Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr. 98/2014. Tribunalul DOLJ

Sentința nr. 98/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 20-02-2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

T. D.

SECȚIA PENTRU MINORI ȘI FAMILIE

SENTINȚA PENALĂ Nr. 98/2014

Ședința publică de la 20 februarie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE A. M. M.

Grefier S. B.

Pe rol soluționarea sesizării din oficiu a Penitenciarului C. privind aplicarea legii penale mai favorabile, cu privire la condamnarea dispusă față de condamnatul B. F. prin sentința penală nr.31 din 09.03.2010, pronunțată de T. O., definitivă prin decizia penală nr.2872/18.08.2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Fără citarea persoanei condamnate.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că la dosar sunt atașate copia mandatului de executare a pedepsei închisorii împreună cu fișa de evaluare a condamnatului și copiile hotărârii penale, după care instanța reține cauza în pronunțare.

T.

Prin sesizarea înregistrată pe rolul Tribunalului D. la nr._ comisia de evaluare din cadrul Penitenciarului C. a solicitat instanței a dispune asupra oportunității aplicării legii penale mai favorabile, cu privire la condamnarea dispusă față de condamnatul B. F. prin sentința penală nr.31 din 09.03.2010, pronunțată de T. O., definitivă prin decizia penală nr.2872/18.08.2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În drept, au fost invocate disp. art.6 C.p.

La dosarul cauzei s-au depus fișa de evaluare a deținutului, mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 81/19.08.2010, sentința penală nr. 31/09.03.2010 a Tribunalului O., însoțite de un referat al compartimentului de executări penale.

Analizând actele dosarului și dispozițiile legale, instanța reține următoarele:

Prin sentința penală nr.31 din 09.03.2010 pronunțată de T. O., persoana privată de libertate B. F. a fost condamnată la pedeapsa rezultantă de 28 ani închisoare și 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit. a teza a II-a și lit.b C.p., compusă astfel:

- 25 ani închisoare și 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit. a teza a II-a și lit.b C.p., pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 alin.1 combinat cu art.175 alin.1 lit.i raportat la art.176 alin.1 lit.a și d din C.p. din 1969,

- 20 ani închisoare și 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit. a teza a II-a și lit.b C.p., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin.1 și alin.2 lit.b și c din C.p. din 1969.

În considerarea dispozițiilor art. 33 lit.a și art. 34 lit.b din CP din 1969, privitoare la concursul de infracțiuni, instanța a contopit pedepsele, dând spre executare pedeapsa mai grea de 25 ani închisoare, la care s-a aplicat un spor de 3 ani, inculpatul urmând să execute pedeapsa principală de 28 ani închisoare.

În baza art.65 alin.1 și alin.2 C.p. din 1969 s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b C.p. pe o durată de 10 ani.

În baza sentinței penale menționate s-a emis MEPI nr. 81/19.08.2010, executarea pedepsei începând la data de 14.07.2008.

Potrivit art. 6 alin. (1) C. pen., „când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.”

Însă, conform art. 4 din Legea nr. 187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, „pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.”

Pentru a analiza incidența dispozițiilor art. 4 sau art. 6 CP, instanța va descontopi pedeapsa rezultantă în pedepsele ce o alcătuiesc, urmând a observa aplicabilitatea art. 4 / art. 6 CP pentru fiecare dintre acestea.

Urmează a se verifica, așadar, dacă pedeapsele aplicate sub legea veche pentru fiecare dintre infracțiunile concurente depășesc maximul special din noua normă de incriminare.

Potrivit dispozițiilor art. 189 alin. 1 lit.d și h CP, omorul calificat se pedepsește cu detențiunea pe viață sau cu închisoarea de la 15 la 25, iar pedeapsa aplicată este de 25 ani, astfel că pentru această infracțiune nu se impune reducerea pedepsei aplicate, față de dispozițiile art. 4 din Legea nr. 187/2012, această pedeapsă neintrând sub incidența instituției legii penale mai favorabile.

În privința pedepsei de 20 ani închisoare aplicată pentru art. 211 alin.1 și 2 lit.b și c Cp, tribunalul constată că în prezent în NCP tâlhăria calificată este incriminată de art. 234 alin. 2 lit.d Cp, având ca limite de pedeapsă închisoarea de la 3 la 10 ani.

Față de cele reținute, instanța constată că pedeapsa de 20 ani închisoare depășește maximul special prevăzut de legea nouă care este de 10 ani.

Instanța, însă, nu va proceda automat la reducerea acestei pedepse, ci va proceda la stabilirea legii mai favorabile în raport de tratamentul juridic sancționator al concursului de infracțiuni, urmând să compare pedeapsa aplicată condamnatului de 28 ani închisoare, cu limita maximă la care s-ar putea ajunge potrivit art. 39 alin. 1 lit. b NCP, luându-se în calcul pedeapsa redusă la maximul special prevăzut de lege pentru art. 234 alin. 2 lit.d NCP (10 ani).

