Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 275/2013. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 275/2013 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 09-09-2013 în dosarul nr. 6162/318/2013
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE Nr. 275/2013
Ședința publică de la 09 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. C.
Judecător A. S. N.
Judecător Ș. Ș.
Grefier I. D.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. T. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj;
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de recurentele părți civile G. ASIGURĂRI S.A. și R. A., împotriva sentinței penale nr. 1434/05 iulie 2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul inculpat B. D. F. și intimata parte responsabilă civilmente S.C. F. T. S.R.L. C..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns consilier juridic Oneasca D. pentru recurenta parte civilă G. Asigurări S.A., recurenta parte civilă R. A. asistată de apărător ales avocat M. C. și intimatul inculpat B. D. F., lipsă fiind intimata parte responsabilă civilmente S.C. F. T. S.R.L. C..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaiexistând alte cereri s-au constatat recursurile în stare de judecată, acordându-se cuvântul; tribunalul din oficiu a pus în discuția participanților la proces tardivitatea declarării recursului de către partea vătămată R. A..
Avocat M. C. pentru recurenta parte vătămată R. A. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și obligarea inculpatului în solidar cu societatea de asigurare la plata onorariului apărător susținând că ordinul CSA nr. 14/2011 face referire la latura penală, ori în situația de față recursul formulat se referă la latura civilă; consideră că recursul este declarat în termen și solicită obligarea la plata cheltuielilor de judecată către parte vătămată; referitor la recursul declarat de partea civilă G. Asigurări S.A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Consilier juridic Oneasca D. pentru recurenta parte civilă G. Asigurări S.A. a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinței și diminuarea daunelor materiale și morale în măsura în care acestea au fost dovedite cu documente justificative; solicită exonerarea de la plata cheltuielilor de judecată și stabilirea obligaților de plată ale asiguratorului în limitele și condițiile prevăzute de legislația specială, aplicabilă în materie de asigurări cu respectarea dispozițiilor din Normele de aplicare a Ordinului CSA nr.14/2011; cu privire la recursul declarat de partea vătămată R. A. a solicitat respingerea recursului ca fiind tardiv declarat.
Intimatul inculpat B. D. F. a lăsat soluția la aprecierea instanței.
Reprezentanta Ministerului Public a susținut că recursul declarat de partea vătămată R. A. este tardiv, iar cu privire la recursul declarat de societatea de asigurare a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.
TRIBUNALUL
Asupra recursurilor penale de față;
Prin sentința penală nr. 1434/05 iulie 2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ a fost admisă în parte, cu precizarea ulterioară, acțiunea civilă formulată de partea civilă R. A., cu domiciliul în ., județul Gorj.
A fost obligat asiguratorul G. ASIGURĂRI S.A. la plata către partea civilă a sumelor de 25.000 lei cu titlu de daune morale și de 1.538 lei despăgubiri materiale.
A fost respinsă acțiunea față de partea responsabilă civilmente S.C. F. T. S.R.L. C., a fost obligat inculpatul B. D. –F., fiul lui Ș. și M., CNP._, cu domiciliul în municipiul C., ., .. 2, ., județul D. la 1500 lei cheltuieli judiciare către partea civilă R. A. și la 500 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J. nr. 2088/P/2012 din 11.03.2013 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B. D. F., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 184 alin. 1 și 3 C.pen., indicându-se ca stare de fapt că prin plângerea prealabilă adresată în termen legal organelor de cercetare penală partea vătămată R. A. din comuna Turcinești, . a sesizat faptul că la data de 13.04.2012, în jurul orei 16:00, în timp ce se deplasa pe . Catena situată în zona CAM a municipiului Tg-J. a fost accidentată de autoturismul cu nr. de înmatriculare_ condus de inculpatul B. D.-F., care a efectuat manevra de mers înapoi fără să se asigure.
