Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 270/2012. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 270/2012 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 25-06-2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR. 270
Ședința publică de la 25 Iunie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. T. O.
Grefier I. M. L.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul D. a fost reprezentat prin procuror D. B.
Pe rol judecarea cauzei penale privind pe petenta . I. SA, cu sediul în București, ..25, sector 1, în contradictoriu cu intimații S. D. A., deținut în Penitenciarul C. și S.C.TRAFIC D. SRL, cu sediul în C., ..17, ., jud.D., având ca obiect plângere împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.)
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul S. D. A., asistat de avocat B. S. M., în substituirea apărătorului ales, avocat M. S., lipsă fiind reprezentatul petentei și al intimatei ..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, sau excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra dezbaterilor pe fond.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea plângerii, ca neîntemeiată, cu consecința menținerii soluției atacate ca fiind legală și temeinică.
Avocat B. S. M., în substituirea apărătorului ales, avocat M. S., pune concluzii de respingere a plângerii, solicitând menținerea soluției atacate ca fiind legală și temeinică.
Petentul S. D. A., având ultimul cuvânt, pune concluzii de respingere a plângerii, ca nefondată.
Dezbaterile fiind închise;
TRIBUNALUL
Asupra cauzei penale de față;
Constată că la data de 05.04.2012 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului D., sub nr._, plângerea formulată de către petenta . I. SA, cu sediul în București, ..25, sector 1, împotriva rezoluției nr.897/P/2010 din data de 17.02.2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul D., privind pe intimații S. D. A., deținut în Penitenciarul C. și ..
În motivarea plângerii s-a arătat că soluția este nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente:
P. rezoluția din data de 17.02.2012, procurorul de caz a dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții S.C. TRAFIC D. S.R.L., persoană juridică română, respectiv S. D. A., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor menționate în cuprinsul plângerii penale (P.-Procurorul acestei unități a Ministerului Public dispunând în consecință, la data de 12.03.2012, netrimiterea în judecată a persoanelor vinovate de prejudicierea subscrisei petente, prin confirmarea soluției inițiale).
În dispunerea acestei soluții, P. de pe lângă Tribunalul D. și-a însușit propunerea organelor de cercetare penală, potrivit căreia "societatea de leasing nu a fost indusă în eroare la semnarea contractului și nu au fost folosit manopere dolosive care ar fi determinat . I. SA să încheie contractul. Simpla neexecutare a obligațiilor ce derivă dintr-un contract nu constituie infracțiunea de înșelăciune."
În fapt, s-a arătat că, în data de 19.02.2008 între subscrisa . I. SA și . s-a încheiat contractul de leasing financiar nr._/TRAFICDI-2-001, având ca obiect transmiterea dreptului de folosință asupra a două semiremorci marca Schmitz Ski 24/8.2 pe o perioadă de 48 luni (48 rate de leasing lunare).
De asemenea rezoluția procurorului este netemeinică și nelegală deoarece nu cuprinde indiciile sau probele care au fost de natură să ducă la adoptarea ei, organele de cercetare/urmărire penală limitându-se doar la a constata o stare de fapt eronată și la a enunța o opinie personală.
Motivarea soluției procedurale trebuie să constea în prezentarea rațiunilor care au determinat enunțarea propunerii de neîncepere a urmăririi penale și implicit a emiterii soluției de neîncepere, respectiv descrierea mijloacelor de probă administrate în cauză, a situației de fapt reieșite ca urmare a administrării probelor în cadrul actelor premergătoare, s-a opinat în sensul că actul emis de procurorul de caz nu întrunește aceste elemente.
Fiind astfel vorba de elemente de natură a-i crea legitimitate și legalitate, lipsa acestora nu poate fi determinată decât de inexistența posibilității reale de motivare de către organele de cercetare penală și de însușire de către procurorul de caz a unei astfel de soluții, în condițiile în care situația de fapt, astfel cum a fost expusă prin plângerea penală, precum și întregul material probator pus la dispoziția organelor de cercetare, converg spre întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, astfel cum este prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 215 Cod Penal.
P. promovarea unei propuneri de neîncepere a urmăririi penale față de persoanele indicate în cuprinsul plângerii penale s-a considerat că a fost încălcat unul dintre principiile fundamentale ale dreptului procesual penal, respectiv „rolul activ al organului de urmărire penală" potrivit căruia „organul de urmărire penală este obligat să strângă probele necesare pentru aflarea adevărului și pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele în vederea justei soluționări a acesteia." (art. 202 C.P.P.).
