Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 44/2014. Tribunalul DOLJ

Tribunalul DOLJ - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 44/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 24-01-2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL D.

SECȚIA PENALĂ

DECIZIE Nr. 44

Ședința publică de la 24 Ianuarie 2014

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: G. D. G.

Judecător: M. E. C.

Judecător: T. V.

Grefier: C. E. V.

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror N. M. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul D.

Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul U. C. I. prin A. R. Asirom Vienna Insuracnce Group SA, împotriva sentinței penale 2331 din 04.07.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2012, având ca obiect revizuire – vătămare corporală din culpă (art. 184 C.p.).

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata-parte civilă V. G., personal și asistată de avocat N. A. Leonardo, în substituirea apărătorului ales T. A., care depune împuternicire avocațială nr._/214 emisă de Baroul D. și delegație de substituire, lipsă fiind recurentul și intimata-inculpată P. V..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Se prezintă intimata V. G., care se identifică cu CI . nr._ emisă de SPCLEP C. la data de 08.11.2005, care învederează, prin apărătorul său, că nu mai are alte cereri de formulat.

Nemaifiind de formulat alte cereri și constatând cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul asupra recursului de față, fiind deschise dezbaterile.

Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, pune concluzii derespingere a recursului formulat de recurent și de menținere a hotărârii recurate ca fiind legală și temeinică.

Avocat N. A. Leonardo, apărătorul ales al intimatei-parte civilă V. G., având cuvântul, solicită respingerea recusului formulat de recurentul U. C. I. prin A. R. Asirom Vienna Insurance Group SA și menținerea sentinței penale pronunțată de Judecătoria C..

Dezbaterile fiind închise;

TRIBUNALUL

Asupra recursului penal de față constată următoarele:

P. sentința penală nr.2331 din 4 iulie 2013, Judecătoria C., în temeiul art.406 alin.1 C.p.p. s-a anulat în parte sentința penală nr.2334/04.10.2011 a Judecătoriei C., definitivă prin decizia penală nr.55/03.02.2012 a Tribunalului D., numai în ceea ce privește daunele morale acordate părții civile V. G..

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale nr.2334/04.10.2011 a Judecătoriei C., definitivă prin decizia penală nr.55/03.02.2012 a Tribunalului D..

În temeiul art. 14, 346 C.p.p. a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă V. G. și a fost obligat garantul U. C. I., reprezentat de . SA, la plata către partea civilă V. G. a sumei 21.000 lei, reprezentând daune morale.

A fost obligată inculpata P. V., la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:

P. sentința penală cu nr. 535 din 22.02.2011 Judecătoria C., în baza art. 184 alin. 1, 3 C.p. cu aplic. art. 320¹ alin. 7 C.p.p. a condamnat pe inculpata P. V., la pedeapsa de 2 luni închisoare.

În temeiul 71 C.p. au fost interzise inculpatei exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.p. pe durata executării pedepsei.

În temeiul art. 81 C.p. s-a suspendată condiționat executarea pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 2 luni, calculat conform art. 82 C.p.

În temeiul art. 71 alin. 5 C.p. au fost suspendate executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

S-a atras atenția inculpatei asupra disp. art. 83 C.p.

În baza art. 347 C.p.p. rap. la art. 320¹ alin. 5 C.p.p. s-au disjuns acțiunile civile formulate de părțile civile V. G. și Spitalul Clinic Județean de Urgență C..

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut faptul că, prin rechizitoriul nr._/P/2009 din data de 06.12.2010 al Parchetului de pe lîngă Judecătoria C., înregistrat pe rolul instanței sub nr._ a fost trimisă în judecată în stare de libertate inculpata P. V. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin. 2, 4 C.p.

În fapt, s-a reținut că la data de 10.09.2009, inculpata nerespectând dispozițiile legale și măsurile de prevedere pentru conducerea unui autoturism pe drum public a produs un accident de circulație în urma căruia partea vătămată V. G. a suferit mai multe leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 50-55 zile de îngrijiri medicale.

