Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Sentința nr. 771/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 771/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 04-11-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
T. D.
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ Nr. 771/2015
Ședința publică de la 04 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. Ș. I. N.
Grefier A. M. D.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă T. D.
a fost reprezentat prin procuror C. R.
Pe rol, judecarea cauzei penale privind pe inculpat D. D. F. și pe parte civilă S. R. P. A., având ca obiect infracțiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005).
Procedura de citare legal îndeplinită la data dezbaterilor.
INSTANȚA
Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
La data de 16.03.2015, s-a primit și înregistrat pe rolul Tribunalului D., sub nr._, cauza penală privind pe inculpat D. D. F. și pe parte civilă S. R. P. A., având ca obiect infracțiuni de evaziune fiscală (Legea 241/2005).
P. actul de sesizare al instanței s-a reținut faptul că inculpatul D. D. F., administrator al . SRL, la intervale diferite de timp în cursul anilor fiscali 2009 și 2010 ,în baza aceleiași rezoluții infracționale, s-a sustras de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, nu a evidențiat, în actele contabile și în declarațiile legale, operațiunile comerciale efectuate, cauzând astfel bugetului de stat un prejudiciu în valoare totală de 211.355,32 lei
De asemenea, în actul de sesizare al instanței inculpatul D. D. F., în calitate de administrator al . SRL și în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, s-a sustras de la efectuarea verificărilor financiare și fiscale prin nedeclararea sediului social după ce contractul de închiriere a imobilului ce a constituit sediu social declarat a fost reziliat.
Starea de fapt reținută prin rechizitoriu, s-a probat cu următoarele mijloace de probă: procese-verbale de control întocmite de organele fiscale, istoric detaliat al . SRL, facturi fiscale, declarații fiscale, raport de expertiză, declarații martori și declarații inculpat.
Rechizitoriul a fost comunicat inculpatului și părții civile, în conformitate cu dipozițiile art.344 alin.2 Cpp.
P. cererea nr._ înregistrată prin Serviciul registratură al instanței la data de 20.04.2015, A. – DGRFP C. a arătat că se constituie parte civilă cu suma de 211.355 lei, la care se adaugă dobânzile și penalitățile de întârziere calculate de la data producerii prejudiciului și până la data achitării integrale a sumei datorate. De asemenea, partea civilă A. – DGRFP C. a solicitat instituirea măsurilor asigurătorii asupra averii mobile și imobile a inculpatului, până la concurența valorii pagubei de 211,355 lei.
P. încheierea de cameră preliminară din data de 17.06.2015, în baza art. 346 alin. (2) C. proc. pen. s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 997 /P/2011 al Parchetului de pe lângă T. D. privind pe inculpatul – D. D. F., a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală.
S-a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpatul D. D. F. și s-a fixat termen de judecată la data de 01.07.2015.
În ședința publică din data de 07.10.2015, după ce a făcut aplicarea dispozițiilor art. 374 C.p.p., a dispozițiilor art. 375 alin. 1 C.p.p. în sensul că s-au adus la cunoștința inculpatului prevederile art. 374 alin. 4 C.p.p., punându-i-se în vedere că poate solicita ca judecata să aibă loc numai în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate, dacă recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa, caz în care limitele prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii cu o pătrime, astfel cum prevăd dispozițiile art.396 alin.10 C.p.p., instanța a procedat la audierea inculpatului D. D. F. în conformitate cu art. 375 alin. 1 C.p.p., declarația acestuia fiind consemnată în scris și atașată la dosarul cauzei.
Analizând probatoriul administrat atât în faza de urmărire penală și necontestat de părți (art.374 alin.7 N.C.pr.pen.), precum și probele admnistrate în cursul cercetării judecătorești instanța reține următoarea stare de fapt:
Inculpatul D. D. F. a fost asociat și administrator al . SRL, în prezent radiată. Societatea a fost înscrisă în registrul comerțului la data de 18.11.2008 și a avut sediul social declarat în C., ., obiectul principal de activitate constituindu-l activități anexe transporturilor. În urma verificărilor efectuate a rezultat că persoana care s-a ocupat în mod efectiv de activitatea societății a fost administratorul D. D. F., celălalt asociat – E. M., fosta soție a inculpatului, neavând vreo implicare.
