Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 584/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 584/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 22-06-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
T. D.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 584
Ședința publică de la 22.06.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. F.
Grefier F. B.
Ministerul Public - P. de pe lângă T. D.
a fost reprezentat de procuror C. M.
Pe rol judecarea contestației formulate de contestatorii inculpați M. P. V. și B. C. împotriva încheierii de ședință din data de 11.06.2015, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ 15, având ca obiect verificare măsuri preventive (art. 206 NCPP).
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns inculpații M. P. V. și B. C. asistați de apărător desemnat din oficiu, av. I. E., în substituirea apărătorului titular, avocat O. N. C. și av. I. E. pentru inculpatul B. C., care depune delegații pentru asistența judiciară obligatorie nr. 5959/2015 și 5960/2015.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
La solicitarea instanței, contestatorii inculpați M. P. V. și B. C. precizează că își mențin contestația formulată.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra contestațiilor declarate.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru contestatori, avocat I. E., solicită admiterea contestației, desființarea încheierii primei instanțe și revocarea măsurii arestării preventive, precizând că de la momentul dispunerii măsurii arestării preventive și până în prezent a trecut un interval suficient de timp.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu sau a controlului judiciar, apreciind că aceste măsuri sunt proporționale având în vedere gravitatea faptei și vârsta inculpaților.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea contestației și menținerea încheierii instanței de fond ca temeinică și legală, întrucât în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților și nu au intervenit elemente noi care să justifice revocarea sau înlocuirea acestei măsuri preventive.
Contestatorul inculpat M. P. V., având ultimul cuvânt, solicită admiterea contestației, menționând că își însușește concluziile apărătorului din oficiu.
Contestatorul inculpat B. C., având ultimul cuvânt, solicită admiterea contestației, menționând că regretă fapta comisă.
T.
Asupra contestației penale de față constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 11.06.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ 15, în temeiul art.362 C.p.p. rap. la art.208 C.p.p. a fost menținută măsura arestării preventive luată față de inculpatul M. P. V., prin încheierea nr.70/25.04.2015 a Judecătoriei C. și față de inculpatul B. C., prin încheierea nr. 70/25.04.2015 a Judecătoriei C..
Au fost respinge cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu sau măsura controlului judiciar, formulată de inculpați prin apărător.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria C. cu numărul 4160/P/2015, a fost trimis în judecată în stare de arestare preventivă inculpatul M. P. V. pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la tâlhărie calificată, faptă prev. de art.48 alin.1 C.p. rap. la art. 233 alin. 1 C.p. rap. la art. 234 alin. 1 lit. d C.p. și furt calificat, prev. de art. 228 alin. 1 C.p. rap. la art. 229 alin. 1 lit. a C.p., cu aplicarea art. 38 alin. 1 și art. 77 lit. d C.p. și inculpatul B. C. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, faptă prev. de art. 233 alin. 1 C.p. rap. la art. 234 alin. 1 lit. d C.p. și infracțiunii de complicitate la furt calificat, prev. de art. 48 alin. 1 C.p rap. la art. 228 alin. 1 C.p. rap. la art. 229 alin. 1 lit. a, cu aplic. art. 38 alin. 1 C.p., în final cu aplic. art. 113 și următoarele C.p.
Prin încheierea nr. 70/25.04.2015 a Judecătoriei C., s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților M. P. V. și B. C., pe o durată de 30 zile, de la 25.04.2015 până la data 24.05.2015 inclusiv.
Pentru a dispune această soluție, judecătorul de drepturi și libertăți a reținut că, potrivit art. 202 alin. 1 C.p.p., măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.
Judecătorul de drepturi și libertăți a reținut că în cauză există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunea reținută și măsura arestării preventive este necesară în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.
De asemenea, s-a reținut că, este îndeplinită și condiția pev. de art. 223 alin. 2 c. pr. pen în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de furt calificat pentru care a fost formulată propunerea de arestare preventivă este mai mare de 5 ani, iar pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Judecătorul de drepturi și libertăți a reținut că inculpatul M. P. V. a mai beneficiat anterior de clemență, fiind condamnat la o pedeapsă cu suspendare sub supraveghere pentru săvârșirea unei infracțiuni de viol.
A mai reținut judecătorul că, nu este de neglijat nici aspectul care reiese din declarațiile inculpaților, respectiv faptul că își alegeau doar victime femei.
Astfel, inculpatul B. C. a declarat că, în privința primului telefon s-a apropiat de fata si profitând de faptul ca aceasta, ca orice fata, are mana slăbuță, i-a tras telefonul din mână, văzând despre ce telefon este vorba.
Inculpatul a mai menționat că, telefoanele le-a sustras pentru a face rost de bani ca sa se distreze, sa se imbrace. Faptele le-a savarsit dupa un plan pe care le-a discutat impreuna celălalt coinculpat.
