Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 495/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 495/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 28-06-2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE PENALĂ Nr. 495
Ședința publică de la 28 Iunie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. N.
Judecător A. M. M.
Judecător E. F.
Grefier A. M. D.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul D.
a fost reprezentat prin procuror C. N.
Pe rol judecarea recursurilor declarate de P. DE PE L. J. S., și de recurentul inculpat P. A. M., împotriva sentinței penale cu nr. 14/11.02.2013, pronunțată de J. S. în dosarul cu nr._, privind pe intimatul inculpat P. I. D. și pe intimatul parte vătămată H. N., având ca obiect lovirea sau alte violențe (art. 180 C.p.)
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul parte vătămată H. N., intimatul inculpat P. A. M., lipsind intimatul inculpat P. I. D., și reprezentantul Spitalului S..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Fiind interpelați de către instanță dacă s-au hotărât să se împace, intimatul parte vătămată H. N. arată că înțelege să își retragă plângere formulată la data de 22.02,2012, ce face obiectul prezentei cauze.
În acest sens, s-a luat o declarație acestuia, declarația fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public solicită încetarea procesului penal, având în vedere faptul că intimatul parte vătămată H. N. a înțeles să își retragă plângere formulată la data de 22.02.2012, ce face obiectul prezentei cauze și de asemenea, solicită să se ia acte de faptul că recurentul inculpat P. alin M. a înțeles să își retragă recursul formulat.
Intimatul parte vătămată H. N., solicită instanței să ia act de voința sa.
Intimatul inculpat P. A. M., lasă la aprecierea instanței.
Dezbaterile fiind încheiate;
TRIBUNALUL
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală cu nr. 14/11.02.2013, pronunțată de J. S. în dosarul cu nr._, în temeiul art. 180 al. 2 C.pen. cu aplicarea art. 73 lit b C. pen ., a condamnat inculpatul P. A. M., la o pedeapsă de 2 (două) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe
A făcut aplicarea art. 64 alin. 1 lit. a teza a IIa, b și 71 Cp.
În baza art. 81 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani și 2 luni, reprezentând termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.
În baza art. 359 alin. 1 și 2 Cod proc. pen.,a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal, cu privire la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul comiterii unei noi infracțiuni, cu intenție, în interiorul termenului de încercare și asupra consecințelor acestei revocări.
În baza art. 71 alin. 5 Cp, a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe toată durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 11 pct.2 lit.a CPP rap. la art. 10 lit. c CPP, a achitat pe inculpatul P. I. D., pentru infracțiunea prev. de art. 180 al. 2 C.pen.
In temeiul art.14 si 346 Cpp, a obligat inculpatul P. A. M. la plata către partea vătămată H. N. a sumelor de: 300 lei daune materiale și a sumei de 800 lei reprezentând daune morale.
În baza art. 193 C. proc. pen, a obligat inculpatul P. A. M. către stat, la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 350, din care 200 lei reprezintă cheltuielile efectuate în faza de urmărire penală.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele.
Prin rechizitoriul nr. 178/P/2012, emis de P. de pe lângă J. S. s-a dispus punerea în mișcare a acțiunea penală și trimiterea în judecată a inculpaților P. A. M. și P. I. D., cercetați în stare de libertate sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de lovire sau alte violențe, fapte prevăzute de art. 180 aln 2 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit b C. pen și a art. 37 lit b C. pen. în ceea ce privește inculpatul P. ionuț daniel
Cauza a fost înaintată Judecătoriei S. pentru competență soluționare, primind număr de înregistrare sub nr._ .
În cuprinsul actului de sesizare s-a reținut la data de 16.02.2012, în timp ce se stătea la rînd pentru a beneficia de produse alimentare ce erau distribuite persoanelor defavorizate de primăria Drănic, inculpatul P. I. D. a lovit cu un bulgăre de zăpadă pe nepotul părții vătămate H. N., acesta fugind și plângându-se bunicului său.
