Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 76/2015. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 76/2015 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 05-02-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV - SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 76/C
Ședința publică din data de 05.02.2015
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE – R. P.
GREFIER – M. C. I.
M. P. – P. de pe lângă Tribunalul Ilfov a fost reprezentat de procuror N. M..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect contestație la liberarea condiționată formulată de contestatorul-petent C. M. G. împotriva sentinței penale nr. 4335/16.12.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București.
Potrivit art. 369 alin. 1 Cod procedură penală, ședința de judecată a fost înregistrată cu mijloace tehnice audio.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat contestatorul-petent C. M. G., personal, aflat în detenție la Penitenciarul București - Jilava și asistat de apărător ales – avocat M. U., care depune împuternicirea avocațială . nr._/2014 la fila 12 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul ales al contestatorului-condamnat C. M. G., având cuvântul, după consultarea cu condamnatul, arată că acesta solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care depune în ședință publică note scrise (filele 13 - 15 dosar).
Reprezentantul Ministerului P., având cuvântul, arată că nu se opune administrării probei cu înscrisuri.
Tribunalul, deliberând, încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de condamnat apreciind-o utilă și concludentă soluționării cauzei.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Tribunalul acordă cuvântul în dezbaterea contestației.
Apărătorul ales al contestatorului-petent C. M. G., având cuvântul, solicită admiterea contestației, casarea sentinței contestate și, pe cale de consecință, admiterea propunerii de liberare condiționată formulată de Comisia de propuneri pentru punerea în libertate condiționată din cadrul Penitenciarului Jilava.
Consideră că sunt îndeplinite condițiile art. 59 VCP, iar sentința pronunțată de judecătorul fondului este total nelegală și pronunțată cu ignorarea aspectelor evidențiate în propunerea ce formează obiectul prezentului dosar.
Susține că cel puțin motivarea primei instanțe este contradictorie în condițiile în care la pagina nr. 2 a considerentelor la paragraful 6 se reține faptul că petentul a avut un comportament foarte bun în penitenciar, fiind recompensat de 14 ori fără să fie sancționat niciodată, pentru ca, în paragraful ultim al aceleiași pagini instanța de fond să menționeze faptul că petentul nu a avut un comportament corespunzător nici măcar la locul de detenție.
Arată că din toate actele care au fost depuse la dosarul cauzei, respectiv propunerea Comisiei din cadrul penitenciarului nu rezultă în niciun mod că petentul ar fi încălcat condițiile impuse de regulamentul de la locul de detenție sau că ar fi avut un comportament necorespunzător, nefiind susținută de nicio probă afirmația judecătorului de la instanța de fond.
Susține că petentul a executat fracția impusă de lege. De asemenea, solicită să se aibă în vedere faptul că pe toată durata de executare a pedepsei acesta a fost recompensat de 14 ori, nu a avut sancțiuni disciplinare, a avut 6 învoieli/vizite la domiciliu, a fost recompensat, atât în ceea ce privește suplimentarea programului de vizită, cât și cu pachet, a obținut prin muncă un număr de 182 de zile, a participat la două acțiuni de voluntariat în exteriorul locului de deținere, a participat la cursuri și la programe de asistență socială, precum și la programe educaționale și psihologice, a parcurs sistemul de la regimul de detenție semideschis la deschis, muncind în cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor fără escortă timp de 1 an și 8 luni unde muncește și în prezent.
Susține că din recomandarea Comisiei din cadrul penitenciarului, respectiv din recomandarea psihologului rezultă că deținutul se poate integra cu ușurință în societate, fiind o persoană ce nu necesită consiliere psihologică, având un comportament normal.
Totodată, arată că la dosarul cauzei s-a depus o . acte, respectiv certificatul de naștere al copilului minor, o adeverință prin care o societate comercială a arătat faptul că dorește să-l angajeze după liberare, o caracterizare de la preotul paroh al comunității în care acesta a trăit din cuprinsul acestei caracterizări rezultând faptul că acesta este cunoscut ca un enoriaș cu un comportament normal fără să fi provocat probleme în comunitate.