Pentru dovedirea acestei situații de fapt, au fost propuse prin rechizitoriu următoarele mijloace de probă: proces-verbal de cercetare la fața locului cu planșe foto și schița locului accidentului; declarații parte vătămată; declarații martori; declarații inculpat; certificat medico-legal nr. emis de IML C.; raport de expertiză tehnică auto nr. întocmit de către Biroul Local de Expertize Judiciare Tehnice și Contabile din cadrul Tribunalului D.; alte acte.

Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanța a reținut că, la data de 10.09.2009, în jurul orelor 15 inculpata P. V. în timp ce conducea autoturismul marca F. Punto cu numărul de înmatriculare AR-962-TA pe . cu întârziere că pe trecerea de pietoni se aflau două persoane angajate în traversarea străzii și din cauza neatenției în conducerea autovehiculului le-a lovit, acestea suferind mai multe leziuni.

În timp ce partea vătămată V. G. s-a angajat în traversarea străzii împreună cu fiul său minor V. A. P. în vârstă de 13 ani autoturismul aflat pe banda a doua de circulație a oprit pentru a le acorda prioritate de trecere, întrucât se aflau pe marcajul de trecere de pietoni. După ce a depășit banda a doua de mers, banda întâi fiind ocupată de autoturismele parcate - partea vătămată a fost lovită de către autoturismul condus de inculpată și proiectată la câțiva metri de locul în care s-a oprit acesta.

Din concluziile certificatului medico legal nr. 2379/A2/18.09.2009 al IML C. a rezultat că V. G. a necesitat pentru vindecare 50-55 zile de îngrijiri medicale.

Potrivit concluziilor certificatului medico legal nr. 2330/A2/11.09.2009 al IML C. V. A. P. a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 7-8 zile de îngrijiri medicale.

În autoturismul inculpatei P. V. nu se aflau alte persoane.

Pentru a se stabili condițiile în care a avut loc accidentul precum și cauzele care au dus la producerea acestuia s-a întocmit raportul de expertiză tehnică auto nr._/11.03.2010 de către Biroul Local de Expertize Judiciare Tehnice și Contabile dincadrul Tribunalului D. care a stabilit că producerea accidentului de circulație s-a datorat culpei exclusive a inculpatei care circulând cu viteza de 28 km/h nu a acordat atenție indicatoarelor și marcajelor rutiere ce semnalizau trecerea de pietoni și a lovit pe partea vătămată și fiul acesteia angajați regulamentar în traversarea străzii în condițiile în care pe banda a doua se afla oprit un autoturism pentru a acorda prioritate de trecere.

Din declarațiile martorului P. L. G. a rezultat că în timp ce oprise în dreptul trecerii de pietoni pentru a acorda prioritate părții vătămate și fiului acesteia care traversau . pe banda a treia circula cu viteză autoturismul condus de către inculpată. Dându-și seama că aceasta nu a observat cei doi pietoni care se angajaseră în traversarea străzii a scos brațul pe geam încercând să-i atragă atenția și să o determine să oprească pentru a nu lovi pietonii.

Cu toate acestea inculpata, datorită neatenției, nu a oprit la timp, a lovit pe

partea vătămată și copilul aflat lângă aceasta, după care a frânat autoturismul care

s-a oprit la 7,8 metri de marginea marcajului „Trecere pietoni" victima fiind

proiectată la câțiva metri în fața autoturismului. Pe asfalt au rămas imprimate două

urme de frânare în lungime de 4,8 metri și, respectiv 2,4 metri.

Potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză accidentul de circulație s-a produs din culpa exclusivă a inculpatei, aceasta fiind singura care avea posibilitatea în cazul în care manifesta o atenție normală în conducerea autoturismului să evite producerea accidentului.

Cu ocazia audierii inculpata a recunoscut și repetat faptul că din cauza neatenției din timpul conducerii autoturismului s-a produs accidentul în urma căruia partea vătămată a suferit mai multe leziuni.

Având în vedere că persoana vătămată V. A. P. a necesitat pentru vindecare mai puțin de 10 de îngrijiri medicale, fapta săvârșită de către P. V. față de aceasta nu este prevăzută de legea penală ca infracțiune, prin rechizitoriu s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 1 și 3 C.p.

