Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 8/2013. Tribunalul IALOMIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8/2013 pronunțată de Tribunalul IALOMIŢA la data de 29-01-2013 în dosarul nr. 3576/229/2011*
Dosar nr. unic :_
ROMANIA
TRIBUNALUL I.
DECIZIA PENALĂ NR. 8 / R
Ședința publică din data de 29.01.2013
Tribunalul compus din:
P.: T. O.
JUDECĂTOR: D. V.
JUDECĂTOR: I. G. Z.
GREFIER: C.-A. I.
Ministerul Public - P. de pe lângă Tribunalul Ialomița, reprezentat de procuror N. A.
Pe rol judecarea recursurilor declarate de inculpatul C. I. I. și partea responsabilă civilmente . Fetești, împotriva sentinței penale nr. 350 din data de 27 noiembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Fetești.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit: recurentul-inculpat C. I. I., recurenta-parte responsabilă civilmente ..R.L. Fetești și intimatul-parte civilă Z. I. M..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că la acest termen de judecată este îndeplinită procedura de citare cu părțile.
Tribunalul, la acest termen de judecată constată că este îndeplinită procedura de citare cu părțile iar apărarea inculpatului nu este obligatorie, astfel că se va dispune restituirea delegație de apărător desemnat din oficiu, având în vedere că nu s-a vreo adresă către Baroul Ialomița pentru a se desemna un apărător din oficiu pentru recurentul inculpat. Totodată, ia act, că recurentul inculpatul nu a depus motivele de recurs, însă s-au depus motivele de recurs de către recurenta parte responsabilă civilmente .. Fetești.
Reprezentantul parchetului, întrebat fiind, precizează că nu mai are alte cereri sau excepții de formulat.
Tribunalul ia act, constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, precizează că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, astfel că solicită respingerea recursurilor declarate de inculpatul C. I. I. și partea responsabilă civilmente . Fetești.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza rămâne în pronunțare.
După deliberare.
TRIBUNALUL
Asupra recursurilor penale de față ;
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, constată:
Prin rechizitoriul nr. 1572/P/26.10.2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Fetești, înregistrat pe rolul Judecătoriei Fetești sub nr._ 28.10.2011, a fost trimis în judecată inculpatul C. I. (fiul lui I. și A., născut la data de 29.03.1982 în mun. Fetești, județul Ialomița, cu domiciliul în comuna Bordușani, ., cetățenia română, fără antecedente penale, posesor al C.I. ., nr._, CNP_) pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. 1 și 3 Cod penal, reținându-se că în după-amiaza de 19 iulie 2010, din culpă acesta a provocat vătămarea corporală a numitului Z. I. M., cauzându-i leziuni pentru a căror vindecare a necesitat 14-16 zile îngrijiri medicale.
Cauza a fost inițial înregistrată pe rolul Judecătoriei Fetești sub nr._, fiind soluționată prin Sentința penală nr. 100/18.04.2012. Prin Decizia penală nr. 95 R/19.06.2012 Tribunalul I. a admis recursurile declarate de inculpate și partea civilmente ., a casat sentința penală recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Fetești sub numărul_ .
Judecătoria Fetești prin sentința penală nr. 350 din data de 27 noiembrie 2012, în baza art. 184 alin. 1 și 3 Cod penal, cu aplicare art. 320 indice 1 Cod procedură penală, cu aplicare art. 63 alin. 3 teza II Cod penal l-a condamnat pe inculpatul C. I. (fiul lui I. și A., născut la data de 29.03.1982 în mun. Fetești, județul Ialomița, cu domiciliul în comuna Bordușani, ., cetățenia română, fără antecedente penale, posesor al C.I. ., nr._, CNP_) la pedeapsa de 2000 lei amendă, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, faptă comisă la data de 19 iulie 2010, în dauna părții vătămate Z. I. M..
A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 63 indice 1 Cod penal privind înlocuirea pedepsei amenzii penale cu pedeapsa închisorii.