Apreciază cererea depusă de către Comisia din cadrul penitenciarului ca fiind temeinică și legală, fiind susținută de toate probele depuse la dosar, dar nu înțelege însă rațiunea pentru care judecătorul fondului a respins propunerea de liberare condiționată, urmând a avea în vedere și faptul că reprezentantul Parchetului la acel termen de judecată a pus concluzii de admitere a cererii de liberare condiționată susținând faptul că față de comportamentul manifestat de deținut în penitenciar se consideră că scopul pedepsei a fost atins. În concluzie, solicită admiterea contestației și liberarea condiționată a condamnatului.
Reprezentantul Ministerului P., având cuvântul, arată că îndeplinirea fracției naște o vocație la acordarea beneficiului liberării condiționate și nu-i conferă deținutului un drept la liberare condiționată. De asemenea, arată că liberarea condiționată se acordă și după aprecierea celorlalte criterii.
Cu privire la nelegalitatea sentinței instanței de fond, arată că nu a constatat aspectele de nelegalitate invocate de apărătorul ales al petentului, având în vedere că sentința poate să fie cel mult netemeinică și nu nelegală, care se referă în prima parte la comportamentul bun, ca apoi instanța de fond să aprecieze că nu a fost un comportament totalmente corespunzător, în prima parte a sentinței judecătorul fondului i-a citat pe cei de la penitenciar din procesul-verbal, iar în cea de-a doua parte a sentinței este aprecierea instanței de fond unde s-a detaliat de ce s-a motivat în acest fel.
Susține că petentul-condamnat este în executarea unei pedepse de 5 ani închisoare și, de asemenea, arată că acesta se află la prima analiză în fața Comisiei, iar următoarea analiză va avea loc la data de 01.03.2015, deci în mai puțin de o lună de zile.
Prin aprecierea acestor criterii și văzând cele expuse, în temeiul art. 587 Cod procedură penală, pune concluzii de respingere a contestației și de menținere nu doar ca legală, ci ca vădit legală și temeinică a sentinței pronunțată de judecătorul fondului.
Contestatorul-petent C. M. G., având ultimul cuvânt, solicită să se țină cont de faptul că pe toată durata detenției a muncit, a participat la diverse activități, nu a fost sancționat disciplinar, de 1 an și 8 luni regimul de executare a pedepsei este la regim deschis, merge la locul de muncă fără pază și consideră că a îndeplinit toate condițiile pentru care poate să fie liberat condiționat.
Tribunalul declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra contestației penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 4335/16.12.2014 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Sectorului 4 București a respins ca nefondată propunerea de liberare condiționată privind pe petentul-condamnat C. M. G., fiul lui M. și E., născut la data de 23.04.1986, deținut în Penitenciarul București - Jilava.
A fost fixat termen de reiterare a propunerii sau cererii la data de 01.03.2015.
În baza art. 275 alin. 3 din Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Onorariul apărătorului din oficiu s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Măsura dispusă s-a comunicat Administrației locului de deținere.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București sub nr._ din data de 03.12.2014, Comisia de propuneri pentru punerea în libertate condiționată din cadrul Penitenciarului Jilava București a propus liberarea condiționată a petentului-condamnat C. M. G..
Analizând înscrisurile aflate la dosarul cauzei instanța a reținut că din procesul-verbal nr. 47/27.11.2014 întocmit de Comisia de propuneri pentru punerea în libertate condiționată reiese că deținutul a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1013/2011 a Judecătoriei G. (MEPI nr. 1353/2012).