În drept, s-a reținut că, fapta inculpatei P. V., care, la data de 10.09.2009, în timp ce conducerea autoturismul marca F. Punto cu numărul de înmatriculare AR-962-TA nu a respectat dispozițiile legale și măsurile de prevedere pentru conducerea unui autoturism pe drum public a produs un accident de circulație în urma căruia partea vătămată V. G. a suferit mai multe leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 50-55 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 1, 3 C.p.

La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere criterile generale de individualizare prev. de art. 72 C.p., limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, gradul de pericol social concret, modul și mijloacele de săvârșire a faptei, urmările produse, reliefate de gravitatea leziunilor produse părții vătămate, persoana inculpatei, necunoscut cu antecedente penale, care a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal.

Față de cele menționate anterior, instanța a reținut cu privire la inculpată prevederile art. 320¹ alin. 7 C.p.p. și o a condamnat-o pe aceasta la o pedeapsă de 2 luni închisoare.

În temeiul 71 C.p. a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.p. pe durata executării pedepsei.

Totodată, în baza art. 81 C.p., apreciind că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilind un termen de încercare de 2 ani și 2 luni, calculat potrivit art.82 C.p.

În temeiul art. 71 alin. 5 C.p. a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

Instanța a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C.p., privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvîrșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.

În baza art. 347 C.p.p. rap. la art. 320¹ alin. 5 C.p.p. a disjuns acțiunile civile formulate de părțile civile V. G. și Spitalul Clinic Județean de Urgență C. și va acorda termen la data de 29.03.2011.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs partea civilă V. G., invocând critici de netemeinicie sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei - raportat la circumstanțele reale ale accidentului rutier și la atitudinea ulterioară a inculpatei, care nu a depus nici un fel de diligențe pentru a ajuta pe partea civilă – și solicitând majorarea pedepsei principale și aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de conduce autovehicule.

P. decizia penală nr. 1181 din 30 iunie 2011, Curtea de Apel C. a declinat competența de soluționare a recursului formulat de partea civilă V. G. împotriva sentinței penale nr. 535 de la 22 februarie 2011, pronunțată de Judecătoria C. – județul D. în dosarul cu nr._, privind pe intimata – inculpată P. V., la Tribunalul D., cu motivarea că, analizând din oficiu competența sa materială în raport de modificarea prevederilor art. 27 și art. 28¹ Cod Procedură penală prin Legea 202/2010, a constatat că, în cazul infracțiunilor pentru care acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, recursul a fost dat în competența tribunalului, derogându-se de la competența generată de instanță de recurs a curții de apel.

Astfel, potrivit art. 385¹ alin. 1 lit. a Cod Procedură penală, „pot fi atacate cu recurs sentințele pronunțate de judecătorii”, competența curții de apel fiind stabilită prin art. 28¹ pct. 3 Cod Procedură penală, respectiv: „recursurile împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii în primă instanță, cu excepția celor date în competența tribunalului” și se completează cu prevederile art. 27 pct. 3 Cod Procedură penală, care arată că „tribunalul, ca instanță de recurs, judecă recursurile împotriva sentințelor pronunțate de judecătorii privind infracțiunile pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate”.

Ori, în speță, infracțiunea dedusă judecății este aceea de vătămare corporală din culpă prev de art. 184 alin. 1 și 3 cod penal, pentru care alin. 5 din acest articol prevede că „acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate”, iar hotărârea supusă recursului (sentința penală nr. 535 de la 22 februarie 2011, pronunțată de Judecătoria C. – județul D. în dosarul cu nr._ ) a fost pronunțată sub imperiul Legii nr. 202/2010 care, în articolul XXIV, dispune expres că hotărârile judecătorești pronunțate în primă instanță după . legii, sunt supuse normelor procesuale introduse prin acest act normativ.

Primind cauza spre competentă soluționare Tribunalul D. a înregistrat-o sub nr._/63/2011 la data de 14.07.2011

În rejudecarea recursului formulat, la termenul din data de 7 octombrie 2011 a fost audiată inculpata P. V. în care a precizat că în ziua accidentului de circulație conducea o rudă la spital care avea probleme de sănătate și nu a observat celelalte mașini staționate pe celelalte benzi; a mai precizat că nu a observat completarea certificatului medico-legal decât în recurs.

