Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 529/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 529/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 07-04-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
T. D.
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR.529
Ședința publică de la 07 Aprilie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. T. O.
Grefier I. M. L.
Pe rol soluționarea cererii formulate de către condamnatul S. Ș., deținut în Penitenciarul C., privind aplicarea legii penale mai favorabile.
Fără citarea persoanei condamnate și fără participarea procurorului, în conformitate cu dispozițiile art.23 din Legea nr.255/2013.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei penale de față;
Prin cererea formulată la data de 04.02.2014 și înregistrată pe rolul instanței la 05.02.2014, sub nr._, condamnatul S. Ș., deținut în Penitenciarul C., a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile cu privire la pedeapsa de 22 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de omor.
În motivarea cererii, condamnatul a arătat că, odată cu . noului cod penal, s-a schimbat încadrarea juridică a faptei și s-a micșorat considerabil pedeapsa. De asemenea, a mai arătat că a executat până în prezent 14 ani și 7 luni închisoare și are o situație familială foarte grea.
Urmare a solicitării instanței, prin adresa nr.N_/PCDJ/07.02.2014 Penitenciarul C. a înaintat fișa de evaluare a condamnatului și, în copie, mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.592/2000 din 02.11.2001 a Tribunalului M., iar prin adresa nr.N_/26.02.2014 Penitenciarul C. a înaintat, în copie, extras minuta sentința penală nr.454 din 20.11.2000 a Tribunalului M..
Analizând cererea formulată, în raport de actele și lucrările dosarului, se reține:
Prin sentința penală nr.454 din data de 20.11.2000 pronunțată de T. M., definitivă prin decizia penală nr.476 din 20.09.2001 a Curții de Apel C., inculpatul S. Ș. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 22 ani închisoare, astfel:
1.pedeapsa de 20 ani închisoare pentru art.174, 175 lit.d C.p., art.176 lit.a C.p. și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a, b C.p. pe o perioadă de 4 ani (27.06.1999);
2. pedeapsa de 7 ani închisoare pentru art.211 alin.2 lit.d și f C.p (27.06.1999);
3. pedeapsa de 5 ani închisoare pentru art.192 alin.2 C.p. (27.06.1999).
În baza art.33-34 C.p. s-au contopit pedepsele aplicate și s-a dispus să se execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 20 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de 2 ani, în final 22 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a, b C.p.
În baza sentinței menționate a fost emis MEPÎ nr.592/2000 din 02.11.2001 de către T. M., executarea pedepsei începând la data de 04.07.1999.
Dispozițiile incidente din noul cod penal sunt cele prev. de art. 188 alin.1, art.189 alin.1 lit.h C.p., art.77 lit.e C.p., art.233 alin.1, art.234 alin.1 lit.d și f C.p., art.38 C.p.
Potrivit art. 6 alin. (1) C. pen., când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Însă, conform art. 4 din Legea nr. 187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, „pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.”
Pentru a analiza incidența dispozițiilor art. 4 sau art. 6 C.p, instanța va descontopi pedeapsa rezultantă în cele trei pedepse ce o alcătuiesc, urmând a observa aplicabilitatea art. 4 / art. 6 C.p. pentru fiecare dintre acestea.
1. aplicarea legii mai favorabile în ceea ce privește limitele maxime de pedeapsă.
2. aplicarea legii mai favorabile în ceea ce privește tratamentul juridic sancționator privitor la concursul de infracțiuni.
a) În ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile, infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav prev. de art. 174, 175 lit. d, art. 176 lit. a C.p. 1968 este reglementată de dispozițiile art. 188 alin. 1, art. 189 alin. 1 lit. h, art. 77 lit. e C.p. noul cod fiind sancționată în ambele reglementări cu pedeapsa închisorii, în vechiul cod limitele pedepsei închisorii, fiind prevăzute de la 15 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi, iar în actualul cod penal de la 15 la 25 ani și interzicerea unor drepturi, la care se poate adăuga la maximul special un spor de până la 2 ani care nu poate depăși o treime din acest maxim.( 27 ani)
Față de cele reținute instanța constată că pedeapsa de 20 ani închisoare aplicată inculpatului nu depășește maximul special prevăzut de legea nouă.
b) În ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile, infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 2 lit. d, f C.p. 1968 și infracțiunea de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 2 C.p. 1968 este reglementată de dispozițiile art. 233 alin. 1 raportat la art. 234 alin. 1 lit. d și f C.p. fiind sancționată în ambele reglementări cu pedeapsa închisorii, în vechiul cod limitele pedepsei închisorii fiind prevăzute de la 5 la 20 de ani, și de la 6 luni la 3 ani, iar în actualul cod penal de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi.
