei vătămate sau întrebările privind modalitatea săvârșirii și desfășurării evenimentelor legate de faptă; de asemenea, concluziile raportului de expertiză medico - legală psihiatrică nr. 1759/158/A1/14.05.2015 relevă faptul că intelectul la limită al persoanei vătămate coroborat cu consumul de alcool nu au alterat consimțământul la întreținerea raporturilor sexuale, raportat la constatarea medico – legală nr. 959 din luna martie, în sensul că nu s-au evidențiat urme de violență care să presupună întreținerea unui raport sexual recent.
Față de aceste considerații, apărătorul ales al contestatorului – inculpat, apreciază că probele sunt în favoarea contestatorului – inculpat și, deși există o suspiciune că ar fi săvârșit fapta pentru care este cercetat, consideră că suspiciunea nu este indubitabilă, iar probele administrate nu sunt suficiente să conducă la ideea săvârșirii unui viol, cu atât mai mult cu cât la luarea măsurii arestării preventive și a verificării ulterioare a acestei măsurii nu au fost avute în vedere declarațiile martorilor A. L. și C. D..
Pentru aceste aspecte expuse, apărătorul ales al contestatorului – inculpat, arată că la acest moment durata arestării preventive a atins o perioadă rezonabilă, apreciază că inculpatul poate fi cercetat în stare de libertate, având în vedere lipsa antecedentelor penale ale acestuia, domiciliul stabil și posibilitatea asigurării mijloacelor de subzistență, fără a periclita buna desfășurare a procesului penal, drept pentru care solicită admiterea contestației, revocarea măsurii arestării preventive, iar în măsura în care instanța apreciază că se impune, luarea măsurii controlului judiciar față de inculpat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestației ca nefondată și păstrarea încheierea pronunțată de către instanța de fond, apreciind că în lipsa unui mandat de arestare preventivă există un risc de repetabilitate a, generat de circumstanțele reale ale inculpatului și având în vedere modul de săvârșire a faptelor, respectiv împrejurarea că, sub aparenta dorință de a o ajuta, a însoțit victima până într-un loc retras, i-a propus să întrețină relații sexuale, și, refuzat fiind de victima, a profitat de starea avansata de ebrietate a acesteia, a întreținut raporturi sexuale și i-a smuls de la gât o husă în care se aflau telefonul mobil și suma de 400 lei.
Cu privire la aspectele nou invocate de către apărătorul contestatorului inculpat, reprezentantul Ministerului Public arată că testul poligraf invocat nu este mijloc de probă, iar suspiciunea săvârșirii faptei de către inculpat există și este rezonabilă, având în vedere că telefonul mobil al victimei a fost găsit la domiciliul martorului care a relatat că l-a cumpărat de la inculpat.
Contestatorul - inculpat C. M., având ultimul cuvânt, solicită luarea măsurii controlului judiciar pentru a fi alături de familia sa.
Dezbaterile declarându-se închise, instanța rămâne in pronunțare.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra contestației de față:
Prin încheierea pronunțată la data de 22.06.2015 de către Judecătoria C. în dosarul nr._ 15 s-a dispus:
“În baza art. 362 alin. 2 rap. la art. 208 C.p.p. constată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, luată față de inculpatul C. M. (fiul lui D. și T., născut la data de 26.06.1996, mun.C., jud.C. CNP_) pe care o menține, până la data de 20.08.2015 inclusiv.
In baza art. 362 alin. 1 C.p.p. rap la, art. 242 alin. 1 și 2 c.p.p., respinge cererea inculpatului C. M. de revocare/ înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar, ca neîntemeiată.
Măsurile dispuse se comunică administrației locului de deținere.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia. »
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 29.05.2015, pe rolul Judecătoriei C. a fost înregistrat sub nr._ 15, dosarul penal nr. 2841/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanta, prin care s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului C. M., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de viol, faptă prev. și ped. de art. 218 alin. 1 din C.pen. și tâlhărie calificată prev. de art.233-234 alin.1 lit.d C.pen. ambele cu aplic. art. 38 alin. 1 din C.pen..
S-a reținut în sarcina inculpatului faptul că, în noaptea de 05/06.03.2015, a întreținut cu persoana vătămată M. V. relații sexuale împotriva voinței acesteia, iar, după consumarea actului sexual, i-a smuls acesteia telefonului mobil aflat într-o husă la gât precum și suma de 380 de lei aflată în același loc.