La termenul din data de 4.11.2011 a fost depus la dosarul cauzei, în copie xerox, completarea certificatului medico-legal cu nr. 2379/A2 din data de 5.11.2009 precum și examenul ortopedic în baza căruia s-a efectuat completarea sus-menționată.

La data de 18.11.2011, inculpata-intimată P. V. a fost audiată, cu respectarea prevederilor art. 70 alin. 2 C.p.p. și art. 385¹⁶ C.p.p., precizând că își menține declarațiile date și cunoaște conținutul certificatului medico-legal, așa cum a fost el completat ulterior de IML C., fiind de acord cu schimbarea încadrării juridice și nu solicită probe suplimentare .

P. decizia penală nr. 610 din 18.11.2011 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/63/2011, în temeiul art.334 C.p.p., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 184 alin. 1, 3 C.p. în infracțiunea prev. de art. 184 alin. 2 și 4 C.p.

P. decizia penală cu nr. 341 din data de 29 Iunie 2012, Tribunalul D., analizând actele aflate în dosarul cauzei, a constatat că la fila 23 a dosarului_ al Curții de Apel C., se află o completare a certificatului medico-legal nr.2379/A2/2009 ce a fost efectuată de către IML C. la data de 5.11.2009, în care se concluzionează că "leziunile de violență produse în condițiile accidentului de circulație din 10.09.2009 nu s-au vindecat. Mai necesită pentru vindecare circa 30 zile îngrijiri medicale, în total 80-85 zile îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor în care se includ și cele 50-55 de zile acordate inițial". Având în vedere faptul că, actul depus în dosarul Curții de Apel nu este în original, la termenul din data de 7 octombrie 2011 s-a solicitat la IML C. o confirmare a veridicității acestui act medico-legal, confirmare ce a fost obținută ca urmare a înaintării de către IML C. cu adresa nr.4130/A1/2.11.2011 a actului medico-legal care a determinat o prelungire a numărului de zile de îngrijiri medicale acordate inițial.

Tribunalul în raport cu urmările faptei, suplimentarea numărului de îngrijiri medico-legale de la 55 zile la 80 zile, a constatat că fapta inculpatei de a produce vătămări corporale părții vătămate, de 80 de zile de îngrijiri medico-legale, ca urmare a nerespectării dispozițiilor privind circulația pe drumurile publice, realizează elementele constitutive atât sub aspectul laturii subiective cât și obiective ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, în modalitatea agravantei prev. de art. 184 alin. 2, 4 C.p. și nu ale infracțiunii prev. de art. 184 alin. 1, 2 Cp .

Așadar, în drept, tribunalul a constatat că, fapta inculpatei P. V. - care, la data de 10.09.2009, în timp ce conducerea autoturismul marca F. Punto cu numărul de înmatriculare AR-962-TA nu a respectat dispozițiile legale și măsurile de prevedere pentru conducerea unui autoturism pe drum public, a produs un accident de circulație în urma căruia partea vătămată V. G. a suferit mai multe leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 80 zile de îngrijiri medicale - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 2, 4 C.p., iar la individualizarea pedepsei aplicată inculpatei, s-au avut în vedere criterile generale de individualizare prev. de art. 72 C.p., limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, gradul de pericol social concret, modul și mijloacele de săvârșire a faptei, urmările produse, reliefate de gravitatea leziunilor produse părții vătămate, persoana inculpatei, necunoscută cu antecedente penale, care a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal.

Față de cele menționate anterior, tribunalul a constatat că, inculpata a recunoscut în totalitate săvârșirea faptelor achiesând la probatoriile administrate, astfel încât în cauză se regăsesc prevederile art. 320¹alin. 7 C.pr. pen. și va dispune condamnarea intimatei – inculpate P. V. la o pedeapsă de 4 luni închisoare.