Se mai arată că, partea vătămată a mers la locul incidentului, cu scopul de a-i cere socoteală inculpatului, între cei doi având loc discuții contradictorii, jignindu-se reciproc și îmbrâncindu-se .
Ca urmare a acestui scandal, inculpatul P. A. M., fratele inculpatului P. I. D., s-a apropiat în fugă de cele două părți și în timp ce inculpatul P. I. D. o ținea pe partea vătămată, inculpatul P. A. M., a lovit-o pe aceasta cu pumnul în zona feței.
Din certificatul medico – legal nr. 282/A2/21.02.2012, eliberat de IML C. reiese că partea vătămată a fost internată la S. S., în perioada 17.02._12 cu diagnosticul " politraumatism cranio-facial / umăr drept, leziunile de violență necesitând pentru vindecare 16-18 zile de îngrijiri medicale.
În faza cercetării judecătorești, instanța a audiat cei doi inculpați ,partea vătămată și martorii D. V., F. M. A., M. Ș., A. M. I. și B. M.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța de fond a constatat că starea de fapt a fost în parte, corect reținută prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. S. .
În acest sens, în ceea ce privește inculpatul P. A. M. atât din declarația acestuia, ce se coroborează conform art. 69 C. poc. P., cu declarațiile martorilor D. V., M. Ș. și A. M. I. precum și cu certificatul medico – legal nr. 282/A2/21.02.2012, eliberat de IML C., s-a reținut că acesta se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, faptă prevăzută de art. 180 aln 2 C. pen.
De asemenea, s-a constatat că inculpatul P. A. M. a săvârșit fapta sub imperiul unei puternice emoții, determinată de provocarea părții vătămate .
În acest sens, din declarațiile acelorași martori amintiți anterior, a reieșit cum partea vătămată în încercarea de a-și proteja nepotul, a agresat verbal pe fratele inculpatului între aceștia având loc un schimb de injurii și amenințări, astfel că întreg acest scandal este de natură a produce inculpatului, o puternică surescitare nervoasă de natură a-i răpii controlul asupra propriilor acțiuni.
În sprijinul acestor interpretări, a venit și analiza succesiunii desfășurării evenimentelor, inculpatul P. A. M. săvârșind acțiunea de lovire abia după ce spiritele erau încinse între fratele său și partea vătămată, stare de spirit generată așa cum am mai spus anterior de injuriile și amenințările reciproce.
În drept, s.a reținut că fapta săvârșită de inculpatul P. A. M. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, faptă prev. și ped. de art. 180 alin.2 din C.penal., cu aplicarea art. 73 lit b C. pen.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu intenție directă, urmărind ca prin lovirea părții vătămate să-i producă acesteia suferințe fizice.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C.p. și anume:
- limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, acestea situându-se între 3 luni și 2 ani –pedeapsă cu închisoarea sau amendă .
- gradul de pericol social concret, acesta fiind unul relativ mare, având în vedere modul de săvârșire a faptei, și a zonei vizate, anume prin lovirea cu pumnul în zona feței părții vătămate .
- persoana inculpatului, acesta nefiind cunoscut cu antecedente penale așa cum reiese din fișa de cazier judiciar
- rezultatul produs in ceea ce privește vătămarea integrității corporale si sănătății părții vătămate care a necesitat pentru îngrijire 16-18 zile de îngrijiri medicale
-și nu în ultimul rând aplicarea dispozițiilor prevăzute de 73 lit b și 76 C. pen.
S-a mai avut în vedere și atitudinea corespunzătoare a inculpatului, acesta coroborând atât în faza urmăririi penale, cât și în faza judecății, recunoscând săvârșirea faptei de care a fost acuzat
Având în vedere toate aceste elemente, instanța de fond a apreciat că o pedeapsă îndreptată sub minim și anume de 2 luni închisoare este de natură a-și atinge scopul său educativ și preventiv .