Din materialul de urmărire penală administrat la dosarul cauzei a rezultat că inculpatul B. D.-F. este posesor al permisului de conducere categoriile B și C din anul 1998 și este angajat ca șofer la S.C. F. T. S.R.L. C., unde își desfășoară activitatea pe autoutilitara cu numărul de înmatriculare_ .
Pe parcursul urmăririi penale s-a stabilit că în ziua de 13.04.2012 inculpatul s-a deplasat din municipiul C., de la sediul societății comerciale mai sus amintite către mun. Tg-J., la volanul autoutilitarei cu nr._ pentru a transporta medicamente la mai multe farmacii.
In jurul orei 16:00, inculpatul a parcat autoturismul pe trotuarul din fața farmaciei Catena situată în zona CAM a municipiului Tg-J., unde a aprovizionat cu marfă.
In acel loc se află o alee pietonală, care este separată de .-un mic parc, iar inculpatul a parcat autoutilitara chiar pe .-i fi mai ușor să transporte marfa la farmacie.
In momentul în care a ieșit din farmacie, inculpatul B. D.-F. s-a urcat la volanul autoturismului descris mai sus și a efectuat manevra de mers înapoi pentru a putea ieși de pe trotuar, fără să se asigure.
In momentul efectuării acelei manevre inculpatul a auzit un zgomot puternic, situație în care a oprit autoturismul și mergând să vadă ce s-a întâmplat a găsit în spatele său pe partea vătămată R. A., căzută pe trotuar, aceasta reproșându-i faptul că a fost lovită de automobil.
Întrucât acuza dureri la mâna dreaptă, inculpatul a transportat partea vătămată la Spitalul Tg-J. - Secția UPU, unde i-au fost acordate primele îngrijiri.
Pe parcursul urmăririi penale s-a stabilit că în urma accidentului de circulație, partea vătămată a suferit o fractură la antebrațul mâinii drepte, leziune ce a necesitat pentru vindecare 50-55 zile de îngrijiri medicale, fără ca viața să îi fi fost pusă în primejdie, aspect ce rezultă și din CML nr. 371/20.04.2012 eliberat de SML Gorj. S-a reținut că aceasta nu a fost internată în spital.
Cu ocazia ascultării în cursul urmăririi penale inculpatul a recunoscut că nu s-a asigurat corespunzător, accidentând pe partea vătămată care se deplasa în mod regulamentar pe trotuar.
În cursul urmăririi penale partea vătămată s-a constitut parte civilă cu suma de 50.000 lei, reprezentând daune morale și despăgubiri materiale.
Fiind ascultat în ședința publică din 16.04.2013, inculpatul a recunoscut și regretat săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată și a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 3201 C.pr.pen., declarând că își însușește în totalitate probatoriul administrat în cursul urmăririi penale.
În urma analizării probatorului, prin sentința penală nr.764/16.04.2013 a Judecătoriei Tg-J. s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 2.000 lei amendă, iar în temeiul art. 3201 alin. 5 C.pr.pen. a fost disjunsă latura civilă a cauzei, ce s-a înregistrat sub nr._ pe rolul aceleiași instanțe de fond.
Prin cererea depusă la dosar la data de 11.04.2013 partea civilă a precizat că restrânge cuantumul pretențiilor de la 50.000 lei la suma de 30.000 lei, din care 25.000 lei reprezentând daune morale produse în urma traumelor psihice și fizice determinate de accidentul de circulație și 5.000 lei reprezentând despăgubiri materiale.
A adăugat împrejurarea că asigurătorul G. Asigurări S.A. a propus plata sumei total de 15.076 lei, pe care însă nu a acceptat-o, apreciind-o insuficientă.
Sub aspectul daunelor morale a învederat că accidentul suferit i-a provocat o intensă traumă psihică, având în vedere perioada îndelungată de imobilizare, durerile suportate, implicațiile pe plan familial, adăugând că nici până în prezent starea de sănătate nu s-a refăcut, prezentând o semianchiloză a degetelor mâinii drepte, însoțită de o lipsă a forței musculare a acestui braț.