Conform art. 39 alin. 1, lit. b NCP „În caz de concurs de infracțiuni, se stabilește pedeapsa pentru fiecare infracțiune în parte și se aplică pedeapsa, după cum urmează: b)când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite”.

Contopind cele două pedepse ce alcătuiesc pluralitatea de infracțiuni (concursul) prin prisma dispozițiilor art. 39 alin. 1 lit. b NCp, pedeapsa de 25 ani închisoare pentru art. 188 alin. 1, art. 189 alin. 1 lit.d și h NCP cu pedeapsa de 10 ani închisoare pentru art. 234 alin. 2 lit.d NCP, acesta ar primi pedeapsa cea mai grea de 25 ani la care s-ar adăuga o treime din pedeapsa de 10 ani, adică 3 ani și 4 luni, rezultand o pedeapsă de 28 ani și 4 luni închisoare.

Prin urmare, comparând cele două pedepse rezultante - calculate atât potrivit vechilor reglementări penale (28 ani), cât și prin trimitere la noul Codul penal (28 ani și 4 luni închisoare) - instanța constată că legea penală mai favorabilă condamnatului o reprezintă Codul penal din 1969 prin aplicarea căruia instanța a stabilit pedeapsa închisorii de 28 ani, iar nu Codul penal din 2009 prin aplicarea căruia s-ar stabili pedeapsa închisorii de 28 ani și 4 luni închisoare.

În consecință, în baza art. 595 C. proc. pen. rap. la art. 23 din Legea nr. 255/2013, contestația la executare vizând reducerea pedepsei aplicată pentru infracțiunea prev. de art.233 rap. la art.234 alin.1 lit.d C.p. este neîntemeiată.

T. reține însă că sesizarea este întemeiată în privința reducerii pedepsei complementare de 10 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cp, după executarea pedepsei principale rezultante de 28 ani închisoare.

Astfel, potrivit art. 6 alin. 6 NCP, când legea nouă este mai favorabilă numai sub aspectul pedepselor complementare sau a măsurilor de siguranță, acestea se execută în conținutul și limitele prevăzute de legea nouă.

De asemenea, potrivit art. 66 alin. 1 NCP: "pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi constă în interzicerea exercitării pe o perioadă de la 1 la 5 ani a unuia sau mai multor dintre următoarele drepturi:

a ) dreptul de a fi ales în autorități publice sau în orice alte funcții publice;

b) dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat;

d) dreptul de a alege".

Conform celor expuse anterior, NCP este mai favorabil doar în privința pedepsei complementare, nu și a pedepselor principale, deoarece în cauză se constată că interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cp are corespondent în NCP la art. 66 lit. a, b, însă pe o durată maximă de 5 ani.

Pentru aceste considerente, în baza art. 23 din Legea 255/2013 rap. la art. 595 NCPP, tribunalul va admite în parte contestația la executare ca urmare a sesizării din oficiu privind pe condamnatul B. F. și va reduce pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit b) din codul penal de la 1969, după executarea pedepsei principale de 28 ani închisoare, de la 10 ani la 5 ani, pedeapsa complementara constand in interzicerea drepturilor prevazute de art. 66 lit.a), b) NCP.

De asemenea, se va dispune rectificarea mandatului de executare nr. 81/19.08.2010 emis de T. O. în sensul celor menționate mai sus.

În baza art. 275 alin. 3 CPP, cheltuielile judiciare avansate de către stat vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

În baza art. 23 din Legea 255/2013 rap. la art. 595 NCPP

Admite în parte contestația la executare ca urmare a sesizării din oficiu privind pe condamnatul B. F., fiul lui I. și E., născut la 07.08.1987, în Corabia, jud.O., cu domiciliul în Corabia, ..80, jud. O., CNP_, în prezent deținut în Penitenciarul C..

Reduce pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit b) din codul penal de la 1969, după executarea pedepsei principale de 28 ani închisoare, de la 10 ani la 5 ani, pedeapsa complementara constand in interzicerea drepturilor prevazute de art. 66 lit.a), b) NCP.

Dispune rectificarea mandatului de executare nr. 81/19.08.2010 emis de T. O. în sensul celor menționate mai sus.

În baza art. 275 alin. 3 NCPP

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Cu drept de contestație în termen de 3 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică de la 20 februarie 2014.

Președinte, Grefier,

A. M. MarinescuSimona B.

Red. Jud. AMM/tehnored. SB.

24.03.2014/4 ex.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr. 98/2014. Tribunalul DOLJ