În ceea ce privește modalitatea de executare a acestei pedepse, tribunalul, ținând seama de circumstanțele personale ale inculpatei, aceasta nefiind cunoscută cu antecedente penale și apreciind că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia în regim de detenție, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani prevăzut de dispozițiile art. 82 C.pen.

De asemenea, instanța a atras atenția intimatei-inculpate P. V. asupra dispozițiilor art. 83 C.pen. și art. 84 C.pen. privind cauzele de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate acesteia.

Mai mult, faptul că accidentul de circulație s-a produs din culpa exclusivă a inculpatei, aceasta fiind singura care avea posibilitatea - în cazul în care manifesta o atenție normală în conducerea autoturismului - să evite producerea accidentului, limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, gradul de pericol social concret, modul și mijloacele de săvârșire a faptei, urmările produse, reliefate de gravitatea leziunilor produse părții vătămate, atitudinea ulterioară a inculpatei, care nu a depus nici un fel de diligențe pentru a ajuta partea civilă, tribunalul în temeiul art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d C.p.p., a admis recursul declarat de recurenta - parte civilă V. G., a casat în parte sentința penală nr.535 din 22 februarie 2011 a Judecătoriei C. pronunțată în dosar nr._ .

A făcut aplicarea dispoz. art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.p., pe durata prevăzută de art. 71 C.p.

În baza art. 71 alin. 5 C.p., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a II-a și b C.p.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.

În urma disjungerii laturii civile din dosarul inițial înregistrat la Judecătoria C. sub numărul_, s-a format dosarul penal cu numărul_, soluționat prin sentința penală cu numărul 2334 din data de 04.10.2011.

Instanța, în vederea soluționării laturii civile, a încuviințat părții civile proba testimonială, fiind audiați martorii D. S. și S. M., pe latura civilă, declarațiile fiind consemnate și atasate la dosar.

Au fost depuse de către părțile civile o . acte medicale, precum și chitanțe în vederea dovedirii pretențiilor civile.

Analizând materialul probator administrat, sub aspectul soluționării laturii civile a cauzei, instanța a reținut următoarele:

Partea vătămată V. G. în declarația dată în fața instanței s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 43.000 lei, din care 20.000 lei daune materiale constând în cheltuielile făcute în vederea restabilirii sănătății, iar 23.000 lei daune morale.

Printr-o cerere depusă ulterior la dosar, partea vătămată și-a precizat pretențiile civile, arătând că solicită acordarea de daune morale în cuantum de 100.000 lei și daune materiale în cuantum de 10.000 lei.

Instanța a apreciat că față de pericolul social concret al faptei săvârșite, de natura și împrejurările comiterii acesteia, de numărul mare de zile de îngrijiri medicale necesitate de partea civilă, de timpul în care a fost internată în spital, leziunile suferite, partea vătămată V. G. a suferit un prejudiciu moral care necesită reparație bănească, prejudiciu evaluat de instanță la suma de 15.000 lei.

Din declarațiile martorilor audiați a rezultat că partea vătămată a fost internată în spital, a stat circa 3 luni imobilizată la pat, a avut leziuni în zona bazinului, a acuzat în toată această perioadă dureri mari. După accident, partea vătămată s-a schimbat, a devenit mai tristă, mai retrasă, o perioadă lungă de timp nu a putut să meargă în mod normal.

Cu privire la daunele materiale solicitate de partea civilă V. G., prin actele depuse la dosar care atestă cheltuielile efectuate cu medicamentele, tratamentele urmate pentru restabilirea sănătății, deplasările efectuate la spital, și declarațiile martorilor audiați în cauză, care au arătat că partea civilă a cheltuit sume mari de bani cu medicamentația, alimentația specială, ședințele de recuperare pe care le făcea la domiciliu, s-a făcut dovada efectuării unor cheltuieli în cuantum de 10.000 lei în legătură cu tratamentul părții vătămate V. G..

Autoturismul condus de inculpată în momentul producerii accidentului era înmatriculat în Italia sub nr. AR-962-TA. La solicitarea instanței, Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România a comunicat că Biroul Național Carte V. din Italia nu a identificat o societate de asigurare la care autoturismul să fi fost asigurat pentru RCA/Carte V., dar a confirmat faptul că autovehiculul respectiv era legal înmatriculat în Italia la data producerii accidentului.