Față de împrejurarea că la data producerii evenimentului rutier, autoturismul condus de inculpat era asigurat, instanța a dispus citarea, în calitate de asigurător, a G. Asigurări, iar totodată, a părții responsabile civilmente S.C. F. T. S.R.L. C., având în vedere faptul că autorul accidentului era prepusul acestei societăți, căreia îi aparținea și autovehiculul.
Apreciindu-le necesare și utile justei soluționări a cauzei, instanța a încuviințat administrarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale, fiind ascultați martorii F. G. și E. S..
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța de fond a reținut ca stare de fapt că, în urma evenimentului rutier produs din culpa exclusivă a inculpatului B. D. F., partea civilă R. A. a suferit o fractură a antebrațului mâinii drepte ce a necesitat pentru vindecare 50-55 zile îngrijiri medicale, fără ca victima să fie spitalizată.
Că, din declarațiile martorilor ascultați în cauză a rezultat că în urma accidentului partea civilă nu a mai putut desfășura o perioadă activități de natura celor prestate anterior (împreună cu soțul, fără să apeleze la alte persoane), fiind nevoită să plătească pe martorii E. S. și F. G., acesta din urmă locuind în gospodăria părții diverse intervale de timp, martori care au cules fructe, au cosit fânul, au îngrijit vița de vie, animalele etc., fiind plătiți cu câte 50 lei/zi, la care se adaugă hrana și țigările.
Instanța a constatat întemeiată în parte cererea părții civile deoarece ambii martori au relatat că aceasta a avut brațul imobilizat circa 6 săptămâni, fiind ajutată și de E. S. la prepararea hranei și menajul locuinței, în schimbul hranei, unor produse agricole și unor sume de bani, al căror cuantum nu a putut fi cuantificat de martorul F. G.; în privința perioadei în care martorul F. a desfășurat activități în gospodăria părții civile, instanța a constatat că a existat o diferență între cele declarate de martori deoarece deși martorul F. a menționat o perioadă de trei luni, martora E. a apreciat că numărul zilelor lucrate și plătite a fost de circa treizeci, astfel încât instanța a reținut un cuantum total al cheltuielilor efectuate în acest scop de 1.500 lei, la care a adăugat pe cele legate de obținerea certificatului medico-legal (38 lei ).
Având în vedere legătura de cauzalitate dintre infracțiunea comisă din culpa exclusivă a inculpatului și trauma fizică/psihică produsă părții civile, apreciată prin prisma vârstei, a gravității leziunii produse (având în vedere numărul de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare), a perioadei îndelungate de imobilizare a brațului, instanța de fond a constatat întemeiată cererea părții civile de acordare a unei compensații sub forma daunelor morale.
La stabilirea cuantumului sumei ce s-a acordat cu titlu de daune morale instanța a avut în vedere pe lângă criteriile expuse și împrejurarea că victima a suferit o semianchiloză a degetelor mâinii drepte ce a determinat o imposibilitate a extensiei acestora (așa cum reiese din cuprinsul scrisorii medicale nr._/08.01.2013), apreciind că este rezonabilă stabilirea sumei de 25.000 lei cu titlu de daune morale, la plata căreia a obligat doar asigurătorul G. Asigurări S.A.
Constatând culpa procesuală a inculpatului, în temeiul art. 191, 193 C.pr.pen. aceasta a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către partea civilă, reprezentând onorariu avocat, conform chitanței depusă la dosar (1500 lei) și la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva sentinței au declarat recurs societatea de asigurare G. ASIGURĂRI S.A. și partea vătămată R. A..
În motivarea recursului său partea civilă a criticat sentința pentru nelegalitate, susținând că în mod greșit instanța de fond nu a obligat inculpatul în solidar cu asigurătorul de răspundere civilă la plata onorariului apărătorului ales al părții civile.