Față de cele reținute instanța constată că pedeapsa aplicată pentru cele două infracțiuni se regăsesc în pedeapsa prevăzută de lege de 3 ani la 10 ani.
În consecință această pedeapsă nu depășește maximul special prevăzut de legea nouă.
2. În ceea ce privește aplicarea legii mai favorabile referitoare la tratamentul juridic sancționator privitor la concursul de infracțiunii, instanța urmează să compare pedeapsa aplicată condamnatului cu limita maximă la care se poate ajunge potrivit dispozițiilor art. 39 alin. 1 lit. b C.p. luându-se în calcul pedepsele.
Conform art. 39, alin. 1, lit. b CP „În caz de concurs de infracțiuni, se stabilește pedeapsa pentru fiecare infracțiune în parte și se aplică pedeapsa, după cum urmează: b)când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite”.
Instanța va proceda doar la aplicarea tratamentului sancționator prevăzut de legea nouă, iar reducerea rezultantei se va face numai în măsura în care ea depășește maximul la care se poate ajunge potrivit legii noi. Aceasta deoarece rațiunea dispozițiilor din art.6 NCP nu este aceea de a-l aduce pe condamnat în aceeași situație în care s-ar fi aflat dacă succesiunea de legi ar fi intervenit în cursul procesului, ci doar de a garanta respectarea principiului legalității, înlăturând partea din pedeapsă care depășește maximul aplicabil sub legea nouă.
Atât doctrina cât și practica judiciară fac deosebire între dispozițiile care se referă la condițiile de existență ale concursului și recidivei, și cele care se referă la tratamentul penal al concursului și recidivei. Dacă dispozițiile din prima categorie se aplică autonom în raport cu dispozițiile de incriminare, cele din a doua categorie se vor evalua global, împreună cu toate elementele, inclusiv încadrarea juridică a faptei, care influențează stabilirea pedepsei concrete pentru fapta săvârșită în stare de recidivă sau concurs.
Astfel contopind cele trei pedepse ce alcătuiesc pluralitatea de infracțiuni (concursul) prin prisma dispozițiilor art. 39 alin. 1 lit. b C.p., pedeapsa de 20 ani aplicată la care s-ar adăuga 1/3 din pedeapsa de ( 7 ani+ 5 ani) închisoare aplicată, ar rezulta o pedeapsă de 24 ani.
Prin urmare, comparând cele două pedepse rezultante - calculate atât potrivit vechilor reglementări penale, cât și prin trimitere la noul Codul penal - instanța constată că legea penală mai favorabilă condamnatului o reprezintă Codul penal din 1969 prin aplicarea căruia instanța a stabilit pedeapsa închisorii de 20 ani, iar nu Codul penal din 2009 prin aplicarea căruia s-ar stabili pedeapsa închisorii de 24 ani.
Pedeapsa complementară poate fi aplicată potrivit dispozițiilor art. 67 alin. 1 C.p. dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea sau amenda și instanța constată că față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului, această pedeapsă este necesară, deci există o bază legală prevăzută de noua lege penală.
Pentru aceste motive, în baza art. 23 din Legea 255/2013 rap. la art. 595 NCPP se va respinge contestația la executare formulată de către condamnatul S. Ș., iar în baza art. 275 alin. 3 NCPP cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art.23 din Legea 255/2013 rap.la art.595 NCPP
Respinge contestația la executare formulată de către condamnatul S. Ș., fiul lui N. și C., născut la data de 10.02.1981, în Strehaia, jud.M., cu domiciliul în Strehaia, ..79, jud.M., CNP_, în prezent deținut în Penitenciarul C..
În baza art.275 alin.3 NCPP
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Cu drept de contestație în termen de 3 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 07.04.2014
Președinte,
C. T. O.
Grefier,
I. M. L.
Red.jud.CTO/ Tehnored. IML
5 ex./09 Aprilie 2014
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 218/2014.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 117/2014.... → |
|---|
