Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr. 72/2013. Tribunalul IALOMIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 72/2013 pronunțată de Tribunalul IALOMIŢA la data de 24-04-2013 în dosarul nr. 6988/312/2012
Dosar nr._
ROMANIA
TRIBUNALUL IALOMIȚA
DECIZIA PENALĂ NR. 72/R
Ședința publică din data de 24.04.2013
TRIBUNALUL COMPUS DIN:
P.- M. B.
JUDECATOR- G. C.
JUDECĂTOR- TĂNCUȚA M.
GREFIER -TUDORIȚA T.
Ministerul Public - P. de pe lângă Tribunalul I.
reprezentat de procuror C. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de condamnatul T. G. L., împotriva sentinței penale nr. 171 din data de 04.03.2013 pronunțată de Judecătoria Slobozia.
La apelul nominal făcut in ședință publică se prezintă recurentul-condamnat, personal și asistat de avocat ales D. C.. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Avocat Mates N., solicită ca instanța să ia act că încetează delegația sa din oficiu și nu solicita cotă parte onorariu avocat oficiu.
Tribunalul ia act că la acest termen de judecată încetează delegația avocatului desemnat din oficiu.
Avocat D. C. și reprezentantul parchetului, pe rând, arată că nu mai au cereri de formulat.
Tribunalul ia act, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri, în conformitate cu dispozițiile art.38513 Cod procedură penală.
Apărătorul recurentului-condamnat, în cuvântul său arată că își menține punctul de vedere exprimat cu ocazia susținerilor de la instanța de fond în sensul că a solicitat să se constate că pe parcursul cercetării judecătorești petentului condamnat nu i s-a dus la cunoștință prevederile art. 3201 Cod procedură penală, text de lege care este aplicabil în cauză.
Arată că judecătorii aveau obligația, potrivit art. 3201 Cod procedură penală să întrebe pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în condițiile în care soluționarea cauzei a avut loc după . Legii 202/2011.
Mai arată că în opinia sa contestația la executare este admisibilă, aplicarea dispozițiilor art. 3201 Cod procedură penală, fiind o cauză de micșorare a pedepsei.
Precizează că prin decizia Curții Constituționale nr. 1470/2011, Curtea a constatat că dispozițiile art. 3201 din Codul de procedură penală sunt neconstituționale în măsura în care nu permit aplicarea legii penale mai favorabile tuturor situațiilor juridice născute sub imperiul legii vechi și care continuă să fie judecate sub legea nouă, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.
Pentru motivele expuse, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de fond și pe fond admiterea contestației la executare.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond ca legală și temeinică.
Recurentul-condamnat, având cuvântul, arată că la momentul pronunțării sentinței nu avea cunoștință despre existența dispozițiilor art. 3201 Cod procedură penală, iar cu ocazia cercetării judecătorești a recunoscut faptele doar parțial.
Dezbaterile declarându-se închise, recursul rămâne în pronunțare.
După deliberare,
INSTANȚA
Asupra recursului penal de față;
Din actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin sentința penală nr.171 din data de 04.03.2013 pronunțată de Judecătoria Slobozia, a fost respinsă ca neîntemeiată contestația la executare formulată de petentul-condamnat T. G. L., fiul lui D. și V., născut la data de 22.04.1979 în Țăndărei, județul Ialomița, C.N.P._, deținut în prezent în Penitenciarul Slobozia, fiind obligat petentul-condamnat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că în prezent, petentul – condamnat se află în executarea pedepsei rezultante de 9 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 244/03.02.2011 a Judecătoriei Pitești, definitivă prin Decizia penală nr. 655/R/07.06.2011 a Curții de Apel Pitești, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 189 alin. 1 și 2 Cod penal, cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal și art. 197 alin. 1 și 2 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.
Prin urmare, la acest moment, contestatorul se află în executarea unei pedepse privative de libertate aplicată în mod definitiv printr-o hotărâre judecătorească și nu este incident nici un motiv de contestație la executare dintre cele prevăzute de art. 461 Cod procedură penală.
În plus, pe calea contestației la executare nu s-ar mai putea face aplicarea art. 3201 Cod procedură penală cauza fiind definitiv judecată.
