Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 368/2013. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 368/2013 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 18-12-2013 în dosarul nr. 8036/95/2013
Dosar nr._ Cod operator: 2442
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA Nr. 368/2013
Ședința publică de la 18 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. G.
Grefier A. A.
Ministerul Public fiind reprezentat de procuror C. C. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj.
Pe rol judecarea plângerii formulată de petentul H. V. împotriva ordonanței nr.767/P/2012 din 11.09.2013 dată de P. de pe lângă Tribunalul Gorj, în contradictoriu cu intimatul D. C. B..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petentul H. V., lipsă fiind intimatul D. C. B..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care constatându-se că nu mai sunt alte cererii de formulat sau excepții de invocat și cauza fiind în stare de soluționare s-a acordat cuvântul pentru dezbateri:
Petentul H. V. a solicitat admiterea plângerii, desființarea ordonanței procurorului și redeschiderea urmării penale față de făptuitor arătând, că există probe concludente și suficiente prin care a făcut dovada vinovăției acestuia pentru infracțiunile sesizate prin plângere.
În acest sens a arătat că numita E. A. nu a dat declarație în dosar, semnătura neaparținându-i, așa cum recunoaște și ea în declarația dată la procuror și cum reiese și din concluziile raportului de expertiză grafoscopică efectuat în cauză, declarația fiind scrisă în numele sus-numitei de fiica sa Z. R., aspect ce inițial a fost infirmat de făptuitor și nu a fost cunoscut de persona vătămată.
A mai susținut că ulterior, la datele de 03 iunie 2010 și 08 iunie 2010, s-au mai făcut două completări la declarația scrisă inițial în numele martorei E. A., aceste completări fiind semnate tot de Z. R. și făcute fără acordul mamei sale.
În ceea ce privește procesul verbal de cercetare la fața locului, făptuitoul D. C. B. a consemnat ca martori pe Bardan G. și Sichitiu G., dar aceștia nu au participat la cercetarea de la fața locului, acest aspect cunoscându-l chiar de la Sichiu G., care la întrebarea petentului de ce a semnat procesul verbal de cercetare la fața locului a afirmat că D. C. B. este șef de post în comună și mai are nevoie de el. Mai mult, martorii Bardan G. și Sichitiu G. au recunoscut că nu au participat la cercetarea de la fața locului, acest lucru reieșind din procesul verbal de confruntare dintre petent și martorul Sichitiu G. și din declarația dată de martorul Bardan G. în data de 05 mai 2012.
A mai susținut că în data de 23 mai 2010 a propus ca martori pe numiții C. C., C. N., C. Ș., B. G. și B. L., dar făptuitorul D. C. B., în calitate de polițist, a ascultat un singur martor, respectiv pe numitul B. G., declarația acestuia ne mai aflându-se la dosarul cauzei. A precizat că ulterior propunerii de neîncepere a urmării penale în luna aprilie 2011, au fost ascultați acești martori care au menționat că au existat porți metalice la terenul proprietatea sa. Cu privire la lipsa declarației martorului B. G. de la dosarul cauzei a susținut că trebuia reținută în sarcina intimatului și infracțiunea de sustragere de înscrisuri .
A menționat că prin rezoluția nr. 2097/II/2/2010 a fost admisă plângerea sa, iar prim procurorul a dat dispoziții scrise pentru a fi ascultați martori în vederea eliminării contradicțiilor existențe între procesul verbal de cercetare la fața locului și referatul care a fost întocmit în cauză, dar că aceste dispoziții date de primul procuror nu au fost respectate de către intimat.
Ulterior, prin sentința penală nr. 2375/2010, s-a desființat rezoluția și s-a dispus efectuare de activități pentru lămurirea unor situații de fapt, dar nici aceste dispoziții nu au fost duse la îndeplinire de către făptuitorul D. C. B., astfel că acesta a comis infracțiunea de abuz în serviciu.