În cauză, prin încheierea nr. 257 din 04.04.2015 a Judecătoriei C., a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanta și s-a dispus luarea față de inculpatul C. M. a măsurii arestării preventive pe o durată de 30 de zile, de la data de 04.04.2015 și până la data de 03.05.2015 inclusiv, iar prin încheierea nr.304/29.04.2015 a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanta și s-a dispus prelungirea arestării preventive față de inculpatul C. M. pe o durată de 30 de zile.
La luarea măsurii preventive și ulterior la prelungirea acesteia, judecătorul de drepturi și libertăți a constatat că în cauză sunt întrunite condițiile prev. de art. 223 alin.2 C.p.p., existând date și indicii temeinice care să justifice presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit faptele de care este bănuit acesta fiind cercetat pentru săvârșirea unei unor infracțiuni pedepsite cu închisoarea mai mare de 5 ani și există probe că lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol care rezultă din împrejurările cauzei și circumstanțele personale ale inculpatului.
La termenul de judecată din data de 29.05.2015 judecătorul de cameră preliminară verificând în temeiul art. 348 rap. la art. 207 C.p.p., a apreciat că măsura preventivă luată față de inculpat este legală și temeinică și că motivele care au determinat arestarea preventivă nu au încetat, subzistând și impunând în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Prin încheierea din data de 19.06.2015 în cauză s-a dispus începerea judecății, față de inculpatul C. M. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de viol, faptă prev. și ped. de art. 218 alin. 1 din C.pen. și tâlhărie calificată ambele cu aplic. art. 38 alin. 1 din C.pen., urmare constatării legalității sesizării instanței, a administrării mijloacelor de probă și a efectuării actelor de urmărire penală.
Verificând din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive, in baza art.362 C.p.p rap. la art.208 C.pr.pen., instanța apreciază că măsura este legală și temeinică și că motivele care au determinat arestarea preventivă nu au încetat, subzistă și la acest moment și impun privarea de libertate a inculpatului astfel cum s-a precizat la anterioarele verificări.
În cauză sunt în continuare îndeplinite cerințele dispozițiilor art. 223 alin.1 și 2 C. proc. pen., în sensul existenței temeiurilor care justifică măsura arestării preventive sub aspectul necesității acesteia, întrucât inculpatul este cercetat pentru săvârșirea unor infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani, iar pe baza evaluării gravității faptelor, a modului și a împrejurărilor comiterii acestora, a circumstanțelor personale ale inculpatului, privarea acestuia de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, fiind totodată proporțională cu scopul urmărit.
Potrivit art. 202 alin. 3 C. proc. pen, orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.
Analizând dispozițiile legale invocate, instanța apreciază că, în cauză, sunt îndeplinite în continuare condițiile cumulative mai sus arătate, după cum urmează:
a) în ceea ce privește existența probelor sau indiciilor temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunile reținute în sarcina sa, constată că față de momentul luării arestării preventive și ulterior a prelungirii acesteia, acestea nu s-au schimbat esențial în mod favorabil inculpatului, rezultând din declarația persoanei vătămate M. V., conform căreia, la data de 05.03.2015 după ce a consumat băuturi alcoolice în zona Complex Tomis III, într-un bar, a intrat în discuție cu un bărbat necunoscut. În jurul orelor 20.00, împreună cu acesta, a părăsit localul cu intenția de a se deplasa către locul de reședință, bărbatul oferindu-se să o ajute să transporte către casă cumpărăturile făcute anterior. În acest context, spune persoana vătămată, datorită stării de ebrietate în care se afla, a urcat în autobuzul corespunzător, însă a coborât într-o altă stație decât cea din apropierea locuinței, respectiv în stația BIG (zona pod butelii), acest lucru chiar la insistențele respectivului bărbat. De aici, împreună au mers spre liniile ferate și ajunși în zona triajului CFR Palas, bărbatul i-a propus să întrețină un raport sexual însă aceasta deși a refuzat, de teamă de a nu i se întâmpla ceva rău, întrucât, spune partea vătămată, în zonă nu se afla nici o persoană ce i-ar fi putut veni în ajutor, a întreținut un raport sexual cu acesta. După consumare raportului, spune persoana vătămată, inculpatul i-a smuls de la gât și un telefon care era așezat într-o husă, precum și suma de 400 lei aflată de asemenea în husa telefonului. Ulterior, cu ocazia actelor de cercetare penală efectuate în legătură numărul de apel_ (cartela S. aparținând persoanei vătămate) s-a stabilit că, în perioada 06.03._15, cartela telefonică aferentă numărului menționat a fost utilizată în terminalul mobil cu . IMEI_, acest terminal fiind folosit de o persoană necunoscută care s-a recomandat ca fiind "I.". De asemenea, s-a mai stabilit că "I." este concubinul lui "Melec" poreclită "Chioara" posesoare a postului telefonic cu numărul de apel_.
