Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr. 264/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 264/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 26-02-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
T. D.
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR. 264
Ședința publică de la 26 Februarie 2014
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: D. G. G.
Grefier: M. B.
Pe rol, soluționarea sesizării formulate de Comisia de Evaluare din cadrul Penitenciarului C., privind aplicarea legii penale mai favorabile, în privința condamnatului O. M., fiul lui F. și L., născut la data de 26.03.1986, în prezent deținut în Penitenciarul C..
Procedura legal îndeplinită, fără citarea persoanei condamnate.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța reține cauza spre soluționare.
T.
Asupra cauzei penale de față,
Prin sesizarea înregistrată pe rolul Tribunalului D. sub nr._, comisia de aplicare a legii penale mai favorabile constituită în Penitenciarul C. a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, cu privire la condamnarea dispusă prin s.p. nr. 102/07.07.2011 a Tribunalului O..
S-a arătat, în acest sens, că prin sentința penală nr. 102/07.07.2011 a Tribunalului O., definitivă prin decizia penală nr. 1525/11.05.2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație Justiție, inculpatul O. M. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 28 ani închisoare și 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cp, după executarea pedepsei principale.
În baza sentinței penale menționate s-a emis MEPI nr.246/14.05.2012 din de către T. O., executarea pedepsei începând la data de 12.03.2010.
Dispozițiile incidente din Noul Cod Penal sunt cele prev. de art. art. 188 alin. 1 - art. 189 alin. 1 lit. d, cu aplicarea dispozițiilor art. 43 alin. 5 și art. 77 lit. a; art. 233 alin. 1 rap. la art . 234 alin. 1 lit. a și art. 77 lit. a, art. 43 alin. 5.
S-a mai arătat că se impune reducerea pedepsei de 20 de ani pentru art. 211 alin. 1, 2 lit. b și alin. 21 lit. a Cp, cu aplic. art. 37 lit. b Cp la pedeapsa de 18 ani, dar și reducerea pedepsei complementare.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 23 din Legea nr. 255/2013 modificată prin OUG nr. 116/2013.
La dosarul cauzei s-au depus copie a sentințelor penale menționate, însoțite de un MEPI nr. 246/2012 și fișa de evaluare a inculpatului.
Analizând actele dosarului și dispozițiile legale, instanța reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 102/07.07.2011 a Tribunalului O. definitivă prin decizia penală nr. 1525/11.05.2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, persoana privată de libertate O. M. a fost condamnat la: pedeapsa de 25 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cp, ca pedeapsă complementară, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 174 alin. 1 Cp, art. 176 alin. 1 lit. d Cp, cu aplic. art. 37 lit. b Cp șia rt. 75 lit. a Cp și la pedeapsa de 20 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 și alin. 21 lit. a Cp, cu aplic. art. 37 lit. b Cp.
În baza art. 33 lit.a Cp, art. 34 lit. b Cp, s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 25 de ani închisoare, la care s-a adaugat un spor de 3 ani, urmând ca inculpatul să execute în total 28 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cp, ca pedeapsă complementară.
În baza sentinței penale menționate s-a emis MEPI nr. 246/14.05.2012 de către T. O., executarea pedepsei începând la data de 12.03.2012.
Potrivit dispozițiilor art. 6 alin. 1 C. pen., atunci când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Însă, în conformitate cu dispozițiile art. 4 din Legea nr. 187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
Astfel, pentru a analiza incidența dispozițiilor art. 4 sau art. 6 CP, instanța va descontopi pedeapsa rezultantă în cele 2 pedepse ce o alcătuiesc și va înlătura sporul de 3 ani, urmând a observa aplicabilitatea art. 4 / art. 6 CP pentru fiecare dintre acestea.
Potrivit dispozițiilor art. 188-189 lit. d C.pen. cu aplic. art. 43 alin. 5 C.pen. și art. 77 lit. a cod penal actual, omorul se pedepsește cu închisoarea de la 15 ani la 25 ani, iar pentru agravanta prev. de art. 77 lit. a c.pen., maximul special poate fi majorat cu 2 ani, rezultând astfel limite de la 15 la 27 ani, iar pedeapsa aplicată este de 25 ani, astfel că pentru această infracțiune nu se impune reducerea pedepsei aplicate, față de dispozițiile art. 4 din Legea nr. 187/2012, această pedeapsă neintrând sub incidența instituției legii penale mai favorabile.
Mai mult, în conformitate cu dispozițiile art. 233 alin. 1 c.pen. rap. la art. 234 lit. d c.pen., tâlhăria se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 10 ani, pentru agravanta prev. de art. 77 lit. a c.pen., maximul special poate fi majorat cu 2 ani, limitele situându-se între 3 și 12 ani, iar pentru recidiva prev de art. 43 lit 5 Cp, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu jumătate, rezultând astfel limite de la 4 ani și 6 luni la 18 ani, iar pedeapsa aplicată urmând a fi de 18 ani închisoare.
Instanța, însă, nu va proceda automat la reducerea acestei pedepse, ci va proceda la stabilirea legii mai favorabile în raport de tratamentul juridic sancționator al concursului de infracțiuni, urmând să compare pedeapsa aplicată condamnatului de 28 ani închisoare, cu limita maximă la care s-ar putea ajunge potrivit art. 39 alin. 1 lit. b CP, luându-se în calcul pedeapsa redusă la maximul special prevăzut de lege pentru art. 224 alin. 2 CP (4 ani).
