Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 211/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 211/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 02-12-2013
ROMÂNIA
T. D.
SECȚIA PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 211
Ședința publică de la 02 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. I. D.
Judecător V. Ș. I. N.
Judecător A. M. M.
Grefier A. A. B.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă T. D. a fost reprezentat de procuror A. B..
Pe rol judecarea recursului formulat de inculpatul Z. C., împotriva încheierii din data de 29.11.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ 13, având ca obiect menținerea măsurii arestului preventiv.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul inculpat Z. C., asistat de avocat din oficiu D. N.-A..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat D. N.-A., pentru recurentul inculpat Z. C., solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțată de instanța de fond, iar pe fond revocarea măsurii arestului preventiv. Arată că nu există indicii că lăsarea în libertate a inculpatului ar influența buna desfășurare a procesului penal, că prejudiciul a fost parțial recuperat. Mai solicită să se tină cont de vârsta fragedă a inculpatului, are doar 16 ani și că și-a recunoscut fapta.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursului formulat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii pronunțată de instanța de fond. Arată că faptele inculpatului prezintă un pericol social concret pentru ordinea publică, că a pătruns prin efracție, pe timp de noapte și că furtul reprezintă sursa de venit a acestuia. Mai arată că a mai fost cercetat pentru fapte similiare.
Recurentul inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în libertate.
T.
Asupra recursului de față;
Prin încheierea nr. 267 din data de 28.11.2013, pronunțate de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2013, în baza art. 3001C.pr.pen, s-a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpatul Z. C.,fiul lui N. si C. I., născut în 06.08.1997 în localitatea C., jud. D., domiciliat în C., .. 9, jud. D., CNP_, măsură dispusă prin încheierea nr. 253/14.11.2013, pronunțată în dosarul nr._/215/2013 al Judecătoriei C., fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 261/14.11.2013.
S-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 27.11.2013, s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei C. rechizitoriul nr._/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., fiind format dosarul cu numărul_ 13, privind pe inculpatul Z. C. trimis în judecată în stare de arestare preventivă pentru săvârșirea unei infracțiunii de furt calificat, faptă prev. și ped. de art. 208 alin. 1 C.p. - art. 209 alin. 1 lit. a, g și i C.p., cu aplicarea art. 99 C.p.
Prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu nr. 253/14.11.2013, pronunțată în dosarul nr._/215/2013 al Judecătoriei C., s-a admis propunerea de arestare preventivă și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului Z. C., pe o durată de 19 zile, începând cu data de 14.11.2013 până la data de 02.12.2013, inclusiv, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 261/14.11.2013
Analizând propunerea de arestare preventiva, instanța de fond a retinut că, există indicii temeinice că inculpatul Z. C. în seara zilei de 10.11.2013 a sustras, prin efracție, împreuna cu minorii Rova Giulian si Curte A., din incinta barului EVER GREEN din C., situat in incinta unui complex studențesc, o boxa audio, marca ENZER si mai multe sticle cu băuturi răcoritoare si pungi cu snacks-uri, în valoare de 700 lei.
Declarațiile inculpatului, care a recunoscut săvârșirea faptelor, s-au coroborat cu declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor audiați de organele de cercetare penală, precum și cu procesul verbale de reconstituire, planșele foto, procesul verbal de ridicare și restituire a bunurilor sustrase, atașate la dosarul de urmărire penală.
Instanța de fond a apreciat că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143 și 148 alin.1 lit. f C.p.p. întrucât există indicii temeinice că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea respectivă este mai mare de 4 ani și există totodată probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În lipsa unei definiții legale a noțiunii de pericol concret pentru ordinea publică, în practica judiciară sunt avute în vedere mai multe criterii printre care natura și gravitatea faptei săvârșite, urmările produse, circumstanțele inculpatului etc.