În cauză, s-a autorizat efectuarea unei percheziții domiciliare, iar din procesul verbal de efectuare a percheziției domiciliare la adresa numiților Sadâc Melec și G. I. a reieșit că în acest loc a fost identificat și ridicat terminalul mobil marca Samsung în care se afla inserată cartela cu nr. de apel_, iar din procesul verbal de efectuare a percheziției domiciliare la adresa numitului Amet B., a reieșit că la adresa acestuia a fost identificat și ridicat terminalul mobil marca Huawei cu . IMEI nr. 86Q_, declarațiile martorilor Sadâc Melec, Sadâc G. și G. I. conform cărora în cursul lunii martie 2015, martora Sadâc Melec a cumpărat o cartelă S. (cartela ce se afla în terminalul mobil sustras persoanei vătămate la noaptea 05/06.03.2015) contra sumei de 5 lei de la inculpatul C. M., cunoscut sub pseudonimul „Altîn". Martora Sadâc Melec a dat spre folosința cartela concubinului ei, martorul G. I.. Acesta din urmă a introdus cartela S. în terminalul mobil marca Huawei cu . nr._ la data 06.03.2015, așa cum rezultă din procesul verbal de redare a convorbirilor și comunicărilor din data de 10.03.2015.
Tot din declarațiile martorilor Sadâc Melec, Sadâc G. și G. I. reiese că, soțul persoanei vătămate, numitul M. M., după ce a aflat că soliei sale i-a fost sustras telefonul mobil, a apelat la data de 07.03.2015, ora 1943 (așa cum reiese și din procesul verbal de redare a convorbirilor din data de 10.03.2015), nr. de telefon la care a răspuns martorul G. I., și, după ce numitul M. M. 1-a întrebat „De ce furi mă telefoane la femei?", martorul G. I. a înapoiat cartela S. aparținând persoanei vătămate martorei Sadâc Melec precum și telefonul în care se afla cartela, spunându-i să le returneze, întrucât băniuia că acestea sunt furate.Astfel, martora Sadâc Melec a încredințat telefonul fiului ei, martorul Sadâc Grjeorghe, iar acesta 1-a vândut martorului Amet B..
Referitor la cartela S. ce a aparținut persoanei vătămate, martora Sadâc Melec declară că nu își mai amintește ce s-a întâmplat cu aceasta, afirmând că este po sibil să o fi aruncat la gunoi, declarația martorului Amet B. din care reiese că, a cumpărat de la martorul Sadâc G. telefonul mobil marca Huawei, cu . nr._, în care a introdus o cartelă telefonică pe care o deținea de circa un an. Mai arată martorul că, la un moment dat seara, în jururl orelor 20,30, înainte de achiziționarea telefonului, l-ar fi observat pe inculpatul C. Megdalian că îi transporta persoanei vătămate o sacoșă de culoare albă, ajutând-o să se deplaseze, aceasta din urmă fiind în stare de ebrietate. Din declarația martorului M. M. din data de 12.03.2015 reiese că, în data de 05.03.2015, în jurul orei 21, în timp ce se afla în zona căii ferate din triajul Palas, persoana vătămată, a intrat în curtea unei societăți, unde martorul se afla. Aceasta avea pantalonii în vine, la nivelul genunchilor. Persoana vătămată era speriată și tremura. I-a spus martorului că a fost violată lângă șinele de tren și că agresorul i-a smuls și telefonul mobil pe care îl purta la gât. Mai arată martorul că persoana vătămată nu părea coerentă, părând a fi sub influența băuturilor alcoolice. În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale, iar din raportul de constatare medico - legală nr. 959/19/A1/06.03.2015 reiese că „persoana vătămată nu prezintă leziuni de violență pe cap, trunchi și membre. La examenul genital prezintă carunculi miltiformi și prezența spermatozoizilor în secreția vaginală presupune întreținerea unui raport sexual recent".