A mai arătat că în luna aprilie 2011 a fost ascultat martorul B. G., consemnându-se în declarația acestuia altceva decât ceea ce a declarat, făptuitorul procedând în acest mod tocmai pentru a favoriza pe infractori, respectiv persoanele care i-au sustras porțile.
Totodată, a susținut că intimatul D. C. a determinat-o pe numita Z. R. să declare mincinos, declarație ce a fost depusă la dosar, săvârșind și infracțiunea de instigare la mărturie mincinoasă.
De asemenea, a solicitat extinderea cercetărilor și cu privire la polițista H. V., care a fost împreună cu D. C. în momentul în care acesta din urmă a determinat-o pe Z. R. să scrie în declarație aspecte ce nu corespund adevărului și a insistat ca martora să dea această declarație.
Reprezentanta Ministerului Public a solicitat respingerea plângerii și menținerea ordonanței de scoatere de sub urmărire penală ca fiind temeinică și legală considerând că în cauză au fost efectuate toate actele de urmărire penală menționate prin ultima hotărâre de desființare.
TRIBUNALUL
Asupra plângerii penale de față:
Prin plângerea formulată la Tribunalul Gorj și înregistrată sub numărul de mai sus, patentul H. V. a formulat plângere împotriva ordonanței nr. 767/P/2012 din 11.09.2013 dată de P. de pe lângă Tribunalul Gorj, în contradictoriu cu intimatul D. C. B..
În motivarea plângerii, în rezumat, petentul a arătat că soluția dată în cauză de procuror, de scoatere de sub urmărire penală a făptuitorului D. C. B., pentru infracțiunile prev. și ped. de art. 288 alin. 2 C.pen., art. 291 C.pen. și art. 246 C.pen., este netemeinică și nelegală, din probele administrate până în prezent existând suficiente date din care rezultă că sus numitul se face vinovat de infracțiunile menționate.
Mai mult, petentul a arătat că organele de urmărire penală au fost sesizate și cu alte fapte de natură penală, respectiv instigare la mărturie mincinoasă, fals intelectual, favorizarea infractorului și sustragere de înscrisuri, fără ca procurorul să efectueze cercetări și să se pronunțe și cu privire la aceste fapte.
În continuare petentul a detailat aspecte cu privire la modul în care făptuitorul a întocmit procesul – verbal de cercetare la fața locului și în care au fost luate declarațiile martorilor Z. R., E. A. și B. G., în legătură cu existența porților metalice pe teren și a urmelor identificate la fața locului, învederând că raportat la toate aceste aspecte în mod greșit procurorul a constatat că făptuitorul nu se face vinovat de infracțiunile sesizate prin plângere.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
Prin ordonanța nr. 767/P/2012 din 11.09.2013 dată de P. de pe lângă Tribunalul Gorj s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului D. C. B., fiul lui I. și P., născut la data de 27.05.1984, în Tg-J., jud Gorj, domiciliat în Tg-J., .. 4, se. 1, ., jud. Gorj, CNP -_, pentru infracțiunile prev. de art. 246 Cod penal, art. 288 alin. 2 C.pen. și art. 291 C.pen. Și disjungerea cauzei și declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J. în vederea continuării cercetărilor pentru infracțiunile de fals și uz de fals, prev. de art. 288 alin. 1 Cod penal și art. 291 Cod penal, față de numita Z. E. R..
Pentru a adopta această rezoluție procurorul a reținut că persoana vătămată H. V. din corn. Turcinești, nr. 302, jud. Gorj prin plângerea înregistrată la P. de pe lângă Judecătoria Tg-J. sub nr. 2239/P/2012 din 26.04.2012 a solicitat efectuarea de cercetări cu privire la infracțiunea de fals, considerând că semnătura martorei E. A. de pe declarația acesteia din dosarul nr. 1763/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J., nu-i aparține și că ar fi fost contrafăcută de către învinuitul D. C. B..
