Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr. 28/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 28/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 06-02-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
T. D.
SECȚIA PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Sentința Penală Nr. 28/2014
Ședința publică de la 06 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. V.
Grefier A. P. C.
Reprezentantul Ministerului Public - P. de pe lângă T. D. a fost reprezentat de procuror M. N.
Pe rol, judecarea cauzei penale privind pe contestatorul T. M. C., fiul lui I. și al lui A., născut la 02 decembrie 1987, în prezent deținut în Penitenciarul C., având ca obiect contestație la executare (art.461 C.p.p.)
La apelul nominal făcut în ședința publică a raspuns contestatorul personal și asistat de avocat V. I..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că inculpatul, a depus la dosarul cauzei, prin serviciul arhivă, un înscris după care:
La interpelarea instanței avocat V. I., pentru inculpat,precizează că temeiul de drept al contestației este art. 598 Noul Cod de procedură Penală, iar cu privire la literă arată că nu o poate indica, lăsând acest aspect la aprecierea instanței de judecată.
Nemaifiind cereri de formulat instanța acordă cuvântul asupra contestației.
Avocat V., pentru inculpat, solicită admiterea contestației.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul solicită respingerea contestației.
Inculpatul solicită admiterea contestației.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 20.11.2013 contestatorul T. M. C., fiul lui I. și A., născut la data de 02.12.1987 în prezent deținut în Penitenciarul Rahova, a formulat contestație împotriva mandatului de executare.
În motivare cererii a arătat că, prin sentința penală nr.13 din 20.02.2013 pronunțată de T. D. a fost condamnat la 16 ani și 8 luni, sporită cu 2 ani și 4 luni închisoare pentru infracțiunea de omor calificat, iar prin sentința penală nr. 229 din 18 iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel C. a rămas la aceeași pedeapsă de 16 ani și 8 luni sporită cu 2 ani și 4 luni.
În continuare, contestatorul arată că pedeapsa aplicată este prea aspră.
Cererea nu a fost întemeiată în drept.
Prin precizarea depusă la dosarul cauzei la data de 5.02.2014, contestatorul a arătat că nu a avut niciodată intenția de a ucide pe cineva, ceea ce s-a întâmplat fiind un incident nefericit.
Totodată, solicită ca instanța să facă aplicarea legii penale mai favorabile.
La dosarul cauzei a fost înaintată o copie a mandatului de executare a pedepsei închisorii aplicată contestatorului.
Examinând contestația formulată de condamnat, T. apreciază ca aceasta nu este întemeiată, în considerarea celor ce se succed:
Prin sentința penală nr. 13 din 20.02,2013 a Tribunalului D., definitivă prin decizia penală nr. 3614/19.11.2013 a ICCJ, contestatorul a fost condamnată la pedeapsa de 16 ani și 8 luni închisoare sporită cu 2 ani și 4 luni, în baza art. 174 alin 1, art. 175 alin 1 litera i Cod penal, cu aplicarea art. 75 litera a și s Cod penal și art. 320 ind. 1 Cod proc pen.
Față de natura contestației la executare, care este un procedeu jurisdicțional de rezolvare a plângerilor împotriva actelor de executare si nu a hotărârii, precum si fata de cazurile limitativ si expres prevăzute de lege, în care se poate face contestație la executare, tribunalul reține că motivul invocat de către petent ( aplicarea unei pedepse prea aspre) nu se regăsește în cele reglementate de dispozițiile art. 598 C.p.p.
Prin urmare, pe calea contestației la executare nu se poate individualiza pedeapsa, întrucât s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat.
În ceea ce privește aplicarea legii mai favorabile, tribunalul reține că, potrivit dispozițiilor art. 6 alin 1 Cod penal, "când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim".
Conform art. 4 din L 187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul Penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
În cauză, persoana condamnată se află în executarea pedepsei rezultante de 19 ani, formată din pedeapsa de 16 ani și 8 luni închisoare sporită cu 2 ani și 4 luni, în baza art. 174 alin 1, art. 175 alin 1 litera i Cod penal, cu aplicarea art. 75 litera a și s Cod penal și art. 320 ind. 1 Cod proc pen. și pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 171/2012 a Judecătoriei Băilești.
În acest caz, aplicarea art. 6 Cod penal trebuie să asigure doar menținerea pedepsei aplicate în limitele ce ar fi putut fi dispuse potrivit legii noi.
În cauză, pedeapsa aplicată sub legea veche nu se impune a fi redusă deoarece nu depășește maximul special din norma de incriminare.
Având în vedere cele expuse, în baza art. 595 Cod proc pen, se va respinge, ca neîntemeiată, contestația la executare formulată de persoana condamnată T. M. C., cu obligarea acesteia la cheltuieli judiciare către stat în cuantum de 130 lei, din care suma de 100 lei onorariu avocat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația formulată de contestatorul T. M. C., fiul lui I. și A., născut la data de 02.12.1987, în prezent deținut în Penitenciarul C., având ca obiect contestație la executare.
Obligă petentul la plata sumei de 130 lei cheltuieli judiciare către stat din care suma de 100 lei onorariu avocat oficiu.
Cu drept la contestație.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Februarie 2014.
Președinte,
M. V.
Grefier,
A. P. C.
Red/ MV
Tehnored / M.B
2 ex
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare... → |
|---|