La data de 14.10.2011, comisari din cadrul Gărzii Financiare Secția D. s-au deplasat la sediul social declarat al . SRL pentru efectuarea unui control cu privire la relațiile comerciale derulate de societate cu .. În urma verificărilor efectuate la sediu precum și la domiciliul administratorului D. D. F. nu a putut fi identificată nicio persoană care să poată furniza informații iar invitațiile expediate la cele două adrese au fost restituite cu mențiunea destinatar mutat fără a comunica noua adresă.
În urma verificărilor efectuate în cauză ca urmare a sesizării formulate de organele fiscale a rezultat că . SRL a funcționat în imobilul situat în C., . doar două luni, în perioada 20.11._09. Conform declarației martorului M. A., la data de 20.01.2009 contractul de închiriere înregistrat sub numărul 29/20.11.2008 a fost reziliat pentru neplata chiriei, decizie adusă la cunoștința chiriașului; după această dată . SRL a funcționat într-un alt sediu, care nu a fost declarat de administratorul societății, D. D. F..
După restituirea celor două invitații, aflându-se în imposibilitate de a obține documentele financiar-contabile ale . SRL, organele de control au efectuat verificarea în baza declarațiilor fiscale și informative și a situației neconcordanțelor rezultate din analiza comparativă a informațiilor privind achizițiile și livrările interne raportate de societate și de clienții acesteia în anii 2009 și 2010.
Cu această ocazie, s-a constatat că . SRL nu a depus nicio declarație fiscală în anul 2009 iar în anul 2010 a depus declarații fiscale doar pentru luna iunie, în care nu a fost însă înscrisă nicio operațiune. Totodată, societatea nu a raportat operațiunile efectuate prin intermediul declarației informative 394, care nu a fost de asemenea depusă.
Analizându-se situația neconcordanțelor ce au rezultat din analiza comparativă a informațiilor privind achizițiile și livrările interne raportate de clienții . SRL s-a constatat că în anul 2009 societatea a efectuat livrări de bunuri către ., în valoare de 48.195 lei din care TVA în sumă de 7.695 lei, și . SRL în valoare de 306.097 lei, din care TVA în sumă de 48.873 lei, operațiuni care au fost înregistrate de cumpărători în actele contabile și documentele legale, așa cum a rezultat din verificarea documentelor de evidență prezentate de aceștia, însă nu au fost evidențiate și declarate de inculpatul D. D. F..
În perioada 19-22.12.2011, Direcția Generală a Finanțelor Publice D. a efectuat o inspecție fiscală cu privire la activitatea . SRL în anii fiscali 2009 și 2010. Din analiza procesului-verbal întocmit cu această ocazie, ce a fost înaintat organelor de urmărire penală în completarea plângerii formulate de Garda Financiară, rezultă că, pe lângă faptele deja constatate și sesizate, s-a stabilit în plus că, în semestrul II 2010, . SRL a livrat către . SRL mărfuri în valoare de 783.158 lei, din care TVA în sumă de 151.579 lei, operațiuni care au fost înregistrate de cumpărător însă nu au fost evidențiate și declarate de inculpatul D. D. F..
Fiind audiați în calitate de martori, reprezentanții . și . SRL au declarat că în cursul anilor 2009 și 2010 au achiziționat de la . SRL, reprezentată de D. D. F., diferite cantități de mărfuri conform facturilor fiscale prezentate organelor de control. Operațiunile de achiziție au fost înregistrate în contabilitate și în declarațiile fiscale depuse de cele două societăți iar prețul mărfurilor a fost achitat cu numerar sau prin virament bancar, fiind depuse în aceste sens înscrisuri doveditoare.
Din analiza raportului de expertiză întocmit în cauză rezultă că, aferent acestor operațiuni de livrare, . SRL avea obligațiile fiscale declarative, respectiv de a întocmi și depune în termenul prevăzut de lege declarațiile fiscale 300, 100 și 101 și declarația informativă 394, precum și obligații fiscale de plată a sumelor datorate bugetului de stat, rezultând din depunerea acestor declarații. . SRL nu și-a îndeplinit obligațiile fiscale declarative și de plată, prin neevidențierea operațiunilor de livrare de mărfuri către . și . SRL fiind cauzat bugetului de stat un prejudiciu în sumă de 211.355,32 lei, din care 208.147 lei TVA și 3.208,32 lei impozit pe profit.