Inculpatul M. P. V. a recunoscut numai parțial infracțiunile săvârșite, negând atitudinea violentă, precum și premeditarea acestora.
Din atitudinea celor doi a reținut judecătorul de drepturi și libertăți că, prin nesocotirea oricărei norme de conviețuire, prezintă un real pericol pentru ordinea publică.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit art.362 C.p.p. care reglementează instituția măsurilor preventive în procedura de judecată se reține că, instanța se pronunță, la cerere sau din oficiu, cu privire la luarea, înlocuirea, revocarea sau încetarea de drept a măsurilor preventive. În cauzele în care față de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, instanța este datoare să verifice, în cursul judecății, în ședință publică, legalitatea și temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit dispozițiilor art. 208.
Astfel, se reține că, măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni. Nicio măsură preventivă nu poate fi dispusă, confirmată, prelungită sau menținută dacă există o cauză care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale. Orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.
Potrivit art.223 alin.2 C.p.p. măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată (și implicit menținută) și dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții, o infracțiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracțiune contra securității naționale prevăzută de Codul penal și alte legi speciale, o infracțiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, șantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracțiune de corupție, o infracțiune săvârșită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Instanța de fond a constatat că, la data sesizarii instantei cu solutionarea fondului cauzei si respectiv la data discutarii mentinerii arestarii preventive a inculpaților B. C. și M. P. V. se constată că temeiurile inițiale avute in vedere la data adoptarii masurii privative de libertate nu s-au schimbat.
Raportat la criteriile prev. de art.223 alin.2 C.p.p. și la cele prev. de art.207 alin 1 și 2 C.p.p. pe baza evaluării gravității faptelor, a modului și a circumstanțelor de comitere a acestora, a anturajului și a mediului din care aceasta provine, instanța apreciază că se impune menținerea arestării preventive a inculpaților B. C. și M. P. V. .
În ceea ce privește înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, instanța de fond a apreciat că acesta starea de pericol subzistă. Pericolul pe care inculpatul îl prezinta pentru societate poate fi definit ca fiind posibilitatea mai mult sau mai puțin apropiata de a realiza o acțiune socialmente daunatoare, care constituie o infracțiune.
Sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, între altele, si din însusi pericolul social al infracțiunii de care este incriminat inculpatul, din reacția publica la comiterea unei astfel de infracțiuni, din posibilitatea comiterii, chiar a unor fapte asemanatoare de catre alte persoane, în lipsa unei reacții ferme fața de cei banuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public se pot avea în vedere atât date ce sunt legate de persoana inculpatului, ci si date referitoare la fapta, nu de puține ori acestea din urma fiind de natura a crea în opinia publica un sentiment de insecuritate, credința ca justiția, cei care concureaza la înfaptuirea ei, nu acționeaza îndeajuns împotriva infracționalitații.
Raportat la situția de fapt, pericolul poate fi dedus din cuantumul pedepsei pentru aceaste fapte penale pentru sunt acuzați inculpații, circumstanțele reale descrise în actul de sesizare ca fiind modalitatea de săvârșire a faptei și atitudinea inculpaților după comiterea faptelor.
Chiar C.E.D.O., în jurisprudența sa, în aplicarea art. 5 din CEDO, a admis că, în măsura în care și dreptul național o recunoaște, anumite infracțiuni pot cauza o tulburare a societății de natură să justifice o detenție preventivă, datorită gravității deosebite a infracțiunilor și a reacției particulare suscitate asupra opiniei publice de astfel de fapte.
În ceea ce privește cererea subsidiara a inculpaților de înlocuire a masurii arestării preventive cu masura arestului la domiciliu sau controlului judiciar, instanța de fond a apreciat, pentru aceleași considerente anterior expuse, că temeiurile avute în vedere la dispunerea măsurii arestării preventive a inculpaților exista în continuare, impunandu-se privarea de libertate a lor, lasarea in libertate prezentand pericol pentru ordinea publica, motiv pentru care o va respinge ca neîntemeiată.
Având în vedere considerentele expuse, instanța de fond, în temeiul art.362 C.p.p. rap. la art.208 C.p.p. a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpatul M. P. V., prin încheierea nr.70/25.04.2015 a Judecătoriei C., fiind emis mandatul de arestare preventivă cu numărul 49/25.04.2015.
În temeiul art.362 C.p.p. rap. la art.208 C.p.p. a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpatul B. C., prin încheierea nr.70/25.04.2015 a Judecătoriei C., fiind emis mandatul de arestare preventivă cu numărul 50/25.04.2015.
Au fost respinse cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu sau măsura controlului judiciar, formulată de inculpații M. P. V. și B. C. prin apărător.
Împotriva aceste încheieri au formulat contestație inculpații M. P. V. și B. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, iar judecarea sa în stare de libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
În subsidiar, au solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar sau a arestului la domiciliu.