În temeiul art. 346 alin. 1 Cod procedură penală, raportat la art. 14 alin. 1, alin. 3 și alin. 5 Cod procedură penală, totul raportat la art. 998 - 999 Vechiul cod civil a admis în parte cererea în pretenții civile formulate de partea civilă Z. I. – M. (cu domiciliul în mun. Fetești, . 13/4, ., județul Ialomița) și l-a obligat pe inculpat, în solidar cu partea responsabilă civilmente . Fetești (cu sediul în mun. Fetești ., județul Ialomița), la plata sumei de 2000 lei, cu titlu de daune materiale și 6000 lei, cu titlu de daune morale, către partea civilă Z. I. – M..
În baza art. 191 alin. 1 și alin. 3 și art. 349 Cod procedură penală l-a obligat pe inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente . plata sumei de 700 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei reprezintă cheltuielile efectuate în cursul urmăririi penale, iar 400lei cheltuielile realizate pe parcursul judecății.
În argumentarea soluției pronunțate, prima instanță a reținut în fapt cele ce urmează:
Inculpatul C. I., domiciliază în . și este angajat la S.C. Teba .. Fetești.
În după-amiaza de 19 iulie 2010, în jurul orei 1700 , partea vătămată Z. I. - M., se afla în stația de autobuz situată vis-a-vis de .. Fetești, în apropierea stației fiind S.C. Teba .. Fetești, societate care are ca obiect de activitate repararea autovehiculelor.
În timp ce partea vătămată se afla în stație, inculpatul se ocupa de vulcanizarea unui cauciuc, însă nu făcea acest lucru în spațiul special amenajat în atelierul societății, ci chiar în spațiul destinat stației de autobuz, deschis și neprotejat.
În momentul în care inculpatul a introdus presiune în anvelopa la care lucra, aceasta a explodat, împrejurare în care a fost spart geamul de la casieria societății (ferestrele casieriei sunt spre stația de autobuz), cioburile rezultate rănindu-l pe Z. I. - M., care a necesitat 14 - 16 zile de îngrijiri medicale pentru leziunile suferite, conform certificatului medico-legal atașat la dosar.
În faza de urmărire penală partea vătămată Z. I. – M. a precizat că înțelege să se constituie parte civilă în cauză, iar în ședința de judecată din 10 octombrie 2012, anterior administrării declarației în conformitate cu prevederile art. 320 indice 1 CPP, a arătat cuantumul acestora, solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de_ lei, din care 5000 lei despăgubiri civile materiale și_ lei daune morale.
Fiind audiat în faza de urmărire penală, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, regretând-o, susținând că intenția sa inițială a fost să afle cauza penei anvelopei și apoi să procedeze la repararea acesteia. A făcut acest lucru în afara spațiului amenajat în acest scop, deși cunoștea că reparațiile de acest gen se fac în incinta specială.
Din verificarea fișei de cazier a inculpatului rezultă că acesta nu are antecedente penale.
În ședința de judecată din 10.10.2012 inculpatul a recunoscut faptele, a solicitat ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care le cunoaște și le-a însușit, pentru ca astfel să beneficieze de prevederile art. 3201 alin. 7 cod procedură penală, motiv pentru care nu s-au mai administrat probe în cauză raportat la latura penală . S-au reaudiat martori in susținerea pretențiilor civile solicitate.
În drept fapta inculpatului C. I., care în după-amiaza de 19 iulie 2010, din culpă, a provocat vătămarea corporală a numitului Z. I. M., cauzându-i leziuni pentru a căror vindecare a necesitat 14-16 zile îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. 1 și 3 Cod penal.
În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii, instanța a constatat că existența elementului material, respectiv vătămarea corporală a părții civile Z. I. M., datorită faptului că nu au fost luate măsuri de prevedere pentru exercitarea meseriei, rezultă din probele administrate pe parcursul urmăririi penale și cercetării judecătorești: plângere penală, proces-verbal de verificare a atelierului de lucru și planșa fotografică, declarațiile părții vătămate, ale inculpatului, ale martorilor, certificat medico-legal, copie fișa postului, copie fișa de instruire, copie statutul societății, copie certificat de înregistrare și copie certificat constatator.
Pericolul social al faptei și periculozitatea inculpatului decurg din faptul că acesta nu și-a exercitat meseria și nu a luat toate măsurile de prevedere astfel încât să evite producerea accidentului și vătămarea părții vătămate.