În cauza de față, instanța de fond a reținut că, fapta pentru care inculpatul este cercetat, prezintă un pericol social ridicat, ce rezultă nu numai din limitele mari de pedeapsă stabilite de legiuitor, ci și din modalitățile și împrejurările concrete de săvârșire a faptelor, pe timpul nopții, prin efracție, împreuna cu mai multe persoane, dar și circumstanțele personale ale inculpatului, care nu are nicio ocupație, iar sustragerea de bunuri și valorificarea lor ulterioară reprezintă unica sursă de venit, faptul că inculpatul a fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie, aspect ce denotă o perseverență infracțională deosebită din partea acestuia.
S-a mai reținut faptul că, deși inculpatul este minor, acesta a fost condamnat definitiv prin sentința penală nr. 1840/30.05.2013 la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea unei fapte similare, iar modul, mijloacele și împrejurările comiterii faptelor, astfel cum au fost arătate anterior, faptul că acesta nu realizează gravitatea faptelor comise, constituie probe certe ale unui pericol social ridicat pe care îl prezintă inculpatul. Astfel de fapte, precum cele pentru care este cercetat inculpatul, prin gravitatea lor deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice suscită o tulburare socială, care impune arestarea preventivă a acestuia, în scopul protejării ordinii publice.
În conformitate cu dispozițiile art. 300/1 alin. 1 C.p.p., dupa inregistrarea dosarului la instanță, in cazurile in care inculpatul este trimis in judecata in stare de arest, instanta va verifica legalitatea si temeinicia arestarii preventive, iar daca va constata ca temeiurile care au determinat arestarea impun in continuare privarea de libertate sau exista temeiuri noi care justifica privarea de libertate, instanta va mentine arestarea preventiva.
Astfel, la data sesizarii instantei cu solutionarea fondului cauzei si respectiv la data discutarii mentinerii arestarii preventive a inculpatului Z. C., se constată că temeiurile inițiale avute in vedere la data adoptarii masurii privative de libertate nu s-au schimbat. Prin raportare la prevederile art 149/1 C.p.p., art. 143 si art. 148 lit. f C.p.p. avute in vedere de instanta care a dispus arestarea, exista date si indicii temeinice, conform prevederilor art. 68/1 C.p.p. ca inculpatul a savarsit o infractiune, pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 4 ani, iar pericolul public concret pentru ordinea publica nu a incetat.
În ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică prevăzut de dispozițiile articolul 148 lit. f) din C.p.p. care prevede, pe lânga condiția pedepsei închisorii mai mari de 4 ani, si condiția existenței probelor certe ca lasarea în libertate a inculpatului să prezinte pericol concret pentru ordinea publica, instanța apreciază că acesta subzistă. Pericolul pe care inculpatul îl prezinta pentru societate poate fi definit ca fiind posibilitatea mai mult sau mai puțin apropiata de a realiza o acțiune socialmente daunatoare, care constituie o infracțiune.
Sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, între altele, si din însusi pericolul social al infracțiunii de care este incriminat inculpatul, din reacția publica la comiterea unei astfel de infracțiuni, din posibilitatea comiterii, chiar a unor fapte asemanatoare de catre alte persoane, în lipsa unei reacții ferme fața de cei banuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public se pot avea în vedere atât date ce sunt legate de persoana inculpatului, ci si date referitoare la fapta, nu de puține ori acestea din urma fiind de natura a crea în opinia publica un sentiment de insecuritate, credința ca justiția, cei care concureaza la înfaptuirea ei, nu acționeaza îndeajuns împotriva infracționalitații.
Raportat la situția de fapt, pericolul poate fi dedus din cuantumul pedepsei pentru această faptă penală pentru care este acuzat inculpatul, circumstanțele reale descrise în actul de sesizare ca fiind modalitatea de săvârșire a faptei și atitudinea inculpatului după producerea faptei.
În consecință, în baza art. 3001 rap. C.p.p. instanța de fond a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpatul Z. C., măsură dispusă prin încheierea nr. 253/14.11.2013, pronunțată în dosarul nr._/215/2013 al Judecătoriei C., fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 261/14.11.2013.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Analizând incheierea recurata, T. constata ca recursul este nefondat, urmand a fi respins pentru urmatoarele considerente:
Prin încheierea din 29.11.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ 13, în baza art. 3001alin. 3 C.proc.pen., s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului și s-a menținut starea de arest preventiv a acestuia.