În dosarul 2239/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J. s-a dispus efectuarea unei expertize criminalistice grafoscopice iar din raportul de constatare tehnico-științifică nr._/18.06.2012 întocmit de Serviciul de criminalistică din cadrul I.P.J. Gorj, a rezultat că semnătura de pe declarația martorei E. A. din 23,03.2010, aflată în dosarul nr. 1763/P72010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J., nu îi aparține.
Față de această situație, prin ordonanța nr. 2239/P/2012 din 10.10.2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J. s-a dispus declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, în vederea efectuării de cercetări față de agentul de poliție D. C. B., pentru infracțiunea de fals și uz de fals, acesta având calitatea de organ de cercetare al poliției judiciare.
Dosarul a fost înregistrat la P. de pe lângă Tribunalul Gorj sub nr. 767/P/2012 și în urma cercetărilor efectuate, prin rezoluția din 06.02.2013, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de agentul de poliție D. C. B., pentru infracțiunile prev. de art. 246 Cod penal, art. 289 Cod per art. 291 Cod penal.
S-a motivat că există o cauză care împiedică punerea în mișcare a acțiuni penale, respectiv autoritatea de lucru judecat, prev. de art. 10 lit. j C.pr.pen. aspectele reclamate făcând obiectul dosarului nr. 431/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, soluționat prin rezoluție de neîncepere a urmării penale iar plângerile părții vătămate H. V. împotriva acestei soluții au fost respinse de către primul-procuror și instanța de judecată.
Prin rezoluția nr. 473/II/2/2013 din 22.03.2013, primul-procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, a admis ca parțial întemeiată plângerea părții vătămate H. V., împotriva soluției adoptate în dosarul 767/P/2012, numai cu privire la semnătura martorei E. A., însă a omis să infirme soluția.
Tribunalul Gorj, prin sentința nr. 160/21.05.2013, pronunțată în dosarul nr._, a admis plângerea părții vătămate H. V., a desființat rezoluția nr. 767/P/2012 din 06.02.2013 și a trimis cauza la procuror în vederea începerii urmăririi penale.
Prin rezoluția din 16.07.2013, s-a dispus începerea urmăririi penale față de agentul de poliție D. C. B., iar după completarea urmăririi penale, a reținut procurorul următoarea stare de fapt că învinuitul D. C. B. este agent de poliție, îndeplinește funcția de șef de post la Postul de poliție Bălănești și este organ de cercetare penală al poliției judiciare, în sensul dispozițiilor Legii nr. 364/2004, privind organizarea și funcționarea poliției judiciare.
Că, în perioada noiembrie 2009- martie 2013, a îndeplinit funcția de șef de post la Postul de poliție Turcinești.
În această calitate, a efectuat cercetări în dosarul nr. 1763/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J., în care partea vătămată H. V. a reclamat sustragerea unor porți metalice pe care le avea montate la capătul unui teren cu ieșire la șoseaua Turcinești-Rugi.
A mai susținut procurorul că învinuitul a efectuat actele de cercetare penală sub supravegherea unui procuror de la P. de pe lângă Judecătoria Tg-J. și în ziua de 23.03.2010 a efectuat cercetare la fața locului, întocmind un proces verbal și a procedat la audierea unor persoane pentru a stabili dacă partea vătămată a avut montate porți metalice la teren.
Printre martorii audiați s-a aflat și numita E. A. din comuna Turcinești, . fost audiată la sugestia părții vătămate, aceasta susținând că martora ar avea un teren în apropierea terenului său.
S-a deplasat la locuința martorei E. A., cu autoturismul de serviciu împreună cu agentul de poliție H. V. și un elev de la școala de poliție.
A purtat discuții la poartă cu martora E. A. care avea o fetiță în brațe și era împreună cu fiica sa Z. R..
Aceasta a susținut că terenul părții vătămate nu a fost niciodată împrejmuit și nu a avut montate porți metalice la capătul dinspre șosea.
