Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 131/2013. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 131/2013 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 17-06-2013 în dosarul nr. 2194/93/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV- SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 131/R
Ședința publică din data de 17.06.2013
Tribunalul constituit din
PREȘEDINTE G. C.
JUDECĂTOR P. R.
JUDECĂTOR J. C.
GREFIER A. M.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov a fost reprezentat de procuror G. F..
Pe rol se află soluționarea cauzei penale având ca obiect recursul formulat de recurentul-inculpat I. M. împotriva încheierii din data de 13.06.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-inculpat I. M. personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat de apărător desemnat din oficiu, av. C. M., în substituirea d-nei av. C. E. G., cu delegație pentru asistență juridică obligatorie nr._/2013 la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care expune pe scurt obiectul cauzei - menținerea măsurii arestării preventive și stadiul procesual – recurs, după care:
La interpelarea Tribunalului, atât reprezentantul Ministerului Public, cât și apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat arată că nu au cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Nefiind cereri de formulat, excepții de invocat sau alte probe de administrat, Tribunalul acordă cuvântul în dezbaterea recursului, conform art._ Cpp.
Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat I. M., av. C. M., având cuvântul, solicită admiterea recursului și revocarea măsurii arestării preventive, având în vedere circumstanțele în care a fost comisă fapta, respectiv inculpatul a fost provocat, așa cum se reține și în materialul de urmărire penală și, pe fondul consumului de alcool, a reacționat în acel mod. De asemenea, arată că inculpatul este o persoană cu studii, fără antecedente penale și cu loc de muncă.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, având în vedere gravitatea faptei săvârșite și circumstanțele în care aceasta a fost comisă.
Recurentul-inculpat I. M., având ultimul cuvânt, arată că regretă săvârșirea faptei.
S-au declarat închise dezbaterile, după care,
TRIBUNALUL,
Deliberand asupra cauzei penale de fata, constata urmatoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 13.06.2013 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Cornetu, în baza art. 3001 alin. 1 C.p.p., a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului I. M. și, în baza art. 3001 alin. 3 C.p.p., a menținut arestarea preventivă a aceluiași inculpat, respingând cererile vizând revocarea măsurii arestării preventive și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu sau țara formulate de către avocatul din oficiu al inculpatului.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 11.06.2013, pe rolul Judecătoriei Cornetu a fost înregistrat sub nr._ dosarul nr. 2687/P/2013 al Parchetului de pe langa Judecătoria Cornetu, prin care s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului I. M. sub aspectul săvârșirii infractiunilor de ultraj contra bunelor moravuri, tulburarea liniștii publice și port fără drept a toporului în locurile unde s-ar putea primejdui integritatea corporală a persoanelor, prev. de art. 321 alin. (2) din C.pen. și art. 2 alin. (1) din Legea nr. 61/1991, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) din C.pen, constand în aceea că în data de 22.05.2013, orele 20:55, în timp ce se afla în fața magazinului I.I. D. E. situat în .. 65, a purtat în public un topor și a tulburat grav liniștea publică.
În cadrul acestui dosar penal, prin încheierea din 23.05.2013 a Judecătoriei Cornetu a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu și s-a dispus arestarea preventiva a inculpatului I. M. în temeiul art. 148 lit. f) C.pr.pen pe o durata de pe o durată de 30 de zile, începând cu data punerii în executare a acestei măsuri. Măsura a fost prelungită prin încheierea din data de 23.11.2012 pe o durată de 29 de zile de la 24.05.2013 până la data de 21.06.2013 inclusiv.
În motivare, instanța a constatat că în cauză sunt întrunite condițiile art 143 C.pr.pen, existând indicii care justifica presupunerea rezonabilă în sensul că inculpatul ar fi comis infracțiunile de ultraj ți ultraj contra bunelor moravuri pentru care este cercetat. S-a mai arătat că indiciile temeinice în sensul art.68 ind. 1 C.p.p. ale săvârșirii de către inculpat a infracțiunilor imputate există, ele decurgând din materialul probator administrat în cauză, respectiv: proces verbal de sesizare din oficiu, declaratie parte vatamata (f. 23); declaratii inculpat (29,31) ; declaratii martori (f.13,16,19,20) ; plansa foto (f.37) ; proces verbal de perchezitie domiciliara (f.9); plansa fotografica-imagini video (f.45) ; fișă cazier (f.26) precum si celelalte inscrisuri existente la dosar.