T. apreciază că în mod corect prima instanță a reținut că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu au încetat și ele impun în continuare privarea de libertate, faptele pentru care acesta a fost trimis în judecată prevăd pedepse cu închisoare mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestuia ar prezenta pericol pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din natura și gravitatea infracțiunilor, urmările acestora și rezonanța negativă produsă în comunitate.
În același timp, de la luarea măsurii preventive și până la verificarea legalității și temeiniciei acesteia, conform art. 3001 C.p.p, nu au apărut temeiuri noi care să justifice punerea în libertate, fiind respectat astfel și scopul măsurii preventive, respectiv o bună desfășurare a procesului penal precum si împiedicarea sustragerii inculpatului atat de la judecată cat si de la savarsirea unor noi fapte.
Astfel, în continuare există indicii temeinice în sensul art.143 Cpp că inculpatul a săvârșit fapta de care este acuzat, împrejurări care rezultă din coroborarea mijloacelor de probă administrate până în prezent, respectiv declarațiile inculpatului, care recunoaște săvârșirea faptei, ale părții vătămate, ale martorilor, procesele – verbale de cercetare la fața locului, procesul verbal de reconstituire.
Totodată, tribunalul apreciază că în cauză sunt întrunite în continuare și cerințele art.148 al.1 lit.f Cpp, în sensul că există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În aprecierea existenței pericolului concret pentru ordinea publică, tribunalul are în vedere în mod concret, natura și gravitatea infracțiunilor de care este acuzat inculpatul, de pericolul social al faptelor, modalitățile și împrejurările concrete de săvârșire a faptei, inculpatul fiind bănuit de sustragerea mai multor bunuri mobile in vederea valorificarii ulterioare.
Față de împrejurările menționate, fapta inculpatului apare ca fiind de o gravitate extremă, fiind de natură să tulbure de o manieră deosebită ordinea socială, inducând o stare de temere între membrii comunității, care s-ar simți neprotejați față de astfel de infracțiuni in conditiile in care inculpatul, desi cercetat pentru infractiuni similare, nu a inteles rezonanta sociala a faptelor sale, continuand savarsirea altora, astfel ca, sub acest aspect lăsarea sa în libertate, ar prezenta un grad ridicat de pericol concret pentru ordinea publică.
Față de acestea, instanța apreciază că, în continuare, luarea unei alte măsuri preventive în afară de arestare față de inculpatul minor nu este suficientă pentru atingerea scopului măsurilor preventive, măsura luată fiind și proporțională cu scopul urmărit, respectiv protejarea comunității contra infracțiunilor îndreptate împotriva patrimoniului.
Cum temeiurile inițiale nu s-au schimbat, neintervenind nici o modificare care ar putea să justifice revocarea măsurii arestării preventive și punerea în libertate a inculpatului, T. apreciază ca fiind temeinică și legală încheierea pronunțată de prima instanță, astfel încât, în baza art. 300 1 al.4 C.p.p. rap.la art. 160 a al.2 C.p.p și art. 385 15 pct.1 lit.b C.p.p., va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul Z. C. împotriva încheierii pronunțate la data de 29.11.2013 de Judecătoria C., în dosarul nr._ 13.
În baza art.192 al.2 C.p.p., va obliga recurentul-inculpat la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
În baza art. 385 15 pct.l lit.b C.p.p., respinge recursul declarat de inculpatul Z. C., ca nefondat.
In baza art. 192 al.2 C.p.p., obligă recurentul-inculpat Z. C. la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 02.12.2013.
Președinte,Judecător, Judecător,
C. I. D. V. Ș. I. N. A. M. M.
Grefier,
A. A. B.
RED.JUD . VIN
TEHNORED 2ex/02.12.2013 -A.B.
RED.JUD.FOND G.B
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 853/2013.... → |
|---|