Recurentul asigurător de răspundere civilă a criticat soluția instanței de fond pentru netemeinicie, susținând că se impune reducerea cuantumului daunelor materiale și morale stabilite ca despăgubiri pentru partea civilă întrucât nu s-a făcut dovada existenței acestora cu înscrisuri, declarațiile martorilor sunt contradictorii și nu sunt concludente, nu s-a dovedit că martorii nu ar fi fost angajați în lipsa accidentării părții civile, s-a depășit perioada de raportare pentru stabilirea daunelor care nu poate fi mai mare de 55 de zile de la data producerii accidentului; de asemenea, s-a invocat nerespectarea dispozițiilor art. 49 pct. 1 din Ordinul nr. 14/2011 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor pentru punerea în aplicare a Normelor privind aplicarea legii în domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule.
Analizând recursurile declarate de părți în raport de motivele invocate, precum și din oficiu sub toate aspectele, potrivit art. 3856 alin. 3 C.pr.pen., precum și analizând recursul declarat de partea civilă din punctul de vedere al respectării dispozițiilor art. 3853 C.pr.pen., tribunalul constată că recursul declarat de partea civilă este tardiv, iar recursul declarat de asigurătorul de răspundere civilă este întemeiat pentru considerentele de fapt și de drept ce urmează:
Astfel, potrivit art. 3853 combinat cu art. 363 alin. 3 C.pr.pen. termenul de recurs este de 10 zile și curge de la pronunțare pentru partea care a fost prezentă la dezbateri, astfel cum este cazul părții civile, prezentă la termenul din 2 iulie 2013 la instanța de fond, termen la care au avut loc dezbaterile.
De asemenea, fiind un termen procedural, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 186 alin. 2 C.pr.pen., potrivit cu care la calcularea termenului pe zile nu se socotește ziua de la care începe să curgă acest termen și nici ziua în care acesta se împlinește, precum și dispozițiile art. 186 alin. 4 C.pr.pen., potrivit cu care dacă ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul expiră la sfârșitul primei zile lucrătoare care urmează.
Pe cale de consecință, termenul de declarare a recursului s-a împlinit pentru partea civilă la data de 16 iulie 2013.
Or, partea civilă a depus la serviciul poștal plicul de corespondență conținând cererea de declarare a recursului la data de 19 iulie 2013, cu depășirea termenului.
Cum, potrivit art. 185 alin. 1 C.pr.pen., când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercițiul dreptului, recursul declarat de partea civilă va fi respins ca tardiv.
În ce privește recursul declarat de către asigurătorul de răspundere civilă, acesta se dovedește întemeiat sub aspectul netemeiniciei parțiale a hotărârii instanței de fond, respectiv cu referire la stabilirea cuantumului daunelor morale.
Astfel, în mod justificat a reținut instanța de fond că la stabilirea cuantumului daunelor morale trebuie avute în vedere aspectele referitoare la persoana părții civile, precum și cele referitoare la urmările faptei inculpatului, în concret la leziunile traumatice suferite de partea civilă.
Cu toate acestea, în mod greșit instanța de fond a stabilit valoarea prejudiciului moral în raport de dauna produsă prin îndurarea unor suferințe fizice, cât timp asemenea suferințe fizice nu pot fi cuantificate, instanța de fond asumându-și aleatoriu sarcina de a identifica intensitatea durerilor provocate de traumatism și de intervențiile medicale necesare pentru vindecarea leziunilor și, mai mult, de a stabili „valoarea” acestor dureri.
De asemenea, instanța de fond ar fi trebuit să aibă în vedere că prejudiciul moral constă în disconfortul produs de punerea victimei în situația de a nu-și mai folosi părți ale corpului astfel cum obișnuia să o facă, de necesitatea de a apela la ajutorul altor persoane pentru a efectua gesturi și activități zilnice, normale și firești pentru o persoană sănătoasă, de necesitatea de a se restrânge în activitățile curente ș.a.m.d., toate aceste criterii fiind în strânsă legătură cu datele ce caracterizau existența părții civile, respectiv vârsta, dar și statutul social, cultural, profesional etc.