Conform art. 39, alin. 1, lit. b c.pen., în caz de concurs de infracțiuni, se stabilește pedeapsa pentru fiecare infracțiune în parte și se aplică pedeapsa, după cum urmează: atunci când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.
Așadar, contopind cele 2 pedepse ce alcătuiesc pluralitatea de infracțiuni (concursul de infracțiuni) din prezenta cauză, prin prisma dispozițiilor art. 39 alin. 1 lit. b Cp, respectiv pedeapsa de 25 ani închisoare pentru art. 188 alin. 1 CP cu aplic. art. 77 lit. a și art. 43 alin. 5 CP cu pedeapsa de 18 ani închisoare pentru art. 233 alin. 1 CP rap. la art. 234 lit. d CP cu aplic. art. 77 lit. a și art. 43 alin. 5 Cp, acesta ar primi pedeapsa cea mai grea de 25 ani la care s-ar adăuga o treime din totalul celorlalte pedepse (18 ani), adică 6 ani și ar rezulta o pedeapsă de 31 ani închisoare (30 ani).
Prin urmare, comparând cele 2 pedepse rezultante - calculate atât potrivit vechilor reglementări penale (25 ani), cât și prin trimitere la noul Codul penal (31 ani) - instanța constată că legea penală mai favorabilă condamnatului o reprezintă Codul penal din 1969 prin aplicarea căruia instanța a stabilit pedeapsa închisorii de 25 ani, chiar și cu sporul de 3 ani rezultând astfel o pedeapsă de 28 ani închisoare, iar nu Codul penal din 2009 prin aplicarea căruia s-ar stabili pedeapsa închisorii de 31 ani (30 ani), motiv pentru care instanța constată că pedeapsa rezultantă de 28 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 102/07.07.2011 a Tribunalului O., definitivă prin decizia penală nr. 26/02.02.2012 a Curții de Apel C. nu depășește maximul pedepsei prevăzut de legea nouă.
T. reține însă că sesizarea este întemeiată în privința reducerii pedepsei complementare de 10 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cp, după executarea pedepsei principale rezultante de 28 ani închisoare.
Astfel, potrivit art. 6 alin. 6 CP, când legea nouă este mai favorabilă numai sub aspectul pedepselor complementare sau a măsurilor de siguranță, acestea se execută în conținutul și limitele prevăzute de legea nouă.
De asemenea, potrivit art. 66 alin. 1 CP: pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi constă în interzicerea exercitării pe o perioadă de la 1 la 5 ani a unuia sau mai multor dintre următoarele drepturi: dreptul de a fi ales în autorități publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a alege.
Conform celor expuse anterior, codul penal actual este mai favorabil doar în privința pedepsei complementare, nu și a pedepselor principale, deoarece în cauză se constată că interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cp are corespondent în codul penal actual la art. 66 lit. a, b, d, însă pe o durată maximă de 5 ani.
Pentru aceste considerente, în baza art. 23 din Legea 255/2013 modificată prin O.U.G. 116/2013 rap. la art. 595 C.pr.pen. cu aplic. art. 6 C.pen. va admite în parte contestația la executare ca urmare a sesizării din oficiu privind pe condamnatul O. M., în prezent deținut în Penitenciarul C. și va reduce pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b și d C.pen., după executarea pedepsei principale rezultante de 28 de ani închisoare, de la 10 ani la 5 ani și va constata că pedeapsa rezultantă de 28 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 102/07.07.2011 a Tribunalului O., definitivă prin decizia penală nr. 26/02.02.2012 a Curții de Apel C. nu depășește maximul pedepsei prevăzut de legea nouă.
De asemenea, va menține celelalte dispoziții ale s.p. nr. 102/07.07.2011 a Tribunalului O., definitivă prin decizia penală nr. 26/02.02.2012 a Curții de Apel C. și va dispune rectificarea mandatului de executare nr. 246 din data de 14.05.2012 emis de T. O. conform prezentei sentințe.
În baza art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina sa.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 23 din Legea 255/2013 modificată prin O.U.G. 116/2013 rap. la art. 595 C.pr.pen. cu aplic. art. 6 C.pen.
Admite în parte contestația la executare ca urmare a sesizării din oficiu privind pe condamnatul O. M., fiul lui F. și L., născut la dta de 26.03.1986, în prezent deținut în Penitenciarul C..
Reduce pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b și d C.pen., după executarea pedepsei principale rezultante de 28 de ani închisoare, de la 10 ani la 5 ani.
Constată că pedeapsa rezultantă de 28 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 102/07.07.2011 a Tribunalului O., definitivă prin decizia penală nr. 26/02.02.2012 a Curții de Apel C. nu depășește maximul pedepsei prevăzut de legea nouă.
Menține celelalte dispoziții ale s.p. nr. 102/07.07.2011 a Tribunalului O., definitivă prin decizia penală nr. 26/02.02.2012 a Curții de Apel C..
Dispune rectificarea mandatului de executare nr. 246 din data de 14.05.2012 emis de T. O. conform prezentei sentințe.
În baza art. 275 alin. 3 C.pr.pen.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina sa.
Executorie.
Cu drept de contestație în termen de 3 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Februarie 2014
Președinte, Grefier,
D. G. G. M. B.
Red. Jud. D.G.G.
Tehnored. M.B./21 Martie 2014/5 ex.
| ← Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 416/2014.... → |
|---|