Totuși., apreciind că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia, instanța, în baza art. 81 C.p a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilind un termen de încercare de 2 ani și 2 luni, calculat potrivit art. 82 C.p.
Instanța a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.p., privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.
În baza art. 71 aln 5 Cp. a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
În ceea ce privește fapta săvârșită de inculpatul P. I. D., din declarațiile martorilor D. V. și A. M. I., instanța a reținut că nu reiese implicarea acestuia în săvârșirea infracțiunii de lovire, nici unul din aceștia neobservându-l pe inculpat cum ținea partea vătămată, în scopul lovirii de către celălalt inculpat.
În acest sens, este clar că inculpatul P. A. M. a lovit partea vătămată, însă în analiza întregului nex cauzal, s-a apreciat că nu se demonstrează și participarea în calitate de autor a celuilalt inculpat .
S-a mai arătat că, într-adevăr, din declarația martorului M. Ș., reiese că acesta a observat pe inculpat cum ținea în brațe partea vătămată, însă tot acest martor își exprimă opinia că respectiva acțiune nu era destinată ajutorării celuilalt inculpat ci protejării propriei sale integrități fizice, în contextul în care partea vătămată era extrem de nervoasă, proferând amenințări și injurii.
Pe de altă parte, din analiza declarației acestui martor, instanța a observat și o majoră confuzie, rolul inculpaților fiind inversat, în ciuda insistențelor instanței la luarea declarației dată în faza cercetării judecătorești, astfel că și corecta reținere a întregii stării de fapt expuse, este de natură a naște îndoieli.
În acest context, instanța a constatat o contradicție între declarațiile martorilor nominalizați anterior ceea ce face corectă aplicarea" principiului în dubio pro reo"
Instanța de fond a apreciat că reprezentanții parchetului au făcut o greșită aplicare a legii, ignorând și nedând eficiență principiului în dubio pro reo.
S-a mai arătat că atât doctrina cât și practica judecătorească au argumentat în numeroase rânduri faptul că atunci când, urmare a administrării tuturor probelor necesare soluționării cauzei, se ajunge la îndoială asupra vinovăției, prezumția de nevinovăție nu este răsturnată, orice îndoială fiind în favoarea inculpatului. Aplicarea principiului în dubio pro reo este strâns legată de prezumția de nevinovăție deoarece la pronunțarea unei condamnări, instanța nu se poate bizui pe probabilități ci pe convingerea că probele reținute reflectă adevărul.
În speța dedusă judecății, s-a apreciat că nu este pe deplin dovedit că între leziunile produse și acțiunile acestui inculpat există vreo legătură de cauzalitate, din nici o probă administrată în cauză nereieșind că inculpatul ar fi exercitat acte de violență asupra părții vătămate .
Toate aceste inadvertențe și contradicții sunt de natură a crea îndoială în ceea privește vinovăția inculpatului ( în sensul exercitării de violențe asupra părții vătămate, violențe care să fii condus la producerea leziunilor faciale ), nu au condus la înlăturarea prezumției de nevinovăție, ce operează în favoarea acestuia.
Față de aceste considerente,instanța de fond, în baza art.11 pct.2 lit. a rap. la art. 10 lit. c C.p.p, a achitat pe inculpatul P. I. D. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 180 aln 2 C.pen cu aplicarea art 73 lit b C. pen.
În ceea ce privește latura civilă, instanța a reținut că potrivit art 14 Cpp si art 998 Cod civil, partea civila este îndrituită la repararea integrala si echitabila a prejudiciului cauzat prin infracțiune.
Repararea prejudiciului trebuie sa fie integral, conform art 14 Cpp, fara distincție după cum acesta este moral sau material.
