Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 323/2013. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 323/2013 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 21-10-2013 în dosarul nr. 1147/317/2013
Dosar nr._
Cod operator: 2442
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE Nr. 323/2013
Ședința publică de la 21 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE T. B.
Judecător R. I.
Judecător D. P.
Grefier L.-L. P.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. Părăușeanu,
din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj;
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de inculpatul D. N. împotriva sentinței penale nr. 360 din 11.09.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul inculpat D. N. asistat de apărător ales, avocat V. I. și intimat parte vătămată D. V. D..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care, a fost ascultat recurentul inculpat D. N. care a declarat că nu recunoaște săvârșirea faptei și că partea vătămată a fost lovită de fiul său peste nas, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar și, nemaifiind alte cereri, constatând recursul în stare de judecată, instanța a acordat cuvântul pentru dezbateri:
Apărător ales, avocat V. I. pentru recurentul inculpat D. N. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale și, pe fond, achitarea inculpatului în baza art. 11 lit. a rap. la art. 10 lit. e C.pr.pen., cu reținerea art. 44 C.pen. și cu cheltuieli de judecată; depune la dosar chitanța reprezentând onorariu avocat.
Intimat parte vătămată D. V. D. a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței penale; depune la dosar concluzii scrise.
Reprezentantul Ministerului Public a solicitat respingerea recursului declarat de inculpat ca fiind nefondat, arătând că a fost corect reținută vinovăția și aplicată inculpatului pedeapsa, de către instanța de fond pe baza probatoriilor pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 180 alin. 2 C.pen., având în vedere poziția oscilantă a inculpatului, împrejurările și modul în care a fost comisă fapta, declarațiile inculpatului, părții vătămate și a martorilor.
Recurentul inculpat D. N. arată că își însușește concluziile apărătorului său ales și că pe partea vătămată l-a lovit fiul său.
TRIBUNALUL
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. nr. 360 din 11.09.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr._, în baza art.180 alin.2 C.pen. cu aplicarea dispozițiilor art.74 alin.1 lit. a raportat la art. 76 lit. e C.pen. a fost condamnat inculpatul D. N., fiica lui I. și A., născută la data de 07.0.1989 P., ., cetățean român, studii superioare, necăsătorit, fără antecedente penale, C.N.P._ la 400 lei amendă penală.
În baza art. 81 C.pen. s-a dispus suspendarea condiționată executarea pedepsei pe o perioadă de 1 (un) an termen de încercare stabilit în condițiile art.82 C.pen.
În baza art. 359 alin.1 C.pr.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 14 rap. la art. 346 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1000 lei cu titlu de daune morale și 50 lei despăgubiri materiale către partea civilă
În temeiul art.191 alin.1 C.pr.pen. a fost obligat inculpata la plata a 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 910 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă.
Pentru a pronunța această sentință penală, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-Cărbunești nr.2721/P/2012 din data de 14.03.2013 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului D. N., fiica lui I. și A., născută la data de 07.0.1989 P., ., cetățean român, studii superioare, necăsătorit, fără antecedente penale, C.N.P._ pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.
Ca stare de fapt, s-a reținut în actul de sesizare a instanței că, în ziua de 08.08.2012, în timp ce se afla cu vitele pe câmp pe raza comunei P., jud. Gorj, inculpatul D. N. a aplicat mai multe lovituri în zona feței și în zona abdominală părții vătămate D. D., provocându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 13-15 zile îngrijire medicală conform C.M.L. nr.2709/09.08.2012 emis de S.M.L. Gorj.
Starea de fapt expusă de procuror a fost reținută prin coroborarea plângerii și a declarației părții vătămate, declarației învinuitului, declarațiilor martorilor, certificatului medico-legal și procesului verbal de sesizare SNAU 112.
Cu ocazia judecării cauzei, inculpatul a fost ascultat în prezența apărătorului ales, cu respectarea dispozițiilor art.70 C.pr.pen., ocazie cu care nu a recunoscut săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată. A relatat acesta că, în data de 08.08.2012, în timp ce se afla cu vitele pe terenul proprietatea familiei sale, dintr-o mașină de culoare neagră ar fi coborât partea vătămată, împreună cu fiul său, D. A. și nora sa, toți atacându-l cu un țăruș. Între timp, la fața locului a venit și tatăl inculpatului care a încercat să îi despartă, inculpatul a prins țărușul cu care îl lovea fiul părții vătămate însă, în momentul când a dat drumul țărușului, fiul părții vătămate l-a lovit accidental pe tatăl său cu cotul în nas. A mai precizat că motivul conflictului ar consta în nemulțumirea părții vătămate cu privire la faptul că familia inculpatului își adapă vitele din pârâul Bucșana. De asemenea, a precizat că el personal a chemat organele de poliție la fața locului și că motivul pentru care nu a obținut certificat medico-legal și nu a formulat plângere prealabilă constă în împrejurarea că, imediat după conflict, el și partea vătămată au fost de acord să se împace. Mai mult, a doua zi, inculpatul a plecat din localitate la A. I. la facultate.