Prin urmare, mijloacele de probă administrate de la data începerii urmăririi penale și până la data sesizării instanței prin referatul cu propunere de dispunere a măsurii arestării preventive justifică reținerea presupunerii rezonabile conform căreia inculpatul ar fi participat la actele infracționale sub aspectul cărora este cercetat.
De asemenea, instanța a constatat că este incident cu privire la inculpat cazul prevăzut de art. 148 alin.1 lit. f) Cod procedură penală – respectiv există date că inculpatul a comis fapte pentru care legea prevede pedeapsa mai mare de 4 ani închisoare și există probe certe că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică având în vedere și perseverența infracțională a inculpatului, acesta săvârșind anterior o fapta de natura penala cu violenta, respectiv purtare abuziva pentru care a fost sanctionat cu amenda administrativa(f.26- cazier).
Verificând din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive, instanța a considerat că măsura este legală și temeinică și că motivele care au determinat arestarea preventivă nu au încetat, subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților.
Astfel, instanța a constatat că față de circumstanțele reale a faptelor de a căror comitere este suspectat inculpatul I. M. și de cele personale ale acestuia, așa cum au fost reținute de către instanță la momentul luării măsurii arestării preventive, față de reacția negativă a opiniei publice la săvârșirea unor fapte de o natură atât de gravă, față de pericolul de repetarea a faptelor de natura celor pentru care este cercetat inculpatul, se impune menținerea măsurii arestării preventive.
În urma analizării posibilității luării față de inculpat a altor măsuri preventive, ținând seama de împrejurarea că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu au încetat, chiar dacă față de inculpat s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, prev. de art. 239 alin. 2 și 5 C.pen, apreciind caracterul necesar al măsurii pentru interesul bunei desfășurări a procesului penal, cercetarea judecătorească nefiind începută în cauză și caracterul proporțional al măsurii cu gravitatea acuzației penale formulate împotriva inculpatului și cu scopul urmărit, existența în continuare a pericolului de repetare a faptelor de natura celor față de care se efectuează cercetări, instanța a constatat caracterul insuficient al altor măsuri privative de drepturi față de circumstanțele cauzei în acest stadiu procesual, fapt pentru care a respins cererile de revocare a măsurii arestării preventive formulate de către avocatul din oficiu al inculpatului.
Astfel, raportat la circumstanțele speciale ale cauzei (atât reale cât și personale - mai sus arătate), la faptul că starea de detenție în care se află inculpatul are în continuare un caracter rezonabil (organul de urmărire penală a depus diligențe pentru a asigura desfășurarea urmăririi penale cu celeritate raportat la complexitatea cauzei, astfel că de la data luării măsurii privative de libertate cu privire la inculpat (23.05.2013,), până la trimiterea lui în judecată (11.06.2013), au trecut un număr de 18 zile, la modalitatea în care se reține că ar fi fost săvârșite faptele penale și la atingerea adusă valorilor sociale presupus a fi fost încălcate de către inculpat, instanța a constatat că interesul general prevalează în acest caz asupra regulii respectării libertății individuale, fără a afecta în nici un mod prezumția de nevinovăție, fapt pentru care va dispune menținerea măsurii arestării preventive cu privire la inculpatul I. M..
Împotriva acestei încheieri inculpatul I. M. a declarat recurs, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov- Sectia Penala sub nr._ la data de 14.06.2013.
Examinând încheierea recurată, față de motivele invocate si din oficiu, conform art. 385/6 Cod procedura penala, Tribunalul constata că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Din probele administrate în cauză, în faza de urmărire penală, rezultă date și elemente care susțin acuzațiile aduse în contra inculpatului.
Precum a reținut în mod corect și judecătorul de fond, la dosar, în prezent, există în continuare indicii temeinice concludente, în sensul de motive verosimile,și chiar probe, conform disp.art.143 al.1 C.p.p. și art.681 C.p.p. în referire la art.5 par.l lit.c) din C.E.D.O. ale comiterii faptelor pentru care inculpatul este cercetat și care au fost evidențiate și analizate în hotărârea primei instanțe, reținându-se în mod punctual: proces verbal de sesizare din oficiu, declarație parte vătămată; declarații inculpat; declarații martori; planșa foto; proces verbal de percheziție domiciliara; planșa fotografica-imagini video; înscrisuri.