Biroul Național Carte V. din Italia este semnatar al Acordului Multilateral de Garantare, acord la care a aderat și Biroul Național Carte V. din România (BAAR) începând cu data de 01.08.2007. P. semnarea Acordului Multilateral de Garantare, birourile semnatare garantează plata despăgubirilor la care au dreptul persoanele prejudiciate prin accidente produse de autovehicule care au locul obișnuit de staționare în aria lor de competență și care nu sunt asigurate pentru RCA/Carte V.. Acordul Multilateral de Garantare are rolul de a proteja persoanele prejudiciate prin accidente produse de autovehicule neasigurate.

Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România a desemnat . SA pentru a reprezenta în această cauză Biroul Național Carte V. din Italia (U. C. I.).

Având în vedere precizările Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România, instanța, ținând cont și de recursul în interesul legii soluționat prin decizia nr. 3/2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a dispus introducerea în cauză în calitate de parte responsabilă civilmente a U. C. I., reprezentată de . SA.

Potrivit deciziei arătate anterior, în situația în care autoturismul înmatriculat în România nu este asigurat pentru răspundere civilă, Fondul de protecție a victimelor străzii are calitatea de parte responsabilă civilmente și poate fi obligat singur, iar nu în solidar, cu inculpatul, la plata despăgubirilor civile către persoanele păgubite prin accidente de vehicule neasigurate.

În aceste condiții, instanța a apreciat că la plata despăgubirilor civile dovedite de părțile civile și a fost obligat direct Biroul Național Carte V. din Italia (U. C. I.).

Fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, instanța, în temeiul art. 14, 346 C.p.p. a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă V. G. și a obligat partea responsabilă civilmente U. C. I., reprezentată de . SA, la plata către partea civilă V. G. a sumei de 25.000 lei, din care suma de 10.000 lei reprezintă daune materiale, iar suma de 15.000 lei reprezintă daune morale.

Instanța a reținut că Spitalul Clinic Județean de Urgență C., prin adresa nr._/14.04.2011 s-a constituit parte civilă cu suma de 1166, 45 lei reprezentând cheltuielile efectuate cu îngrijirile medicale acordate părții vătămate V. G., solicitând reactualizarea sumei până la data plății efective a debitului.

Fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, în temeiul art. 14, 346 C.p.p. instanța a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență C. și a obligat partea responsabilă civilmente U. C. I., reprezentată de . SA, la plata către aceasta a sumei de 1.166, 45 lei, reactualizată până la data plății efective a debitului.

Inculpata a fost obligată la 200 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva aceste sentințe a declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria C. și inculpata P. V., recurs respins, ca nefonda,t de Tribunalul D. prin decizia penală cu numărul 55 din data de 03 Februarie 2012.

La data de 06.11.2012 s-a înregistrat la P. de pe lângă Tribunalul D. cererea de revizuire formulată de partea civilă V. G. împotriva deciziei penale cu numărul 55 din data de 03 Februarie 2012 pronunțată de Tribunalul D..

Partea civilă V. G. și-a motivat în drept cererea de revizuire pe dispozițiile art.322 din C.p.p., arătând că, s-a modificat hotărârea unei instanțe, pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.

P. încheiere din Camera de Consiliu din data de 10 Ianuarie 2013, în baza art.403 alin.1 și 3 C.p.p. raportat la art.394 alin.1 lit.a C.p.p., s-a admis în principiu cererea de revizuire formulată de partea civilă V. G. împotriva sentinței penale cu numărul 2334/04.10.2011 a Judecătoriei C., definitivă prin decizia penală 55/03.02.2012 a Tribunalului D..

Instanța a apreciat că există împrejurării noi, care nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei prin sentința penală 2334/2011 a Judecătoriei C., def. prin d.p.55/2012 a Tribunalului D., deoarece, prin d.p. nr.341/2012 a fost admis recursul parții civile V. G. a fost casată în parte sentința penală nr.535 din 22 februarie 2011 a Judecătoriei C. pronunțată în dosar nr._ și a fost condamnată inculpata P. V. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, faptă prev. de art. 184 alin.2 și 4 C.p., deci, având loc o schimbare a situației de fapt avută în vedere de instanță la darea hotărârii inițiale când, inculpata a răspuns pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, faptă prev. de art. 184 alin.1 și 3 C.p..