Că, învinuitul a solicitat martorei E. A. să dea o declarație cu privire la aceste aspecte, aceasta a fost de acord, însă a cerut ca declarația să fie scrisă de fiica sa Z. R., întrucât ea ține fetița în brațe.
Declarația a fost scrisă de fiica sa, Z. R., în autoturismul de serviciu al poliției, stând pe bancheta din spate, învinuitul pe scaunul din față la volan iar martora E. A. stătea în picioare lângă autoturism cu fetița în brațe.
Întrucât afară ploua, martora E. A. s-a retras cu fetița în brațe pe sala casei iar după ce fiica sa a consemnat în scris cele declarate verbal de mama sa, a semnat declarația în partea dreaptă cu numele său Z. R., după care a mers la mama sa, E. A., pe sala casei, pentru a semna declarația.
Au fost prelevate probe de scris și specimene de semnături de la învinuitul D. C. B., precum și de la martorele E. A. și Z. R., iar prin ordonanța din 16.07.2013 s-a dispus efectuarea unei expertize criminalistice a scrisului, solicitându-se ca experții să stabilească dacă semnătura de la sfârșitul declarației martorei E. A. din data de 23.03.2010, aflată în dosarul nr. 1763/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J. a fost executată de către titulara declarației sau a fost contrafăcută de către învinuitul D. C. B. sau martora Z. E. R..
Din raportul de expertiză nr._ din 19.08.2013, întocmit de Institutul Național de Criminalistică din C. Inspectoratul General al Poliției Române a rezultat că semnătura din litigiu nu a fost executată de către E. A. și nici de către învinuitul D. C. B..
Același raport de expertiză a concluzionat că semnătura din litigiu a fost executată probabil de Z. E. R..
Față de concluziile raportului de expertiză, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului D. C. B., pentru infracțiunile rev. de art. 246 Cod penal, art. 288 alin. 2 Cod penal și art. 291 Cod penal. . Față de numita Z. E. R. s-a dispus disjungerea cauzei și declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J., în vederea continuării cercetărilor pentru infracțiunile de fals și uz de fals, prev. de art. 288 alin. 1 Cod penal și art. 291 Cod penal.
Prin sentința nr. 160/21.05.2013, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ s-a dispus efectuarea mai multor acte de urmărire penală, respectiv stabilirea împrejurărilor în care agentul de poliție a întocmit procesul-verbal de cercetare la fața locului privind dispariția porților, dacă martorul B. G. a fost audiat în dosarul nr. 1763/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J., audierea martorului C. cu privire la stabilirea împrejurărilor în care au fost sustrase porțile.
Toate cele dispuse de instanță a considerat procurorul că exced cauzei de față, unele dispoziții referindu-se la dosarul nr. 1763/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J., iar altele referindu-se la dosarul nr. 431/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, în care plângerile împotriva soluției au fost respinse de primul-procuror și instanța de judecată.
Împotriva acestei ordonanțe petenta a formulat plângere la primul procuror iar prin ordonanța nr. 767/P/2012 din 11.09.2013 a fost respinsă plângerea ca neîntemeiată. .
Analizând plângerea petentului, prin prisma criticilor formulate, tribunalul constată că soluția dată în cauză de procuror nu se bazează pe o cercetare completă, probele administrate până în prezent nefiind concludente pentru a conchide că făptuitorul nu se face vinovat de infracțiunile sesizate de partea vătămată H. V..
În plângerile și memoriile sale, în esență, petentul a susținut faptul că făptuitorul a consemnat în actele de cercetare întocmite (procese – verbale, referate) aspecte ce nu corespund adevărului și a determinat pe martorii Z. R., E. A. și Beringei G. D. să consemneze în declarații aspecte contrare realității, toate aceste demersuri făcându-le cu scopul de a finaliza cauza ce a făcut obiectul dosarului cu numărul 1763/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg J., rămasă înregistrată cu autori necunoscuți, cauză în care petentul a sesizat sustragerea unor porți confecționate din plasă de sârmă tip „B.”, sudată pe rame metalice, montate la . situat în punctul „Coasta Rugilor” de pe teritoriul comunei Turcinești.