S-a precizat că prejudiciul material si cel moral este supus reparațiunii in cadrul procesului penal daca sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale prev de art 998 Cc prin raportare la art 14 Cpp: existenta unei fapte ilicite, in speța a unei infracțiuni ce a atras declanșarea atât a acțiunii penale, cat si a acțiunii civile, accesorie fata de prima, temeiul juridic unic al celor doua acțiuni fiind o caracteristica esențiala a acțiunii civile; legătura de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciul produs; acesta din urma trebuie sa fie cert atât sub aspectul existentei cat si a posibilității de evaluare, prejudiciul sa nu fie reparat si sa existe manifestarea de voința a părții vătămate de a i se repara prejudiciul produs prin infracțiune ( aceasta din urma condiție nefiind necesare decât in situația in care partea vătămată este o persoana cu capacitate deplina de exercițiu).
Astfel, raportat la zilele de îngrijiri medicale, instanța de fond a constat că partea vătămată a efectuat cheltuieli cu medicamentația, consulturile medicale și cu transportul de la domiciliu și până la unitatea de spitalizare, în sumă de 540 lei, apreciind că toate aceste cheltuieli efectuate de partea civila sunt in legătura directa si necondiționata cu dauna suferita prin fapta de vătămare corporala săvârșita de inculpat.
In ceea ce privește prejudiciul moral suferit de partea civila, cu privire la cuantificarea acestuia, s-a arătat că legea civila nu prevede criterii de determinare. In consecința, cuantumul daunelor morale se stabilește prin apreciere, urmare a aplicării de câtre instanța de judecata a criteriilor subiective referitoare la consecințele negative suferite de cel in cauza in plan psihic si fizic, importanta valorilor lezate si măsura lezării lor, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura afectării, precum si măsura in care părții vătămate i-a fost afectata situația profesionala sau sociala.
S-a arătat că vătămarea integrității corporale a parții civile, urmata de desfășurarea procesului penal, coroborate cu tratamente medicale pe care a trebuit sa le urmeze pentru a ajunge la vindecare completa au avut consecințe grave asupra persoanei sale, întrucât aceasta a avut de indurat nu numai suferințele fizice care i-au fost pricinuite si care sunt de netăgăduit având in vedere actele medicale existente la dosarul cauzei ce certifică fractuar la nivelul oaselor feței, ci si suferințele psihice care au decurs in imposibilitatea de a desfășura o viata familiala si sociala normală.
Față de aceste aspecte, s-a admis in parte cererea părții civile, iar suma de 1000 lei a fost apreciată ca fiind suficienta pentru a realiza o reparare justa si integrala a suferințelor fizice si psihice indurate de partea civila de-a lungul timpului.
Însă, având în vedere că s-a reținut circumstanța provocării inculpatului de către partea civilă, instanța a apreciat o contribuție la săvârșirea faptei de 80% a inculpatului și de 20% a părții civile, astfel că și suma datorată de inculpat cu titlu de despăgubiri a fost micșorată cu acest procent, urmând ca inculpatul să fie obligat către partea civilă la plata sumei de 300 lei reprezentând despăgubiri civile și de 800 lei reprezentând despăgubiri morale.
In temeiul art 191 alin 1 Cpp, a obligat inculpatul la plata sumei de 350 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul P. A. M., dar și P. de pe lângă J. S..
Recurentul inculpat P. A. M., la termenul din data de 31.05.2013, a arătat că înțelege să își retragă recursul, arătând că este mulțumit de sentința pronunțată de prima instanță, declarația acestuia dată în acest sens, fiind atașată la dosarul cauzei.
Parchetul de pe lângă J. S. a arătat că sentința pronunțată de J. S. în această cauză, este nelegală și netemeinică, pentru că s-a dispus achitarea intimatului inculpat P. I. D. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 180 aln 2 C.pen cu aplicarea art 73 lit b C. pen., instanța înlăturând în totalitate susținerile părții vătămate H. N., și neținând cont de faptul că declarațiile date de inculpați pe parcursul procesului penal sunt contradictorii.
De asemenea, s-a arătat sentința instanței de fond este nelgală, întrucât că s-a omis introducerea în cauză, ca și parte civilă, S. S..