În consecință, s-a dispus citarea inculpatei P. V. și a părții civile V. G..

S-a dispus introducerea în cauză și citarea Biroului Național Carte V. din Italia (U. C. I.) prin Biroul Asigurătorilor din România și S.C.A. R. Asirom S.A. având în vedere faptul că, inițial Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România a desemnat . SA, pentru a reprezenta în această cauză Biroul Național Carte V. din Italia (U. C. I.)

S-a dispus introducerea în cauză și citarea Spitalului Clinic de Urgență C. și citarea cu precizarea dacă se constituie parte civilă.

Partea civilă V. G. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 100.000 de lei, din care suma de 90.000 de lei reprezentând daune morale și suma de 10.000 de lei daune materiale.

Apărătorul părții civile V. G., în dezbateri a arătat că, solicită anularea în parte a sentinței penale nr.2334/2011 a Judecătoriei C. numai în ceea ce privește prejudiciul moral și acordarea către partea civilă a sumei de 90.000 lei.

Instanța, în vederea soluționării laturii civile, a încuviințat părții civile proba testimonială, fiind audiați martorii C. M. și Caică V., declarațiile fiind consemnate și atasate la dosar.

Analizând materialul probator administrat, sub aspectul soluționării laturii civile a cauzei, instanța a reținut următoarele:

Potrivit art.998 vechiul C.civil, orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat a-l repara.

Pentru existența răspunderii civile delictuale, se cer realizate în mod cumulativ următoarele condiții: existența unei fapte, existența unui prejudiciu, existența unui raport de cauzalitate între faptă și prejudiciu, existența vinovăției persoane care a săvîrșit fapta.

Instanța a reținut că, fapta inculpatei P. V. care, la data de 10.09.2009, în timp ce conducerea autoturismul marca F. Punto cu numărul de înmatriculare AR-962-TA nu a respectat dispozițiile legale și măsurile de prevedere pentru conducerea unui autoturism pe drum public a produs un accident de circulație în urma căruia partea vătămată V. G. a suferit mai multe leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 80 zile de îngrijiri medicale - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 2 și 4 C.p

Așadar, o faptă ilicită săvârșită de inculpata P. V. (infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prev. și ped. de art.184 alin. 2 și 4 din C.p), produsă din culpa inculpatei, faptă care a avut ca urmare producerea de leziuni traumatice părți civile V. G., cu consecința producerii unui prejudiciu, între fapta culpabilă și prejudiciu existând un raport de cauzalitate.

Instanța a apreciat că, față de pericolul social concret al faptei săvârșite, de natura și împrejurările comiterii acesteia, de numărul mare de zile de îngrijiri medicale necesitate de partea civilă, de timpul în care a fost internată în spital, leziunile suferite, partea vătămată V. G. a suferit un prejudiciu moral care necesită reparație bănească, prejudiciu care este evaluat de instanță la suma de 21.000 lei, respectiv un plus de 6000 de lei față de cât i-a fost acordat părții civile prin sentința penală numărul 2334/04.10.2011 a Judecătoriei C., definitivă prin decizia penală cu numărul 55/03.02.2012 a Tribunalului D.

Instanța a reținut că autoturismul condus de inculpată în momentul producerii accidentului era înmatriculat în Italia sub nr. AR-962-TA. La solicitarea instanței, în primul ciclu procesual, Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România a comunicat că Biroul Național Carte V. din Italia nu a identificat o societate de asigurare la care autoturismul să fi fost asigurat pentru RCA/Carte V., dar a confirmat faptul că autovehiculul respectiv era legal înmatriculat în Italia la data producerii accidentului.

Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România a desemnat . SA pentru a reprezenta în această cauză Biroul Național Carte V. din Italia (U. C. I.).

În aceste condiții, instanța a apreciat că la plata despăgubirilor civile dovedite de părțile civile și a fost obligat direct Biroul Național Carte V. din Italia (U. C. I.).