Din procesul verbal de identificare a persoanei din grup din data de 02.04.2015 reiese că persoana vătămată, M. V. 1-a recunoscut pe inculpatul C. M. ca fiind persoana care a obligat-o să întrețină un raport sexual cu aceasta și, ulterior consumării actului sexual, i-a sustras telefonul mobil marca Nokia și suma de aproximativ 400 de lei pe care le avea depozitate într-o husă legată de gât.
b) în ceea ce privește infracțiunile pentru care acesta este cercetat legiuitorul prevede limite de pedeapsă pentru cea mai gravă infracțiune ce intră în pluralitatea de infracțiuni sub forma concursului real, de 10 ani.
c) în ceea ce privește a doua condiție impusă de art. 226 alin. 2, instanța constată că este de asemenea îndeplinită, raportat la gravitatea faptelor – reflectată de valorile social pretins lezate prin săvârșirea faptelor deduse judecății, libertatea vieții sexuale a persoanei de sex feminin și libertatea fizică și psihică a acesteia, relațiile sociale ce ocrotesc patrimoniul, limitele de pedeapsă prevăzute de lege (în acest sens trebuie avut în vedere că, în ansamblul regimului sancționator al noului cod penal, aceste limite sunt unele ridicate); modul și mijloacele în care se reține că ar fi fost săvârșite faptele, precum și din împrejurările în care inculpatul a comis presupusele infracțiuni: acesta ar fi însoțit-o pe victimă sub aparenta dorință de a o ajuta să-și ducă cumpărăturile la domiciliul acesteia până într-un loc retras, unde i-ar fi propus să întrețină raporturi sexuale, și, deși victima a refuzat, profitând de starea avansată de ebrietate a acesteia, (aspect evidențiat de declarațiile persoanei vătămate, de declarațiile martorului M. M., precum și din mențiunile procesului-verbal de recoltare probe biologice) a condus-o pe persoana vătămată până într-o zonă ferită de trecători, unde ar fi întreținut un raport sexual, iar după ce s-a consumat raportul sexual, i-ar fi smuls de la gât o husă ce cuprindea un telefon mobil și suma de 400 lei. În ce privește lipsa antecedentelor penale a inculpatului, acestea nu pot fi evaluate decât în contextul gravității concrete a faptelor și scopul urmărit prin luarea măsurilor preventive. Or, în speță, lipsa antecedentelor penale, vârsta fragedă a acestuia, faptul că are un domiciliu stabil și este integrat social nu știrbesc cu nimic gravitatea concretă a faptelor, încât să ducă la concluzia inexistenței pericolului pentru ordinea publică. Dimpotrivă, gravitatea deosebită a faptelor din prezenta cauză, impune a se da prevalență circumstanțelor reale, față de cele personale. Altfel spus, prin ele însele, circumstanțele personale favorabile inculpatului nu pot contrabalansa gravitatea concretă a faptelor, încât să ducă la concluzia inexistenței pericolului concret pentru ordinea publică.
Având în vedere cele de mai sus, instanța a apreciat că în circumstanțele cauzei, măsura arestării preventive a inculpatului este proporțională cu gravitatea acuzației aduse acestuia, privarea de libertate a acestuia fiind o măsură necesară pentru buna desfășurare a procesului penal și pentru înlăturarea pericolului de săvârșire de către acesta a unor noi fapte penale, interesul general al societății de a fi protejată împotriva comiterii de infracțiuni, prevalând în acest caz asupra regulii respectării dreptului inculpatului de a fi cercetat în stare de libertate.