Este vorba despre indicii temeinice obiective, multiple, concomitente dar și convergente.
De asemenea, Tribunalul constată că este incident în continuare cu privire la inculpatul I. M. cazul prevazutdeart. 148 lit f C.p.p. – pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art. 321 alin. 2 C.p., este mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea in libertate a inculpatului prezinta pericol concret pentru ordinea publică. Raportat la noțiunea de “probe” care se regăsește în teza a II-a a art. 148 lit. f C.p.p., aceasta nu se confundă dar nici nu exclude probele administrate în cursul urmăririi penale și al judecății, fiind vorba de orice element de fapt care poate contribui la cunoașterea împrejurărilor necesare justei soluționări a cauzei și trebuie să reiasă din existența la dosar a unor date din care să rezulte, fără putința de tăgadă, că o întreagă colectivitate ar fi pusă în primejdie prin lăsarea în libertate a inculpaților.
Pericolul concret pentru ordinea publică a cercetării inculpatului în stare de libertate, rezidă astfel în această cauză din modul și mijloacele de săvârșire a faptelor, precum și din împrejurările în care inculpatul este suspectat că ar fi comis infracțiunile.
Totodată, Tribunalul are în vedere și natura, gravitatea și limitele de pedeapsă ale infracțiunilorpentru care inculpatul este cercetat, acestea fiind infracțiuni grave, nu doar prin prisma regimului sancționator, ci mai ales prin prisma valorilor sociale pe care tind a le proteja, respectiv valorile care au drept scop protejarea relațiilor sociale de conviețuire, a căror existenta este consiționată de respectarea bunelor moravuri in relațiile interumane si a liniștii publice, relații care au fost grav afectate si care au condus la reacția particulara a opiniei publice.
Tribunalul reține și circumstanțele personale ale inculpatului care a fost sancționat administrativ pentru savarsirea unei infracțiuni de violenta, respectiv pentru infracțiunea de purtare abuziva, prev de art.250 C.p. .
Având în vedere cele de mai sus, Tribunalul apreciază că în circumstanțele cauzei, există motive pertinente și suficiente, care dovedesc la acest moment procesual că prin lăsarea în libertate a inculpatului s-ar crea un pericol concret pentru ordinea publica, privarea de libertate fiind o măsură necesară și proporțională, față de interesul general care prevalează în acest caz asupra regulii respectării libertății individuale.
Luând în considerare posibilitatea luării față de inculpat a altor măsuri preventive mai puțin intruzive în libertatea acestora, față de circumstanțele cauzei în acest stadiu procesual, față de caracterul necesar al măsurii arestării preventive pentru asigurarea desfășurării în bune condiții a procedurii judiciare ce se derulează împotriva acestuia și pentru protejarea publicului împotriva pericolului de repetare a faptelor de natura celor față de care se efectuează cercetări și față de caracterul proporțional al măsurii cu gravitatea acuzației penale formulate împotriva inculpatului și cu scopul urmărit, Tribunalul constată caracterul insuficient al unor astfel de măsuri.
Față de aceste considerente, în baza art. 38515 pct.1 lit. b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat I. M. împotriva încheierii din data de 13.06.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul penal nr._ .
În baza art.189 Cod procedură penală, onorariul de avocat oficiu în sumă de 100 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală va obliga pe recurentul inculpat I. M. la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, incluzând onorariul apărătorului din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat I. M. (fiul lui I. și I., născut la data de 29.09.1978, în București, domiciliat în Com Găneasa, ., CNP_, arestat în baza MAP nr. 25/23.05.2013 emis de Judecătoria Cornetu), împotriva încheierii din data de 13.06.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul penal nr._ .
În baza art.189 Cod procedură penală, onorariul de avocat oficiu în sumă de 100 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, incluzând onorariul apărătorului din oficiu (în contul pentru Tribunalul Ilfov - RO16TREZ4225032XXX001018 deschis la Direcția de Trezorerie B., Cod fiscal -_).
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17.06.2013.
P., JUDECĂTOR, Pentru judecător
G. C. P. R. J. C. aflat în
concediu de odihnă,
semnează președintele
secției penale, judecător
P. R.
GREFIER,
A. M.
Red. și tehnored. Jud. P.R./ 08.08. 2013 /2 ex.
Jud. Cornetu / jud. C.N.
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