Astfel, soluția procurorului de caz este "fundamentată" doar pe o apreciere subiectivă a reprezentantului organelor de cercetare penală (regretabil însușită și de către procurorul de caz), constând în aceea că nu există intenția făptuitorului de a induce în eroare proprietarul de drept al .bunului mobil.
Tocmai de aceea, s-a apreciat că o astfel de fundamentare a soluției conduce, implicit, la imposibilitatea verificării legalității și temeiniciei activităților de cercetare întreprinse de organele de poliție judiciară în cadrul actelor premergătoare, în condițiile în care motivarea unei soluții de neîncepere a urmăririi penale este indisolubil legată de prezentarea tuturor datelor necesare strânse de organele de cercetare în cadrul actelor premergătoare.
În acest sens, emiterea unei soluții de neîncepere a urmăririi penale constituie un act de o importanță deosebită în contextul în care subscrisa S.C. U. L. C. I.F.N. S.A. NU A RECUPERAT nici până la această dată unul dintre bunurile mobile care au fost finanțate în regim leasing și de care făptuitorii au înțeles să dispună pe nedrept, prejudiciul fiind localizat în patrimoniul proprietarului de drept.
Activitatea desfășurata de către utilizator reprezintă o fapta prevăzuta de legea penala si anume, „Inducerea in eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărata a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasa a unei fapte adevărate, in scopul de a obține pentru sine sau pentru altul, un folos material injust daca, prin aceasta s-a pricinuit o paguba.[,..](3) Inducerea sau menținerea in eroare a unei persoane cu prilejul incheierii sau executării unui contract, săvârșită in asa fel incat, fara aceasta eroare cel inselat nu ar fi încheiat sau exeutat contractul[...] "art 215 C.pen alin (1) si (3).
P. rezoluția ce face obiectul prezentei plângeri, P.-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul D. a înțeles să arate faptul că făptuitorul nu s-a folosit de nicio manoperă care să inducă în eroare pe partea vătămată.
Teoretic corectă, afirmația reprezentantului Ministerului Public devine profund neîntemeiată prin raportare directă la vădita rea-credință manifestată și dovedită de către făptuitori atât la momentul sistării - într-un mod total nejustificat - a plății ratelor de leasing financiar, dar mai ales la momentul in care, deși contractul a fost reziliat, cu emiterea notificării aferente în acest sens, nu s-au conformat obligației de predare a autovehiculelor ce au făcut obiectul contractului de leasing financiar, folosindu-se de bunurile mobile in continuare, ca si cum ar fi fost proprietarul de drept al acestora (folosul material necuvenit).
Aceasta cu atât mai mult cu cât același reprezentant al Ministerului Public reține că din actele premergătoare (...) REZULTĂ INDICII de săvârșire de către S. D. A. a infracțiunilor reclamate.
Din ansamblul materialului probator se înțelege astfel - mai mult decât evident - faptul ca reprezentanții societății utilizatoare au prezentat ca adevărata o fapta mincinoasa încă de la momentul încheierii contractului de leasing financiar, prin crearea, în mod intenționat, a unei false impresii a îndeplinirii obligațiilor prevăzute de acesta, deși intenția de fraudare a subscrisei exista încă de la acest moment (luând in considerare faptul ca au achitat doar o parte dintre ratele de leasing- suficient numai pentru a crea și menține totodată falsa reprezentare a realității).
În acest sens, prin raportare directă la momentul încheierii CONTRACTULUI de leasing financiar cu reprezentanții S.C. TRAFIC D. S.R.L., respectiv momentul existent între inițierea tratativelor și stabilirea deplină a acordului de voință al părților contractante, inducerea în eroare a subscrisei petente s-a materializat în ascunderea adevăratelor intenții ale utilizatorului în privința folosirii potrivit clauzelor contractuale a obiectului leasingului și a executării cu bună-credință a contractului de leasing financiar.
Achitarea unei fracții din prețul cu care subscrisa a achiziționat autovehiculele de la furnizor, coroborată cu nepredarea acestora, deși făptuitorii cunoșteau, în mod evident, faptul că sunt doar simpli utilizatori și nu proprietari ai bunurilor mobile, considerăm că reprezintă aspecte care, privite în ansamblu, întregesc latura obiectivă a infracțiunii de înșelăciune în convenții.
