Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 333/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 333/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 31-08-2015
Dosar nr._/212/2015/a1
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.333
Ședința din camera de consiliu din data de 31.08.2014
PREȘEDINTE: M. V.
GREFIER – L. N.
Cu participarea Ministerului Public - P. de pe lângă Tribunalul C., reprezentat prin PROCUROR – C. B.
S-a luat în examinare contestația declarată de contestatorul inculpat R. T. I. – deținut în penitenciarul Tichilești împotriva încheierii pronunțate la data de 26.08.2015 de către Judecătoria Medgidia în dosarul nr._ 15.
La apelul nominal făcut cu respectarea disp.art.358 alin.1 Cod pr.penală, se constată lipsa contestatorului - inculpat R. T. I., în stare de arest preventiv, asistat de apărătorul din oficiu M. D. în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită, citarea fiind efectuată conform disp. art.257 și urm. Cod procedură penală.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează părțile, obiectul cauzei, stadiul procesual al acestuia și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
Instanța întreabă procurorul, părțile și pe apărătorii acestora dacă au cereri, excepții ori alte chestiuni prealabile de formulat. Constată că s-a depus la dosar o adresă din partea contestatorului inculpat, din care rezultă împrejurarea că dorește judecarea cauzei în lipsa sa, menține contestația formulată.
Nemaifiind alte cereri, excepții ori alte chestiuni prealabile de formulat, instanța constată contestațiile în stare de judecată și acordă părților cuvântul pentru dezbateri.
Avocat M. D. având cuvântul pentru contestatorul – inculpat S. B., solicită admiterea contestației și de punere de îndată în libertate a inculpatului prin revocarea măsurii arestării preventive.
Consideră că, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar la acest termen, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu mai subzistă, acestea au încetat și nu există temeiuri noi care să justifice menținerea acestei măsuri. Solicită a se constata că urmărirea penală s-a finalizat, de asemenea și procedura camerei preliminare, inculpatul a recunoscut și regretat fapta comisă, dorește să judece pe procedura simplificată.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive, cu măsura arestului la domiciliu, măsură suficientă pentru a asigura scopul urmărit și buna desfășurare a procesului penal.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestației ca neîntemeiate și menținerea încheierii pronunțată de instanța de fond ca legală și temeinică, întrucât în mod corect a apreciat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă în continuare, raportat la natura și gravitatea deosebită a infracțiunilor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, precum și la circumstanțele personale a acestuia.
Apreciază că nu se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă mai puțin restrictivă de libertate, întrucât scopul măsurilor preventive, conform art. 202 cod pr. Penală, nu poate fi realizat, decât în arest preventiv .
Dezbaterile declarându-le închise, instanța rămâne în pronunțare.
După deliberare;
TRIBUNALUL
Deliberând asupra contestației,de față;
Prin încheierea FN din data de 26.08.2015 de către Judecătoria Medgidia în dosarul nr._ 15, s-a dispus:
„ În baza art. 362 alin. 2 Cod procedură penală rap. la art. 208 Cod procedură penală;
Constată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul R. T. I., fiul lui G. și L., născut la data de 16.05.1998 în orașul Cernavoda, jud C., prin Încheierea nr. 38/12.07.2015 a Judecătoriei Medgidia, rămasă definitivă prin neexercitarea căii de atac.
Menține starea de arest a inculpatului R. T. I..
Respinge cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar.”
Pentru a pronunța încheierea de ședință menționată, instanța a constatat următoarele:
Prin încheierea nr. 38/12.07.2015 a Judecătoriei Medgidia, rămasă definitivă prin neexercitarea căii de atac, a fost admisă propunerea formulată de P. de pe lângă Judecătoria Medgidia, iar în baza art. 223, alin. 2 CPP cu referire la art. 202, alin. 1, alin. 3 și alin. 4, lit. e CPP și art. 243 CPP, s-a dispus arestarea preventivă pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 12.07.2015 până la data de 10.08.2015, inclusiv.
