Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr. 229/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 229/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 24-02-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
T. D.
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR.229
Ședința publică de la 24 Februarie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. N.
Grefier I. M. L.
Pe rol soluționarea sesizării din oficiu privind aplicarea legii penale mai favorabile, cu privire la condamnarea dispusă prin sentința penală nr.64 din 06.05.2003 pronunțată de T. O., definitivă prin dp nr.2667/18.05.2004 a ÎCCJ, în privința condamnatului G. D., deținut în Penitenciarul C..
Fără citarea persoanei condamnate.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Prin sesizarea înregistrată pe rolul Tribunalului D. la data de 27.01.2014, sub nr._, comisia de aplicare a legii penale mai favorabile constituită în cadrul Penitenciarul C. a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, cu privire la condamnarea dispusă prin sentința penală nr.64 din 06.05.2003 pronunțată de T. O., definitivă prin dp nr.2667/18.05.2004 a ÎCCJ, în privința condamnatului G. D., deținut în Penitenciarul C..
S-a arătat, în acest sens, că prin sentința penală nr.64 din 06.05.2003 pronunțată de T. O., definitivă prin dp nr.2667/18.05.2004 a ÎCCJ, inculpatul G. D. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 27 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a și b C.p. pe o durată de 10 ani, după executarea pedepsei principale.
În acest sens, se reține că prin sentința menționată inculpatul a fost condamnat la:
1. 25 ani închisoare pentru art.174, 175 lit.c C.p., art.176 lit.a C.p.;
2. 10 ani închisoare pentru art.217 alin. 1 și 4 C.p
În baza art.33- 34 C.p. pedepsele menționate au fost contopite, urmând ca inculpatul G. D. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 25 ani la care s-a adăugat un spor de 2 ani, urmând să execute în final 27 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a și b C.p. pe o durată de 10 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza sentinței penale menționate s-a emis MEPI nr.109/01.06. de către T. O., executarea pedepsei începând la data de 11.01.2002.
Dispozițiile incidente din noul cod penal sunt cele prev. de art.188 alin.1 C.p., art.199 alin.1 C.p, art.189 alin.1 lit.h C.p, art.253 alin.1 și 4 C.p., în final cu aplic. art.38 alin.1 și art.66 lit.a și b C.p.
În raport de aceste noi dispoziții, s-a solicitat reducerea pedepsei de la pct.2 de la 10 ani închisoare la 7 ani închisoare și a pedepsei complementare de la 10 ani la 5 ani.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 6 C. pen. art. 23 alin. 5 din Legea nr. 255/2013, art.66 alin.1 C.p.
La dosarul cauzei s-au depus fișa de evaluare a condamnatului, însoțită de copia mandatului de executare a pedepsei închisorii nr._.06.2004 din data emis de către T. O., copia sentinței penale nr. 4 din 06.05.2003 pronunțată de T. O..
Constatând faptul că pe rolul instanței se mai află o cerere cu același obiect, formulată de aceeași condamnată și înregistrată la data de 04.02.2014, instanța a dispus reunirea cauzei cu nr._ la prezenta cauză, făcând aplicarea dispozițiilor art 96/2 din Hotărârea 387/2005 privind regulamentul de ordine interioara a instanțelor de judecata.
Analizând sesizarea în considerarea dispozițiilor art.4 și 6 C.p., se constată:
În ceea ce privește incidența în cauză a dispozițiilor art.4 C.p. se reține că pedeapsa a fost dispusă pentru două infracțiuni, fapte care sunt prevăzute în legea nouă în art.188 alin.1 C.p., art.199 alin.1 C.p, art.189 alin.1 lit.h C.p, art.253 alin.1 și 4 C.p.. Ca atare, acestea nu au fost dezincriminate.
Analizând legalitatea pedepselor aplicate definitiv prin sentința penală nr.64/2003 a Tribunalului O., definitivă prin dp nr.2667/2004 a ÎCCJ, în sensul dispozițiilor art.6 C.p., se reține:
Codul penal din 2009 ce a intrat în vigoare prin Legea nr.187/2013 la data de 01.02.2014 pentru unele din infracțiuni prevede limite de pedeapsă diferite de codul penal din 1969, aspect ce impune valorificarea dispozițiilor art.6 C.p. în considerarea legii penale mai favorabile. În aplicarea dispozițiilor art.6 C.p. se va avea în vedere, pe de o parte, conservarea hotărârii definitive, dându-se astfel eficiență principiului intangibilității hotărârii judecătorești definitive, dar în același timp se constată că, dat fiind limitele de pedeapsă mai reduse prevăzute de noua lege, retroactivitatea acesteia este evidentă nu numai sub aspectul dezincriminării, cât și aplicării mai favorabile a legii penale.