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs asigurătorul U. C. I., prin A. Romaneasca- Asirom Vienna Insurance Group Sa.

P. decizia penală nr. 2164/08.11.2013, Curtea de Apel C. a declinat competența de soluționare a recursului declarat de asigurătorul U. C. I., prin A. Romaneasca Asirom Vienna Insurance Group Sa, împotriva sentinței penale nr.2331 din 4 iulie 2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._/215/2012, în favoarea Tribunalului D., motivat de faptul că obiectul cauzei a fost infracțiunea prev.de art.184 alin.1 și 3 Cod penal, pentru care acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, iar competența de a judeca recursul aparține Tribunalului D., ținând cont de dispozițiile art.42 Cod pr.penală.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului D. sub nr._/63/2013, la data de 06.12.2013 și reprezintă prezentul recurs penal.

Verificând hotărârea atacata prin prisma motivelor de recurs, dar si a dispozițiilor art. 385/6 alin 3 C.p.p, care consacră efectul devolutiv total al recursului, cât și a criticilor formulate, Tribunalul apreciază că recursul exercitat de către recurentul-asigurător U. C. I.,prin A. Romaneasca Asirom Vienna Insurance Group Sa. este fondat pentru următoarele considerente:

Revizuirea este o cale extraordinară de atac prin care se urmărește îndreptarea unei hotărâri judecătorești, datorită existenței unor elemente exterioare pe care instanțele nu le-au avut în vedere în judecata anterioară. Cazurile de revizuire sunt expres și limitativ prevăzute de lege în art. 394 Cpp, respectiv:

-s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei;

-un martor, expert sau interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;

- un înscris care a servit ca temei la hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals; un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;

-când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.

Din examinarea motivelor de revizuire invocate de către revizuenta- parte civilă V. G., respectiv dispozițiile art.322 pct.5 din C.P.Civ., tribunalul constată că acestea nu-și pot avea aplicarea în cauză, în condițiile în care soluționarea laturii civile, disjunsă dintr-o cauză penală, cum este cazul în speță, este guvernată de aplicarea dispozițiilor Codului de procedură Penală și nicidecum ale Codului de procedură Civilă, cum a precizat revizuenta.

Astfel, potrivit art.408 CPP, precizează expres faptul că "regulile cuprinse în prezenta secțiune se aplică în mod corespunzător și în ce privește revizuirea hotărârii penale cu privire la latura civilă."

În raport de considerentele expuse și de dispozițiile art. 385¹⁵ CPP, recursul promovat în cauză va fi admis, se va casa sentința penală nr. 2331/04.07.2013 a Judecătoriei C., iar pe fond se va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta V. G., ca fiind inadmisibilă.

De altfel, în acest sens a statuat și decizia nr. LX (60) a Înaltei Curți de Casație și Justiție care, admițând recursul în interesul legii, a stabilit că: ”Cererea de revizuire care se întemeiază pe alte motive decât cazurile prevăzute de art. 394 din Codul de procedură penală, este inadmisibilă”.

Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de recurentul-asigurator U. C. I. prin A. R. Asirom Vienna Insuracnce Group SA, cu sediul în București, str. .. 31-33, sector 2, împotriva sentinței penale 2331 din 04.07.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2012.

Casează sentința penală nr. 2331/04.07.2013 a Judecătoriei C., iar pe fond, respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta V. G., domiciliată în Comuna Breasta, ., jud.D., în contradictoriu cu intimata-inculpată P. V., domiciliată în Caracal, . nr.13, ., . și intimatul-parte civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență nr.1 C., cu sediul în C., ., jud.D., ca fiind inadmisibilă.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 24 ianuarie 2014.

Președinte, Judecător, Judecător,

G. D. G. M. E. C. T. V.

Grefier,

V. C. E.

Red. Jud. ECM/ Tehnored. C.E.V

2 ex./24 februarie 2014

Jud.fond G. B..

← Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr....		Cerere de contopire a executării pedepselor. alte modificări... →

Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 44/2014. Tribunalul DOLJ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 44/2014. Tribunalul DOLJ