Prin Rechizitoriul nr. 2437/P/2015 al Judecătoriei Medgidia s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului R. T. I., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de viol.
Pentru a proceda astfel, s-au reținut următoarele:
La luarea măsurii arestării preventive față de inculpat s-a reținut că se găsește în situația prevăzută de art. 223 alin.2 C.pr.pen. care impune cumulativ să se fi săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 12 ani și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Medgidia sub nr._ 15 din 28.07.2015.
Prin încheierea de cameră preliminară din data de 26.08.2015, judecătorul de camera preliminară a constatat competența funcțională, materială și teritorială a Judecătoriei Medgidia în soluționarea prezentei cauze penale, precum și legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală în prezenta cauză, dispunând începerea judecății.
Menținând măsura arestării preventive, prima instanță a reținut următoare:
Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile ce formează obiectul instrucției penale este mai mare de 5 ani. Cât privește teza a II-a a art. 223, alin. 2 Cod procedură penală, respectiv necesitatea măsurii preventive pentru înlăturarea pericolului pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică cercetarea inculpatului in stare de libertate, s-a reținut că temeiurile avute în vedere inițial au fost în mod corect apreciate. Astfel, circumstanțele reale preexistente, concomitente și supravenite, evaluarea naturii și gravității faptelor, a modului și a circumstanțelor de comitere a infracțiunilor, dar și cele personale, alături de gravitatea faptelor și de rezonanța socială negativă a acestora în rândul opiniei publice, căreia i se creează un sentiment de temere, insecuritate și de apreciere negativă a reacției organelor legii, constituie elemente care definesc starea de pericol pentru ordinea publică și au justificat necesitatea măsurii preventive.
Cu privire la necesitatea menținerii în continuare a măsurii arestării preventive, instanța a reținut că, din probele administrate până în prezent, rezultă informații și împrejurări de natură a convinge un observator obiectiv că este posibil ca inculpatul, în cauza de față, să fi comis infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată.
Astfel, instanța a apreciat că, în sensul art. 202, alin. 1 Cod pr.pen., există probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva sa.
Instanța a apreciat că în cauză sunt incidente și dispozițiile art. 223, alin.2, taza I-a C.pr.pen., respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală este reprezentată de închisoarea al cărei maxim special este 5 ani sau mai mare.
Cât privește teza a II-a a art. 223, alin. 2 Cod procedură penală, respectiv necesitatea măsurii preventive pentru înlăturarea pericolului pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică cercetarea inculpatului in stare de libertate, instanța a reținut că temeiurile care au fost avute în vedere inițial subzistă în continuare, starea de pericol fiind relevată de circumstanțele reale ale faptei - inculpatul a săvârșit infracțiunea pe fondul consumului de alcool, față de un minor de 13 ani, care locuiește în imediata vecinătate a sa, profitând deci de ascendentul pe care îl avea față de victimă, precum și săvârșirea faptei în plină zi, într-un loc accesibil publicului atât material, cât și vizual, dar și mobilul faptei dat de intenția inculpatului de a se răzbuna pe victimă (cel puțin declarativ) și din circumstanțele personale – inculpatul, deși este minor în vârstă de 17 ani, are deplina reprezentare a infracțiunii comise, este școlarizat numai 6 clase, nu are ocupație și nici loc de muncă - reținându-se astfel că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, fiind de natură să creeze o stare de insecuritate și neîncredere a colectivității față de aptitudinea organelor judiciare de a acționa cu fermitate față de cei învinuiți de infracțiuni grave.
Prin urmare, instanța a reținut că temeiurile care au fost avute în vedere inițial subzistă în continuare și se impune menținerea măsurii privării de libertate.
Scopul măsurii preventive luate în această cauză este reprezentat de necesitatea prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni, finalitate care, prin raportare la împrejurările cauzei, la conduita procesuală a inculpatului este școlarizat numai 6 clase, nu are ocupație și nici loc de muncă, nu poate fi atinsă cu necesitate și suficiență prin instituirea unei alte măsuri preventive.