Tot în analizarea consecințelor pe care le dă aplicarea dispozițiilor art.6 C.p. și nu în cele din urmă a modului cum acestea își găsesc eficiența, trebuie precizat că, raportat la speță, se constată că cel care se află în executarea unei pedepse impune concluzia, în afara oricăror dubii, a constatării unui raport de drept penal de execuție. Acest aspect se poate constata și pentru cei care au săvârșit fapte penale, dar până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale. În această ultimă ipoteză legiuitorul a dictat imperativ că se aplică legea mai favorabilă fără a preciza modalitățile de aplicare a acesteia.
În art.6 C.p. ce poartă denumirea marginală de "aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei", deși nu reclamă în mod categoric în conținutul său termenul de lege mai favorabilă, prin dispozițiile pe care le prevede se dă eficiență principiului legalității pedepsei, astfel că reducerea, înlocuirea unor pedepse sunt impuse de către legiuitor imperativ. Chiar mai mult, prevederea unor dispoziții legate de instituția pedepselor (principale, complementare) cu referire și la alte instituții (măsurile de siguranță) induce la aprecierea că voința legiuitorului a fost de aplicare a legii penale mai favorabile pe instituții. Acest aspect rezultă implicit și din dispozițiile Legii 187/2012 care reglementează tratamentul sancționator în condițiile succesiunii a două legi penale, sau modul de aplicare a pedepselor accesorii și complementare în funcție de legea penală identificată mai favorabilă.
Dacă, în ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art.5 C.p. se poate aprecia că legea mai blândă nu este aceea care în abstract conține dispoziții mai favorabile, ci este aceea care, față de cazul concret reținut, conduce la o situație avantajoasă, în considerarea dispozițiilor art.6 C.p. trebuie să se aibă în vedere toate instituțiile care ar putea duce la aprecierea unei legi ca lege mai favorabilă, pornind, așa cum precizează textul redat anterior chiar de la incriminarea faptei, mai exact limitele de pedeapsă noi fixate de legiuitor.
A nu lua în seamă aceste limite de pedeapsă în cazul în care noua lege le modifică prin înlăturarea plusului de pedeapsă din vechea lege, înseamnă a aplica o pedeapsă pentru care nu mai există lege, regula nulla poena sine lege fiind înlăturată, după cum și principiul legalității pedepsei.
În concluzie, acceptând că legea nouă penală retroactivează în condițiile în care conține dispoziții mai favorabile atât în considerarea dezincriminării unor fapte, cât și în aplicarea legii penale mai favorabile, pentru ultima variantă fiind incidente tuturor subiecților care se află într-un raport penal de execuție, sau se vor afla într-un raport penal de execuție, urmează a se admite contestația.
În vederea analizării aplicabilității în cauză a prevederilor art.6 C.p., urmează a se desface pedeapsa rezultantă aplicată prin sp 64/2003 a Tribunalului O., în pedeapsa rezultantă a închisorii, sporul de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a, b C.p.
Se va descontopi pedeapsa rezultantă în pedepsele componente, fiecare dintre acestea căpătându-și individualitatea.
În urma acestei operațiuni juridice se constată că pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.217 alin.1 și 4 C.p. (actual art.253 alin.1 și 4 C.p) depășește limitele pe care noua lege penală le prevede pentru această incriminare. Ca atare, în cauză se va înlătura acel plus de pedeapsă, în vederea respectării principiului legalității pedepsei până la maximul special prevăzut de legea penală 2009 pentru această infracțiune.
Totodată, se constată că pedeapsa complementară prev. de art.64 lit a ,b C.p de 10 ani a fost aplicată pe lângă pedeapsa rezultantă. Autoritatea lucrului judecat exclude modificări ce sunt legate de soluționarea fondului în cazul naturii juridice pe care o are instituția prevăzută de art. 598 alin.1 lit.d C.p.p., motiv pentru care în considerarea intangibilității autorității lucrului judecat, urmează a fi analizată ca atare numai din perspectiva limitelor legale pe care le prevede noua lege, a comparării sub aspectul legii penale mai favorabile a instituției pedepsei complementare.
Reluând operațiunea tehnico-juridică inițiată, dar în sens invers, în considerarea aplicării unor pedepse finale executabile, dar în același timp cenzurând, așa cum s-a mai precizat anterior, care dintre legile material penale pentru obținerea acestor rezultante sunt mai favorabile, se constată că, dispozițiile care reglementează instituția concursului de infracțiuni și, implicit, tratamentul sancționator al acesteia, sunt mai favorabile în reglementarea codului penal 1969, motiv pentru care se vor aplica aceste dispoziții, cu reținerea prevederilor art.6 C.p.