Totodată, măsura arestării preventive se justifică în continuare, fără a încălca prezumția de nevinovăție de care se bucură inculpatul, până la rămânerea definitiva a hotărârii, întrucât a fost luată pe baza unor presupuneri rezonabile, în sensul comiterii unei infracțiuni, fără a se face vreo referire la vinovăție, și nici nu tinde să reprezinte o executare anticipată a unei eventuale pedepse, ce le-ar putea fi aplicată, măsura arestării preventive având, la acest moment procesual, caracter rezonabil (inculpatul fiind aresta din luna aprilie)
Prima instanță a apreciat că, alte măsuri restrictive (control judiciar) nu sunt suficiente pentru protejarea publicului împotriva pericolului de repetare a faptelor de natura celor față, și pentru buna desfășurare a procesului penal, starea de arest în care se află inculpatul fiind singura în măsură să asigure scopul măsurilor preventive prev. de art. 202 C.proc.pen.
În condițiile în care cercetarea judecătorească încă nu a început, nefiind administrate nici un fel de probe, care să prefigureze o altă situație de fapt sau să argumenteze schimbarea sau încetarea temeiurilor inițiale, în baza cărora s-a luat și ulterior menținut măsura arestării preventive față de inculpat, instanța a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive în ceea ce-l privește pe inculpat, a menținut starea de arest a acestuia și pe cale de consecință a respins cererea de revocare/ înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar, ca neîntemeiată.
Împotriva încheierii mai sus menționate, în termen legal a formulat contestație inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, motivele căii de atac fiind dezbătute la termenul de judecată din 25.05.2015, fiind redate în partea introductivă a prezentei hotărâri.
Verificând legalitatea și temeinicia încheierii contestate, instanța de control judiciar apreciază că, în cauză, sunt îndeplinite în continuare condițiile necesare menținerii stării de arest preventiv. Astfel:
În ceea ce privește existența probelor sau indiciilor temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul ar săvârșit infracțiunile reținute în sarcina acestuia, condiție impusă de art.223 alin.1 C.p.p., se constată că față de momentul luării arestării preventive acestea nu s-au schimbat în mod favorabil inculpatului.
În ceea ce privește prima condiție prev. de art.223 alin.2 teza a doua, se constată că infracțiunile pentru care este trimis în judecată inculpatul prevăd limitele de pedeapsă cerute de dispozițiile procedurale.
Referitor la cea de-a doua condiție impusă de art. 223 alin. 2, se constată că este de asemenea îndeplinită, raportat la gravitatea faptelor de comiterea cărora este bănuit inculpatul, la valorile sociale ocrotite de lege prin incriminarea acestora și care au fost lezate, la modalitatea concretă de comitere a faptelor, la împrejurările în care inculpatul a acționat, elemente ce denotă pericolul ridicat al reiterării comportamentului infracțional, acest pericol fiind reflectat inclusiv de circumstanțele personale ale inculpatului care nu are un loc de muncă ori o ocupație care să-i permită obținerea mijloacelor de trai în mod licit fiind și consumator de droguri.
Luând în considerare posibilitatea luării față de inculpat a altor măsuri preventive mai puțin intruzive în libertatea acestuia, față de circumstanțele cauzei în acest stadiu procesual, stadiul procesului penal, față de caracterul rezonabil al duratei măsurii, de caracterul necesar al măsurii arestării preventive pentru protejarea ordinii publice împotrivapericolului de repetare a faptelor de natura celor față de care se desfășoară procesul penal și pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, precum și față de caracterul proporțional al măsurii cu gravitatea acuzațiilor penale formulate împotriva inculpatului și cu scopul urmărit, în mod temeinic prima instanțe a constatat caracterul insuficient al unor astfel de măsuri.
Față de considerentele exprimate, încheierea pronunțată de către prima instanțe este apreciată ca fiind legală și temeinică, motiv pentru care contestația formulată va fi respinsă, ca nefondate, cu consecința obligării inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În baza art.425 ind.1 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p., art.206 C.p.p.:
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de către inculpatul C. M., fiul lui D. și T., născut la data de 26.06.1996, mun. C., jud. C., CNP_, împotriva încheierii pronunțate la data de 22.06.2015 de către Judecătoria C. în dosarul nr._ 15.
În baza art.275 alin.2 C.p.p.:
Obligă pe contestatorul-inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 25.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
V. M. M. M. Steluța
Red.fond jud. ȘP/ 23.06.2015
Tehnored.cont.jud. VM/ 03.07.2015/ 3 ex.
Emis 1 .
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 255/2015.... | Acord de recunoaştere a vinovăţiei. Art.483 NCPP. Sentința... → |
|---|