Totodată a arătat că prin aceste demersuri făptuitorul a încercat să favorizeze pe autorii furtului porților.
Verificând aspectele sesizate în raport de conținutul plângerii, tribunalul constată că în cauză a fost sesizată și infracțiunea de instigare la mărturie mincinoasă, prevăzută și pedepsită de art. 25 C.pen. raportat la art. 260 C.pen., infracțiune față de care organule de urmărire penală nu s-au pronunțat.
Pentru a putea soluționa legal și temeinic cauza urmează să fie verificate în mod concret și în detaliu toate susținerile petentului, care în mod obiectiv a constatat numeroase contradicții și inadvertențe în conținutul actelor întocmite de făptuitor și declarațiile date de unii dintre martori, acte și dispoziții care au stat la baza propunerii de neîncepere a urmării penale din data de 14.04.2010, menținută și ulterior.
Expertiza efectuată în cauză și susținerile petentului, cu indicarea unor poziții inconstante ale martorilor, cu evidențierea în mod concret, în funcție de diferite etape ale procesului penal, a contradicțiilor existente între actele întocmite de făptuitor și cele relatate de persoanele care au fost consemnate ca martori asistenți la cercetarea la fața locului sau care au avut la cunoștință de existența porților metalice, montate pe stâlpi de lemn, sunt toate atâtea împrejurări de fapt, care, alături de omisiunea organelor de urmărire penală de a se pronunța și cu privire la infracțiunea de mărturie mincinoasă, fac necesară redeschiderea urmării penale, potrivit art. 2781 alin. 11 C.pr.pen..
Există probe concludente că porțile metalice au existat în realitate și că au fost sustrase, urmând a fi identificați autorii, așa încât făptuitorul urmează să justifice în mod plauzibil în ce condiții și cu ce scop a consemnat în procesul – verbal de cercetare la fața locului persoane – Sichitiu G. și Bardan G. – care nu au fost prezente la verificările în teren, a luat declarație martorei E. A. la data de 23.03.2010 în sensul că „numitul H. V. nu a avut niciodată terenul împrejmuit și montate porți în partea dinspre DJ 664A” sau că „nu ar exista posibilități ca acesta să aibă montate porți de acces spre drum prin tufele de arbuști și mărăcini”, a declarat martora E. A., în completarea primei declarații, la data de 03.06.2010, că „fac precizarea că-mi mențin cele declarate anterior cu specificarea că niciodată nu am văzut porți pe terenul lui H. V.”, pentru ca ulterior, la data de 08.06.2010, la a doua completare a primei declarații, să arate că „... de circa 15-20 ani eu nu am mai fost pe acolo, iar când am mai fost nu am văzut porți în punctul sesizat de petent” și, mai mult, că „.... în acel moment nu se observa nici urme ale stâlpilor....” și, respectiv, a consemnat în referatul cu propunerea de neînceperea urmării penale că „din cercetarea la fața locului și planșa fotografică anexată a reieșit ca imposibilă existența porților în punctul respectiv, întrucât la . mai mulți arbuști și mărăcini de mai mulți ani de zile și nici nu s-au observat urmele gropilor lăsate de stâlpii pe care acestea să fi fost montate”.
Cum justifică făptuitorul ca „imposibilă existența porților” atâta timp cât martorii au confirmat existența lor, iar dosarul care a avut ca obiect infracțiunea de furt a acestor porți nu s-a finalizat, aflându-se înregistrat la cauze cu autori necunoscuți, și în condițiile în care martorele E. A. și Z. E. R. nu au întărit concluzia făptuitorului cu privire la existența porților, ci, dimpotrivă, au precizat că nu au declarat că petentul nu a avut niciodată terenul împrejmuit sau montate porți la . doar că „nu cunosc dacă acesta a fost împrejmuit sau dacă a avut porți”.