De asemenea, au fost ascultați partea vătămată D. V. D., martorii din rechizitoriu A. G. A., D. M. A., D. A. S. și D. I., martorii încuviințați părții vătămate și inculpatului, respectiv D. A., Ț. G. și D. V..
Inculpatul a depus la dosarul cauzei mai multe înscrisuri, respectiv: rezoluția nr.605/P/2012 din data de 21.05.2012 pentru a face dovada stării conflictuale dintre martorul A. G. A. și familia inculpatului, legitimație de student, patru adeverințe de la Biblioteca Muzeului Unirii din A. I., Biblioteca Facultății de Teologie din cadrul Universității 1 Decembrie 1918 din A. I., Biblioteca Județean L. B. din A. I. și Biblioteca Universității 1 Decembrie 1918 din A. I. precum și o declarație extrajudiciară pentru a dovedi că în dimineața următoare conflictului a plecat la A. I. pentru a se documenta în vedere susținerii unei lucrări la o sesiune de comunicări științifice.
Din coroborarea mijloacelor de probă administrate în cauză, atât pe parcursul cercetării judecătorești cât și al urmării penale, instanța a reținut următoarea stare de fapt:
În data de 08.08.2012, atât inculpatul cât și partea vătămată se aflau cu vitele la păscut, întâlnindu-se în apropierea pârâtului Bucșana.
Partea vătămată a susținut că una dintre vitele sale s-a dus la vitele inculpatului, iar când partea vătămată s-a dus după aceasta, inculpatul i-a smuls din mână țărușii, partea vătămată opunându-se. Împreună cu partea vătămată se afla și nepotul acestuia în vârstă de 9 ani care s-a speriat și a fugit acasă anunțând-o pe nora părții vătămate care la rândul său l-a anunțat pe fiul părții vătămate, deplasându-se cu mașina acestuia la locul conflictului. În continuarea, după ce fiul și nora sa au ajuns acolo, partea vătămată a încercat să-și recupereze țărușii de la inculpat care l-a lovit mai întâi cu capul în nas și cu genunchiul în piept, aplicându-i ulterior mai multe lovituri inclusiv cu pumnul.
Pe de altă parte, inculpatul a susținut că, fără nici un motiv și fără a fi avut vreo discuție în prealabil în cursul acelei zile, partea vătămată a venit împreună cu fiul și cu nora sa, cu o mașină și toți trei au început să îl lovească pe inculpat. Întrucât tatăl inculpatului, care se afla la o distanță de aproximativ 700-800 m cu oile a strigat la cei trei, aceștia au fugit. Dându-și însă seama că cel care strigă este tatăl inculpatului s-au întors și au continuat să-l lovească cu pumnii, picioarele și un țăruși de fier cu care veniseră de acasă. A mai arătat că nu l-a lovit pe partea vătămată ci fiul acestuia, din greșeală, în timp ce încerca să smulgă țărușul din mâna inculpatului, l-a lovit pe partea vătămată cu cotul în nas.
Instanța a reținut că în afara părții vătămate și a inculpatului la conflict au asistat membrii familiilor celor doi, respectiv fiul și nora părții vătămate și tatăl și mama inculpatului, fiecare dintre acești martori susținând declarațiile propriilor rude, în speță ale părții vătămate și ale inculpatului.
Singurul martor care nu este rudă cu niciuna dintre părți este martorul A. G. Adelin, cu a cărui declarația se coroborează susținerile părții vătămate. Astfel, martorul a relatat că se afla cu curcile pe câmp când l-a auzit pe nepotul părții vătămate strigând și l-a văzut alergând spre vale. Uitându-se spre locul unde se aflau partea vătămată și inculpatul, a observat că ambii se aflau cu vitele în același loc venind și nora părții vătămate, fiul acestuia și tatăl inculpatului. A mai relatat martorul, inclusiv cu ocazia audierii în cursul urmăririi penale că, partea vătămată și inculpatul se împingeau, același lucru făcându-l și fiul părții vătămate cu tatăl inculpatului. La un moment dat, inculpatul l-a lovit pe partea vătămată cu pumnul în nas și cu genunchiul în burtă, observând martorul că partea vătămată era ,,plin de sânge’’.