În concret, partea civilă, în vârstă de 63 de ani la data comiterii infracțiunii, locuiește în satul Rugi, . și,astfel cum rezultă din declarațiile martorilor, în mod curent se ocupă cu activități în gospodăria rurală, fără a rezulta un caracter de mai mare amploare al preocupărilor agricole ale acestei părți.
Așadar, nu s-au administrat probe din care să rezulte altceva decât că partea civilă a suferit un disconfort în desfășurarea activităților curente ale oricărei persoane obișnuite care locuiește în mediul rural, având ca principală preocupare întreținerea unei gospodării de nivel mediu.
În același timp, din actele medicale existente la dosarul cauzei a rezultat că partea civilă a fost supusă și disconfortului rezultat din suportarea procedurilor medicale și prezența în unități medicale.
Împrejurarea că în luna ianuarie a anului 2013, după 6 luni de la epuizarea perioadei de vindecare a leziunilor, s-a constatat printr-un act medical că partea civilă are afecțiuni ale umărului mâinii drepte și că extensia degetelor mâinii drepte este imposibilă nu este suficientă prin ea însăși să conducă la concluzia că aceste afecțiuni sunt urmarea leziunilor suferite la data de 13.04.2012 în lipsa unor probe care să pună în evidență legătura de cauzalitate dintre fapta inculpatului și rezultatele controlului medical din 08.01.2013, cu atât mai mult cu cât în cuprinsul acestor acte medicale se constată existența fracturii produse la data de 13.04.2012 și se stabilește că a fost tratată incomplet, ceea ce nu i se poate imputa inculpatului.
Toate aceste aspecte, cuantificate, nu pot conduce la depășirea unui nivel al daunelor morale mai mare de 15.000 lei, suficient pentru a compensa disconfortul produs părții civile în perioada 13.04.2012 – 06.06.2013, perioadă după care leziunile traumatice produse prin fapta inculpatului au fost considerate vindecate, fără a exista probe din care să rezulte o situație contrară.
În ce privește susținerile recurentului asigurator de răspundere în sensul că declarațiile martorilor nu pot constitui mijloc de probă pentru a face dovada prejudiciului material, acestea nu pot fi reținute de către instanța de recurs întrucât dispozițiile art. 49 pct. 1 din Ordinul nr. 14/2011 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor pentru punerea în aplicare a Normelor privind aplicarea legii în domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule sunt aplicabile numai în procedura de stabilire a despăgubirilor pe cale amiabilă, în timp pentru stabilirea despăgubirilor în cadrul procesului penal sunt aplicabile dispozițiile art. 62 și urm. C.pr.pen., care includ la art. 78 și urm. C.pr.pen. și declarațiile martorilor.
Văzând și dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. a și pct. 2 lit. d C.pr.pen., precum și cele ale art. 192 alin. 2 și art. 193 C.pr.pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta parte vătămată R. A., împotriva sentinței penale nr. 1434/05 iulie 2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._, constituită parte civilă, ca tardiv.
Admite recursul declarat de asigurătorul de răspundere civilă ., împotriva sentinței penale nr. 1434/05 iulie 2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._, casează în parte sentință și reduce cuantumul daunelor morale la 15.000 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Respinge cererea recurentei - parte civilă privind obligarea intimatului și recurentului asigurătorul de răspundere civilă de acordare a cheltuielilor judiciare în recurs.
Obligă recurenta parte civilă la 30 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 09.09.2013 la Tribunalul Gorj.
Președinte, Judecător, Judecător,
C. C. A. S. N. Ș. Ș.
Grefier,
I. D.
Red. C.C.
3 ex./01.10.2013
Jud. fond C. E. M.
| ← Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 323/2013.... | Cerere de întrerupere a executării pedepsei. Art.455 C.p.p..... → |
|---|