De asemenea, legătura de cauzalitate între fapta săvârșită și urmarea socialmente periculoasă rezultă ex re, din însăși săvârșirea faptei.
În ceea ce privește latura subiectivă a infracțiunii, instanța a reținut că inculpatul a săvârșit fapta din culpă prevăzută de art. 19 alin. 1 pct. 2 lit. a Cod penal, întrucât acesta a prevăzut rezultatul faptei sale, respectiv explozia cauciucului și vătămarea unor persoane, însă nu a acceptat posibilitatea producerii lui, socotind fără temei că nu se va produce, deși ar fi trebuit, cu atât mai mult cu cât se afla in exercitarea unei profesii, iar diligentele depuse trebuiau să fie în consecință.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, instanța a constatat că fapta penală reținută în sarcina inculpatului există, a fost comisă cu forma de vinovăție cerută de lege, astfel că în baza art. 345 alin. 2 C. proc. pen., urmează să îl condamne pe inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. 1 și 3 Cod penal.
Cu privire la acțiunea civilă judecătoria a reținut următoarele:
Potrivit art. 998- 999 Cod civil autorul prejudiciului este obligat să acopere nu numai prejudiciul efectiv, dar și beneficiul nerealizat de victimă ca urmare a faptei ilicite cauzatoare de prejudicii. În acest mod se urmărește a se asigura restabilirea situației anterioare a victimei prejudiciului. La stabilirea întinderii despăgubirii nu se ia în considerare nici starea materială a autorului prejudiciului, nici starea materială a victimei. Aceste elemente pot fi avute în vedere eventual numai la stabilirea modalității de plată a despăgubirilor (sumă globală sau plată sub formă de rate). Gravitatea vinovăției nu constituie, în principiu un criteriu pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor, autorul prejudiciului răspunde integral chiar și pentru culpa cea mai ușoară.
Prejudiciul va trebui să fie reparat de către autor integral indiferent dacă l-a prevăzut sau nu în momentul săvârșirii faptei.
Așadar, pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiții: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției celui ce a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat.
Inculpatul prin neglijenta sa, aflat în exercitarea unei profesii, ca prepus al părții responsabile civilmente ., a produs leziuni părții civile Z. I. M., confirmate prin Certificatul medico legal A 2-470/23 iulie 2010/16.09.2010.
Instanța de fond a constatat existența faptelor ilicite, a vinovăției, a prejudiciului și a legăturii de cauzalitate.
Partea vătămată a suferit leziuni, inclusiv la nivelul fetei și este de notorietate că refacerea integrității fizice necesită cheltuieli suplimentare constând în achiziționarea de medicamente și achitare a serviciilor medicale inerente, cuantumul de 2000 lei fiind apreciat ca rezonabil pentru a se acorda cu titlu de daune materiale.
În ceea ce privește despăgubirile nepatrimoniale, instanța de fond a apreciat că acestea se cuvin a fi acordate in parte în suma de 6000 lei.
Pentru admiterea în parte a despăgubirilor morale solicitate, a avut în vedere că partea vătămata Z. I. M. a suferit atât fizic, cât și psihic de pe urma loviturilor, leziunile vizând fața victimei, motiv pentru care instanța de fond a apreciat că în astfel de situație frustrarea și tensiunea interioară sunt mari. Este cert că, nu se poate cuantifica suferința psihică și fizică cauzată părții civile, însă instanța de fond a apreciat că suma solicitată de 15 000 lei, cu titlu de daune morale este prea mare și excesivă pentru inculpat, chiar dacă se au în vedere că o . criterii, cum ar fi: consecințele negative suferite de cel în cauză pe plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate, intensitatea cu care au fost, sunt și mai ales vor fi percepute consecințele, măsura în care partea civilă a fost afectată emoțional.
Ca urmare a faptului că partea vătămată Z. I. M., a suferit atât traumatisme fizice în urma vătămărilor corporale cauzate de inculpat prin exercitarea meseriei, în condiții necorespunzătoare și, văzând concluziile și considerentele reținute mai sus, probatoriul administrat în cauză, instanța de fond a considerat că cererea de pretenții civile formulată de partea civilă, este întemeiată în parte, urmând a o admite în consecință.