Persoana responsabilă pentru neîndeplinirea acestor obligații este inculpatul D. D. F., persoana care s-a ocupat de administrarea activității . SRL în perioada derulării operațiunilor comerciale și care, în această calitate, avea obligația de a organiza și conduce contabilitatea societății.
Fiind audiat de către instanța de judecată, inculpatul D. D. F. a recunoscut în totalitate faptele astfel cum au fost reținute în actul de sesizare a instanței, și a solicitat ca judecata să se facă numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește.
Recunoașterea inculpatului D. D. F. se coroborează cu următoarele mijloace de probă: procese-verbale de control întocmite de organele fiscale, istoric detaliat al . SRL, facturi fiscale, declarații fiscale, raport de expertiză, declarații martori.
La data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind codul penal în care, la art. 5, se prevede că în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
Pentru identificarea corectă a legii penale mai favorabile, trebuie avute în vedere o . criterii care tind fie la înlăturarea răspunderii penale și a consecințelor condamnării, fie la aplicarea unei pedepse mai mici.
În acest sens Curtea Constituțională a statuat prin Decizia nr. 1470/8 noiembrie 2011 că „determinarea caracterului mai favorabil are în vedere o . elemente cum ar fi: cuantumul sau conținutul pedepselor, condițiile de incriminare, cauzele care exclud sau înlătură responsabilitatea, influența circumstanțelor atenuante sau agravante, normele privitoare la participare, tentativă, recidivă, etc.
Așa fiind, criteriile de determinare a legii penale mai favorabile au în vedere atât condițiile de incriminare și de tragere la răspundere penală cât și condițiile referitoare la pedeapsă.
Cu privire la aceasta din urmă pot exista deosebiri de natură (o lege prevede ca pedeapsă principală amenda, iar alta închisoarea), dar și deosebiri de grad sau cuantum privitoare la limitele de pedeapsă și, evident la modalitatea stabilirii acestora în mod concret”.
În ceea ce privește cuantumul pedepselor prevăzute în art. 9 al Legii nr. 241/2005, se observă că legiuitorul nu a efectuat nici o modificare.
Legea penală mai favorabilă aplicabilă pluralității de infracțiuni deduse judecății este reprezentată însă de codul penal anterior, întrucât acesta permite stabilirea pedepsei rezultante pentru concursul de infracțiuni, în condiții mai favorabile inculpatului, în timp ce dispozițiile codului penal actual ar impune ca pedeapsa rezultantă să fie stabilită prin aplicarea unui spor obligatoriu de 1/3 din totalul pedepselor concurente, distinct față de pedeapsa cea mai grea aplicată uneia dintre aceste infracțiuni.
De asemenea, legea penală mai favorabilă în cazul recidivei postexecutorii este reprezentată tot de codul penal anterior, întrucât acesta permite aplicarea unei pedepse până la maximul special, în condiții mai favorabile inculpatului, în timp ce dispozițiile codului penal actual ar impune ca limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracțiune se majorează cu jumătate.
În privința încadrării juridice a formei continuate a infracțiunii, se observă că suntem în prezența dispozițiilor art.5 Cod penal, potrivit cărora în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.41 alin.2 Cod penal anterior rap.la art.42 Cod penal anterior, pedeapsa pentru infracțiunea continuată ale cărei trăsături se regăsesc și în legea nouă, era pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, la care se adăuga un spor, spor care era de până la 5 ani, în timp ce potrivit dispozițiilor art.35 alin.1 rap.la art.36 alin.1 Cod penal, infracțiunea continuată se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită al cărei maxim poate fi majorat cu cel mult 3 ani, în cazul pedepsei închisorii.
P. decizia nr.265 din 6 mai 2014 a Curții Constituționale publicată în M.O. nr. 372 din 20 mai 2014, a fost admisă excepția de neconstituționalitate ridicată de către Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a constatat că dispozițiile art.5 Cod penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile, întrucât prin selectarea și îmbinarea dispozițiilor penale mai blânde cuprinse în legi penale succesive, judecătorul nu se limitează la aplicarea legii penale, ci creează o lege penală proprie.
Ca urmare, pentru identificarea concretă a legii penale mai favorabile trebuie avute în vedere o . criterii ce vizează în primul rând condițiile de incriminare, apoi cele de tragere la răspundere penală și în sfârșit criteriul pedepsei.