Executarea pedepsei a început la data de 27.01.2012 și va expira la termen la data de 25.01.2017 (deoarece se scade 1 zi ce reprezintă arest preventiv), transformată în zile pedeapsa este egală cu 1.827 zile, iar pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiționate deținutul trebuie să execute 2/3 din pedeapsă, respectiv 1.218 zile, din care, în cazul în care muncește 305 zile considerate ca executate pe baza muncii prestate și 913 zile efectiv executate.
Deținutul a câștigat și executat în total 1.219 zile (din care 1 zi reprezintă arest preventiv, iar 182 zile se consideră executate ca urmare a muncii prestate), fiind la prima analiză a comisiei.
Comisia a apreciat că deținutul poate fi liberat condiționat, întrucât a dat dovezi temeinice de îndreptare și a fost stăruitor în muncă.
Instanța a făcut aplicarea art. 5 din Noul Cod penal cu privire la legea penală mai favorabilă și a analizat condițiile impuse de lege pentru acordarea beneficiului liberării condiționate conform legislației anterioare, iar nu conform noilor reglementări penale și procesual penale intrate în vigoare la data de 01.02.2014. Analizând condițiile impuse de cele două legi penale succesive pentru acordarea beneficiului liberării condiționate instanța a constatat că legea penală mai favorabilă este cea a Codului Penal din anul 1969, această lege cuprinzând dispoziții mai permisive, atât cu privire la cerințele imperative pentru acordarea liberării condiționate, cât și cu privire la modul de supraveghere al petentului după ce acesta ar fi fost liberat condiționat.
Analizând prevederile legale în vigoare în materia liberării condiționate, instanța a reținut că, potrivit art. 59 din vechiul Cod penal, poate fi liberat condiționat condamnatul care a executat fracțiunea de pedeapsa prevăzută în mod obligatoriu de lege, a fost disciplinat, stăruitor în muncă și a dat dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale.
Raportând aceste criterii legale la situația petentului-condamnat și analizând actele aflate la dosarul cauzei, instanța a apreciat că, deși petentul-condamnat a executat fracția de pedeapsă stabilită în mod obligatoriu de lege, această împrejurare nu-i conferă un drept, ci doar o vocație la acordarea beneficiului liberării condiționate, oportunitatea acordării liberării condiționate fiind la latitudinea instanței de judecată.
Așa cum rezultă din caracterizarea aflată la dosarul cauzei, de la depunerea în penitenciar și până în prezent petentul a avut un comportament foarte bun, fiind recompensat 14 ori pe perioada de detenției, fără a fi sancționat disciplinar.
Deși petentul a participat la programe de activități educative și asistență psihosocială organizate la locul de deținere (participarea fiind una minimală, nicidecum una deosebită – raportat la perioada de detenție efectivă) acest aspect nu constituie o prezumție absolută a existenței unor dovezi temeinice de îndreptare, atâta timp cât comportamentul său a fost unul normal vieții carcerale și nu unul care a excelat în bine.
Din aceste motive, instanța a reținut că la acest moment nu se impune liberarea condiționată a petentului chiar dacă acesta a îndeplinit fracția prevăzută de lege, deoarece față de acesta funcțiile pedepsei nu au fost realizate, impunându-se ca acesta să-și intensifice eforturile în ceea ce privește formarea unei atitudini de respect față de valorile sociale și ordinea de drept.
În consecință, având în vedere comportamentul avut până la acest moment instanța a constatat astfel că timpul pe care l-a executat condamnatul din pedeapsă nu este suficient pentru ca acesta să își însușească în totalitate scopul preventiv și educativ al pedepsei, prevăzut de art. 52 din Vechiul Cod penal, astfel încât în viitor să nu mai comită și alte fapte infracționale și să fie redat societății.
Chiar dacă petentul-condamnat a executat deja parte din pedeapsă acest fapt nu are relevanță în cauză, în condițiile în care acesta nu a avut un comportament corespunzător nici măcar la locul de deținere, iar el ar trebui să fie redat societății cu convingerea că se va reintegra și nu va mai reveni în mediul penitenciar.