Așadar, în temeiul art. 346 alin. 1 Cod procedură penală, raportat la art. 14 alin. 1, alin. 3 și alin. 5 Cod procedură penală, totul raportat la art. 998 - 999 Vechiul Cod civil a admis în parte cererea în pretenții civile formulată de partea civilă Z. I. – M. și l-a obligat pe inculpat, în solidar cu partea responsabilă civilmente . Fetești (acesta fiind comitent al inculpatului prepus) la plata sumei de 2000 lei, cu titlu de daune materiale si 6000 lei, cu titlu de daune morale, către partea civilă Z. I. – M..
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs inculpatul C. I. și partea responsabilă civilmente . Fetești.
Inculpatul nu a motivat recursul iar partea responsabilă civilmente a criticat întinderea prejudiciului.
Partea responsabilă civilmente susține că partea civilă nu a dovedit prin mijloace de probă cuantumul despăgubirilor civile la care s-a oprit instanța, așa încât acestea au fost acordate fără un minim de probe care să se poată evalua despăgubirile ce urmau să compenseze prejudiciul material și prejudiciul moral suferit.
Se susține că instanța de fond nu a respectat principiul proporționalității dintre daunele morale acordate și gravitatea suferințelor produse și dintre daunele materiale și dovezile făcute.
Față de insuficiența probatoriului administrat cu privire la daunele materiale și morale de partea vătămată, nu se justifică acordarea de despăgubiri, cu acest titlu, în sumă de 8000 lei.
Se solicită admiterea recursului, casarea sentinței și diminuarea cuantumului despăgubirilor, în raport de dovezile făcute de partea civilă.
În drept, cererea de recurs este întemeiată pe dispozițiile art. 3859 pct. 171 Cod procedură penală.
Tribunalul examinând sentința atacată cu recurs, actele dosarului, criticile formulate precum și din oficiu, sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. 3 Cod procedură penală constată că ambele recursuri nu sunt fondate urmând a fi respinse pentru următoarele considerațiuni.
Instanța de prim grad a stabilit o situație de fapt corectă în ceea ce privește acțiunea penală, în sensul unei juste rețineri a vinovăției inculpatului sub aspectul comiterii infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. 1 și 3 Cod penal.
La individualizarea pedepsei inculpatului, instanța de fond a avut în vedere recunoașterea vinovăției potrivit art. 3201 Cod procedură penală precum și probele administrate pe parcursului urmăririi penale.
Sub aspectul laturii civile prima instanță a reținut că partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 20.000 lei din care 5.000 lei despăgubiri civile materiale și 15.000 lei daune morale.
S-a apreciat în mod corect că aceste solicitări sunt exagerate în raport de leziunile pe plan fizic și psihic.
Despăgubirile de 2.000 lei, daune materiale și 6.000 lei, daune morale, au fost corect stabilite de către judecătorie pe bază de probe.
Astfel a fost avut în vedere certificatul medico-legal care descrie leziunile suferite de partea vătămată.
De asemenea, declarațiile martorilor cuprind descrierea leziunilor precum și cheltuielile suplimentare pentru achiziționarea de medicamente și achitarea serviciilor medicale.
Cum inculpatul era prepusul părții responsabile civilmente . Fetești au fost obligați în solidar potrivit art. 998 și urm. Cod civil.
Având în vedere cele ce preced, tribunalul va respinge potrivit art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, ca nefondate ambele recursuri.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul C. I. I. (fiul lui I. și A., născut la data de 29.03.1982 în mun. Fetești, județul Ialomița, cu domiciliul în comuna Bordușani, ., cetățenia română, fără antecedente penale, posesor al C.I. ., nr._, CNP_) și partea responsabilă civilmente . Fetești (cu sediul în mun. Fetești ., județul Ialomița), împotriva sentinței penale nr. 350 din data de 27 noiembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Fetești.
Obligă recurentul inculpat C. I. I. și recurenta partea responsabilă civilmente . Fetești la câte 50 lei, fiecare, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.: T. O.
Tehnodact.: I.C.A.
2 ex. / 12.02.2013
Judecător fond: M. M. V.
Judecătoria Fetești, județul Ialomița
| ← Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr.... | Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... → |
|---|