Referitor la acest martor, deși inculpatul a arătat că ar exista o stare conflictuală între el și familia inculpatului motivată de împrejurarea că în anul 2012 mama martorului le-ar fi incendiat o claie de fân, instanța a apreciat că declarația martorului este obiectivă. Martorul a precizat că între familia sa și a inculpatului nu există o stare conflictuală, recunoscând că mama sa a incendiat, din greșeală, în urmă cu un an o claie de fân aparținând tatălui inculpatului însă l-a despăgubit pe acesta și cei doi s-au împăcat, aspecte ce rezultă și din cuprinsul rezoluției de neîncepere a urmăririi penale și a referatului cu propunere de neîncepere a urmăririi penale, aflate la filele 32 și 33 din dosarul instanței.
În ceea ce privește apărarea inculpatului, constând în aceea că fiul părții vătămate l-ar fi lovit din greșeală pe acesta cu cotul în zona feței, provocându-i astfel leziunile pentru care a necesitat îngrijiri medicale, instanța a înlăturat-o necoroborându-se cu mijloacele de probă administrate în cauză. De altfel, în cuprinsul certificatului medico-legal au fost descrise și alte leziuni, respectiv pe ambele regiuni infraorbitare 2 echimoze violacei de câte 1,5 cm fiecare, bandă echimotică roșie violacee de circa 12/2 cm ka nivelul regiunii suprombilicale. Or, aceste leziuni nu s-ar fi putut produce dacă partea vătămată ar fi fost lovită doar o singură dată, cu cotul de către fiul său.
În drept, fapta săvârșită de inculpat care i-a aplicat părții vătămate lovituri provocându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 13-15 zile îngrijire medicală conform completării la C.M.L. nr.2709/09.08.2012, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art.180 alin.2 C.pen., atât sub aspectul laturii obiective cât și subiective urmând a fi condamnat.
La individualizarea pedepsei pe care a aplicat-o inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile prev. de art 72 Cod penal respectiv dispozițiile părții generale a codului penal, limitele de pedeapsă fixate pentru infracțiunea de lovire, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Instanța a reținut că pericolul social concret al faptei nu este ridicat în pofida numărului relativ mare de zile de îngrijire medicală de care a avut nevoie partea vătămată pentru vindecare.
Astfel, din ansamblul probelor administrate în cauză a rezultat că între familia părții vătămate și cea a inculpatului preexista o stare conflictuală generată de adăparea animalelor în pârâul Bocșana. Conflictul din data de 08.08.2012 a fost însă unul spontan, nepremeditat, implicându-se în desfășurarea acestuia și fiul părții vătămate și tatăl inculpatului care, în loc să încerce aplanarea stării conflictuale au amplificat tensiunea, împingându-se reciproc.
Numărul relativ mare de zile de îngrijire medicală necesitate de partea vătămată pentru vindecare s-a datorat fracturii fără deplasare la nivelul ½ medie oase propirii nazale, produsă ca urmare a aplicării unei singure lovituri în zona feței.
În ceea ce privește persoana inculpatului instanța a reținut că, deși nu a recunoscut săvârșirea faptei, acesta a avut o conduită bună anterior săvârșirii infracțiunii, neavând antecedente penale, nefiind sancționat contravențional, fiind absolvent de studii superioare și înmatriculat la cursuri de masterat. Mai mult, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, a rezultat că inculpatul se preocupă de desăvârșirea pregătirii sale postuniversitare, dedicându-și o mare parte a timpului studiului și elaborării unor lucrări cu caracter științific, filele 53-57 dosarul instanței.
A mai reținut instanța că, ulterior conflictului, din declarația inculpatului care, de altfel a și anunțat organele de poliție, coroborată cu declarațiile agenților de poliție Ț. G. și D. V., care s-au deplasat imediat la fața locului, că inculpatul era zgâriat pe față și pe mâini, având bluza și pantalonii rupți, și prezentând urme de sânge. De asemenea, conform susținerilor inculpatului, au relatat martorul D. V. că, din discuțiile purtate cu partea vătămată și cu inculpatul, precum și cu membrii familiei acestora, cei doi stabiliseră că se vor împăca.
În aceste condiții și având de pregătit lucrări științifice pentru o sesiune de comunicări, inculpatul a plecat în data de 09.08.2012, la ora 04.30 la A. I., nu a formulat plângere penală și nu a obținut certificat medico-legal deși prezenta urme de lovire conform declarațiilor martorilor Ț. G. și D. V. și a înscrisului aflat la fila 37 din dosarul instanței.
Partea vătămată a formulat plângere penală la aproximativ o lună și jumătate ulterior datei conflictului, acest aspect fiind adus la cunoștința inculpatului la data de 28.11.2012, când a fost audiat în calitate de făptuitor, dată la care acesta nu mai putea formula plângere prealabilă în cauză.