În argumentarea soluției, s-a făcut trimitere și la deciziile Curții Constituționale nr. 1470/08.11.2011 și 1483/08.11.2011 publicate în Monitorul Oficial al României nr. 853/02.12.2011.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs în termen petentul condamnat T. G. L. solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii instanței de fond cu consecința admiterii contestației la executare.
În motivare, se susțin aceleași argumente din contestația la executare, în sensul că, în cauză este incident cazul prevăzut de art. 416 lit. d Cod procedură penală, iar prin Decizia nr. 1470/2011, C. Constituțională a statuat că dispozițiile art. 3201 Cod procedură penală sunt neconstituționale în măsura în care nu permit aplicarea legii penale mai favorabile.
Tribunalul, examinând sentința ce face obiectul recursului penal de față actele și lucrările dosarului motivele de recurs invocate în raport de art.3856 alin. 3 Cod procedură penală, constată că recursul formulat nu este fondat și urmează a fi respins pentru următoarele argumente:
Prin sentința penală nr. 244/03.02.2011 a Judecătoriei Pitești, petentul a fost condamnat la pedeapsa de 9 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 189 alin. 1 și 2 Cod penal, cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal și art. 197 alin. 1 și 2 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.
Hotărârea a rămas definitivă prin decizia penală nr. 655/R/07.06.2011 a Curții de Apel Pitești.
Contestatorul solicită a se avea în vedere ca și cauză de micșorare a pedepsei dispozițiile art. 3201 Cod procedură penală, care prevăd că până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, caz încare beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii.
Din considerentele Deciziei nr. 1483/2011 a Curții Constituționale, reiese că textul art. 3201 alin. 1 Cod procedură penală este constituțional în măsura în care se înțelege că, până la încetarea stării de tranziție, în virtutea principiului constituțional al retroactivității legii penale mai favorabile, se aplică tuturor inculpaților care au fost trimiși în judecată înainte de . Legii nr. 202/2010, dar care au depășit momentul procedural al începerii cercetării judecătorești.
Instanța de contencios constituțional a stabilit că acordul de recunoaștere a vinovăției are o dublă natură, pe de o parte, este o instituție procesuală, iar pe de altă parte, este o instituție de drept material.
Norma de drept penel se regăsește în corpul unei norme de procedură și este condiționată de îndeplinirea anumitor condiții procedurale.
Tribunalul constată că, în speța de față, ciclul procesual s-a încheiat la data pronunțării deciziei definitive a Curții de Apel Pitești.
Or, în cazul hotărârilor definitive cum este în speță, acestea se bucură de puterea lucrului judecat, acestea fiind succesibile de modificări numai ca urmare a descoperirii unor împrejurări ce nu au fost cunoscute la momentul pronunțării sau care au intervenit după rămânerea definitivă a hotărârii și care ar conduce la luarea altor măsuri împotriva făptuitorului.
Așa fiind, condamnatul T. G. L. nu mai poate, pe calea contestației la executare, să obțină rejudecarea cauzei pe baza probelor de la urmărirea penală tocmai pentru că împotriva sa a fost deja pronunțată o hotărâre definitivă de condamnare, iar pe calea contestației la executare nu se poate aduce atingere autorității de lucru judecat.
Pronunțând o hotărâre legală și temeinică în baza art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, urmează a respinge, ca nefondat, recursul formulat de condamnatul T. G. L., împotriva sentinței penale nr. 171 din data de 04.03.2013, pronunțată de Judecătoria Slobozia.
Conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va obliga recurentul condamnat la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Văzând și dispozițiile art.417 lit.c Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515 pct.1 lit. b Cod procedură penală respinge, ca nefondat, recursul formulat de petentul condamnat T. G. L., fiul lui D. și V., născut la data de 22.04.1979 în Țăndărei, județul Ialomița, C.N.P._, împotriva sentinței penale nr. 171 din 04.03.2013 pronunțată de Judecătoria Slobozia.
Obligă recurentul la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 24.04.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.M.B.
Tehnored.T.T.
2 ex/29.04.2013
Jud.fond J.M.I/Jud Slobozia
| ← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Sentința nr. 48/2013.... | Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... → |
|---|