Având în vedere criteriile stabilite de Curtea Constituțională, inclusiv cele legate de regimul juridic al pluralității de infracțiuni și al recidivei postexecutorii, instanța apreciază că legea mai favorabilă este atât Lg. nr. 241/2005, modificată precum și codul penal din 1969.
În drept, faptele inculpatului D. D. F., administrator al . SRL, care, la intervale diferite de timp în cursul anilor fiscali 2009 și 2010 dar în baza aceleiași rezoluții infracționale de a se sustrage de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, nu a evidențiat, în actele contabile și în declarațiile legale, operațiunile comerciale efectuate, cauzând astfel bugetului de stat un prejudiciu în valoare totală de 211.355,32 lei întrunesc elementele constitutive ale unei infracțiuni de evaziune fiscală săvârșită în formă continuată prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 42 alin. 1 C.p.
Fapta inculpatului D. D. F. care, în aceeași calitate de administrator al . SRL și în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, s-a sustras de la efectuarea verificărilor financiare și fiscale prin nedeclararea sediului social după ce contractul de închiriere a imobilului ce a constituit sediu social declarat a fost reziliat, întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. f din Legea 241/2005.
La individualizarea pedepsei, se va avea în vedere prevederile art. 72 Cod penal, respectiv dispozițiile părții generale ale Codului penal din 1968, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru fapta săvârșită, gradul de pericol social concret al faptei, care rezultă din rezultatul produs, împrejurările concrete în care s-a produs acest rezultat, modalitatea de săvârșire, persoana inculpatului, care a fost condamnat pentru mai multe infracțiuni, săvârșind infracțiunea în stare de recidivă postexecutorie, conduita acestuia în timpul procesului penal, decurgând din cooperarea cu organele judiciare la soluționarea cauzei, respectiv recunoașterea săvârșirii faptei înainte de începerea cercetării judecătorești, prezentarea la termenele de judecată, în ședință publică și eforturile depuse în vederea lămuririi cauzei sub toate aspectele. Astfel, se vor aplica prevederile art. 396 alin. 10 C.p.p. și art. 5 C.p. pedeapsa va fi redusă cu o treime.
Constatând vinovăția inculpatului, se va dispune condamnarea acestuia în baza art 9 alin 1 lit b din Legea nr 241/2005 cu aplic art 41 alin 2 Cod penal 1969 și art.37 alin.1 lit.b Cod penal, art. 396 alin. 10 C.p.p ., art 5 Cod penal la pedeapsa de 3 ani și 5 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev de art 64 alin 1 lit a teza a II a, lit b, lit c Cod penal 1969 – acesta din urmă constând in decăderea din dreptul de a fi administrator al unei societăți comerciale pe o durată de 2 ani, începând de la data executării integrale a pedepsei sau considerării ca executată, iar în temeiul art. art 9 alin 1 lit f din Legea nr 241/2005 și art.37 alin.1 lit.b Cod penal, art. 396 alin. 10 C.p.p ., art 5 Cod penal, condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev de art 64 alin 1 lit a teza a IIa, lit b, lit c Cod penal 1969 – acesta din urmă constând in decăderea din dreptul de a fi administrator al unei societăți comerciale pe o durată de 2 ani, începând de la data executării integrale a pedepsei sau considerării ca executată.
În temeiul art. 71 C.p. aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin 1 lit. a teza a doua, lit. b, lit. c C.p., constând în: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice; dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat ; dreptul de a exercita funcția de administrator al unei societății comerciale.
Întrucât faptele săvârșite sunt concurente, în baza art 33 lit. a, art. 34 lit. b Cod penal 1969 și art 35 Cod penal 1969, art 5 Cod penal, contopește pedepsele aplicate inculpatului in pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani și 5 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art 64 alin 1 lit a teza a IIa, lit b, lit c Cod penal 1969 – acesta din urmă constând in decăderea din dreptul de a fi administrator al unei societăți comerciale pe o durată de 2 ani, începând de la data executării integrale a pedepsei sau considerării ca executată.
În temeiul art. 71 C.p. aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin 1 lit. a teza a doua, lit. b, lit. c C.p., constând în: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice; dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat ; dreptul de a exercita funcția de administrator al unei societății comerciale.