Prima instanța a apreciat că măsura preventivă este proporțională cu gravitatea acuzației aduse inculpatului și este necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.
Împotriva încheierii mai sus menționate, în termen legal a declarat contestație inculpatul, criticile formulate fiind dezbătute la termenul de judecată din data de 31.08.2015 și redate în partea introductivă a prezentei decizii.
Verificând hotărârea pronunțată, instanța de control judiciar are în vedere următoarele:
Din actele și lucrările dosarului, instanța de control judiciar constată că măsura preventivă dispusă față de inculpați este legală si temeinică, întrucât temeiurile care au determinat luarea acesteia nu s-au modificat până la acest moment procesual și impun în continuare măsura privativă de libertate menționată în scopul înlăturării riscului comiterii unor noi infracțiuni.
Astfel, din mijlocele de probă administrate în cauză, rezultă în continuare suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiuniea de care este acuzat și pe care a recunoscut-o, relevante find în acest sens probele administrate în faza de urmărire penală.
Este în continuare incident și temeiul reglementat de dispozițiile art.223 alin.2 C.p.p., constatându-se existența datelor în sensul că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
La aprecierea condiției pericolului concret pentru ordinea publică trebuie avute în vedere mai multe aspecte, printre care natura și gravitatea faptei de a cărei comitere este acuzat inculpatul, circumstanțele reale de săvârșire, urmările produse sau care s-ar fi putut produce, dar și circumstanțele personale ale inculpatului.
Natura faptei reținute în sarcina inculpatului, împrejurările în care se reține comiterea acesteia, modalitatea în care a acționat – elemente expuse și analizate în mod amplu de către prima instanță - relațiile sociale pretins lezate, urmările produse precum și cele s-ar fi putut produce, denotă un grad ridicat de pericol social al acesteia, conturând și o periculozitate sporită a inculpatului periculozitate reliefată și de circumstanțele personale, astfel cum au fost evidențiate în cuprinsul încheierii contestate.
Măsura arestării preventive se justifică în continuare, fiind proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse inculpatului iar raportat la circumstanțele cauzei, perioada de arest, în care procesul penal a parcurs faza urmăririi penale a camerei preliminare, dispunându-se și începerea judecății, nu este relevantă pentru a se considera că motivele inițiale care au determinat luarea măsurii arestării preventive și-au pierdut din relevanță.
Pentru argumentele expuse, instanța de control judiciar constată că, în mod temeinic prima instanță a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului ar crea un sentiment de insecuritate în rândul comunității precum și riscul comiterii unor noi infracțiuni, fiind astfel prioritar interesul protejării ordinii publice în detrimentul unei alte măsuri preventive mai puțin severe.
Totodată se constată conformitatea măsurii arestării cu prevederile art.5 paragraf 1 lit.c din C.E.D.O., în sensul că există suspiciunea rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunea pentru care este judecat, că există motive pertinente, serioase și suficiente ce justifică menținerea măsurii arestării preventive, deoarece anumite infracțiuni, prin gravitatea deosebită și reacția particulară a opiniei publice, pot suscita o tulburare a societății, de natură să justifice o detenție provizorie, fiind astfel respectate exigențele ce decurg din acest text și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
În considerarea argumentelor expuse, contestația formulată de către inculpat va fi respinsă, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
În baza art.425 ind.1 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p., art.206 C.p.p.:
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de către inculpata R. T. I. împotriva încheierii pronunțate la data de 26.08.2015 de către Judecătoria Medgidia în dosarul nr._ 15.
În baza art.272 C.p.p.:
Dispune avansarea sumei de 130 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, din fondurile M.J. către Baroul C. în favoarea av.M. D..
În baza art.275 alin.2 C.p.p.:
Obligă pe contestatorul-inculpat la plata sumei de 230 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 31.08.2015.
Președinte, Grefier,
M. V. L. N.
Red.JCP fond.Șt.P.
Red. jud. cont .M.V. /30.09.2015
| ← Acord de recunoaştere a vinovăţiei. Art.483 NCPP. Sentința... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 296/2015.... → |
|---|