Potrivit art.385/4 alin.2 C.p.p., părțile pot retrage recursul declarat în condițiile art.369 C.p.p., până la închiderea dezbaterilor.
Având în vedere dispozițiile legale menționate și ținând seama de faptul că la termenul din data de 28.06.2013, recurentul inculpat P. A. M. a declarat că își retrage recursul formulat, împotriva sentinței penale cu nr. 14/11.02.2013, pronunțată de J. S. în dosarul cu nr._ /2013, instanța de control judiciar urmează să ia act de manifestarea de voință a acestuia, în sensul că își retrage recursul declarat.
Examinând hotărârea atacată, în raport de actele și lucrările dosarului, de motivele invocate de dispozițiile legii, sub toate aspectele de fapt și de drept, tribunalul constată următoarele:
Pe parcursul soluționării căii de atac ordinare, partea vătămată - intimată H. N., la termenul de judecată din data de 28.06.2013 și-a retras plângerea penală formulată împotriva inculpaților P. A. M. și P. I. D. .
Avându-se în vedere poziția părții vătămate și principiul care guvernează dreptul material penal pentru punerea în mișcare, exercitarea și stingerea acțiunii penale pentru anumite infracțiuni, acela al disponibilității părților, cum este cazul infracțiunii prev. de art. 180 alin. 2 C.p., precum și dispozițiile art. 131 alin. 2 instanța de recurs constată că în cauză sunt incidente dispoz. art. 10 lit. h C.p.p. rap. la art. 11 pct. 2 lit.b C.p.p., referitoare la încetarea procesului penal ca urmare a retragerii plângerii.
În acest context, se apreciază ca fondat recursul declarat de P. de pe lângă J. S. și în baza dispoz. art. 385/15 pct. 2 lit. d C.p.p., va casa sentința și va dispune încetarea procesului penal.
În baza art.346 alin 4 C.p.p., instanța va lăsa nesoluționată acțiunea civil formulată de către partea vătămată H. N..
În baza art. 192 alin 3 C.p.p., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de retragerea recursului formulat de recurentul inculpat P. A. M., fiul lui I. și V., născut la data de 22.06.1990 în loc.S.,jud.D., cu domiciliul în com.Drănic,., studii 10 clase, fără ocupație, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, CNP:_, împotriva sentinței penale cu nr. 14/11.02.2013, pronunțată de J. S. în dosarul cu nr._ .
în baza art. 385/15 pct. 2 lit. d C.p.p.
Admite recursul formulat de către P. de pe lângă J. S. împotriva sentinței penale nr. 14/11.02.2013 pronunțată de J. S. în dosarul nr._ .
Casează sentința atacată și, rejudecând:
În baza art. 11 pct.2 lit.b C.p.p. rap. la art. 10 alin.l lit.h C.p.p. încetează procesul penal pornit la plângerea prealabilă a părții vătămate H. N. împotriva inculpaților P. A. M. pentru art. 180 alin.2 Cp. cu aplic. art. 73 lit.b Cp. și P. I. D., fiul lui I. și V., născut la data de 22.05.1989 în loc.S., jud.D., cu domiciliul în com.Drănic, ., studii 10 clase, fără ocupație, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, CNP:_, pentru art. 180 alin.2 Cp. cu aplic. art. 73 lit.b și art. art. 37 lit.b Cp., ca urmare a retragerii plângerii prealabile.
În baza art.346 alin.4 C.p.p. lasă nesoluționată acțiunea civilă formulată de H. N..
In baza art. 192 alin. 1 pct.2 lit.c C.p.p.
Obligă partea vătămată la plata sumei de 20 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 28.06.2013.
Președinte, Judecător Judecător
M. N. A. M. M. E. F.
Grefier,
A. M. D.
Redact FE
Tehnored A.D. 02 Iulie 2013/2ex
Jud fond D O.
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Sentința nr. 242/2013.... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