Analizând fișa de cazier judiciar a inculpatului D. D. F., instanța constată că infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat în prezentul dosar se află în concurs real, prev. de art.33 lit.a Cod penal anterior, cu infracțiunile pentru care a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.865/2010 a Judecătoriei Slatina, modificată prin Decizia penală nr.74/6.04.2011 a Tribunalului O., din executarea căreia s-a liberat condiționat la data de 30.04.2014.
Descontopește pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 865/2010 a Judecătoriei Slatina, modificată prin Decizia penală nr.74/6.04.2011 a Tribunalului O., în elementele ei componente și repune pedepsele în individualitatea lor, astfel: - 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prev. de art.215 alin.1 și 3 Cod penal, cu aplic. art. 37 alin.1 lit.b Cod penal; - 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 48 alin.1 din Legea nr.26/1990 rep., cu aplic.art.37 alin.1 lit.b Cod penal.
Faptele fiind concurente, în baza art.34 lit.b, art.36 al.2 Cod penal anterior, contopește pedeapsa aplicată în prezentul dosar cu pedepsele aplicate prin sentința penală nr.865/2010 a Judecătoriei Slatina în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 5 luni închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a II-a și lit.b,c Cod penal anterior pe o durată de 2 ani, în total 3 ani și 5 luni închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a II-a și lit.b,c Cod penal anterior pe o durată de 2 ani, ce va fi executată de inculpat.
Apreciind că scopul preventiv-educativ al pedepsei aplicate poate fi realizat doar privarea de libertate a inculpatului, instanța va dispune condamnarea inculpatului la pedeapsa de 3 ani și 5 luni închisoare în regim de detenție.
Se va deduce din pedeapsa aplicată perioada executată de la data de 27.05.2011 la 30.04.2014.
Se va face aplicarea art. 64 lit. a, teza II și lit. b, c C.p., pe durata prev. de art. 71 Cod penal. Astfel, în ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța apreciază având în vedere cauza S. și P. contra României că pentru a se interzice drepturile accesorii prevăzute de lege trebuie să existe o nedemnitate în exercitarea acestor drepturi. Instanța reține că natura faptei săvârșite, reflectând o atitudine de sfidare de către inculpat a unor valori sociale importante, relevă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 71 Cp- 64 lit. a teza a II-a lit. b, c C.p. P. urmare, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice sau de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, precum și dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie de natura acelei de care s-a folosit, vor fi interzise pe durata executării pedepsei.
În temeiul art. 19, art. 397 C.p.p și art. 1357 C.civ admite acțiunea civilă formulată de partea civilă S. R. prin A., și obligă inculpatul la plata sumei de 211.355,32 lei, precum și la dobânzile legale și penalitățile de întârziere aferente, conform codului de procedura fiscală, calculate de la data producerii prejudiciului și până la data achitării integrale a debitului.
Aceste sume au caracter accesoriu față de creanța principală, și se cuvin părții civile, în temeiul principiului reparării integrale a pagubei, atât a celei efectiv produse cât și a beneficiului nerealizat.
Partea civilă este îndreptățită la acordarea și a dobânzilor și penalităților conform Codului de procedură Fiscală, la data punerii în executare a dispozițiilor laturii civile a sentinței penale, întrucât conform prevederilor art. 581 C.p.p. dispozițiile din hotărârea penala privitoare la despăgubirile civile și la cheltuielile judiciare cuvenite părților se execută potrivit legii civile.
Executarea silită are loc în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului recunoscut prin titlu executoriu, achitarea dobânzilor, penalităților sau a altor sume, acordate potrivit legii prin acesta, precum și a cheltuielilor de executare.
Este adevărat că, potrivit art. 11 din Legea nr. 241/2005, în cazul în care s-a săvârșit o infracțiune prevăzută de această lege (cum este și cazul celei prevăzute în art. 9 alin. 1 lit. b săvârșită de inculpat), luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie. Această normă legală derogă de la dispozițiile dreptului comun doar în ce privește posibilitatea organului judiciar de a aprecia dacă, în raport cu circumstanțele cauzei, se impune sau nu luarea unor măsuri asigurătorii în condițiile art. 249 și urm. C. proc. pen.