Proprietarul finanțator a fost pus în situația de a crede în prezumata bună-credință a făptuitorilor, considerând că reprezentanții S.C. TRAFIC D. S.R.L.vor urmări îndeplinirea scopului contractual, materializat în transferarea dreptului de proprietate a bunurilor mobile către utilizator.
Ceea ce este important, iar legiuitorul a urmărit în mod expres acest aspect, este ca victima să fi ajuns la o reprezentare greșită a unei situații sau împrejurări, în cadrul CONTRACTULUI, ca rezultat al activității făptuitorilor (respectiv instituirea convingerii îndeplinirii cu bună-credință a OBLIGAȚIILOR contractuale, pe întreaga durată a contractului de leasing financiar), rezultatul fiind evidențiat de prejudiciul suferit de S.C. U. L. C. I.F.N. S.A.
Mai mult decât atât, în condițiile în care încetarea dreptului de folosință asupra bunurilor -ca urmare a rezilierii unilaterale a contractului de leasing financiar - trebuia să determine și predarea autovehiculelor, astfel cum în mod imperativ a solicitat proprietarul de drept al acestora, S.C. U. L. C. I.F.N. S.A. - atitudinea vădit intenționată a utilizatorului de a nu proceda în acest sens nu poate evidenția decât finalitatea planului pus la cale în scopul prejudicierii S.C. U. L. C. I.F.N. S.A..
În aceste condiții - de care organele de cercetare penală nu au dorit a ține seama (cu însușirea ulterioară a punctului de vedere de către procurorul care a supravegheat activitatea de cercetare penală) - subscrisa, S.C. U. L. I.F.N. S.A. nu ar mai fi încheiat acest contract de leasing, cu atât mai mult cu cât în momentul de față, deși a achitat în integralitate contravaloarea autovehiculelor, constată că se află în imposibilitatea efectivă de a valorifica aceste bunuri în calitate de proprietar.
Cu prilejul încheierii și executării acestui contract, subiectul activ a înțeles sa inducă și sa mențină in eroare subiectul pasiv - prin modalitățile arătate.
Acțiunea de amăgire a determinat S.C. U. L. C. I.F.N. S.A. – ca persoană indusă și menținută în eroare - să încheie și să execute contractual de leasing financiar in condițiile stipulate
Dacă ar fi cunoscut intenția directă, calificată prin scop, a reprezentanților S.C. TRAFIC D. S.R.L., subscrisa nu ar mai fi acceptat niciodată încheierea acestui contract de leasing financiar
Acțiunea a fost săvârșită cu intenție directă de către reprezentanții S.C. TRAFIC D. S.R.L. și a condus la crearea unei situații păgubitoare pentru societatea finanțatoare, prin neachitarea bunului transmis către utilizator - prin scopul obținerii pentru sine sau pentru altul a unui folos material injust, ca finalitate urmărită de făptuitor.
In plus, pentru realizarea laturii obiective a infracțiunii de înșelăciune trebuie sa se constate existenta unei legaturi de cauzalitate intre acțiunea de amăgire si paguba produsa. In speța de fata se poate observa o astfel de legătura de cauzalitate.
Astfel, acțiunea desfășurata de către utilizator, este suficienta pentru a atrage răspunderea penala a acestuia, având in vedere întrunirea tuturor condițiilor pentru existenta unei fapte prevăzute de legea penala.
Faptul că prin rezoluția ce face obiectul prezentei plângeri s-a dispus disjungerea cauzei pentru continuarea cercetărilor cu privire la comiterea infracțiunii prevăzute și pedepsite de dispozițiile art. 213 C.P.. nu face decât să contrazică însăși propunerea organelor de cercetare penală (aceasta în condițiile în care se apreciază inițial că fapta nu este prevăzută de legea penală).
În concluzie, s-a solicitat admiterea prin sentință a plângerii formulate, infirmarea soluției Parchetului de pe lângă Tribunalul D., desființarea rezoluției atacate și trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale față de ., respectiv S. D. A., pentru săvârșirea cu intenție a infracțiunilor menționate în cuprinsul plângerii.