Analizând legalitatea și, implicit, temeinicia încheierii instanței de fond, în raport cu prevederile procedurale care reglementează măsurile procesuale, dar și în raport cu datele și probele oferite de dosarul cauzei, se constată următoarele:
Potrivit art. 208 alin. 2 C.p.p., instanța verifică din oficiu dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau menținerea măsurii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia, dispozițiile art. 207 alin. 3-5 C.p.p., aplicându-se în mod corespunzător
De asemenea, conform art. 207 alin 4 C.pr.pen ,, Când se constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii se mențin sau există temeiuri noi care justifică o măsură preventivă, judecătorul de cameră preliminară dispune prin încheiere menținerea măsurii preventive față de inculpat" iar potrivit alin 5 al aceluiași text legal ,, Când se constată că au încetat temeiurile care au determinat luarea sau prelungirea măsurii arestării preventive și nu există temeiuri noi care să o justifice ori în cazul în care au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii preventive, judecătorul de cameră preliminară dispune prin încheiere revocarea acesteia și punerea în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză".
În mod corect judecătorul instanței de fond a apreciat că în cauză există probe din care rezultă în continuare suspiciunea rezonabilă a săvârșirii de către inculpați a infracțiunilor pentru care sunt cercetați, iar fata de criteriile prev. de art. 223 alin.2 C.p.p., evaluând gravitatea faptelor, modul și a circumstanțele de comitere a acestora, anturajul și mediul din care provin inculpații, măsura arestării preventive este necesară în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii inculpaților de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.
Totodată, se constată că menținerea arestării preventive este necesară și pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din gravitatea faptei, raportat la limitele de pedeapsă pentru infracțiunile săvârșite, precum si din modalitatea de săvârșire a acestora, astfel cum au fost expuse, dar și lipsa unui loc de muncă al inculpaților care să le asigure obținerea unor venituri necesare existenței.
Tot în mod corect prima instanță a reținut că potrivit art. 208 Cpp, la data discutării legalității si temeiniciei stării de arest preventiv, temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive subzistă și nu au intervenit motive care să impună revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea acesteia cu o măsură preventivă mai blândă, respectiv măsura preventivă a controlului judiciar.
Convenția Europeană a Drepturilor Omului condiționează legalitatea privării de libertate de existența unor motive verosimile, temeinice că s-a săvârșit sau că se va săvârși o infracțiune sau că autorul va fugi după săvârșirea unei infracțiuni. Noțiunea de motive verosimile a fost interpretată de Curte în sensul existenței unor date, informații care să convingă un observator obiectiv că este posibil ca persoana respectivă să fi săvârșit infracțiunea respectivă (hotărârea Gusinsky contra Rusiei/19.05.2004, Tuncer și Durmus contra Rusiei /02.11.2004).
Analizând actele de la dosarul cauzei prin prisma dispozițiilor legale interne și internaționale care reglementează arestarea preventivă, instanța de control judiciar constată că pentru buna desfășurare a procesului penal și al prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni se impune menținerea arestării preventive a inculpaților M. P. V. și B. C., această măsură fiind proporțională cu gravitatea acuzațiilor și necesară în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal la care face referire alineatul 3 al art. 202 C.p.p., precum și jurisprudența CEDO.
Se constată astfel ca fiind îndeplinit atât caracterul necesar al măsurii privative de libertate, cât și caracterul insuficient al altor măsuri preventive mai puțin coercitive decât arestarea preventivă, în speță controlul judiciar.
Pentru aceste motive, în baza art 425/1 alin 7 pct 1 lit b C.pr.pen rap la art 206 C.pr.pen, T. va respinge contestația formulată de inculpații M. P. V. și B. C. împotriva încheierii din 11.06.2015 a Judecătoriei C. pronunțată în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 Cpp va obliga contestatorii la plata sumelor de câte 180 lei fiecare cheltuieli judiciare statului, din care suma de 260 lei, reprezentând onorarii avocați oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 206 Cpp
Respinge contestațiile formulate de inculpații M. P. V., fiul lui I. și al F., născut la 15.06.1996 în mun. C., jud. D., cu domiciliul stabil în ., ., nr. 71, jud. D., posesor al C.I. ., nr._, eliberată de C., CNP_ și B. C., fiul lui N. și al N., născut la 19.06.1997 în mun. C., jud. D., cu același domiciliu stabil, ., nr. 5, .. 2, ., posesor al C. I. . nr._, eliberată de C., CNP_,
În baza art. 275 alin. 2 Cpp
Obligă contestatorii la plata sumelor de câte 180 lei fiecare cheltuieli judiciare statului, din care suma de 260 lei, reprezentând onorarii avocați oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 22.06.2015
Președinte, Grefier,
E. F. F. B.
Red. Jud. E.F./Tehnored. F.B.
26.06.2015/2 ex.
J.f. G. B.
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 523/2015.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 582/2015.... → |
|---|