Instituirea obligatorie a unor asemenea măsuri în cazul infracțiunilor prevăzute în Legea nr. 241/2005 este, însă, condiționată de existența unor bunuri în patrimoniul inculpatului sau al părții responsabile civilmente, la momentul înființării sechestrului.
Această concluzie se desprinde din analiza dispozițiilor art. 252 C. proc. pen., potrivit cărora organul care procedează la aplicarea sechestrului este obligat să identifice și să evalueze bunurile sechestrate, putând dispune și ridicarea bunurilor, iar procesul-verbal de sechestru cuprinde descrierea amănunțită a bunurilor sechestrate, cu indicarea valorii acestora.
Pe cale de consecință, sechestrul nu poate fi instituit decât asupra bunurilor existente în patrimoniul inculpatului sau al părții responsabile civilmente, a căror descriere și evaluare este posibilă la momentul înființării acestei măsuri, iar nu și asupra bunurilor viitoare.
Or, în speță, așa cum rezultă din actele aflate la dosar, inculpatul nu figurează în evidențele fiscale cu bunuri impozabile, astfel încât luarea unor măsuri asigurătorii, în acord cu textul legal sus-amintit, ar fi o dispoziție formală, lipsită de conținut și fără finalitate practică.
În consecință instanța va respinge cererea de instituirea măsurilor asigurătorii asupra patrimoniului inculpatului D. D. F..
În temeiul art. 12 din legea 241/2005, se va dispune ca inculpatul să nu fie fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăți comerciale, iar dacă a fost aleasă, este decăzută din drepturi. Aceasta interdicție reprezintă o nedemnitate care decurge de drept din condamnarea suferită, și care are o natura juridică diferită de pedeapsa complementară, întrucât: se executa pe toata perioada începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare penală la intervenirea reabilitării de drept, adică egala cu cea în care condamnarea suferită reprezintă un antecedent penal și nu numai pe o perioada determinata cum stipulează art. 53 pct. 2 lit. a C.p; include interdicția exercitării nu numai a funcției de care s-a folosit inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii, astfel cum prevede art. 64 lit. c C.p, ci si alte funcții sau activități în corelație cu aceasta - fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăți comerciale; decurge din hotărârea definitiva de condamnare, fiind o decădere prevăzuta de o lege extrapenală, dar care este obligatorie, imperativa, nefiind lăsata la dispoziția si aprecierea instanței de judecata; nu depinde de cuantumul pedepsei aplicate, ci singura condiție impusa este aceea ca obiectul condamnării penale definitive suferite sa fie una dintre infracțiunile prev de Legea 241/2005, întrucât aceasta decădere din drepturi este considerata un veritabil mijloc de protejare a relațiilor si activităților comerciale ce se caracterizează prin fermitate, loialitate si încredere intre parteneri.
În baza art. 13 din Legea nr.241/2005 se va dispune comunicarea sentinței la Oficiul Național al Registrului Comerțului, pentru înscrierea cuvenitelor mențiuni, după rămânerea definitivă a hotărârii.
In temeiul art.275 Cpp, inculpatul va fi obligat la plata sumei de 2800 lei cheltuieli judiciare către stat. Onorariul avocat oficiu va rămâne în sarcina statului, urmând a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției în contul B.Av.D..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art 9 alin 1 lit b din Legea nr 241/2005 cu aplic art 41 alin 2 Cod penal 1969 și art.37 alin.1 lit.b Cod penal, art. 396 alin. 10 C.p.p ., art 5 Cod penal
Condamnă pe inculpatul D. D. F., fiul lui F. și Neofița, născut la data de 12.01.1959 în C., CNP_, cetățean român, studii superioare, stagiul militar efectuat, divorțat, fără ocupație, domiciliat în ., sat Dudovicești, . 34, județul D., recidivist, la pedeapsa de 3 ani și 5 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev de art 64 alin 1 lit a teza a II a, lit b, lit c Cod penal 1969 – acesta din urmă constând in decăderea din dreptul de a fi administrator al unei societăți comerciale pe o durată de 2 ani, începând de la data executării integrale a pedepsei sau considerării ca executată.
În temeiul art. 71 C.p. aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin 1 lit. a teza a doua, lit. b, lit. c C.p., constând în: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice; dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat ; dreptul de a exercita funcția de administrator al unei societății comerciale.