În sensul celor reținute, se va adăuga în cumul aritmetic la pedeapsa rezultantă sporul de 2 ani închisoare ce a intrat în autoritatea lucrului judecat, inclusiv prin constatarea aplicabilității în cauză a legii penale mai favorabile, urmând ca în final condamnatul să execute o pedeapsă rezultantă ce va fi sporită în sensul dispozițiilor art.34 lit.b teza a III-a C.p. cu aplic. art.6 C.p.
Sub aspectul pedepselor complementare, de asemenea instanța reține, tot în considerarea aplicării legii penale mai favorabile, existența în cauză a unui plus de pedeapsă peste limita maximă prevăzută de codul penal 2009 ce a intrat în vigoare prin Legea 187/2012 la data de 01.02.2014. Apreciind-o ca lege penală mai favorabilă pe aceasta din urmă, în baza art.6 alin.6 C.p.rap.la art.66 alin.1 C.p. și art.45 alin.1 C.p. se va reduce la maximul general de 5 ani pedeapsa complementară de 10 ani urmând a fi executată în conținutul prevăzut de art.66 alin.1 lit.a, b, d C.p., după executarea pedepsei principale.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale nr.64 din 06 mai 2003 a Tribunalului O..
În baza art.72 C.p., se va deduce din pedeapsa rezultantă durata executată de la 11.01.2002 la zi și menține starea de arest a condamnatului.
Se va rectifica mandatul de executare pedeapsă nr.109 din 01 iunie 2004 al Tribunalului O., în sensul prezentei hotărâri.
În considerarea dispozițiilor art.13 C.p.p. privind aplicarea legii procesuale penale în timp, care prevăd că aceasta este de imediată aplicabilitate, se constată incidența în cauză a dispozițiilor art.275 alin.3 C.p.p.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art.598 alin.1 lit.d Cp.p. rap.la art.23 din Legea 255/2013
Admite contestația ca urmare a sesizării Comisiei de Evaluare din cadrul Penitenciarului C. și contestația formulată de condamnatul G. D., fiul lui N. și I., născut la data de 16.07.1967, în Slatina, cu domiciul în ., CNP_, în prezent deținut în Penitenciarul C..
Desface pedeapsa rezultantă aplicată prin sentința penală nr.64 din 06 mai 2003 a Tribunalului O., definitivă prin decizia penală nr.2667/18.05.2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în pedeapsa rezultantă de 27 ani închisoare, sporul de 2 ani închisoare și pedeapsa de 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, b C.p., ca pedeapsă complementară.
Descontopește pedeapsa rezultantă de 25 ani închisoare, în pedeapsa de 25 ani închisoare aplicată pentru art.174, 175 lit.c, art.176 lit.a C.p. și pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată pentru art.217 alin.1 și 4 C.p.
În baza art.6 alin.1 C.p.
Reduce pedeapsa de 10 ani închisoarea aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.217 alin.1 și 4 C.p. care și-a recăpătat individualitatea (actual art.253 alin.1 și 4 C.p.), la maximul special prevăzut de legea nouă pentru această infracțiune, respectiv 7 ani închisoare.
În baza art.33 lit.a, 34 lit.b teza a III-a C.p. cu aplic. art.6 C.p.
Contopește pedepsele de mai sus așa cum au fost reduse, în pedeapsa rezultantă de 25 ani închisoare, la care se adaugă, în cumul aritmetic, sporul de 2 ani închisoare, urmând ca în final condamnatul G. D. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 27 ani închisoare.
În baza art.6 alin.6 C.p.rap.la art.66 alin.1 C.p. și art.45 alin.1 C.p.
Reduce pedeapsa complementară prevăzută de art.64 lit.a și b C.p de 10 ani ce a fost aplicată pe lângă pedeapsa rezultantă de 27 ani închisoare, la limita maximă prevăzută de legea nouă, respectiv 5 ani ce se va executa de condamnatul G. D. în conținutul prevăzut de art.66 alin.1 lit.a, b, d C.p., după executarea pedepsei principale.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale nr.64 din 06 mai 2003 a Tribunalului O..
În baza art.72 C.p.
Deduce din pedeapsa rezultantă durata executată de la 11.01.2002 la zi și menține starea de arest a condamnatului.
Rectifică mandatul de executare pedeapsă nr.109 din 01 iunie 2004 al Tribunalului O., în sensul prezentei hotărâri.
În baza art.275 alin.3 C.p.p.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Cu drept de contestație în termen de 3 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 24.02.2014.
Președinte,
M. N.
Grefier,
I. M. L.
Red.jud.MN/ Tehnored. IML
5/ 03 Martie 2014
| ← Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr.... | Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr.... → |
|---|