În aceiași ordine de idei trebuie arătat că făptuitorul a consemnat în referat și că la locul unde petentul a indicat că a avut montate porțile erau crescuți arbuști „cu o înălțime de peste 1,50 m.”, aspect ce nu a fost consemnat și în procesul verbal de cercetare la fața locului.
Cum se explică faptul că unii martori – M. M., H. P. și C. N. - au dat declarații contradictorii la procuro și făptuitor, în fața procurorului arătând că aveau cunoștință de existența porților, după care, în fața făptuitorului au revenit asupra celor declarate, evitând să dea un răspuns clar cu privire la același aspect.
În același context nu a fost clarificată împrejurarea dacă martorul B. G. a dat declarație și în anul 2010 în cauza ce a format obiectul dosarului cu nr. 1763/P/2010, în care a confirmat existența porților confecționate din plasă tip „B.” montate pe rame metalice și nu a două plase de sârmă tip „B.” montate ca porți.
În evaluarea probelor nu trebuie omis că și H. E. N. și D. V. M., care au însoțit pe făptuitor, au relatat în fața procurorului că E. A. a susținut anterior declarației scrisă de fiica sa, Z. E. R., că „nu cunoaște dacă au fost porți sau nu pe terenul respectiv ...”.
Totodată trebuie observat că făptuitorul în mod constant a declarat până la efectuarea expertizei grafoscopice în cauză că martora E. A. a semnat personal declarația scrisă în numele ei de către martora Z. E. R..
Așadar, pentru stabilirea stării de fapt concrete, se impune reluarea cercetărilor în raport de toate datele existente la dosarul cauzei cu privire la împrejurările în care făptuitorul a întocmit procesul verbal de cercetare la fața locului și a luat declarații martorilor nominalizați mai sus referitor la porțile metalice reclamate ca sustrase și a urmelor identificate pe teren, având ca repere atât susținerile petentului cât și aspectele menționate de judecător în considerentele hotărârii.
Urmează ca procurorul, în măsura în care consideră că făptuitorul nu se face vinovat de comiterea vreunei fapte penale, sesizate prin plângere, să elimine motivate susținerile petentului, cu mențiunea că cele dispuse anterior prin sentința penală nr. 160 din 21.05.2013 a Tribunalului Gorj nu exced verificărilor, ci vin să clarifice, în raport și de noile împrejurări descoperite, starea de fapt reală, în funcție de care judecătorul poate aprecia în mod obiectiv asupra soluției dispusă de procuror în prezenta cauză.
Față de considerentele arătate tribunalul va admite plângerea formulată de petentul H. V. va desființa ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj nr. 767/P/11.09.2013 și va trimite cauza la procuror în vederea redeschiderii urmării penale față de făptuitor în cadrul art. 288 alin. 2 C.pen., art. 291 C.pen., art. 246 C.pen. și începerea urmării penale în cadrul art. 25 raportat la art. 260 C.pen..
În funcție de probele administrate procurorul va aprecia dacă în cauză se conturează și existența infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 242 C.pen. și art. 264 C.pen., iar în caz afirmativ va dispune începerea urmării penale în cauză și pentru aceste fapte.
Văzând și dispozițiile art. 2781 alin. 8 lit. b C.pr.pen. și alin. 13 C.pr.pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea, formulată de petentul H. V. împotriva ordonanței nr.767/P/2012 din 11.09.2013 dată de P. de pe lângă Tribunalul Gorj, în contradictoriu cu intimatul D. C. B. desființează ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj nr. 767/P/11.09.2013 și trimite la procuror în vederea redeschiderii urmării penale față de D. C. în cadrul art. 288 alin. 2 C.pen., art. 291 C.pen., art. 246 C.pen. și art. 25 raportat la art. 260 C.pen..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi 18.12.2013 la Tribunalul Gorj.
Președinte,
G. G.
Grefier,
A. A.
Red. Gh.G.
Tehnored. A.A.
2 ex./07.01.2014
| ← Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