În baza art 9 alin 1 lit f din Legea nr 241/2005 și art.37 alin.1 lit.b Cod penal, art. 396 alin. 10 C.p.p ., art 5 Cod penal
Condamnă pe același inculpat D. D. F. la pedeapsa de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev de art 64 alin 1 lit a teza a IIa, lit b, lit c Cod penal 1969 – acesta din urmă constând in decăderea din dreptul de a fi administrator al unei societăți comerciale pe o durată de 2 ani, începând de la data executării integrale a pedepsei sau considerării ca executată.
În temeiul art. 71 C.p. aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin 1 lit. a teza a doua, lit. b, lit. c C.p., constând în: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice; dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat; dreptul de a exercita funcția de administrator al unei societății comerciale.
În baza art 33 lit. a, art. 34 lit. b Cod penal 1969 și art 35 Cod penal 1969, art 5 Cod penal
Contopește pedepsele aplicate inculpatului in pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani și 5 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art 64 alin 1 lit a teza a IIa, lit b, lit c Cod penal 1969 – acesta din urmă constând in decăderea din dreptul de a fi administrator al unei societăți comerciale pe o durată de 2 ani, începând de la data executării integrale a pedepsei sau considerării ca executată.
În temeiul art. 71 C.p. aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin 1 lit. a teza a doua, lit. b, lit. c C.p., constând în: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice; dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat ; dreptul de a exercita funcția de administrator al unei societății comerciale.
Constată că infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat în prezentul dosar se află în concurs real, prev. de art.33 lit.a Cod penal anterior, cu infracțiunile pentru care a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.865/2010 a Judecătoriei Slatina, modificată prin Decizia penală nr.74/6.04.2011 a Tribunalului O., din executarea căreia s-a liberat condiționat la data de 30.04.2014.
Descontopește pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 865/2010 a Judecătoriei Slatina, modificată prin Decizia penală nr.74/6.04.2011 a Tribunalului O., în elementele ei componente și repune pedepsele în individualitatea lor, astfel: - 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prev. de art.215 alin.1 și 3 Cod penal, cu aplic. art. 37 alin.1 lit.b Cod penal; - 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 48 alin.1 din Legea nr.26/1990 rep., cu aplic.art.37 alin.1 lit.b Cod penal.
În baza art.34 lit.b, art.36 al.2 Cod penal anterior, contopește pedeapsa aplicată în prezentul dosar cu pedepsele aplicate prin Sentința penală nr.865/2010 a Judecătoriei Slatina în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 5 luni închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b,c Cod penal anterior pe o durată de 2 ani, în total 3 ani și 5 luni închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a II-a și lit.b,c Cod penal anterior pe o durată de 2 ani, ce va fi executată de inculpat. Face aplic.art.71 rap. la art.64 lit. a teza a II-a și lit.b,c Cod penal anterior. Deduce din pedeapsa aplicată perioada executată de la data de 27.05.2011 la 30.04.2014.
În baza art. 19 C.p.p, rap. la art. 397 alin. 1 C.p.p., cu aplicarea art. 1357 C.civ. Obliga inculpatul la plata, către partea civila S. R. prin A., prin DGFP D., a sumei de 211.355,32 lei, precum și la dobânzile legale și penalitățile de întârziere aferente, conform codului de procedura fiscală, calculate de la data producerii prejudiciului și până la data achitării integrale a debitului.
Respinge cererea părții civile privind instituirea sechestrului asigurator .
În temeiul art. 12 din legea 241/2005: Dispune ca inculpatul să nu fie fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăți comerciale, iar dacă a fost aleasă, este decăzută din drepturi.
În baza art. 13 din Legea nr.241/2005 dispune comunicarea sentinței la Oficiul Național al Registrului Comerțului, pentru înscrierea cuvenitelor mențiuni, după rămânerea definitivă a hotărârii.
In temeiul art.275 Cpp, obligă inculpatul la plata sumei de 2800 lei cheltuieli judiciare către stat. Onorariul avocat oficiu va rămâne în sarcina statului, urmând a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției în contul B.Av.D..
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.11.2015.
Președinte,
V. Ș. I. N.
Grefier,
A. M. D.
Redact VȘIN
Tehnored A.D. 05 Noiembrie 2015/4ex
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 907/2015.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 777/2015.... → |
|---|