Simpla trecere a timpului în penitenciar nu poate duce în niciun caz automat la liberare condiționată, instituție juridică ce de altfel ar trebui să garanteze cel puțin teoretic că petentul-condamnat odată pus în libertate nu își va mai continua comportamentul infracțional, garanție ce ar trebui să reiasă din faptul că în penitenciar acesta a avut un comportament care să genereze măcar o prezumție în acest sens. Or, așa cum s-a arătat comportamentul petentului în penitenciar nu a fost în acest sens. Instanța a considerat că petentul trebuie să dovedească cu mai multă certitudine sau claritate faptul că scopul pedepsei este realizat față de el, printr-un comportament care să iasă în evidență.
Prin urmare, instanța a apreciat că la acest moment nu se impune liberarea condiționată a condamnatului, și, față de cele reținute mai sus, cererea în temeiul art. 587 alin. 2 Cod procedură penală a fost respinsă ca nefondată.
Instanța a fixat termen de reiterare a cererii la data de 01.03.2015, termen pe care instanța l-a considerat corespunzător comportamentului dezinteresat manifestat de petent.
În baza art. 275 alin. 3 din Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia. Onorariul apărătorului din oficiu s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație petentul C. M. G., cale de atac înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov - Secția Penală sub nr._ din data de 14.01.2015.
Examinând sentința contestată, față de motivele invocate și din oficiu, Tribunalul va respinge contestația formulată de petentul C. M. G., pentru următoarele considerente:
Astfel cum în mod legal și temeinic a reținut instanța de fond, simpla trecere a timpului în penitenciar nu poate duce în niciun caz automat la acordarea liberării condiționate, instituție juridică ce, de altfel, ar trebui să garanteze cel puțin teoretic că petentul-condamnat, odată pus în libertate, nu își va perpetua comportamentul infracțional, garanție ce ar trebui să reiasă din faptul că în penitenciar acesta a avut un comportament care să genereze măcar o prezumție în acest sens.
Într-adevăr, din caracterizarea înaintată de Penitenciarul București - Jilava rezultă faptul că petentul-condamnat, de la depunerea în penitenciar și până la prima analiză a comisiei, a avut un comportament foarte bun, nefiind sancționat disciplinar pe perioada detenției, iar pentru implicarea sa în activitățile productive și a celor educative fiind recompensat de 14 ori.
Pe de altă parte însă, având în vedere natura și gravitatea infracțiunii săvârșite pentru care petentul execută în prezent pedeapsa de 5 ani închisoare (viol), restul rămas de executat și cuantumul pedepsei aplicate de instanța de fond, Tribunalul apreciază că se impune executarea în continuare a pedepsei în vederea atingerii scopului educativ și preventiv al acesteia, atât pentru a atrage atenția petentului asupra ordinii de drept și normelor de conviețuire socială, cât și asupra obligativității respectării acestor valori, nefiind îndeplinite condițiile legale pentru a se dispune liberarea condiționată.
Prin urmare, Tribunalul apreciază că la acest moment nu se impune liberarea condiționată a condamnatului, motiv pentru care va respinge contestația ca nefondată, făcând și aplicarea disp. art. 275 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 425 ind. 1 alin. 7 pct. 1 lit. b) Cod procedură penală raportat la art. 587 alin. 3 Cod de procedură penală respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorul-petent C. M. G. (fiul lui M. și E., născut la 23 Aprilie 1986, în prezent încarcerat la Penitenciarul București – Jilava).
În baza art. 275 alin. 2 Cod de procedură penală obligă contestatorul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 100 lei (care se vor achita în contul pentru Tribunalul Ilfov - RO16TREZ4225032XXX001018 deschis la Direcția de Trezorerie B. - Cod fiscal_).
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 05.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
R. P. M. C. I.
Red. și tehnored. jud. R.P. / 27.03.2015
Jud. Sectorului 4/jud. F.M.P.
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 72/2015.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 67/2015.... → |
|---|