Analizând ansamblul acestor considerente, și făcând aplicarea art.74 alin.1 lit. a și alin.2 C.pen. raportat la art. 76 lit. e C.pen., instanța a condamnat inculpatul în baza art.181 alin.2 C.pen. la o pedeapsă de 400 lei amendă penală, apreciind că această pedeapsă e aptă să atingă scopul preventiv și educativ al sancțiunii.
Referitor la modalitatea de executare a pedepsei, instanța a constatat că scopul educativ preventiv al acesteia poate fi atins și fără executarea acesteia și, fiind îndeplinite și condițiile cerute de art. 81 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei cu amenda pe un termen de încercare de un an stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.
Sub aspectul laturii civile, potrivit dispozițiilor art.1357 din Codul civil, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare.
Din prevederile legale menționate, a rezultat că pentru angajarea răspunderii civile delictuale, trebuie să fie întrunite anumite condiții și anume: existența unei fapte ilicite, a prejudiciului, a raportului de cauzalitate și a vinovăției celui care a cauzat prejudiciul.
Aplicând aceste dispoziții legale la situația de fapt reținută în cauză, instanța a constatat îndeplinite condițiile necesare pentru angajarea răspunderii civile delictuale în ceea ce privește partea civilă.
În ceea ce privește daunele morale solicitate de D. V. D., instanța a obligat inculpatul la plata sumei de 1000 lei cu titlu de daune morale.
La stabilirea acestei sume instanța a avut în vedere că urmare a lovirii sale de către inculpat, partea vătămată a suferit leziuni din cauza cărora, deși nu a fost internat, a necesitat mai multe zile de îngrijire medicală. În lipsa unui criteriu matematic și obiectiv de stabilire a daunelor morale, acestea fiind lăsate la libera apreciere a instanțelor de judecată, instanța a apreciat că suma de 1000 lei este de natură să compenseze efectul negativ al faptei ilicite imputabilă inculpatului și anume suferința fizică și psihică cauzată.
În ceea ce privește despăgubirile materiale, instanța l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 50 lei despăgubiri materiale către partea civilă, sumă constând în contravaloarea medicamentelor radiografiei, fila 65 dosarul instanței.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat și la plata sumei de 910 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă, reprezentând 500 lei onorariu avocat, 40 lei costul certificatului medico-legal, 30 lei deplasare la Tg.-J. în vederea obținerii certificatului și completării acestuia, 350 lei transport instanță.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs inculpatul D. N. criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate arătând în esență că acesta s-a aflat în legitimă apărare, invocând incidența dispozițiilor art. 44 C.pen..
Tribunalul analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată prin prisma probatoriului administrat în cauză și examinând cauza sub toate aspectele de fapt și de drept constată și reține că recursul este nefondat și în baza art. 38515 pct. 1 lit. b C.pr.pen. va fi respins în considerarea celor ce urmează.
Prin probatoriul administrat instanța de fond a stabilit o completă și corectă stare de fapt reținând în esență că la data de 08.08.2012 recurentul inculpat D. N. a aplicat mai multe lovituri în zona feței și în zona abdominală, intimatului parte vătămată D. D., provocându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 13-15 zile de îngrijiri medicale.
Probatoriul administrat în cauză constând în declarațiile părții vătămate coroborate cu declarațiile martorilor ce au fost audiați și concluziile raportului de constatare medico legală confirmă pe deplin vinovăția recurentului inculpat în săvârșirea faptei pentru care a fost condamnat fiind exclusă săvârșirea acestei fapte în condițiile de legitimă apărare în înțelesul dispozițiilor art. 44 C.pen..
De altfel, în raport de conduita oscilantă a recurentului inculpat, în sensul că inițial nu a recunoscut fapta, ulterior declarând că a lovit cu cotul din greșeală pe partea vătămată, iar în fața instanței de recurs a declarat că partea vătămată ar fi fost lovită de către fiul său, pedeapsa aplicată acestuia de către instanța de fond, adică 400 lei amendă penală prin reținerea dispozițiilor art. 74 alin. 1 lit. a raportat la art. 76 lit. e C.pen. și cu aplicarea dispozițiilor art. 81 C.pen., apare prea blândă.
Văzând și dispozițiile art. 192 C.pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D. N. împotriva sentinței penale nr. 360 din 11.09.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr._ .
Obligă recurentul inculpat la 40 lei cheltuielile judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 21.10.2013 la Tribunalul Gorj.
Președinte, Judecător, Judecător,
T. B. R. I. D. P.
Grefier,
L.-L. P.
Red. T.B.
Tehnored. A.A.
Jud. fond I. M.
2 ex./25 Octombrie 2013
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... → |
|---|