În vederea unei juste soluționări a cauzei, a fost atașat dosarul de urmărire penală nr.897/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul D..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
P. rezoluția nr. 897/P/2010 din 17.02.2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul D., în temeiul art. 228 alin. 6 rap. la art. 10 lit. b C.p.p. s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de S. D. A. și ., cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1, 3, 5 C.p. și furt, prev. de art. 208 alin. 1 C.p.
Împotriva acestei soluții petenta . I. a formulat plângere la prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul D. care, conform art. 278 C.p.p., care, prin rezoluția nr. 205/II/2/2012 din 12.03.2012 a respins ca neîntemeiată plângerea formulată, reținând că, în fapt, . I. SA a solicitat Parchetului de pe lângă Tribunalul D. prin plângerea penală formulată efectuarea de cercetări față de S. D. A., administrator al . pentru că a înșelat societatea de leasing cu suma de_,85 euro, reprezentând obiectul contractului de leasing nr._/2008.
Analizând legalitatea și temeinicia rezoluției contestate, instanța retine următoarele:
În fapt între . C. I. S.A în calitate de finanțator și . în calitate de utilizator, s-a încheiat un contract de leasing financiar nr._, având ca obiect transmiterea dreptului de folosință către utilizator, asupra două semiremorci marca SCHMITZ cu nr. de înmatriculare_ și_ . Contractul de leasing a fost încheiat pe o perioadă de 4 ani fiind stabilite 48 rate leasing lunare, din care utilizatorul a achitat 9 rate.
La încheierea contractului de leasing numitul Sîrlogea D. A. avea calitatea de administrator al ., societate ce a fost înființată în anul 1996 și care avea ca obiect principal de activitate- transporturile rutiere de mărfuri.
La data de 18.04.2011 petenta a intrat în posesia semiremorcii marca SCHIMTZ cu nr. de înmatriculare_ ca urmare a neachitării ratelor de către făptuitori.
Conform art. 215 alin 3 C.p, constituie infracțiunea de înșelăciune: inducerea sau menținerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârșită în așa fel încât, fără această eroare, cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate.
Elementul material poate fi realizat atât printr-o acțiune de inducere în eroare, cât și printr-o acțiune de menținere în eroare. Inducerea în eroare are sensul de eroare provocată.
Nu există nicio probă în sensul utilizării unor manopere dolosive de către făptuitori pentru al determina pe petent să garanteze contractul de credit ci dimpotrivă în lipsa unor probe contrare, există prezumția simplă că el corespunde voinței interne a părților, fiind rezultatul manifestării de voință liberă și neviciată.
Dimpotrivă, părțile au semnat voluntar contractul. Atâta vreme cât nu s-a făcut dovada că pentru încheierea acestuia, făptuitorii s-ar fi folosit de vreun mijloc de inducere în eroare, în lipsa căruia petenta nu ar fi consimțit la perfectarea contractului, în cauză este vorba de o neexecutare a unei obligații din cadrul unei convenții comerciale.
Astfel, din cerința săvârșirii unei acțiuni de inducere sau menținere în eroare rezultă că neexecutarea obligațiilor ce derivă dintr-un contract nu constituie infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 215 C.p., dacă nu se stabilește că s-au folosit manopere dolosive față de creditorul obligației, cu ocazia încheierii contractului său pe parcursul executării acestuia.
Trecerea din domeniul civil-comercial în cel penal are loc numai atunci când partea care nu și-a respectat obligația s-a folosit de mijloace amăgitoare pentru a convinge pe cealaltă parte că își va respecta obligația.
În consecință, în temeiul art. 278/1 alin.8 lit. a C.p.p. respinge plângerea formulată de petenta . I. SA, împotriva rezoluției din 17.02.2012 în dosar 897/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul D..
În temeiul art. 192 alin. 3 C.p.p. instanța va obliga petenta la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În temeiul art.278/1 alin.8 lit.a C.p.p. respinge plângerea formulată de petenta . I. SA, cu sediul în București, ..25, sector 1, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr.J_, CUI RO_, împotriva rezoluției din 17.02.2012 în dosar 897/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul D..
În temeiul art.192 alin.3 C.p.p.obligă petenta la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Iunie 2012
Președinte,
C. T. O.
Grefier,
I. M. L.
Red.jud. CTO/2 ex.
Tehnored. IML - 26 Iunie 2012
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Sentința nr. 215/2012.... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
